Raport alegeri PE 2009.pdf - Institutul Social Democrat "Ovidiu Sincai"

(pretutindeni acolo unde avuţia este suficientă sau sărăcia nu este atât de mare
încât să încurajeze asumarea riscului de a pierde dreptul câştigat în speranţa
achiziţionării unui drept mai mare de câştigat) şi frica de necunoscut (valabilă
în special în estul nedezvoltat unde insecuritatea îndeamnă către prudenţă faţă
de proiecte greu de înţeles).
• Faptul fundamental care poate explica reculul stângii social-democrate este,
însă, acela că, în vreme de criză, mesajul său progresist, promovând deschidere
faţă de minorităţi, solidaritate şi politici incluzive, a fost mai puţin acceptat de
către cetăţenii interesaţi de întărirea securităţii personale şi a comunităţilor lor.
Se probează astfel principiul potrivit căruia atâta timp cât nevoile existenţiale
nu ating paroxismul ci rămân mai mult în stadiu de ameninţare, ceea ce
prevalează este egoismul, în timp ce trecerea prin încercarea unei crize ajunse
la cote acute impune solidaritatea. Pentru moment criza a atins cote care fac
solidaritatea (atitudine raţională care contrazice reflexul egoismului) încă
inadmisibilă. Adâncirea crizei sau conştientizarea pericolului ei va face
inadmisibilul inevitabil. Pariul stângii democrate europene este acela de a face
prin capacitatea sa de persuasiune inadmisibilul acceptabil înainte de a deveni
inevitabil. Sintetizând, social-democraţii au propus soluţii mai nuanţate la
probleme la care dreapta a oferit răspunsuri directe (problema emigraţiei;
intervenţia statelor naţionale în problemele economice, în varianta
protecţionistă ş. a). Social-democraţia a devenit prea sofisticată pentru modul
în care reacţionează oamenii în timp de criză în timp ce dreapta europeană a
reuşit să fructifice mai bine decât stânga factorul „frică” în folosul său.
v. Stânga a câştigat sau a pierdut şi în funcţie de condiţiile naţionale concrete.
Astfel ea a câştigat acolo unde se află de mai multe cicluri electorale în opoziţia unor
guverne puternic contestate social (Grecia), sau unde are o tradiţie puternică (Danemarca).
Acolo unde programul stângii s-a apropiat de centru şi de modelul celei de-a treia căi ea a
fost acuzată de dreapta ca fiind neautentică („plagiatorul dreptei”) şi de extrema stângă ca
fiind inconsecventă („trădătorul stângii”). La fel s-a întâmplat acolo unde stânga a preluat
o parte din mesajul ecologiştilor: copia nu a fost preferată originalului. În Marea Britanie a
contat faptul că laburiştii se află la putere începând din anul 1997, iar Guvernul Gordon
Brown a fost atins de scandaluri privind deconturile imorale ale unora din membrii săi. În
Franţa, după pierderea competiţiei prezidenţiale, socialiştii au reintrat în logica disputelor
interne, care au îndepărtat potenţialii alegători de un partid considerat a fi instabil.
vi. În fine, principala problemă pentru socialiştii europeni la nivelul acţiunii
naţionale a fost că nu au reuşit să-şi convingă propriul electorat să iasă la vot şi să susţină
temele propuse. Aceasta este consecinţa lipsei unui spaţiu public european la nivel
naţional în care să se poată exprima atât actorii naţionali şi locali deja constituiţi cât şi cei
transnaţionali încă în curs de constituire. Lipsa acestui spaţiu afectează deocamdată mai
puţin PPE care este mai ataşat confederalismului decât federalismului european. Se
impune deci, dincolo de regândirea strategiilor pentru viitor şi formularea unei opţiuni
ideologice mai clare şi mai unitare la nivel european, europenizarea actorilor politici şi
sociali, precum şi crearea uni spaţiu public european naţional. Este clar că democraţia
europeană nu poate exista fără un demos european iar acest demos trebuie construit
33