Nr. 8/2009 - Politia de Frontiera

6 SEPTEMBRIE 1940
Materiale realizate de
prof. univ. dr. Radu Ætefan VERGATTI
Titlul articolului ce urmeazã este
reprezentat de o datã. Ea este semnificativã
pentru oamenii de culturã medie din
România, din sud-estul continentului
european æi chiar din întreaga Europã.
Ce s-a întâmplat atunci?
Regele României, Carol al II-lea (8
iunie 1930 – 6 septembrie 1940), dupã
mai bine de un deceniu de ocupare a
tronului se vedea silit sã-l pãrãseascã æi
sã se autoexileze.
Am folosit termenii de „pãrãsire” a
åãrii æi de „autoexilare”, deoarece regele
Carol al II-lea nu a abdicat niciodatã. Prin
decretele regale publicate în Buletinul
Oficial din 5, 6 æi 7 septembrie 1940, el
a declarat cã delegã puterea generalului
Ion Antonescu æi fiului sãu
Mihai, „mare voievod de
Alba Iulia”. Generalului
Ion Antonescu i se
delega puterea pentru
a conduce statul æi a
rezolva problemele de
care depindea guvernarea,
iar principelui Mihai i
se încredinåa misiunea
de a conduce casa
regalã, soluåionând toate
chestiunile necesare
existenåei ei.
Din jurnalul regelui
Carol al II-lea reiese clar
cã i s-a dat monarhului
sfatul de a nu abdica æi
de a delega puterea, de
cãtre mareæalul palatului,
Ernest Urdãreanu. Fiind
grãbit sã preia puterea,
poate surescitat la
gândul cã putea ajunge
în fruntea åãrii, generalul
Ion Antonescu nu a fost
atent la esenåa termenilor
din act.
La rândul sãu, tânãrul
principe Mihai æi cei din jurul sãu nu au
înåeles esenåa actului. În mod practic,
nefiind o abdicare, din punct de vedere
juridic, regele Carol II era în continuare
monarhul României.
Dar de atunci înainte mersul
evenimentelor nu i-a mai permis sã revinã
în România.
Cum s-a ajuns la plecarea regelui
Carol al II -lea din åarã?
Urmãrirea faptelor care i-au punctat
domnia de un deceniu explicã bine
situaåia. În primii opt ani ai domniei, el
s-a dovedit un bun organizator al statului,
care a dus åara æi poporul la progres:
România se gãsea pe locul 4-5 în lume
în exploatarea æi prelucrarea petrolului,
locomotivele Malaxa erau cãutate æi
se vindeau în toatã Europa, inclusiv în
Anglia, oåelul de la Uzinele Reæiåa pleca în
special cãtre Germania, produsele apicole
româneæti alimentau o bunã parte a
vestului continentului etc. Finalul acestei
evoluåii a determinat ca anul 1938 sã fie
cel mai bun din perioada interbelicã.
Prosperitatea economicã s-a
materializat în culturã. Au putut fi create
Fundaåiile Regale, au fost deschise noi
teatre, cinematografe, opere æi în
sate a apãrut o reåea de aæezãminte
culturale.
În viaåa politicã însã a fost
un permanent tumult. În acele
condiåii grele, la 11 februarie
1938, regele a decis sã impunã
dictatura regalã, nefericit numitã
de comuniæti dictaturã fascistã.
Evident, mai mult ca oricând,
regele a rãmas atunci singur,
înconjurat, exclusiv, de camarila
sa. Carol II era în conflict deschis
cu liberalii æi cu Garda de Fier.
Socotindu-l pe æeful acesteia din
urmã, avocatul Corneliu Zelea
Codreanu, un om prea puternic
pentru el, regele a decis sã recurgã
la asasinatul politic. În noaptea de
Sf. Andrei (30 noiembrie) 1938,
din ordinul lui Armand Cãlinescu,
30
F R O N T I E R A
I s t o r i e