MIOARA HAPENCIUC

Fenomene în conductele de transport pneumatic 17
γ
a πd
ψ ⋅ ⋅
g 4
2
v
2
p
πd
=
6
unde: d - diametrul particulei [m];
g - acceleraţia gravitaţională [m/s 2 ];
- viteza de plutire [m/s];
v p
3
⋅γ
m
(2.9)
γ
m
- greutatea specifică a materialului [N/m 3 ];
γ
a
- greutatea specifică a aerului [N/m 3 ] ;( γ = 0,12
⋅10
2 N/m
3 ).
Din relaţia de mai sus rezultă:
v
p
=
2 ⋅ g ⋅ d ⋅γ
3
ψ ⋅γ
Întrucât pentru particula de formă sferică ψ ≈ 0, 23, relaţia devine:
v
p
=
a
a
28,4 ⋅ d ⋅γ
γ
Pentru bucăţile de material cu formă oarecare se poate scrie:
v
p
= c
a
m
m
28,4 ⋅ d ⋅γ
γ
m
a
(2.10)
(2.11)
(2.12)
unde: c - coeficient ce ţine seama de dimensiunile bucăţilor de material, se
recomandă în tabelul 2.1.
Tabelul 2.1 – Variaţia coeficientului “c”
Mărimea bucăţilor de material
[mm]
0,5 1 5 10 20 > 30
Valoareacoeficientului “c” 1 1 0,9 0,8 0,7 0,6
Este de remarcat faptul că viteza de plutire în conductă este mai mică decât
cea în spaţiu liber, ea scăzând cu cât raportul dintre diametrul particulei şi diametrul
conductei creşte. Pentru o bună exploatare a instalaţiei de transportat, dimensiunea
particulelor nu trebuie să depăşească 0,3-0,4 din diametrul conductei. Dacă se ţine
seama şi de acest lucru viteza de plutire va deveni:
v
p
=
⎡
2
28,4 ⋅ d ⋅γ ⎤
m ⎛ ⎞
⎢
d
(2.13)
1 − ⎜ ⎟ ⎥
γ ⎢
a
⎥
⎣ ⎝ Dc
⎠ ⎦
unde:
D c - diametrul conductei [m].