Cuvinte cheie

x'1
+ ut'1
x1
=
2
u
1−
2
c
,
u
t'1+
x'
2 1
t =
c
2
u
1−
2
c
x'
2 + ut'2
x2
=
2
u
1−
2
c
,
u
t'2
+ x'
2 2
t =
c
2
u
1−
2
c
Lungimea barei faţă de observatorul O este :
x'
2 − x'1
+ u(
t'2
−t'1
)
lx = x2
− x1
=
2
u
1− 2
c
Egalând ecuaţiile de transformare ale timpului, rezultă :
u
t'1+ 2
c
u
x'1
= t'2
+ 2
c
x'
2 ⇒
u
t'2
−t'1
= − ( x'
2 − x'1
)
2
c
Substituind diferenţa momentelor de timp în ecuaţia lungimii barei, obţinem :
2
u
( x'
2 − x'1
) − ( x'
2 − x'1
)
2
l
c
x = x2
− x1
=
= ( x'
2 − x'1
)
2
u
1−
2
c
sau :
2
u
1−
2
c
� Cuvinte cheie
Contracţia lungimilor paralele
cu direcţia de mişcare
mea l'x.
u
lx = l'
x 1− 2
c
Deoarece radicalul din această expresie este subunitar,
rezultă că lungimea lx este mai mică decât lungi-
În concluzie :
� Măsurarea lungimii segmentelor de dreaptă paralele cu direcţia deplasării
relative oferă întotdeauna valori mai mici observatorului aflat în mişcare faţă de
ele decât observatorului aflat în repaus.
Cu definiţia :
� Sistemul de referinţă propriu este sistemul de referinţă în care
corpul studiat este în repaus,
putem enunţa această consecinţă a relaţiilor de transformare ale coordonatelor şi astfel
:
64
2