Raport alegeri PE 2009.pdf - Institutul Social Democrat "Ovidiu Sincai"

cele două există o opoziţie esenţială de scop: autonomismul teritorial-etnic vizează
regionalizarea Europei prin separarea comunităţilor etno-culturale, prin reactualizarea
vechilor graniţe feudale, în timp ce federalismul european vizează europenizarea
regiunilor prin spiritualizarea frontierelor politice ale statelor-naţiune moderne. Acest
dualism al concepţiei în campania UDMR explică probabil şi de ce liderul listei aproape
nu a apărut în dezbaterea publică naţională (centrală) în timp ce discursul său s-a făcut
auzit doar în întâlniri locale, fără reverberaţii în presa naţională. În timp ce mesajul public
general a încercat să răspundă intereselor existenţiale europene ale comunităţii maghiare
din România, mesajul local a avut în vedere interesele identitare româneşti ale comunităţii
maghiare din România.
În planul imediat al alegerilor europene acest dublu limbaj şi mesaj a făcut ca o
mică parte a comunităţii maghiare să voteze în favoarea principalelor partide democratice
(fondate pe baze ideologice), scorul excelent al UDMR fiind rezultatul disciplinei relative
a electoratului său captiv în raport cu indisciplina electoratului celorlalte partide, iar nu
consecinţa unităţii opţiunilor electorale ale comunităţii maghiare. În contextul alegerilor
europene a fost relevat unora dintre membri ai minorităţilor naţionale că partidele
curentelor ideologice democratice principale le servesc interesele europene mai bine decât
partidul etniei lor. Fenomenul ar fi fost şi mai clar dacă partidele celelalte ar fi avut un
mesaj european mai explicit adresat direct minorităţilor naţionale. Pe de altă parte, în plan
mai îndepărtat postelectoral, se întrevăd dificultăţi în integrarea subgrupului UDMR în
familia PPE, în condiţiile eterogenităţii sale de gândire şi abordare. Nu trebuie uitat că
László Tőkés nu a fost primit în legislatura trecută în grupul PPE iar discursul său în PE a
fost considerat ca aparţinând curentului naţionalist radical anti-european. Din această
perspectivă se poate spune că mandatele câştigate de radicalii etnocraţi de pe lista UDMR
sunt mandate pierdute pentru cetăţenii europeni din România, indiferent de etnia lor.
e) Partidul România Mare
Eşecul titularului de drept al naţional-populismului din România de a intra în
Parlamentul European la alegerile din 2007, respectiv în parlamentul naţional în 2008 a
lăsat urme adânci asupra PRM. Partidul condus de Vadim Tudor era la începutul anului
2009 un actor politic devitalizat, fără suport electoral şi, implicit, financiar, cu o bază de
militanţi tot mai redusă, cei mai mulţi de vârsta a II-a şi a III-a. În luna aprilie însă a
survenit arestarea controversată a lui George Becali, preşedinte al Partidului Noua
Generaţie şi patron al echipei de fotbal Steaua Bucureşti. În condiţiile supraexpunerii
mediatice a lui George Becali, aflat în închisoare, Corneliu Vadim Tudor a reuşit să obţină
acordul mai vechiului său rival de a candida împreună pe lista PRM pentru
europarlamentare. În acest fel PRM a reapărut în atenţia opiniei publice.
PRM nu a desfăşurat o campanie electorală propriu-zisă, întreaga strategie
constând în atragerea suportului electoral ca urmare a simpatiei publicului faţă de George
Becali. Mesajul PRM a fost în continuare unul justiţiarist-populist, din care au lipsit
temele europene. Sloganele de campanie, folosite şi în campania de out-door, realizată cu
resurse minime, au fost „Doi creştini şi patrioţi vor scăpa ţara de hoţi” şi „Vreţi să scăpăm
de canalii? Votaţi Vadim şi Becali”. Lipsit de resurse umane, PRM nu a desfăşurat o
campanie electorală bazată pe contactul direct cu alegătorii, ci s-a bazat pe expunerea
mediatică a primilor doi candidaţi, C.V. Tudor şi George Becali.
14