in memoriam professori ioan constantinescu - literaturacomparata.ro

More documents

Recommendations

Info

ACTA IASSYENSIA COMPARATIONIS, 6/2008 RAŢIONAL-IRAŢIONAL / RATIONAL-IRRATIONAL / RATIONNEL-IRRATIONNEL IN MEMORIAM PROFESSORIS IOAN CONSTANTINESCU __________________________________________________________________________________ prezentată în limbile orientale. M<strong>in</strong>er consideră că istoria a confirmat următoarea ipoteză teoretică: liricul, dramaticul şi epicul reprez<strong>in</strong>tă entităţi valide, <strong>in</strong>diferent dacă sînt numite genuri sau altfel. Foarte importante în studiul sistemelor literare orientale se dovedesc antologiile, motivate de două mari cauze: dor<strong>in</strong>ţa de păstrare şi dor<strong>in</strong>ţa de valorizare. Faptul că poetica comparată echivalează cu adevăratul comparatism a fost sugerat permanent de teoreticienii orientali. Dacă plecăm de la ideea conform căreia concepţia japoneză a sistemului literar diferă de cele occidentale sau de cea ch<strong>in</strong>eză, atunci şi conceptele <strong>in</strong>tegrate în teorii diferă. După cum arăta Ioan Constant<strong>in</strong>escu, comparatismul japonez datorează foarte mult celui francez (l<strong>in</strong>iei Tieghem – Carré), neexcluzînd totuşi totuşi abordarea mai liberală a celui american: „Această nehotărîre a comparatismului japonez este aproape ciudată: un comparatist ca Saburo Ota afirma foarte exact (Comparative Literature <strong>in</strong> Japan, în «Jadavpur Journal of Comparative Literature», 3, 1963) că studiul literaturii japoneze a fost mereu comparatist. Adevărul acestei afirmaţii este aproape axiomatic: chiar prima lucrare de critică literară japoneză, prefaţa la celebra antologie Kok<strong>in</strong>n-waka-shu (Poezii antice şi moderne) d<strong>in</strong> secolul al X-lea, redactată de poetul Ki no Tsurayuki, este concepută în perspectivă comparatistă: sînt mereu considerate relaţiile poeziei vechi japoneze cu poezia ch<strong>in</strong>eză 4 . Asimilînd contribuţiile aduse de teoria sistemului (Claudio Guillén) sau teoria <strong>in</strong>fluenţelor (Harold Bloom, Dionyz Ďuriš<strong>in</strong>), M<strong>in</strong>er <strong>in</strong>sistă asupra <strong>in</strong>fluenţei considerată drept efect al unei dom<strong>in</strong>aţii culturale şi politice, <strong>in</strong>diferent de modul de propagare: pr<strong>in</strong> <strong>in</strong>termediul prestigiului sau puterii politice. Pr<strong>in</strong> sistem literar, M<strong>in</strong>er înţelege două lucruri dist<strong>in</strong>cte, dar relaţionate: o istorie literară cont<strong>in</strong>uă şi discretă a „ocurenţelor” (creaţii literare în serii temporale) şi un set de idei (cont<strong>in</strong>ue) despre ce trebuie să fie, întîi de toate, un sistem (implică ceea ce în mod convenţional se numeşte critică) 5 . Guillén <strong>in</strong>clude în discuţia despre sisteme literare teoria genurilor şi apariţia genurilor literare, dar şi normele literare şi stilurile, figurile retorice, temele, miturile; de asemenea, <strong>in</strong>clude şi relaţiile structurale existente între aceste părţi într-o anumită configuraţie sau epocă, tradiţie naţională 6 . În paranteză fie spus, lărgirea de paradigmă propusă de M<strong>in</strong>er am<strong>in</strong>teşte (explicit) de programul comparatist la lui H. H. Remak: obiectele supuse <strong>in</strong>vestigaţiei comparatiste nu trebuie să fie restrînse numai la cîmpul literar – studiul comparat presupune înglobarea altor arte, în mod special muzica şi pictura 7 . Comparatiştii manifestă un <strong>in</strong>teres deosebit pentru problemele teoretice ridicate de diferenţele d<strong>in</strong>tre literaturile naţionale. Nu mai puţ<strong>in</strong> adevărat, numeroşi comparatişti au devenit atît de atraşi de teorie încît au elim<strong>in</strong>at abordarea istorică. Dar istoria literară ne permite să diferenţiem şi să punem operele, curentele, fenomenele literare în relaţie. Iar fără diferenţiere şi relaţionare de un anumit tip, 4 Ioan Constant<strong>in</strong>escu, op. cit., p. 107. 5 Earl M<strong>in</strong>er, “On the Genesis and Development of Literary Systems: Part I”, <strong>in</strong> Critical Inquiry, vol. 5, no. 2 (W<strong>in</strong>ter, 1978), p. 341. 6 Claudio Guillén, “Poetics as System”, <strong>in</strong> Comparative Literature, vol. 22, no. 3, (Summer, 1970), p. 193. 7 Earl M<strong>in</strong>er, art. cit., p. 136. 12
ACTA IASSYENSIA COMPARATIONIS, 6/2008 RAŢIONAL-IRAŢIONAL / RATIONAL-IRRATIONAL / RATIONNEL-IRRATIONNEL IN MEMORIAM PROFESSORIS IOAN CONSTANTINESCU __________________________________________________________________________________ comparaţia nu este posibilă. Această realitate ne determ<strong>in</strong>ă abordarea problemei absenţei „pr<strong>in</strong>cipiilor comparabilului” necesare studiilor literare. Evident, pentru ca o comparaţie să fie posibilă este necesar să existe diferenţe care să fie identificate şi abia apoi eventual comparate. Pe de altă parte, dacă diferenţele sînt prea mari, comparaţia dev<strong>in</strong>e neviabilă pentru că rezultatele logice, teoretice sau practice nu mai satisfac. Neasimilînd contribuţiile semioticienilor, comparatiştii nu au exploatat suficient conceptul de omologie, cel puţ<strong>in</strong> nu în termeni teoretici. În primul rînd, omologia pe care trebuie să o aibă în vedere comparatistica este funcţia. În societăţi diferite şi literaturi diferite, elementele care diferă pot îndepl<strong>in</strong>i aceleaşi funcţii, aşadar pot fi comparate. Dacă în Ch<strong>in</strong>a istoria serveşte funcţiei căreia îi serveşte epicul în Occident, atunci avem de-a face cu o omologie suficientă pentru a întrepr<strong>in</strong>de o comparaţie viabilă. Fără îndoială, există numeroase alte criterii, în afară de funcţie, care să stabilească entităţi omoloage şi în consec<strong>in</strong>ţă comparabile. De asemenea, ar putea fi profitabil apelul la asimetrii ca alternative la omologii. Premisa existenţei diferenţelor este fundamentală pentru literatura comparată – şi pentru înţelegerea istorică. Teoria este utilă deoarece are tend<strong>in</strong>ţa să lărgească zonele de apropiere şi să organizeze relaţiile şi înrudirile, dar aceasta este virtutea ei diferenţiatoare. Profesorul Ioan Constant<strong>in</strong>escu avertiza asupra acestei schimbări de paradigmă, <strong>in</strong>vocîndu-l pe René Etiemble, care imag<strong>in</strong>a studiul comparat al poeticii, încercînd să evite poziţionarea literaturii comparate înseşi în centrul cercetării literare. M<strong>in</strong>er def<strong>in</strong>eşte genurile (epic, liric, dramatic) în termenii poziţionării unui sistem poetic în <strong>in</strong>teriorul unei culturi. Cu alte cuv<strong>in</strong>te, există ipoteze explicite sau implicite cu privire la elementele „identice” în culturi literare diferite: emergenţa sistemelor poetice def<strong>in</strong>ite în termenii unui gen dat (liric, dramatic) şi antologii, expresii ale conşti<strong>in</strong>ţelor literare identitare şi colective. Această ipoteză ne conduce la diferenţiere, de vreme ce detaliile a ceea ce este „identic” sau „universal” variază de la o cultură literară la alta. M<strong>in</strong>er susţ<strong>in</strong>e ca şi metodă pentru studiul comparat izolarea elementelor conceptuale, cognitive şi istorice, care sînt numai formal, prezumtiv şi categoric identice în sensul apartenenţei comune la mai multe literaturi. O dată izolate aceste elemente, nu mai este nevoie de identitate, ci de omologie suficientă sau simetrie pentru a avea sens comparaţia. M<strong>in</strong>er propune chiar <strong>in</strong>troducerea unui nou concept – „alienarea” – drept variantă de abordare în predare şi în exercitarea criticii: altfel spus, o <strong>in</strong>troducere deliberată a ceva înrudit şi istoriceşte ne-asociat istoric cu problema în cauză. Lărgirea de orizont poate fi imag<strong>in</strong>ată nelimitată. În sensul că nu numai problemele teoretice şi metodologice ale literaturii sînt obligatoriu comparate (înscrise în aria comparatismului), ci faptul că poetica comparată este pr<strong>in</strong> def<strong>in</strong>iţie comparatism. Pentru că este obligatorie conceperea literaturii şi poeticii în mod pluralist, impunîndu-se asumarea tuturor problemelor legate de relativism. Și pentru că literaturi diferite au istorii diferite, aceste istorii trebuie abordate nu numai în termenii unui s<strong>in</strong>gur secol sau al unui curent. Asumarea unui studiu d<strong>in</strong> perspectiva poeticii comparate este validă numai în măsura în care sînt valorificate 13
Page 1 and 2: ACTA IASSYENSIA COMPARATIONIS, 6/20
Page 3: ACTA IASSYENSIA COMPARATIONIS, 6/20
Page 23: ACTA IASSYENSIA COMPARATIONIS, 6/20

in memoriam professori ioan constantinescu - literaturacomparata.ro

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?