Cuvinte cheie

În calcule, este mai comod să utilizăm o combinaţie între principiul fundamental
al dinamicii şi principiul acţiunii independente a forţelor simultane. Astfel, observăm
că :
F1
F2
a = + + ... ⇔ ma
= F1
+ F2
+ ...
m m
Comparând cu expresia principiului fundamental :
m a = F
rezultă că suma F1
+ F2
+ ... are semnificaţia unei unice forţe, denumită forţa rezultantă
şi notată cu R. De aceea, putem enunţa combinaţia celor două principii astfel :
� Produsul dintre masa şi acceleraţia unui punct material este numeric
egal cu forţa rezultantă care acţionează asupra punctului material :
m a = R
2.3.3. Principiul relativităţii în mecanica clasică
Am studiat într-un capitol anterior („Transformarea Galilei”) cazul a două sisteme
de referinţă care se află într-o deplasare relativă rectilinie şi uniformă unul faţă
de celălalt. O concluzie importantă care privea această situaţie era următoarea :
� Acceleraţia unui mobil are aceeaşi valoare şi aceeaşi orientare în două
sisteme de referinţă aflate unul faţă de celălalt în mişcare de translaţie rectilinie
şi uniformă.
Criteriul după care stabilim că un sistem de referinţă inerţial sau nu este respectarea
principiului inerţiei, mai precis faptul că dacă rezultanta forţelor externe care acţionează
asupra unui corp este nulă, corpul îşi păstrează starea de mişcare rectilinie şi
uniformă sau de repaus relativ. Într-o asemenea stare acceleraţia mişcării corpului este
egală cu zero. Să presupunem acum că există un sistem de referinţă inerţial, în care
acceleraţia corpului este zero. Conform proprietăţilor transformării Galilei, în toate
sistemele de referinţă care se află în translaţie uniformă faţă de sistemul de referinţă
inerţial acceleraţia este de asemenea zero. Rezultă de aici că :
� Fiind dat un sistem de referinţă inerţial, toate celelalte sisteme de referinţă
aflate în translaţie uniformă faţă de acesta sunt de asemenea sisteme
de referinţă inerţiale.
Pe de altă parte, mecanica clasică, bazată pe legile lui Newton, mai postulează
implicit (postulat = teză teoretică generală care este recunoscută ca justă fără demonstraţie)
alături de proprietăţile spaţiului şi timpului şi o proprietate a masei :
35