Revista "Administrarea publică" ianuarie – martie 2005 nr. 1

46
Administrarea publicг, nr. 1, 2005
garantate cetăţeanului, urcоnd-o pe cel
mai оnalt piedestal, plasоnd-o alături
de instituţia drepturilor şi libertăţilor
omului luate оn ansamblu, de pacea
civică, democraţie, dreptate şi pluralismul
politic. Astfel, art. 9 alin. (2) din
Constituţie statuează că „proprietatea
nu poate fi folosită” nu numai „оn detrimentul
drepturilor şi libertăţilor”,
ci „şi al demnităţii omului”. Aceeaşi
poziţie se menţine şi оn art.32 alin.(2)
din Constituţie, care reglementează
libertatea exprimării şi care nu poate
prejudicia nu numai onoarea sau
dreptul altei persoane la viziune proprie,
ci şi demnitatea acesteia.
Abordоnd demnitatea umană dintrun
astfel de unghi, se poate afirma că,
indiferent de relaţiile persoanei cu puterea
de stat, demnitatea sa indiscutabil
cade sub protecţia statului, ultimul
neavоnd dreptul să modifice conţinutul
ei după bunul său plac, cu atоt mai mult
să o restrоngă оn detrimentul persoanei.
Guvernanţii, оn interesele societăţii,
оn circumstanţe concrete, pot limita
unele drepturi şi libertăţi, dar numai оn
condiţiile legii, fără a afecta demnitatea
individului. Restricţiile respective sоnt
stabilite pentru guvernanţi оn art.29 al
Declaraţiei, iar оn Constituţia Republicii
Moldova - оn art.54.
D in n o rmele D eclaraţiei ş i
Constituţiei rezultă că autorităţile
publice la restrоngerea unor drepturi
şi libertăţi fundamentale au obligaţia să
respecte următoarele condiţii:
a) restrоngerea poate fi exclusiv de
natură excepţională;
b) restrоngerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi poate
avea loc numai prin adoptarea unei legi
organice;
c) legea organică trebuie să
corespundă normelor constituţionale
şi normelor unanim recunoscute ale
dreptului internaţional;
d) restrоngerea unor drepturi şi
libertăţi trebuie să fie determinată de interesele
securităţii naţionale, integrităţii
teritoriale, bunăstării economice a ţării,
ordinii publice;
e) restrоngerea unor drepturi şi
libertăţi poate avea loc оn scopul
prevenirii tulburărilor оn masă şi
infracţiunilor, protejării drepturilor,
libertăţilor şi demnităţii altor persoane,
оmpiedicării divulgării informaţiilor
confidenţiale sau garantării autorităţii
şi imparţialităţii justiţiei.
Chiar dacă există aceste circumstanţe,
legislativul are obligaţia de a ţine cont de
un factor foarte important – principiul
proporţionalităţii, restrоngerea trebuie
să fie proporţională cu situaţia care a
determinat-o şi nu poate atinge existenţa
dreptului, libertăţii şi demnităţii omului.
Văzută оn acest spectru, demnitatea
umană poate fi considerată o instituţie
prin excelenţă constituţională, asupra
căreia pot fi aplicate mecanismele
de protecţie constituţională, egală
ca valoare cu drepturile şi libertăţile
fundamentale ale omului luate оn totalitate.
Unul din principalele mecanisme de
protecţie constituţională a demnităţii
umane, care оi poate reda o interpretare
mai practică оn reglementarea relaţiilor
din societate, este justiţia constituţională.
Astfel, interpretarea demnităţii umane
оntr-un sens mai larg devine o prioritate
graţie faptului că deschide teren pentru
aplicarea acestui principiu оn viaţa
socială aflată оn continuă transformare.