mariana gurza destine umbrite

Remember
Doar o plecare, o plecare pripită a celui care a fost şi este Vlădica Antonie
Plămădeală. Domnia Sa a plecat doar într-o călătorie. Chiar dacă a trecut un an, nici zece,
nici o sută de ani de vor trece, nu vom percepe momentul decât ca o simplă plecare lângă
Tatăl Ceresc. A plecat, dar nu ca orice muritor… A plecat într-o lume astrală de unde
binecuvântarea sa se revarsă, prin rugăciune, spre noi, cei care-l pomenim astăzi. Plecând
în sfântă zi de sărbătoare, este ca şi cum îngerii l-au luat şi l-au dus acolo, în locul acela
neştiut, nevăzut, dar plin de sfinţenie. Haideţi, dar să vărsăm o lacrimă, astăzi în
amintirea lui Vlădică al nostru. Haideţi să-i scriem o scrisoare „înlăcrimată” chiar, pentru
ca prin stelele ce strălucesc deasupra noastră în miez de noapte să ne arate drumul,
drumul spre Faptă, drumul spre credinţă. Dumnezeu nu l-a luat întâmplător. Poate a dorit
să-l ferească de „fiare”, de cei ce trâmbiţesc fără minte, călcând în picioare principiile
ortodoxe. Pentru noi, Marele Vlădică Antonie Plămădeală nu a murit. Ne priveşte
zâmbind de-acolo de sus: cum îi purtaţi zi de zi „Fapta”, cum încercaţi să desăvârşiţi ceea
ce Domnia Sa ar fi dorit să se facă.
Haideţi să aprindem azi o lumânare, haideţi să ne rugăm împreună pentru Vlădică
al nostru, ca de-acolo de unde este să ne trimită imnul îngeresc, curăţenie şi mângâire.
„Doamne, dacă mă auzi, ai grijă ca-n faţa tronului Ceresc să primească lumina
noastră pământeană şi gândul nostru de mulţumire şi dor. Da, ne este dor, aşa cum şi
Domniei Sale îi este dor. Şi plâng şi eu şi plangi şi tu, frate, şi lacrimile noastre, adunaten
spice vor ajunge bobiţe de aur pe fruntea îngândurată a părintelui nostru plecat într-o
lungă călătorie. Vom ajunge şi noi de vom fi vrednici, după FAPTĂ, să-l regăsim la fel
ca întotdeauna bun şi înţelept pentru a ne da din pacea Sa sacră.
Să lăsăm candela să ardă astăzi, când prin inimi curate putem pomeni un mare
nume: Antonie Plămădeală.
2006