in memoriam professori ioan constantinescu - literaturacomparata.ro
in memoriam professori ioan constantinescu - literaturacomparata.ro
in memoriam professori ioan constantinescu - literaturacomparata.ro
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
ACTA IASSYENSIA COMPARATIONIS, 6/2008<br />
RAŢIONAL-IRAŢIONAL / RATIONAL-IRRATIONAL / RATIONNEL-IRRATIONNEL<br />
IN MEMORIAM PROFESSORIS IOAN CONSTANTINESCU<br />
__________________________________________________________________________________<br />
comparaţia nu este posibilă. Această realitate ne determ<st<strong>ro</strong>ng>in</st<strong>ro</strong>ng>ă abordarea p<strong>ro</strong>blemei<br />
absenţei „pr<st<strong>ro</strong>ng>in</st<strong>ro</strong>ng>cipiilor comparabilului” necesare studiilor literare.<br />
Evident, pentru ca o comparaţie să fie posibilă este necesar să existe diferenţe<br />
care să fie identificate şi abia apoi eventual comparate. Pe de altă parte, dacă<br />
diferenţele sînt prea mari, comparaţia dev<st<strong>ro</strong>ng>in</st<strong>ro</strong>ng>e neviabilă pentru că rezultatele logice,<br />
teoretice sau practice nu mai satisfac.<br />
Neasimilînd contribuţiile semioticienilor, comparatiştii nu au exploatat<br />
suficient conceptul de omologie, cel puţ<st<strong>ro</strong>ng>in</st<strong>ro</strong>ng> nu în termeni teoretici. În primul rînd,<br />
omologia pe care trebuie să o aibă în vedere comparatistica este funcţia. În societăţi<br />
diferite şi literaturi diferite, elementele care diferă pot îndepl<st<strong>ro</strong>ng>in</st<strong>ro</strong>ng>i aceleaşi funcţii,<br />
aşadar pot fi comparate. Dacă în Ch<st<strong>ro</strong>ng>in</st<strong>ro</strong>ng>a istoria serveşte funcţiei căreia îi serveşte<br />
epicul în Occident, atunci avem de-a face cu o omologie suficientă pentru a<br />
întrepr<st<strong>ro</strong>ng>in</st<strong>ro</strong>ng>de o comparaţie viabilă. Fără îndoială, există nume<strong>ro</strong>ase alte criterii, în<br />
afară de funcţie, care să stabilească entităţi omoloage şi în consec<st<strong>ro</strong>ng>in</st<strong>ro</strong>ng>ţă comparabile.<br />
De asemenea, ar putea fi p<strong>ro</strong>fitabil apelul la asimetrii ca alternative la omologii.<br />
Premisa existenţei diferenţelor este fundamentală pentru literatura comparată –<br />
şi pentru înţelegerea istorică. Teoria este utilă deoarece are tend<st<strong>ro</strong>ng>in</st<strong>ro</strong>ng>ţa să lărgească<br />
zonele de ap<strong>ro</strong>piere şi să organizeze relaţiile şi înrudirile, dar aceasta este virtutea<br />
ei diferenţiatoare. P<strong>ro</strong>fesorul Ioan Constant<st<strong>ro</strong>ng>in</st<strong>ro</strong>ng>escu avertiza asupra acestei schimbări<br />
de paradigmă, <st<strong>ro</strong>ng>in</st<strong>ro</strong>ng>vocîndu-l pe René Etiemble, care imag<st<strong>ro</strong>ng>in</st<strong>ro</strong>ng>a studiul comparat al<br />
poeticii, încercînd să evite poziţionarea literaturii comparate înseşi în centrul<br />
cercetării literare.<br />
M<st<strong>ro</strong>ng>in</st<strong>ro</strong>ng>er def<st<strong>ro</strong>ng>in</st<strong>ro</strong>ng>eşte genurile (epic, liric, dramatic) în termenii poziţionării unui<br />
sistem poetic în <st<strong>ro</strong>ng>in</st<strong>ro</strong>ng>teriorul unei culturi. Cu alte cuv<st<strong>ro</strong>ng>in</st<strong>ro</strong>ng>te, există ipoteze explicite sau<br />
implicite cu privire la elementele „identice” în culturi literare diferite: emergenţa<br />
sistemelor poetice def<st<strong>ro</strong>ng>in</st<strong>ro</strong>ng>ite în termenii unui gen dat (liric, dramatic) şi antologii,<br />
expresii ale conşti<st<strong>ro</strong>ng>in</st<strong>ro</strong>ng>ţelor literare identitare şi colective. Această ipoteză ne conduce<br />
la diferenţiere, de vreme ce detaliile a ceea ce este „identic” sau „universal” variază<br />
de la o cultură literară la alta. M<st<strong>ro</strong>ng>in</st<strong>ro</strong>ng>er susţ<st<strong>ro</strong>ng>in</st<strong>ro</strong>ng>e ca şi metodă pentru studiul comparat<br />
izolarea elementelor conceptuale, cognitive şi istorice, care sînt numai formal,<br />
prezumtiv şi categoric identice în sensul apartenenţei comune la mai multe<br />
literaturi. O dată izolate aceste elemente, nu mai este nevoie de identitate, ci de<br />
omologie suficientă sau simetrie pentru a avea sens comparaţia. M<st<strong>ro</strong>ng>in</st<strong>ro</strong>ng>er p<strong>ro</strong>pune<br />
chiar <st<strong>ro</strong>ng>in</st<strong>ro</strong>ng>t<strong>ro</strong>ducerea unui nou concept – „alienarea” – drept variantă de abordare în<br />
predare şi în exercitarea criticii: altfel spus, o <st<strong>ro</strong>ng>in</st<strong>ro</strong>ng>t<strong>ro</strong>ducere deliberată a ceva înrudit<br />
şi istoriceşte ne-asociat istoric cu p<strong>ro</strong>blema în cauză.<br />
Lărgirea de orizont poate fi imag<st<strong>ro</strong>ng>in</st<strong>ro</strong>ng>ată nelimitată. În sensul că nu numai<br />
p<strong>ro</strong>blemele teoretice şi metodologice ale literaturii sînt obligatoriu comparate<br />
(înscrise în aria comparatismului), ci faptul că poetica comparată este pr<st<strong>ro</strong>ng>in</st<strong>ro</strong>ng> def<st<strong>ro</strong>ng>in</st<strong>ro</strong>ng>iţie<br />
comparatism. Pentru că este obligatorie conceperea literaturii şi poeticii în mod<br />
pluralist, impunîndu-se asumarea tutu<strong>ro</strong>r p<strong>ro</strong>blemelor legate de relativism. Și<br />
pentru că literaturi diferite au istorii diferite, aceste istorii trebuie abordate nu<br />
numai în termenii unui s<st<strong>ro</strong>ng>in</st<strong>ro</strong>ng>gur secol sau al unui curent. Asumarea unui studiu d<st<strong>ro</strong>ng>in</st<strong>ro</strong>ng><br />
perspectiva poeticii comparate este validă numai în măsura în care sînt valorificate<br />
13