Raport alegeri PE 2009.pdf - Institutul Social Democrat "Ovidiu Sincai"

acesta şi acceptă conducerea reală a guvernului de către el, a produs un acut sentiment de
dezamăgire în rândul unora dintre militanţii de stânga.
Fragilizarea relaţiei dintre PSD şi nucleul său electoral este un semnal de alarmă
pentru social-democraţi în legătură cu identitatea lor politică, aşa cum este percepută de
unii dintre vechii săi suporteri, aflaţi în mediul rural. Intrarea ca actor secundar într-un
guvern de mare coaliţie şi preluarea de către Traian Băsescu a unora dintre temele stângii
pot explica situaţia în care o parte a votanţilor tradiţionali fie au preferat să stea acasă, fie
chiar s-au orientat spre partidul prezidenţial.
În dinamica rezultatelor PSD ca şi în comparaţia dintre mobilizarea PSD şi PD-L o
explicaţie esenţială se găseşte în procesul de descentralizare a deciziei care îl
caracterizează pe cel dintâi. Dacă PD-L a încetat să fie un partid cu opinii spre a fi o
maşinărie de partid la comanda Preşedintelui, PSD este un partid în care puterea este
difuză. Întărirea centrelor de putere locală face, pe de o parte, ca unitatea de conducere
indispensabilă unei campanii naţionale cu o listă naţională să aibă de suferit iar pe de altă
parte, ca alegerile europene să fie tratate prin prisma impactului politicii europene asupra
agendelor locale. Or, cum între nivelul local şi cel european există intermediarul naţional,
pentru multe organizaţii locale relaţia mediată cu Europa face alegerile europene mai
puţin relevante. Nu trebuie vorbit, deci, numai despre percepţia populară asupra UE ci şi
despre interesele imediate ale liderilor politici locali.
Independent de toate acestea, se poate spune, însă, că fenomenul esenţial referitor
la PSD este acela de schimbare a calităţii nucleului său electoral. Pe de o parte, el
câştigă electorat modern şi dinamic care nu se mai regăseşte în neo-liberalismul
anchilozat al PNL şi nu mai poate fi sedus de autoritar-populismul PD-L. Pe de altă
parte, el pierde electorat tradiţional din păturile cele mai nevoiaşe care speriat de
ameninţările zilei de mâine şi insuficient de informat spre a înţelege mecanismele
nevoilor lui de azi, se refugiază în egoismul securitar al extremei (drepte) – atunci când
nu se „încuie” pur şi simplu în casă. Acestuia i se alătură cei care nu o duc foarte rău
dar care preferă durabilitatea mediocrităţii unei schimbări cu perspective incerte.
Ameninţarea crizei nu generează solidaritate ci numai experienţa crizei, aceasta nefiind
o realitate dramatică în România. Baza electorală modernă social-democrată de tip
european a PSD creşte lent şi puţin, în timp ce electoratul tradiţional postcomunist al
PSD scade relativ rapid şi masiv. Important pentru PSD este acum menţinerea tendinţei
şi dacă se poate, accelerarea ei. Aceasta în ciuda unui context care deocamdată nu pare
prea favorabil dar în care a reuşit, totuşi, să obţină o victorie preţioasă (chiar dacă la
limită).
e) PNL – un partid în derivă?
Liberalii au intrat în alegeri cu o dublă schimbare în poziţia partidului pe scena
politică: din partid de guvernământ au devenit partid de opoziţie, iar echipa care a condus
PNL vreme de patru ani a fost înlocuită. Aceste transformări de amploare nu au rămas fără
efecte asupra performanţelor PNL. Noua echipă de conducere a trebuit să pregătească întrun
timp foarte scurt alegerile, fără a avea suportul deplin al organizaţiilor fidele
perdanţilor la congresul PNL şi fără a avea experienţa conducerii unor competiţii
electorale la nivel naţional. Intrarea în opoziţie a însemnat pierderea accesului la
23