mariana gurza destine umbrite

Iustin Pârvu, dăruitor de har
Întâlnirea cu bunul părinte Iustin Pârvu, şi darul primit la Petru Vodă, cartea
Mărturii ortodoxe, avându-l ca autor pe Arhimandritul Cleopa Ilie, mă determină din nou
să revin în lumea celor care prin lumina Cuvântului Dumnezeiesc au făcut din strămoşii
noştri adevăraţi trăitori ai mesajului divin.
„Cade-se celui ce învaţă şi nu face, ca, ruşinându-se de cuvintele sale, să înceapă
şi el a lucra într-o bună zi”.
(Sf. Ioan Scărarul)
Părintele Iustin Pârvu, un om al jertfei, al dragostei faţă de semeni şi naţie. Nu lau
putut schimba închisorile comuniste. În rugăciune a găsit forţa, puterea de a merge mai
departe, ca ziditor de suflete, ca om al faptei în slujba poporului său. „Credinţa este
moartea fără fapte şi faptele fără dreapta credinţă sunt moarte!”
(Arhimandrit Cleopa Ilie,
Mărturii Ortodoxe)
La Sfânta Mânăstire Petru Vodă, duhovnicul românilor, răbdător şi blând
deschide o fereastră pentru fiecare, prin rugăciune, şi cuvinte de folos.
Un adevărat apărător al credinţei ortodoxe străbune, un iubitor de neam,
preocupat de „vremuri”, îndemnându-ne mereu spre „lumină”, în căutarea mântuirii, fără
teamă, purtându-l în noi pe Hristos, rugându-ne neîncetat la Măicuţa Domnului.
„Dacă vom ajunge să ni se impună condiţii străine adevărurilor noastre de
credinţă, Biserica neapărat se va rupe. Arta vrăjmaşului este de a împărţi, divide şi
stăpâneşte. E un principiu valabil dintotdeauna. Nici cei 12 apostoli nu au rămas în
unitatea lor de la început, pe unul l-a dezmoştenit diavolul. La crucea lui Iisus au rămas
Maica Preamilostivă şi alţi vreo câţiva, restul s-au risipit, au fugit. Până şi Petru a fost
reîncadrat între apostoli. Aşa este şi la ora pe care o trăim. Vremurile sunt mult mai grave
acum, pentru că atunci mai exista o şansă de revenire, cum s-a şi întâmplat de altfel.
Acum, însă, nu mai e nici o şansă: ori Hristos, ori Satana! Până acum mai mergea, cu
carnetul de partid, renunţai la el, mai cu steaua în cinci colţuri, mai cu crucea, dar de data
asta nu se mai poate aşa. Acum e tranşant: ori 666 şi cardul, ori crucea! De-acum se alege
şi urmează un creştinism adevărat şi un anarhism cu totul lepădat. Aşa cum ne întreabă la
botez: „Te lepezi de Satana şi de toate lucrurile lui?” „Mă lepăd de Satana şi de toate
lucrurile lui”. Iată că acum se împlinesc nişte făgăduinţe ale tale, puse deoparte mai de
demult. La călugărie, în faţa altarului, iarăşi te întreabă: „De ce-ai venit, frate? Din vreo
silă sau din vreo nevoie?” „De bunăvoie am venit, Părinte”. „Dar nu ştii că ai durere, ai
necazuri, ai amărăciune, ai luptă, ai crucea lui Hristos?” „Cu ajutorul lui Dumnezeu,