Toaca Sfintelor Paşti Mesajele primite la ZI MARE, m-au dus puţin în timp, la ce a fost şi nu aş avea voie să uit. Sfânta Înviere, Renaşterea noastră a tuturor, ALTFEL, străfulgeraţi de LUMINA DIVINĂ, într-o permanentă legătură cu natura şi universul ne vor determina a percepe esenţialul din lumea tainică a Neamului Românesc. O luptă între „bine” şi „rău”, o luptă între „întuneric” şi LUMINĂ. LUMINA va fi cea care ne va deschide calea spre adevăr şi înţelepciune. Lumina va fi cea care va arde „răul”. Ne aşteaptă o lume a mântuirii, prin jertfă, printr-o ardere de tot, spre a tinde spre veşnicie. Nimic nu este prea puţin şi inutil când dorinţa unui singur om poate deschide o mică nişă spre lumea nevăzută… Vor percepe şi alţii în timp rostul „cuvântului ziditor” şi „lucrarea” prin care suntem chemaţi în a ne marca identitatea. Când eram copil, învăţată cu post şi rugăciune, mă bucuram şi de prezenţa strigătului de „toacă” pe care tata o instala în curte, învăţându-ne să vestim ziua cea mare. Deniile de seară, zile mult aşteptate atât pentru adulţi cât şi pentru copii ne purtau în altă lume. Privegherea lângă mormânt era permanentă. În Săptămâna Mare, sătenii erau îndoliaţi, trişti. Femei îmbrăcate în negru, cu flori în mână, se adunau în biserică. Sfânta Înviere, un ADEVĂR, O CALE, O LUMINĂ! Un triumf în faţa întunericului… Prezenţa la Înviere o mare sărbătoare sufletească. Eram mândră cand îl vedeam pe tata, chemat în Sfântu Altar pentru a tăia anafura pascală. De la biserică ne întorceam toţi cu lumânările aprinse. Mama ne înconjura cu lumânarea aprinsă de trei ori, pentru a fi mereu în lumină, cu bucuria unui început mai curat. Un ritual tainic pe care mama îl foloseşte şi acum. Acea masă încărcată cu pască, ouă, cozonaci, şi multe bănătăţi, ne reunea pe toţi în jurul ei, într-o atmosferă de sărbătoare unică. În prima zi de Paşti, în unele zone cărăşene, erau aduse bucăţi de caş şi ouă, prăjitură, vin şi un miel viu, legat cu pangligă roşie. Strigătul mielului în biserică avea o percepţie tainică.
După sfinţirea celor aduse, erau împărţite acele simboluri minunate tuturor credincioşilor. Mielul era dăruit preotului. Toţi în straie noi, în straie de sărbătoare. Natura la fel. O altă viaţă, mai curată, o purificare interioară a fiecăruia ce îşi doreşte să-şi găsescă drumul. HRISTOS A INVIAT! ADEVARAT A-NVIAT! 12 mai 2008
- Page 1 and 2:
MARIANA GURZA DESTINE UMBRITE
- Page 3 and 4:
MARIANA GURZA DESTINE UMBRITE EDITU
- Page 5 and 6:
PREFAŢĂ După o febrilă şarjă
- Page 7 and 8:
Motto: „Pământul este baza de e
- Page 9 and 10:
desculţe în iarba udă de roua di
- Page 11 and 12:
Boabe de lacrimi Scriu despre un om
- Page 13 and 14:
O restituire târzie (Vasile Plăva
- Page 15 and 16:
„Avocatul şi ziaristul Vasile Pl
- Page 17 and 18:
„Idealistul Vasile Plăvan” (II
- Page 19 and 20:
Înmormântarea regretatului ziaris
- Page 21 and 22:
Puterea cuvântului „La început
- Page 23 and 24:
Cupca, satul amintirilor Cupca, sat
- Page 25 and 26:
Au fost judecaţi cu uşile închis
- Page 27 and 28:
casa sa. Să nu mai fie arătată c
- Page 29 and 30:
Căruţa cu destine O fetiţă plâ
- Page 31 and 32:
La ieşire au fost întâmpinaţi d
- Page 33 and 34:
Chemări tainice Suceviţa! Un loc
- Page 35 and 36: La poalele Ceahlăului… În drumu
- Page 37 and 38: dirigintele Ioan Roşca să urmeze
- Page 39 and 40: Un preot de ţară, cu inimă de ve
- Page 41 and 42: II. ROMÂNIA TAINICĂ
- Page 43 and 44: Deşi este în construcţie o nouă
- Page 45 and 46: mişcări religioase. Pornind de la
- Page 47 and 48: Cu regret am constatat lipsa de a v
- Page 49 and 50: Cu ţara în suflet Zilele trecute
- Page 51 and 52: Clipa sacră, în loc sacru Nu am f
- Page 53 and 54: Ne-am îmbogăţit în credinţă
- Page 55 and 56: Spre rădăcini spirituale Plecasem
- Page 57 and 58: ascunde piscul în nori, uneori pl
- Page 59 and 60: Insomnii cu întrebări… Ce-ar fi
- Page 61 and 62: Veşnicia ascunsă într-o clipă C
- Page 63 and 64: trecutul şi să câştigi viitorul
- Page 65 and 66: să se roage. În momentul în care
- Page 67 and 68: Păstrarea credinţei, în ciuda gr
- Page 69 and 70: da, Părinte”. Ce avem noi creşt
- Page 71 and 72: Să luăm aminte la cel ce a plecat
- Page 73 and 74: Aleasa floare duhovnicească a Mold
- Page 75 and 76: Un înger prezent printre noi Dacă
- Page 77 and 78: Ciprian Zaharia, un ctitor voievoda
- Page 79 and 80: în slujba Neamului şi a lui Dumne
- Page 81 and 82: În anul 1945 a fost transferat la
- Page 83 and 84: fără durere, neînfrânat, în pa
- Page 85: IV. SĂRBĂTORI ÎN CLEPSIDRĂ
- Page 89 and 90: În palma vieţii Sunt departe de i
- Page 91 and 92: PREFAŢĂ CUPRINS I. SPIRITUL LOCUL
- Page 93: De aceeaşi autoare: Paradox sentim
Change language