mariana gurza destine umbrite

More documents

Recommendations

Info

Cu drag, această carte–mărturie, familiei mele de azi şi de mâine…
PREFAŢĂ După o febrilă şarjă poeticească (rodind editorial în câteva titluri) şi un răgaz prielnic, trebuitor chiar unor fireşti acumulări, MARIANA GURZA „recidivează”; vizitată, din nou, de „gânduri nocturne” ne propune, aşadar, un alt volum, adunând un buchet de tablete, şi ele inevitabil amprentate de fiorul liric. Fiindcă sub titlul Destine <strong>umbrite</strong> noul op se vrea o carte de neuitare, aparţinând unui suflet fremătător şi suferitor, o carte-mărturie, reverberând cu patos o trăire sinceră, o devoratoare iubire pentru neam şi glie. Fie că discută despre Spiritul locului sau despre România tainică, fie că portretizeată admirabile Feţe duhovniceşti sau reconstituie Sărbători în clepsidră (cum sunt botezate cele patru secţiuni ale cărţii), autoarea – o insomniacă vizitată de întrebări – se împotriveşte, spuneam, uitării. Veghează ca memoria naţiei să nu fie ameninţată de eclipse amnezice. Pricină pentru care creionează portretele unor figuri luminoase, prigonite de Istorie, adevăraţi păstori ai neamului, culegând cuvinte de folos şi luminându-ne calea cu puterea rugăciunii. Şi părintele Ţârovan şi preotul Adrian Făgeţeanu şi preotul poet Megheleş ca să nu mai vorbim de patriarhul Teoctist (smulgându-i, la despărţire, gânduri cernite), de Antonie Plămădeală, Nestor Vornicescu, Gh. Calciu Dumitreasa, dar şi Ciprian Zaharia ori Milivoi Stoin intră, scrie apăsat dna Gurza, în şirul învăţătorilor neamului. Sau întâlnirile cu Arsenie Papacioc, cu Iustin Pârvu ilustrând rodnicia pildei, aspiraţia spre celest şi pacea sacră, puterea credinţei şi armonia fiinţei. Sunt cuvinte de învăţătură preţuind clipa şi veghind trecerea, inevitabila „mare plecare”, izvodind însă lucrarea, şirul faptelor spre binele neamului. Evident, în galeria personalităţilor care îi confiscă interesul nu putea lipsi unchiul Vasile Plăvan. Cel venit din Cupca, un idealist incurabil, om blând şi iertător (cum l-au văzut contemporanii) a fost avocat şi ziarist, moşind Sindicatul ziariştilor din Bucovina. Ale sale Boabe de lacrimi vădesc, deopotrivă, soarta provinciei (ruptă din trupul Ţării) dar şi dezrădăcinarea autorului, rămas „un suflet nepătat”. Ca gest pios, doamna Gurza alătură propriilor texte şi pagini recuperate, vorbind pilduitor despre strădaniile înaintaşului. Şi tot aici aşează meritate cuvinte de laudă la adresa inimosului inginer Petru Ciobanu, dispărut şi el, semnatarul unei monografii închinată satului natal (Cupca), un veritabil „ambasador bucovinean”, răsfoind pentru noi paginile dureroase ale încercărilor vieţii, înstrăinându-ne. În fine, putem citi cartea d-nei Gurza şi ca un jurnal de vacanţă. Am în vedere, desigur, secţiunea care vorbeşte despre România tainică. Născută în Caraş, autoarea simte chemarea unor locuri mirifice, sacre, călătoreşte „cu ţara în suflet”, se regenerează poposind la Suceviţa, la Sarmisegetuza ori pe Ceahlău, în Ţara Oraşului sau peste tot pe unde o poartă paşii, căutând cu credincioşie locurile de veci ale străbunilor (bunica Trandafira). În fond, chiar autosuspectându-se de conservatorism, autoarea cere imperativ să învăţăm turismul, vrea o Românie curată, deplânge amorţirea civică a societăţii. Şi, mâhnită, se întreabă pe bună dreptate: unde ne sunt intelectualii? Ce face elita? Concluzia se desprinde fără mari eforturi ori speculaţii metafizice. În plin nomadism planetar (cum spun sociologii), confruntaţi cu păcatele unor elite infidele, ticăloşite, supuşi tăvălugului globalizării noi trebuie să redescoperim iubirea de glie. Să ne apărăm culturaliceşte cinstind naţiunea-pom, scrie Mariana Gurza, mare iubitoare a locului, ştiind prea bine că trecutul ne urmăreşte. Şi că alerta identitară nu e o invenţie. Suferind, desigur, când ţara e defăimată de neprieteni, când apetitul demolator face ravagii dovedind că nu ştim să ne preţuim valorile. O carte, aşadar, scrisă ca o urgenţă, revărsată din prea-plinul unei iubiri suferitoare, cu risipă de vorbe mari (să recunoaştem), fără economie de superlative. Dar o carte necesară, invitându-ne să nu uităm osuariul strămoşesc pe care ctitorim speratul mai bine al unui neam urgisit, dator să nu-şi uite rădăcinile. Scriind-o, Mariana Gurza a împlinit, la rându-i, o datorie de suflet. ADRIAN DINU RACHIERU
Page 1 and 2: MARIANA GURZA DESTINE UMBRITE
Page 3: MARIANA GURZA DESTINE UMBRITE EDITU
Page 7 and 8: Motto: „Pământul este baza de e
Page 9 and 10: desculţe în iarba udă de roua di
Page 11 and 12: Boabe de lacrimi Scriu despre un om
Page 13 and 14: O restituire târzie (Vasile Plăva
Page 15 and 16: „Avocatul şi ziaristul Vasile Pl
Page 17 and 18: „Idealistul Vasile Plăvan” (II
Page 19 and 20: Înmormântarea regretatului ziaris
Page 21 and 22: Puterea cuvântului „La început
Page 23 and 24: Cupca, satul amintirilor Cupca, sat
Page 25 and 26: Au fost judecaţi cu uşile închis
Page 27 and 28: casa sa. Să nu mai fie arătată c
Page 29 and 30: Căruţa cu destine O fetiţă plâ
Page 31 and 32: La ieşire au fost întâmpinaţi d
Page 33 and 34: Chemări tainice Suceviţa! Un loc
Page 35 and 36: La poalele Ceahlăului… În drumu
Page 37 and 38: dirigintele Ioan Roşca să urmeze
Page 39 and 40: Un preot de ţară, cu inimă de ve
Page 41 and 42: II. ROMÂNIA TAINICĂ
Page 43 and 44: Deşi este în construcţie o nouă
Page 45 and 46: mişcări religioase. Pornind de la
Page 47 and 48: Cu regret am constatat lipsa de a v
Page 49 and 50: Cu ţara în suflet Zilele trecute
Page 51 and 52: Clipa sacră, în loc sacru Nu am f
Page 53 and 54: Ne-am îmbogăţit în credinţă
Page 55 and 56:
Spre rădăcini spirituale Plecasem
Page 57 and 58:
ascunde piscul în nori, uneori pl
Page 59 and 60:
Insomnii cu întrebări… Ce-ar fi
Page 61 and 62:
Veşnicia ascunsă într-o clipă C
Page 63 and 64:
trecutul şi să câştigi viitorul
Page 65 and 66:
să se roage. În momentul în care
Page 67 and 68:
Păstrarea credinţei, în ciuda gr
Page 69 and 70:
da, Părinte”. Ce avem noi creşt
Page 71 and 72:
Să luăm aminte la cel ce a plecat
Page 73 and 74:
Aleasa floare duhovnicească a Mold
Page 75 and 76:
Un înger prezent printre noi Dacă
Page 77 and 78:
Ciprian Zaharia, un ctitor voievoda
Page 79 and 80:
în slujba Neamului şi a lui Dumne
Page 81 and 82:
În anul 1945 a fost transferat la
Page 83 and 84:
fără durere, neînfrânat, în pa
Page 85 and 86:
IV. SĂRBĂTORI ÎN CLEPSIDRĂ
Page 87 and 88:
După sfinţirea celor aduse, erau
Page 89 and 90:
În palma vieţii Sunt departe de i
Page 91 and 92:
PREFAŢĂ CUPRINS I. SPIRITUL LOCUL
Page 93:
De aceeaşi autoare: Paradox sentim
show all

mariana gurza destine umbrite

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?