GHIDUL METODOLOGIC AL INOVĂRII - I3E

STADIUL CREŞTERII TIMPURII
Dacă stadiul (iniţial) de sămânţă începe cu o
idee, iar stadiul start-up începe cu o promisiune
documentată, stadiul de creştere timpurie începe
cu un produs sau serviciu existent care este lansat
pe piaţă. La începutul acestui stadiu întreprinderea
inovativă continuă să genereze pierderi crescând
astfel pierderile cumulate. Totuşi, de la un anumit
moment, întreprinderea inovativă începe să genereze
profit. Acesta este punctul care caracterizează
succesul unui produs. Profitul cumulativ general al
întreprinderii de la începerea procesului de inovare
rămâne totuşi negativ în acest stadiu. De aceea este
încă nevoie de finanţare. În acest stadiu finanţarea
trebuie să acopere distribuirea pe piaţă şi costurile
operaţionale ale întreprinderii până în momentul
când vânzările produsului sau serviciului depăşesc
pierderile firmei şi aduc profit descrescând astfel
pierderile cumulate. Planul de afaceri trebuie să estimeze
momentul de timp când are loc această schimbare.
La începutul stadiului de creştere timpurie se aplică
aceleaşi instrumente ca şi în stadiul start-up. Întreprinderea
inovativă are în acest moment un produs
sau serviciu care este lansat pe piaţă, deşi vânzările
nu sunt suficiente ca să acopere costurile întreprinderii.
Astfel, pentru mecanismele de finanţare
tradiţionale succesul unei întreprinderi rămâne încă
o promisiune. Doar atunci când pierderile companiei
depăşesc profitul, chiar dacă există încă pierderi
cumulate, întreprinderea poate atrage atenţia unei
finanţări tradiţionale cum ar fi finanţare prin vânzare
de acţiuni.
78
STADIUL DE EXPANSIUNE
şi susţinerii, cum este evaluată şi măsurată calitatea diferite, dacă antreprenorii cred că pot cere bani din
alte surse. Este esenţială susţinerea întreprinderilor 79
În final, stadiul de expansiune este caracterizat de
dovada evidentă că întreprinderea inovativă va
avea succes. Creşterea vânzărilor şi profitului sporesc
gradual transformând pierderile cumulate în profit.
Punctul când se realizează echilibrul dintre cheltuielile
cumulate şi câştigurile cumulate ale firmei
de inovare marchează momentul transformării întro
afacere de succes. În acest stadiu finanţarea poate
fi realizată cu mecanisme de finanţare tradiţionale.
Când expansiunea este radicală au loc de obicei fuziuni
sau întreprinderea este preluată.
Intelesens (http://www.intelesens.com/), companie
spin-out a Universităţii din Ulster, a beneficiat
de o finanţare de 1.7 £ milioane de la Enterprise
Equity (http://www.enterpriseequity.ie/),
Invest NI (http://www.investni.com/) şi UUTech
pentru transfer tehnologic în anul 2005. Dezvoltarea
unora dintre dispozitivele companiei a fost
finanţată de instituţii specifice sau organizaţii,
cum ar fi Wellcome Turst (cea mai mare companie
britanică de cercetare în domeniul medical) sau
Invest Northern Ireland.
GRANTURI DE REALIZABILITATE
Granturile de realizabilitate sunt oferite de obicei
de entităţi publice şi sunt parte a politicilor de inovare
naţionale şi regionale. Ele reprezintă o sursă de
finanţare pentru stadiul iniţial al întreprinderii inovative,
iar finanţarea nu va fi solicitată să fie returnată
de către inovator / antreprenor. Aceşti bani pot fi
utilizaţi în stadiul iniţial pentru cercetarea de piaţă
necesară pentru inovarea anticipată, precum şi pentru
studiul realizabilităţii tehnice şi elaborarea planului
de afaceri.
Structurarea politicilor de alocare a granturilor de realizabilitate
este esenţială pentru eficacitatea acestui
instrument şi generarea unor efecte cumulate care
pot influenţa competitivitatea globală într-un domeniu.
Politica trebuie să se adreseze la următoarele
subiecte: cine este implicat în aplicarea ei, care sunt
criteriile şi procesul de selecţie a beneficiarilor grantului,
care sunt mecanismele destinate monitorizării
politicii.
Roluri: Există diferite opţiuni privind entităţile vizate
a fi implicate în stabilirea acestor politici. Fiind
conduse la scară mare de către organizaţii publice
ale statului, ele se pot confrunta cu pericole ca: favoritismul
politic, birocraţia şi centralizarea. O opţiune
importantă diferită ar fi implicarea unor organizaţii
private care să trateze procesul global din postura de
organizaţii intermediare, care ar fi mult mai flexibile
în aplicarea acestui proces.
Criteriul: Chiar dacă este un grant, aceasta nu îi
alterează acestui mecanism natura de furnizor de
finanţare. Astfel criteriul de selecţie a întreprinderilor
trebuie să respecte principiile de finanţare generice
care ar fi utilizate de către mecanisme financiare cu
execuţie privată şi de către investitori privaţi. Printre
acestea, angajamentul şi expertiza antreprenorilor,
competenţele întreprinderii inovative, prospectarea
inovaţiilor pe piaţă, strategia existentă, trebuie chestionate
cu scopul identificării celor mai remarcabile
întreprinderi. Un criteriu suplimentar ar fi important
pentru conformitatea inovării cu strategiile angajate
la nivel naţional sau regional, deoarece deficitul de resurse
în zona ESE (Europei de Sud Est) necesită focalizare
pe anumite sectoare în încercarea de a avea efecte
multiplicate prin finanţarea furnizată. Urmând un
astfel de criteriu este mai uşor de integrat mecanismul
de finanţare nou propus în finanţarea generală (din
diferite surse) a inovării, deoarece este o indicaţie
pentru finanţarea stadiilor viitoare start-up şi timpurii
provenită din diferite surse.
Monitorizarea şi susţinerea: S-a dovedit că în multe
cazuri este uşor de cheltuit banii publici, astfel încât
este foarte important să se menţină un mecanism
pentru monitorizarea şi susţinerea firmelor inovative
selectate. În afară de înţelegerea profundă a procesului
de inovare de către entităţile şi persoanele implicate şi
de selecţia firmelor inovative utilizând criterii specifice
sectorului privat, este important să existe o politică
bună pentru finanţarea pe etape. Firma inovativă
primeşte granturi pentru sarcini specifice cum ar fi
cercetarea de piaţă sau studiul de realizabilitate, iar
apoi este monitorizată asupra eficacităţii cheltuirii banilor.
După aceasta, poate cere în viitor sume de bani
importante pentru dezvoltarea produsului. În acest
context, granturi mici sunt utilizate de către companie
pregătind-o pentru următoarele stadii de finanţare.
Acestea pot utiliza aceleaşi mecanisme sau mecanisme
pentru acest scop.
Calitatea şi evaluarea: O problemă privind calitatea
unei politici pentru un grant de realizabilitate
este legată de cum este evaluat şi care este rezultatul
asupra economiei globale. Criteriul de evaluare poate
să difere în funcţie de politica de focalizare. O regulă
urmărind finanţarea întreprinderilor inovative existente
prezintă desigur mai multe rezultate decât riscuri
pentru companiile consacrate, iar echipele de management
sunt mai puţine. Pe de altă parte, natura granturilor
de realizabilitate este de a ajuta întreprinderile inovative
care nu au posibilităţi de alte finanţări. În acest
caz, lipsa experienţei manageriale şi operaţionale cresc
riscurile eşecurilor şi reduc rezultatele politicii. Un
amestec de strategii ar de preferat în această situaţie.
O parte esenţială a politicii este atragerea aplicaţilor
(solicitanţilor) potenţiali care ar trebui să implice o
campanie de diseminare şi conştientizare.
Întreprinderile inovative trebuie să privească asupra
posibilităţii de a avea acces la astfel de granturi în zona
lor. În acest scop, ele trebuie să fie gata să dovedească
faptul că ideile lor sunt promiţătoare, că au experienţa
şi competenţa, hotărârea de realizare a proiectului şi
capacitatea managerială necesară. Se cere de asemenea
urmărirea unei strategii clare. Având aceste calităţi, întreprinderile
pot face o cerere pentru un grant care le
va furniza finanţarea şi expertiza necesară în stadiul
iniţial şi le va ajuta să realizeze cercetarea de piaţă şi
studiul realizabilităţii tehnice necesare inovaţiei lor.
Finanţarea inovării
© Yuri Arcurs - Fotolia.com
Programul Small Business Innovation Research
(SBIR) (http://www.sbir.gov/) din Statele
Unite, este un program competititv sub umbrela
Small Business Innovation Development Act
din 1982, cu scopul de a întări rolul inovaţiei în afacerile
mici finaţate la nivel federal. Micile afaceri
sunt încurajate să exploreze potenţialul tehnologic
astfel încât spititul anteprenorial va fi susţinut de
indeplinirea cerinţelor specifice de cercetare şi
dezvoltare. Din 2009, peste 112.500 premii în valoare
de peste 26.9 $ miliarde au fost acordate.
Progarmul este aplicat în trei etape:
Etapa I: în mod normal nu depăşeşte 150 mii $ lunar,
se concentrează pe stabilirea meritului tehnologic,
fezabilitate şi potenţial comercial al propunerii
de R&D şi pe determinarea calităţii IMM-ului.
Etapa II: în această etapă finaţarea nu depăşeşte 1
milion $ pentru 2 ani, se continuă eforturie de R&D
deja finanţate în Etapa I.
Etapa III: Comercializarea produselor specifice
finanţate în etapele anterioare care nu au fost
finanţate de SBIR.