MIOARA HAPENCIUC

50
Fenomene în conductele de transport pneumatic
accelerării curentului de aer, care pentru
majoritatea cazurilor s-a dovedit a fi practic
neglijabilă.
În calculele practice, pentru o
conductă cu diametrul D c şi lungimea l, în care
Fig. 2.7 Reprezentarea grafică a
valorilor pierderilor relative de
presiune
circulă aer cu viteza v 1 , greutatea specifică γ a1
şi presiunea p 1 , se calculează căderea de
presiune aparentă ∆p * cu relaţia:
unde:
∆p
*
f
2
µ a ⋅ l v1
= ⋅ ⋅γ a1 (2.125)
D 2g
c
µ a este mărime cunoscută.
Se determină apoi căderea de presiune
relativă aparentă ∆p * /p 1 şi apoi căderea de
presiune reală relativă, cu relaţia:
din care rezultă căderea de presiune reală ∆ p f .
1
*
f
∆p
∆p
= 1 − 1 −
(2.126)
p
p
1
2.6.4 Căderi de presiune în cazul rezistenţelor locale
Rezistenţele locale în conductele drepte pot produce sau nu devierea vânei de
fluid. La rezistenţele locale care produc devierea vânei de fluid (curbe, ramificaţii,
robinete etc.), valoarea coeficientului de rezistenţa locală nu se poate determina decât
pe cale experimentală. Pentru rezistenţele locale la care curgerea nu-şi schimbă
direcţia, au fost stabilite relaţii care au o justificare fizică. Fenomenele de curgere şi, în
consecinţă, pierderile de energie depind, în primul rând, de felul în care se modifică
secţiunea conductei pe direcţia de curgere, dacă ea creşte sau scade şi de asemenea de
felul în care se produce această modificare de secţiune, dacă ea se produce brusc sau treptat.
Rezistenţe locale cu devierea vânei de fluid. În cazul pierderilor locale de
presiune, trebuie să se diferenţieze pierderile datorită frecărilor de pierderile datorită
turbioanelor. Astfel la o curbă (fig.2.8) în zonele I şi II se produc desprinderi, care dau
pierderi de presiune, deci reprezintă rezistenţe locale. Deasemenea în curbe (fig.2.9) se
produc turbioane, care determină şi ele un consum suplimentar de energie, deci
pierderi de presiune.