Revista "Administrarea publică" aprilie - Academia de Administrare ...

ADMINISTRAREAPUBLICÃRevistă metodico-ştiinţificătrimestrialăFondată оn noiembrie 1993 de Academia de Administrare Publicăpe lоngă Preşedintele Republicii MoldovaRevista este оnregistrată la Ministerul Justiţiei al Republicii Moldovacu nr. 172 din 15 septembrie 2004.Nr. 2 (58), aprilie - iunie 2008Colegiul redacţionalROMAN Alexandru,rector al Academiei, redactor-şef, doctorhabilitat оn ştiinţe istorice, profesoruniversitarPOPOVICI Corneliu,doctor оn filozofie, conferenţiar universitarSTEPANIUC Victor,viceprim-ministru, doctor оn ştiinţeistoriceGUZNAC Valentin,ministru al administraţiei publice localeBALAN Oleg,şef Direcţie administrare publică aAcademiei, doctor оn drept, conferenţiaruniversitarBURIAN Alexandru,director al Institutului de Istorie, Statşi Drept al Academiei de Ştiinţe aMoldovei, Ambasador Extraordinar şiPlenipotenţiar, doctor habilitat оn drept,profesor universitarCIOBU Emilian,şef Direcţie relaţii internaţionale aAcademiei, Ambasador Extraordinarşi Plenipotenţiar, doctor оn filozofie,conferenţiar universitarCOJOCARU Svetlana,şef Catedră economie şi managementpublic a Academiei, doctor оn economie,conferenţiar universitarGOREA Ana,şef Catedră limbi moderne aplicate aAcademiei, doctor оn filologie, confe-renţiar universitarGUCEAC Ion,doctor habilitat оn drept, profesor universitarGUŢULEAC Victor,doctor оn drept, profesor universitarIaţenKo Ivan,doctor оn drept, conferenţiar universitar,Academia Serviciului de Stat pe lоngăPreşedintele Federaţiei Ruse (Moscova)MANOLE Tatiana,doctor habilitat оn economie,profesor universitarOBOLENSKI Aleksei,doctor habilitat оn economie, profesoruniversitar, prim-vicepreşedinte alAcademiei Naţionale de Administrare(Ucraina, Kiev)PLATON Mihail,doctor habilitat оn economie, profesoruniversitar, consilier principal de statPATRAŞCU Dumitru,şef Direcţie management public a Academiei,doctor habilitat оn pedagogie,profesor universitarROMANDAŞ Nicolae,doctor оn drept, profesor universitarSAKOVICI Vasili,Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiaral Republicii Belarus оn Republica Moldova,doctor habilitat оn ştiinţe politice,profesor universitar (Belarus, Minsk)VELICIKA Alfonsas,profesor, directorul Institului Lituanian

SumarZinaida GRECEANОIPROGRAMUL ACTIVITĂŢII GUVERNULUI REPUBLICII MOLDOVA„PROGRES ŞI INTEGRARE”.............................................................................................. 8650 de ani de la оntemeierea statului moldovenescAlexandru ROMANFORMAREA STATULUI MOLDOVENESC ŞI CONSTITUIREA SISTEMULUITRADIŢIONAL DE ADMINISTRARE (III).......................................................................... 25Alexandru BURIANunele aspecte privind Perspectivele geopolitice ale statalităţiimoldoveneşti.............................................................................................................. 40Nicolae STEFANOVPersonalitatea lui Dimitrie Cantemir оn contextulevoluţiei istoriei a Moldovei................................................................................ 53ACADEMIA DE ADMINISTRARE PUBLICĂ: 15 ANI DEMODERNIZARE A SERVICIULUI PUBLICDIN REPUBLICA MOLDOVATatiana ŞAPTEFRAŢIPOSIBILITĂŢI VALORIFICATEPRIN INTERMEDIUL MONITORIZĂRII............................................................................ 63Oleg BALANDISCERNĂMОNT ŞI EFICIENŢĂОN ADMINISTRAREA PUBLICĂ...................................................................................... 66Dumitru PATRAŞCUISTORIE, ORIZONTURI, ACTIVITĂŢI ŞI CONŢINUTURI DE STUDIILA DIRECŢIA MANAGEMENT PUBLIC)........................................................................... 70Emilian CIOBUAPOrtul Direcţiei Relaţii Internaţionale la promovarea interesuluinaţional pe arena internaţională..................................................................... 73Administrarea publică: teorie şi practicăMihail PLATONEtica şi eticheta funcţionarului public.......................................................... 79Emilian CIOBUPromovarea interesului naţional – misiunea administraţieipublice: tradiţii, realităţi şi perspective....................................................... 86

PROGRAMUL ACTIVITĂŢII GUVERNULUIREPUBLICII MOLDOVA„PROGRES ŞI INTEGRARE”Zinaida GRECEANОI,Prim-Ministru al Republicii MoldovaParlamentul Republicii Moldova a aprobat, la 31 martie curent, Programul8Administrarea publică, nr. 2, 2008de guvernare şi componenţa nominală a noului Guvern al Republicii Moldovaоn frunte cu Zinaida Greceanоi.Prezentоnd membrilor Legislativului Programul de guvernare «Progres şiintegrare» şi echipa sa, Zinaida Greceanоi, a menţionat că membrii Guvernuluiоşi vor concentra eforturile pentru asigurarea unei creşteri economice solide,sporirea bunăstării poporului şi progresului ţării. Acţiunile primordiale careurmează să fie implementate sоnt fondate pe politicile reuşite ale guvernărilorprecedente.Rămоnоnd fideli vectorului integrării europene, pentru noul Executiv Programulde guvernare va fi o temelie pentru relaţiile viitoare dintre RepublicaMoldova şi Uniunea Europeană.Dat fiind perioada restrоnsă de guvernare, Zinaida Greceanоi a subliniat că dinprimele zile după оnvestire, Executivul va оntreprinde acţiuni imediate оn scopulrealizării cu succes a programului său. Acestea-s: debirocratizarea procesului deluare a deciziilor, eliminarea deciziilor formale şi cu caracter declarativ, consolidareaplanificării strategice şi capacităţii de prioritizare a politicilor prin creareaşi fortificarea Unităţii de politici оn cadrul Aparatului Guvernului.Pentru asigurarea democraţiei participative Guvernul оşi va concentra activitateaimediată pe trei direcţii de bază: libertatea mass-media, dialogul activ cusocietatea civilă şi independenţa justiţiei. Guvernul va acorda o atenţie deosebităatragerii investiţiilor şi creării noilor locuri de muncă, reglementării conflictuluitransnistrean şi asigurării unei securităţi naţionale interne şi externe, menţineriineutralităţii statului şi extinderii politicilor de bună vecinătate, precum şi promovăriisecurităţii economice a Republicii Moldova.Activitatea Guvernului оn următoarea perioadă se va ghida de regula: acţiuniletrebuie să fie concrete, realiste şi realizabile.Propunem оn continuare textul integral al Programului de activitate a Guvernului.

IntroducereBunăstarea poporului şi progresulsocietăţii sоnt raţiunea de a exista aGuvernului. Vom continua politicileguvernării precedente, fiind motivaţi denecesitatea producerii unui impact sesizabilasupra calităţii vieţii cetăţenilorţării şi оncurajaţi de şansele reale dereuşită.Calitatea vieţii este rezultatul combinatal unui stat democratic bazatpe supremaţia legii; al unei economiidinamice, viabile şi competitive; al unorpolitici distributive care ţintesc incluziuneasocială, echitatea şi prosperitateacetăţenilor ţării. Experienţa ultimilorani denotă cu elocvenţă că dezvoltareaeconomică bazată pe principiul pieţeişi al liberei concurenţe este modul celmai adecvat de a crea valoare şi de aredistribui valoarea creată оn folosulcetăţenilor ţării.Concurenţa nu este totul, оnsăоnţelegem că оn lipsa unei economiide piaţă eficiente nu poate fi distribuitădecоt sărăcia şi nicidecum – bunăstarea.Rămоnem fideli principiului liberalizăriieconomiei şi vom implementa оn continuarepoliticile reuşite ale statului pentruaccelerarea creşterii economice, dezvoltareaunui sistem sigur de protecţiesocială, atingerea unui nivel оnalt alcalităţii vieţii oamenilor.Scopul Guvernului este de a servibinele ţării оn ansamblu şi al fiecăruicetăţean оn parte. Un serviciu publiceficient şi calitativ este spiritul uneiadministraţii publice moderne orientatespre rezultate concrete. Cadrul limitatde mijloace financiare impune exigenţemajore faţă de procesul de prioritizare,planificare strategică şi alocare eficientăa resurselor.Chiar dacă mandatul actual estelimitat оn timp, orizontul politicilorpromovate este pe termen mediu şi lung,fiind ancorat оn priorităţile stipulateоn Strategia Naţională de Dezvoltarepentru anii 2008-2011. Fără a subestimaprovocările prezentului, ne angajăm sămaximalizăm valorile societăţii pentruviitor. Vom construi şi vom investi, fiindconştienţi că infrastructura reprezintăun bun public fundamental, iar stareaproastă a acesteia – un impedimentcritic pentru dezvoltarea economică.Sоntem patrioţi ai ţării, neidentificăm cu Europa şi sperăm carolul nostru оn structurile europenesă fie bine conturat şi să obţină o finalitateclară. Considerăm că asigurareasupremaţiei legii, consolidareainstituţiilor democratice şi respectarearegulilor economiei de piaţă ne vor plasaоn spaţiul valorilor europene, caz оncare integrarea europeană se va reducela un act firesc de recunoaştere. Astfelvom transpune оn viaţă spre binele ţăriiprincipiile acquis-ului comunitar.Constrоnşi de factorul timp şide cadrul limitat de resurse, sоntemconştienţi că sarcina actualei guvernărieste să mobilizeze оntregul potenţial aladministraţiei publice оn parteneriat cusocietatea civilă şi să accelereze ritmulreformelor оncepute punоnd accentulpe calitatea acestora. Scopul nostru estesă realizăm integral acţiunile prevăzuteоn strategiile naţionale, planificate pentruperioada de acţiune a mandatului,respectоnd angajamentele asumate faţăde poporul ţării şi faţă de partenerii dedezvoltare ai Republicii Moldova.Axarea prioritară a activităţii Guvernuluipe domeniile incluse оn acestGuvern9

10Administrarea publică, nr. 2, 2008Program este fondată pe viziunea şiconvingerea că anume pe această caleputem realiza un progres notabil оndezvoltarea polivalentă a societăţii noastre.Domeniile prioritare ţintite sоntde egală importanţă pentru avansareaşi integrarea europeană a ţării noastreşi Guvernul le va acorda o atenţiemajoră. Totodată, politicile şi acţiunileGuvernului vor asigura continuitateaplanurilor strategice de dezvoltare aţării, adoptate şi demarate anterior.Mai mult decоt atоt, este convingereaGuvernului că prioritizarea respectivăva stimula şi va accelera realizarea şiatingerea obiectivelor acestora.Capitolul I. Sporirea calităţii actuluide guvernareViziune strategică:Guvernul Republicii Moldova estehotărоt să dezvolte o administraţiepublică competentă, profesionistă şieficientă, orientată spre prestarea unorservicii calitative societăţii. Procesuldecizional оn administraţia publicătrebuie să fie transparent, fondat pepracticile moderne de guvernare şi lipsitde orice elemente de corupţie. Aparatulde stat trebuie să fie redus ca numărşi eficient оn activitate. Un aparat destat eficient şi bine pregătit este crucialpentru asigurarea competitivităţiieconomiei şi a ţării оn general.Continuarea eforturilorde оmbunătăţire a performanţeiadministraţiei publice va fi orientatăspre оmbunătăţirea calităţii serviciilorpublice prestate cetăţenilor,оmbunătăţirea imaginii ţării pe planintern şi extern şi reducerea cheltuieliloradministrative. Guvernul considerăcă reformarea administraţiei publiceva avea un impact decisiv şi asupracalităţii şi ritmului de implementare atuturor politicilor publice şi atingeriiobiectivelor programului оn termenelestabilite.Obiective pe termen mediu:Оn raport cu situaţia existentă,viziunea strategică a Guvernului RepubliciiMoldova poate fi realizată prinpromovarea următoarelor obiective petermen mediu:· redefinirea competenţelor şiatribuţiilor autorităţilor administrativecentrale, оmbunătăţirea managementuluiresurselor umane, sporireacapacităţilor funcţionarilor publici şiaccelerarea dezvoltării unui procesdecizional eficient;· optimizarea numărului deinstituţii şi funcţionari publici оnscopul eficientizării utilizării resurselorfinanciare şi direcţionarea prioritară aacestora pentru prestarea unor serviciipublice mai calitative;· asigurarea utilizării eficiente afinanţelor publice prin elaborarea şiaplicarea unor proceduri şi mecanismeformalizate, transparente şi incoruptibile;· cultivarea intoleranţei faţă decorupţie оn administraţia publică detoate nivelele, prin implementarea unorpolitici şi reforme structurale care arelimina stimulentele pentru corupţiedin sistem.Priorităţile de politici ale Guvernuluipentru anii 2008-2009:Оn scopul atingerii obiectivelor petermen mediu, Guvernul RepubliciiMoldova оşi va axa activitatea imediatăpe trei direcţii de bază:· reforma administraţiei publicecentrale;

· utilizarea transparentă şi eficientăa finanţelor publice;· combaterea corupţiei.Оn acest context, Guvernul vaasigura realizarea acţiunilor de prevenireşi combatere a corupţiei оn sectorulpublic, inclusiv a celor prevăzute оnPlanul Preliminar de Ţară al Programului„Provocările Mileniului”:1) reforma administraţiei publicecentrale:- perfecţionarea procesului decizionalоn cadrul Guvernului prin fortificareacapacităţilor analitice la nivelulAparatului Guvernului, consolidareacapacităţilor de formulare, implementare,monitorizare şi evaluare a politicilorpublice оn cadrul autorităţilor publicecentrale şi perfecţionarea cadruluimetodologic pentru elaborarea documentelorde politici;- eficientizarea activităţii autorităţilorpublice prin delimitarea funcţiilor şiatribuţiilor оn cadrul administraţieipublice centrale, identificarea politicilorprioritare şi orientarea activităţiiautorităţilor publice spre realizareaacestora şi informatizarea fluxului dedocumente;- formarea unui corp profesionistde funcţionari publici prin creareaunei subdiviziuni cu atribuţii оn serviciulpublic la nivel central, extindereapracticii de angajare prin concurs şiintroducerea mecanismelor de evaluarea performanţelor funcţionarilorpublici;- sporirea gradului de motivare afuncţionarilor publici prin elaborareaunei grile de clasificare şi gradare afuncţiilor publice şi implementareareformelor sistemului de salarizare оnconformitate cu noul sistem;2) utilizarea transparentă şi eficientăa finanţelor publice:- dezvoltarea cadrului normativ pentruimplementarea оn sectorul public aunui sistem de control financiar internbazat pe trei piloni – răspundereamanagerială, auditul intern funcţionalindependent şi armonizarea centralizată– оn strоnsă corespundere cu cele maibune practici UE şi standarde оn domeniu,inclusiv standardele internaţionaleale practicii profesionale a auditului intern(ISPPIA) şi standardele de controlintern COSO;- adoptarea unui cadru normativnou оn domeniul finanţelor publicelocale оn concordanţă cu obiectiveleLegii descentralizării administrative,оn scopul sporirii independenţei şiresponsabilităţii autorităţilor publicelocale оn elaborarea şi gestionareaautonomă a resurselor financiare;- reformarea şi racordarea sistemuluişi procesului bugetar la bunelepractici internaţionale, dezvoltareacadrului normativ aferent; descentralizareaşi sporirea responsabilităţilorbeneficiarilor de mijloace bugetare,evaluarea eficienţei utilizării finanţelorpublice prin raportarea performanţelorobţinute la efortul financiar depus;- dezvoltarea sistemului de achiziţiipublice оn scopul eficientizării şi spoririicredibilităţii acestuia, prin promovareatransparenţei şi accesului nediscriminatoriual tuturor potenţialilor furnizorişi prestatori, inclusiv prin lansarea şirealizarea achiziţiilor publice оn modelectronic;3) combaterea corupţiei:- sporirea transparenţei actelorGuvern11

12Administrarea publică, nr. 2, 2008administrative şi a deciziilor politiceprin implicarea societăţii civile оnprocesul de elaborare a deciziilor deinteres public şi comunicarea deschisăcu massmedia;- promovarea parteneriatuluiоntre societatea civilă, autorităţileadministraţiei publice locale şi centraleşi sectorul privat pentru implementareacomună a strategiilor anticorupţie;- c o n s o l i d a r e a e x p e r t i z e icoruptibilităţii actelor legislative şiextinderea acestei practici asupra actelornormative aprobate de autorităţilepublice centrale şi locale;- sensibilizarea opiniei publice faţăde fenomenul corupţiei şi consolidarearolului mass-media;- introducerea de noi metode deevaluare a personalului оn cadrul organelorde poliţie, serviciului vamal şifiscal;- implementarea standardelor оndomeniul conflictului de interese.Capitolul II. Consolidareainstituţiilor democraticeViziune strategicăGuvernul Republicii Moldovaeste hotărоt să asigure o democraţiemodernă. Democraţia participativăpresupune nu doar desfăşurarea unoralegeri libere, ci şi tolerarea diversităţiide opinii, edificarea unor instituţii deconsultare permanentă a cetăţenilor şirespectarea drepturilor şi libertăţilorfundamentale ale fiecărei persoane.Оn acest sens, Guvernul va depuneeforturi pentru fortificarea instituţiilorcare asigură libertatea de expresie,stimulează spiritul civic şi garanteazăsupremaţia legii.Pornind de la afirmaţia că democraţianu poate exista fără un adevărat dialogsocial, un sistem funcţional de reprezentarea intereselor şi o societatecivilă dezvoltată, Guvernul RepubliciiMoldova consideră că realizarea prevederilorprogramului său de activitate vafi posibilă numai оn cazul participăriiplenare a cetăţenilor, оn dialog cuexponenţii societăţii civile, оn procesulde formulare, implementare, monitorizareşi evaluare a politicilor publice.Оn acelaşi timp, asigurarea drepturilorşi libertăţilor omului, libera dezvoltarea personalităţii şi pluralismul politic nupot fi realizate fără un sistem judiciarindependent, eficient şi transparent.Obiective pe termen mediu:Оn raport cu situaţia existentă, viziuneastrategică a Guvernului poate firealizată prin promovarea următoarelorobiective pe termen mediu:- promovarea pluralismului deopinii, toleranţei şi spiritului de deschidereprin sporirea continuă a graduluide transparenţă a deciziilor politice şiactelor administrative şi оncurajareadezvoltării şi consolidării societăţiicivile;- garantarea accesului cetăţeanuluila justiţie, prin eradicarea corupţieidin sistemul judecătoresc, eficientizareafuncţionării şi оmbunătăţireaperformanţei sistemului judiciar şiexecutarea necondiţionată a hotărоrilorjudecătoreşti definitive;- garantarea unei independenţeefective a puterii judecătoreşti princonsolidarea cadrului instituţional ceasigură autoadministrarea sistemuluijudecătoresc şi garantarea finanţăriicorespunzătoare.Priorităţile de politici ale Guvernuluipentru anii 2008-2009:

Оn scopul atingerii obiectivelor petermen mediu, Guvernul RepubliciiMoldova оşi va axa activitatea imediatăpe trei direcţii de bază:- libertatea mass-media;- dialogul activ cu societatea civilă;- independenţa justiţiei.Оn aceste direcţii va continua implementareaconsecventă a StrategieiNaţionale de Dezvoltare şi a standardelorConsiliului Europei.1) libertatea mass-media:- sporirea gradului de comunicare ainformaţiilor şi ideilor de interes generalce corespund interesului publicului;- asigurarea accesului nediscriminato-riual mass-media la informaţiaoficială;- consolidarea capacităţilorinstanţelor judecătoreşti la examinareacauzelor privind exercitarea libertăţiide exprimare.2) dialogul activ cu societateacivilă- instituirea unui mecanism deinteracţiune оntre Guvern, autorităţilepublice centrale, pe de o parte, şi societateacivilă, pe de altă parte, princrearea cadruluitransparent, stabilireaprincipiilor generale şi standardelor decooperare;- edificarea unui cadru coerent şieficient de consultare a organizaţiilorsocietăţii civile (informare, colectareacontribuţiilor), care va permite analizadiverselor opinii şi poziţii оn scopulelaborării unor strategii de consultarepentru propunerile de politici;- perfecţionarea legislaţiei carereglementează activitatea sectoruluineguvernamental prin simplificareaprocedurilor de оnregistrare, raportareşi lichidare (din iniţiativă proprie) aorganizaţiilor neguvernamentale;- consolidarea durabilităţii financiarea organizaţiilor societăţii civile,motivоnd cetăţenii, prin intermediulinstrumentelor fiscale şi nonfiscale, dea susţine organizaţiile societăţii civileşi contractоnd organizaţiile neguvernamentalepentru prestarea serviciilorpublice оn domeniile prioritare.3) independenţa justiţiei- implementarea sistemului informaţionalcomplex al justiţiei şi lansareaportalului instanţelor de judecată, princare se va asigura accesul la: sistemulautomatizat de distribuire aleatorie acauzelor, sistemul electronic de statisticăjudiciară, hotărоrile judecătoreşti şiinformaţia despre activităţile instanţelorde judecată;- asigurarea funcţionalităţii InstitutuluiNaţional al Justiţiei şi ameliorareapregătirii profesionale a judecătorilor şia personalului justiţiei, inclusiv оn domeniulasigurării efective a respectăriidrepturilor omului;- asigurarea activităţii organizatorice,administrative şi financiarea instanţelor judecătoreşti şi utilizareaeficientă şi deplină a mijloacelorbugetare alocate pentru оntreţinerea şirepararea sediilor acestora, precum şiameliorarea dotării tehnico-materialea instanţelor judecătoreşti;- implementarea mecanismelor desoluţionare alternativă a cauzelor (mediere,arbitraj) şi de ispăşire alternativăa pedepselor (probaţiune), pentru promo-vareaaccesului la justiţie, reducereapresiunii asupra sistemului judiciar şiоmbunătăţirea condiţiilor de detenţieоn penitenciare;- asigurarea accesului efectiv lajustiţie pentru persoanele socialmenteGuvern13

14Administrarea publică, nr. 2, 2008vulnerabile prin reformarea sistemuluide acordare a asistenţei juridice garantatede stat;- sporirea gradului de executare ahotărоrilor judecătoreşti prin implementareasistemului unic de evidenţăinformaţională a procedurilor de executarea hotărоrilor judecătoreşti şisporirea responsabilităţii creditorilorşi debitorilor implicaţi оn procedurade executare silită.Capitolul III. Asigurarea securităţiişi integrităţii ţăriiViziune strategicăGuvernul Republicii Moldova estehotărоt să edifice un stat neutru, unitar,sigur şi deschis spre integrare. Reglementareaconflictului transnistrean şireintegrarea ţării reprezintă o condiţiede bază pentru asigurarea securităţii petermen lung şi dezvoltarea durabilă aRepublicii Moldova. Aceasta presupunedemilitarizarea statului, democratizareaşi consolidarea оncrederii, precumşi restabilirea spaţiului politic, economic,social şi cultural unic. Guvernulconsideră drept sarcină primordialăimplicarea mai accentuată a ţăriiоn sistemul relaţiilor internaţionale,răspunzоnd astfel provocărilor integrăriipolitice şi globalizării economice.Totodată, rămоnem fideli principiuluineapartenenţei la oricare dintre blocurilecu caracter militar existente astăzisau care vor fi create оn viitor.Asigurarea securităţii statului presupuneşi reducerea condiţiilor carecontribuie la vulnerabilitatea externăa ţării din perspectiva accesului la energieşi la pieţele de desfacere. Avоndоn vedere constrоngerile pe care le-aresimţit Republica Moldova оn ultimiidoi ani, Guvernul consideră securitateaenergetică, accesul mărfurilorpe pieţele externe şi circulaţia liberă acetăţenilor drept elemente principaleale sistemului securităţii naţionale.Оn domeniul energetic, Guvernul estehotărоt să diminueze efectele factorilorexterni asupra sistemului energetic alţării şi să elimine factorii interni carecompromit activitatea acestui sistemvital pentru economia şi populaţiaţării. Оn scopul asigurării securităţiieconomice, ne vom concentra asuprareducerii constrоngerilor de circulaţiecondiţionate de amplasarea geograficăprin dezvoltarea căilor noi de acces.Obiective pe termen mediuОn raport cu situaţia existentă,viziunea strategică a Guvernului RepubliciiMoldova poate fi realizată prinpromovarea următoarelor obiective petermen mediu:- demilitarizarea şi reintegrareasistemelor social-economice ale ţării;- apropierea nivelului de dezvoltaresocial-economică a celor două maluriale Nistrului;- continuarea democratizării şidezvoltă-rii societăţii civile оn bazavalorilor europene şi a normelor şistandardelor internaţionale pe ambelemaluri ale Nistrului;- asigurarea securităţii economice astatului prin sporirea securităţii energeticeşi diversificarea căilor de accesla pieţele regionale şi globale.Priorităţile de politici ale Guvernuluipentru anii 2008-2009Оn scopul atingerii obiectivelor petermen mediu, Guvernul RepubliciiMoldova оşi va axa activitatea imediatăpe trei direcţii de bază:

1) reintegrarea ţării;2) neutralitatea şi politica de bunăvecinătate a ţării;3) securitatea energetică a ţării şidiversificarea căilor de acces.1. Reintegrarea ţării:- activitatea consecventă şi continuăоn vederea realizării dezideratului dereintegrare a ţării prin impulsionareaşi amplificarea negocierilor politice dereintegrare оn actualul format „5+2”şi evaluarea costurilor necesare pentrurestabilirea unităţii statului sub aspectpolitic, juridic, economic, social;- incluziunea social-economică a locuitorilordin regiunea transnistreanăоn sistemele naţionale, оn specialprin extinderea beneficiilor de carese bucură restul populaţiei RepubliciiMoldova (posibilităţi de deschidere aafacerilor, burse, programe sociale) şioferirea agenţilor economici din parteatransnistreană a ţării a tuturor avantajelorpe care le oferă regimul preferenţialde comerţ cu ţările Uniunii Europeneşi statutul de membru al structurilorregionale de care beneficiază şi agenţiieconomici din partea dreaptă a Nistrului;- susţinerea iniţiativelor civice dinpartea stоngă a Nistrului pentru reintegrareasocială;- elaborarea şi implementarea proiectelorcomune cu regiunea transnistreanăde reabilitare, modernizare şi dezvoltarea infrastructurii, ţintind оn modspecial elementele de infrastructurăcare reprezintă o constrоngere pentrudezvoltarea social-economică a ambelormaluri ale Nistrului. Dezvoltareaşi extinderea măsurilor şi proiectelororientate spre оntărirea оncrederii оntrecele două maluri.2. Neutralitatea şi politica de bunăvecinătate a ţării:- accentuarea şi consolidarea statutuluide neutralitate a RepubliciiMoldova;- dezvoltarea continuă a relaţiilormultilaterale reciproc avantajoasecu ţările vecine, bazate pe principiulrespectării suveranităţii şi independenţeistatelor;- explorarea potenţialului relaţiiloreconomico-sociale cu ţările-membreale Uniunii Europene şi intensificareacooperării оn cadrul politicilor de bunăvecinătate cu Uniunea Europeană şicu ţările-membre ale altor structurilorregionale;- valorificarea potenţialului relaţiilorbilaterale оn cadrul Comunităţii StatelorIndependente.3. Securitatea energetică a ţării şidiversificarea căilor de acces:- extinderea capacităţilor tehnice deproducere şi transport al energiei electricepentru diminuarea dependenţeide factorii externi tradiţionali, оnscopul reducerii cotei importurilorşi оmbunătăţirii interconexiunii cusistemul electroenergetic european,precum şi оn scopul aprovizionăriipopulaţiei şi economiei naţionale curesurse energetice calitative la costurioptime;- demararea procesului de restructurarea capacităţilor existenteale sistemului energetic naţional pringestionarea eficientă şi transparentăa acestuia şi optimizarea interacţiuniiоntre elementele sistemului;- diversificarea surselor de energieprin explorarea metodelor alternativede producere a energiei, inclusiv promovareaenergiei regenerabile;Guvern15

16Administrarea publică, nr. 2, 2008- obţinerea calităţii de membru alstructurilor europene şi regionale dindomeniul energeticii;- asigurarea liberei circulaţii acetăţenilor şi mărfurilor prin identificareacăilor alternative de acces, cumar fi porturile fluviale şi aeriene.Capitolul IV. Sporirea competitivităţiieconomiceViziune strategicăGuvernul Republicii Moldovaeste hotărоt să dezvolte o economieputernică, dinamică şi flexibilă. Modeluleconomic bazat pe costul relativ scăzutal forţei de muncă nu este capabil săproducă o creştere economică durabilăpe termen mediu şi lung, iar stabilizareamacroeconomică şi creşterea robustă aeconomiei naţionale, care a avut loc peparcursul ultimilor ani, a fost cauzatăde reformele structurale realizate оnultimii ani, care au condus la expansiuneasectorului privat, la eficientizareaоntreprinderilor cu capital de stat şi lacrearea rapidă a locurilor de lucru оnconstrucţii şi comerţ.Guvernul intenţionează să promovezeоn continuare o creştere economicăcalitativă bazată pe potenţialul deeficienţă generat de dezvoltarea sectoruluiprivat şi intensificarea concurenţei.Un mediu de afaceri caracterizat destabilitatea regulilor de joc, limitareaimixtiunii statului оn activitatea de antreprenoriat,existenţa unui cadru normativfavorabil şi a unor reglementăripractice şi simple, care nu ar majoraоn mod excesiv povara administrativă,constituie aspectul fundamental caredetermină decizia de a investi оndezvoltarea afacerii sau de a porni oafacere nouă. Guvernul va stimula şiva reglementa procesele economice prinutilizarea mecanismelor compatibile cuprincipiile economiei de piaţă, оn scopulcreării condiţiilor pentru dezvoltareaechilibrată a sectoarelor.O piaţă financiară dezvoltatăeste indispensabilă pentru creştereaeconomică calitativă. Guvernul, оn colaborarecu Banca Naţională a Moldoveişi Comisia Naţională a Pieţei Financiare,va urmări intensificarea concurenţeiоn sistemul financiar, ţintind dezvoltareainfrastructurii pieţei sub formăde instituţii şi instrumente financiarenoi, precum şi diminuarea costurilorde intermediere.Fiind оn esenţă un bun public, infrastructuraeste domeniul prioritaral statului. Оn limita constrоngerilorobiective, Guvernul este decis să utilizezela maximum mijloacele proprii,formule de cooperare noi (cum ar fiparteneriatul public-privat) şi mijloaceexterne pentru a reabilita infrastructuraeconomiei naţionale.Obiective pe termen mediuОn raport cu situaţia existentă,viziunea strategică a Guvernului RepubliciiMoldova poate fi realizată prinpromovarea următoarelor obiective petermen mediu:- menţinerea stabilităţii macroeconomice,previzibilităţii măsurilor cucaracter economic, menite să accelerezeritmurile de creştere a veniturilorpopulaţiei şi să creeze condiţiile necesarepentru creşterea devansantă a economiilorоn raport cu consumul curent;- majorarea volumului investiţiilor,inclusiv a celor străine directe, оn economianaţională, care va permite ridicareacompetitivităţii sectoarelor existente,modernizarea şi restructurarea economieinaţionale şi crearea noilor sectoare

eficiente cu orientare la export;- reducerea disproporţiilor structuraleşi regionale оn dezvoltareaeconomiei naţionale;- creşterea exporturilor, fabricareamărfurilor şi prestarea serviciilor substituibilecelor importate, оn scopulоmbunătăţirii balanţei de bunuri şiservicii;- sporirea gradului de utilizareоn economia naţională a rezultatelorcercetărilor ştiinţifice şi inovaţiilor,оn scopul stimulării competitivităţiieconomice;- asigurarea unei conexiuni mai eficienteоntre oferta de forţă de muncăşi cererea pe piaţa muncii, inclusivreducerea ratei şi duratei şomajuluiоn rоndul tinerilor prin crearea unorlocuri de muncă atractive;- dezvoltarea infrastructurii cuоmbună-tăţirea ulterioară a calităţiiacesteia şi integrarea оn reţelele regionalede transport.Priorităţile de politici ale Guvernuluipentru anii 2008-2009Оn scopul atingerii obiectivelor petermen mediu, Guvernul RepubliciiMoldova оşi va axa activitatea imediatăpe nouă direcţii de bază:- reforma regulatorie;- dezvoltarea antreprenoriatului;- protecţia concurenţei;- atragerea investiţiilor;- cercetarea şi inovarea;- dezvoltarea pieţei financiare;- dezvoltarea comerţului;- piaţa forţei de muncă;- reabilitarea infrastructurii.1. Reforma regulatorie:- instituţionalizarea practicii deevaluare a impactului de reglementareanterior introducerii reglementăriloradiţionale;- delimitarea funcţiilor diferitelororgane de control оn procesulmonitorizării şi controlului activităţiide оntreprinzător şi implementareasistemelor bazate pe evaluareariscurilor, оn scopul limitării implicăriiorganelor de control оn activitatea deоntreprinzător;- reducerea numărului şi a costurilorserviciilor contra plată prestate deautorităţile administraţiei publice şireducerea poverii administrative prinsimplificarea procedurilor financiare,fiscale şi de raportare;- reducerea numărului, costurilor şitermenelor de eliberare a autorizaţiilor,introducerea ghişeului unic la eliberareaacestora;- introducerea principiului ghişeuluiunic оn activitatea autorităţilor publice,inclusiv prin interconectarea electronicăa acestora pentru efectuarea schimbuluielectronic de date (e-Guvern).2. Dezvoltarea antreprenoriatului:- reducerea presiunii fiscale prinoptimizarea contribuţiilor sociale şiimplementarea unui mecanism stimulatoriu;- simplificarea procedurilor deraportare şi oferirea posibilităţii deprezentare a dărilor de seamă fiscaleоn regim online;- facilitarea accesului la finanţare alоntreprinderilor debutante, оn specialal celor care angajează tineri, sоnt amplasateоn regiuni şi/sau sоnt capabile săofere pieţei produse inovaţionale;- dezvoltarea culturii antreprenorialeşi acordarea sprijinului practic antreprenorilordebutanţi, оn special celortineri, prin promovarea şi extindereaeducaţiei antreprenoriale, expansiuneaGuvern17

18Administrarea publică, nr. 2, 2008serviciilor de consultanţă acordateоntreprinderilor mici şi mijlocii şifacilitarea procesului de deschidere aafacerii;- оncurajarea utilizării remitenţelorоn deschiderea şi extinderea afaceriiprin mecanisme inovative compatibilecu principiile economiei de piaţă.3. Protecţia concurenţei:- racordarea legislaţiei din domeniulprotecţiei concurenţei la prevederilecomunitare оn domeniul protecţieiconcurenţei;- reglementarea ajutorului de stat,a tipurilor de ajutor de stat (subvenţii,facilităţi fiscale etc.) şi aprobareamecanismelor de stabilire a politicii deajutor de stat, limitate la cazuri evidentede deficienţe ale pieţei;- sporirea concurenţei, inclusiv prindeetatizarea transparentă a proprietăţiipublice şi atragerea investitorilor strategiciоn sectoarele-cheie ale economieinaţionale;- asigurarea concurenţei loiale оntreagenţii economici din diferite sectoare şicu diferite forme de proprietate.4. Atragerea investiţiilor:- implementarea transparentă apoliticii de promovare a investiţiilor,minimizarea procedurilor administrativeşi birocratice, nediscriminareainvestiţiilor;- adoptarea bazei legislative şiоncurajarea creării parteneriatelorpublic-private pentru finanţarea proiectelorinvestiţionale, оn special оndomeniul utilităţilor publice;- atragerea investiţiilor străine оnsectoarele cu valoare adăugată оnaltă,cum ar fi tehnologiile informaţionale,serviciile financiare, cercetarea şi inovarea;- extinderea numărului de ţări semnatareale acordurilor cu privire la evitareadublei impuneri şi protecţia investiţiilor,inclusiv cu ţările-membre ale UE;- atragerea investitorilor strategiciоn Republica Moldova prin intermediulorganizării vizitelor potenţialilorinvestitori şi efectuarea unor prezentăriale perspectivelor ţării оn centrele financiarecheie;- promovarea imaginii RepubliciiMoldova şi consolidareacadrului instituţional de atragere ainvestiţiilor;5. Cercetarea şi inovarea:- atragerea investiţiilor оn dezvoltareacapacităţilor de inovare sub formaparcurilor industriale, tehnico-ştiinţificeşi incubatoarelor de inova, оn scopulvalorificării rezultatelor ştiinţifice оneconomia naţională;- stimularea activităţii de cercetare,creaţie şi inovare, a implementăriitehnologiilor moderne şi a promovăriivalorilor performante prin consolidareabazei tehnico-materiale a instituţiilorştiinţifice, susţinerea şi tehnologizareabibliotecilor şi decernarea Premiilorde Stat pentru lucrările de importanţădeosebită;- stabilizarea şi dezvoltareapotenţialului ştiinţific inovativ şimanagerial uman, prin crearea mecanismelorjuridice şi economice de sporirea motivării cercetătorilor şi activităţilorinovaţionale, оn funcţie de rezultateleobţinute оn realizarea priorităţilornaţionale.6. Dezvoltarea pieţei financiare:- stimularea apariţiei noilor instrumentefinanciare pe piaţa de capital(obligaţiuni corporative, valori mobiliarede stat cu termen de circulaţie mai

mult de 2-3 ani, instrumente derivateşi sintetice (opţiuni şi futures), valorimobiliare structurate);- reducerea termenelor de examinarea documentelor prezentate pentruоnregistrarea emisiunilor de valorimobiliare şi perfecţionarea proceduriide оnregistrare a dării de seamă privindrezultatele emisiunii;- asigurarea apariţiei unor noiinstituţii financiar-investiţionale şi ainvestitorilor instituţionali (birourileistoriilor de credit, fondurile de investiţiimutuale, companii ipotecare, companiide factoring, companii de leasingetc.);- stimularea pieţei secundare a valorilormobiliare prin dezvoltarea pieţeiorganizate, crearea institutului de market-makerşi implementarea sistemuluide tranzacţionare оndepărtată оncadrul bursei de valori prin aplicareatehnologiilor informaţionale noi.7. Dezvoltarea comerţului:- valorificarea oportunităţilor oferitede regimurile de comerţ negociate decătre Republica Moldova оntru facilitareaaccesului pe pieţele de desfaceredin est şi vest (Sistemul de PreferinţeComerciale Autonome, CEFTA, CEMNetc.) оn special prin mediatizareaavantajelor acestuia pe plan intern şiextern;- racordarea sistemului naţional demetrologie, standardizare, testare şicontrol al calităţii la normele comunitareşi compensarea parţială a costurilorimplementării sistemelor de managemental calităţii оn baza standardelorinternaţionale de calitate ISO 9000:2000pentru unele оntreprinderi selectate pebază de concurs;- simplificarea şi eficientizarea controalelorde mărfuri la frontieră, оnscopul reducerii costului şi timpuluinecesar pentru efectuarea operaţiunilorde import şi export;- crearea sistemelor de achiziţionarea produselor agro-alimentare, inclusivprin dezvoltarea cooperativei de consum;- stimularea apariţiei centrelor delogistică şi comerţ pe teritoriul zoneloreconomice libere şi a porturilor fluvialeşi aeriene, оn scopul dezvoltării unornoduri comerciale regionale;- stimularea valorificării potenţialuluide producţie autohton ca răspuns la cerereacrescоndă faţă de anumite produsede consum, generată de creşterea veniturilorpopulaţiei оn ansamblu.8. Piaţa forţei de muncă:- informatizarea sistemului de medierea pieţei muncii, perfecţionareacooperării cu agenţiile private de ocupare,colectarea şi sistematizarea maieficientă a datelor privind piaţa forţeide muncă оn funcţie de categorii (vоrstă,sex, regiune, educaţie, statut socialeconomic)şi constituirea unui sistemeficient de analiză şi prognoză;- sporirea eficienţei, a gradului decuprindere şi a corespunderii programelorde orientare profesională, precumşi a consultanţei acordate de autorităţilepublice, оn conformitate cu cerinţelepieţei forţei de muncă, monitorizareamai eficientă şi evaluarea periodică aacestor programe;- reducerea implicării statului оnreglementarea relaţiilor dintre salariaţişi patroni;- promovarea diversităţii contractelorde angajare a forţei de muncă,sporind flexibilitatea şi securitateamuncii şi promovоnd forme legale deGuvern19

20Administrarea publică, nr. 2, 2008angajare sezonieră, temporară, cu regimde lucru parţial etc.;- implicarea angajatorilor оnpregătirea profesională a salariaţilor lalocurile de muncă (оn producţie), cu stabilireaindicatorilor de performanţă.9. Reabilitarea infrastructurii:- reabilitarea infrastructurii existentea transportului rutier şi feroviar,cu crearea unor condiţii acceptabile detrafic pentru transportul de călătorişi mărfuri, pornind de la segmentelecirculate intens a căror stare constituieun obstacol оn calea comerţului;- atragerea investiţiilor şi a asistenţeiexterne оn vederea trecerii la standarduleuropean de ecartament al căilor feratepe unele segmente ale reţelei de căi feratedin Republica Moldova;- dezvoltarea infrastructurii fluvialeşi portuare prin deschiderea portului demărfuri şi pasageri Giurgiuleşti;- extinderea sistemelor de alimentarecu apă şi canalizare;- extinderea reţelelor de aprovizionarecu gaze naturale;- liberalizarea оn continuare a pieţeitransportului aerian şi dezvoltarea infrastructuriiporturilor aeriene;- asigurarea unei concurenţe loialeоn sectorul telecomunicaţiilor;- stimularea implicării capitaluluiprivat оn proiectele de infrastructurăsub formă de investiţii, parteneriatpublic-privat, concesiune şi alte formede participare.Capitolul V. Promovarea incluziuniisociale şi regionale:Viziune strategicăGuvernul Republicii Moldova estehotărоt să investească оn potenţialuluman al ţării. Viitorul ţării, competitivitateaşi prosperitatea ei depind de calitatearesurselor umane, de capacitateaforţei de muncă de a adăuga valoare оnsens economic, social, civic şi cultural.Оn acelaşi timp, oamenii, securitatea şicalitatea vieţii lor reprezintă raţiuneade bază pentru existenţa statului şiprincipalul obiectiv al politicilor publiceimplementate de Guvern.Calitatea resurselor umane estecondiţionată, оn primul rоnd, de accesulşi calitatea sistemelor de educaţieşi sănătate. Aceste sisteme trebuie săfie organizate, gestionate şi finanţateоntr-un mod eficient, astfel ca investiţiilepublice şi private оn aceste sectoare săducă la оmbunătăţirea calităţii vieţiipentru fiecare cetăţean. Prosperitateacetăţenilor trebuie să fie bazată pedisponibilitatea locurilor de muncă şioferta diversificată de ocupaţii, salariidecente, pe de o parte, şi pe mecanismeeficiente de protecţie socială, orientateоn special spre categoriile vulnerabile,cum ar fi copiii, bătrоnii şi persoanelecu disabilităţi, pe de altă parte. Distribuireaprosperităţii trebuie să fieechilibrată din punct de vedere socialşi geografic. Totodată, asigurareadurabilităţii dezvoltării presupune protejareaunor factori de mediu propicemenţinerii calităţii vieţii pentru multiplegeneraţii viitoare.Obiective pe termen mediuОn raport cu situaţia existentă,viziunea strategică a Guvernului RepubliciiMoldova poate fi realizată prinpromovarea următoarelor obiective petermen mediu:- modernizarea multiaspectuală şiconsecventă a sistemului de educaţieоn vederea asigurării dezvoltării şibunăstării cetăţeanului, creării uneiforţe de muncă calificate, cu cunoştinţe

şi deprinderi avansate, precum şidezvoltării societăţii оn ansamblu;- sporirea calităţii serviciilor deeducaţie şi sănătate şi creşterea eficienţeicheltuielilor оn aceste sectoare prinoptimizarea reţelelor instituţionaleşi dimensionarea acestora la nevoilecomunităţii;- asigurarea accesului echitabil alpopulaţiei la servicii de sănătate decalitate prin dezvoltarea asistenţei medicaleintegrate, asigurоnd dezvoltareaprioritară a asistenţei medicale primareca element-cheie оn promovareasănătăţii şi profilaxia maladiilor;- creşterea gradului de flexibilitatea sistemului asigurărilor obligatorii deasistenţă medicală оn plata contribuţiilorajustate la sursele de venit, sporireatransparenţei оn utilizarea şi distribuţiafondurilor de asigurări;- sporirea incluziunii sociale prineficientizarea sistemului de asistenţăsocială spre cheltuieli mai echitabile,bazate pe testarea veniturilor populaţiei,consolidarea reţelei de asistenţi socialişi aplicarea standardelor de calitatepentru serviciile de asistenţă socială;- dezvoltarea echilibrată a regiunilorşi localităţilor ţării prin atragereainvestiţiilor оn regiuni şi implementareaproiectelor regionale de dezvoltare;- menţinerea calităţii mediuluiоnconjurător prin prevenirea şi reducereadegradării resurselor naturale şiminimalizarea efectelor antropogeneasupra factorilor de mediu.Priorităţile de politici ale Guvernuluipentru anii 2008-2009Оn scopul atingerii obiectivelor petermen mediu, Guvernul RepubliciiMoldova оşi va axa activitatea imediatăpe şase direcţii de bază:- educaţie;- sănătate;- protecţie socială;- cultură şi turism;- dezvoltarea regională;- protecţia mediului şi utilizarearesurselor naturale.Оn raport cu direcţiile menţionate,va continua implementarea consecventăa Programului Naţional „Satul Moldovenesc”.Activitatea Guvernului оndomeniul promovării incluziunii socialeva fi orientată inclusiv la realizarea cusucces a acţiunilor consacrate AnuluiTineretului.1. Educaţie:- implementarea оn continuare aangajamentelor asumate оn contextuladerării la Procesul de la Bolognaşi ancorarea politicilor educaţionalenaţionale оn cadrul european şi mondialal obiectivelor educaţiei;- perfecţionarea continuă a metodologiilorde evaluare a rezultatelor instruiriişi revizuirea sistemului actualde evaluare şi acreditare a instituţiilorde оnvăţămоnt;- dezvoltarea proceselor de instruireşi formare profesională prin racordareaprogramelor educaţionale şi de formareprofesională la cerinţele şi exigenţelepieţei muncii, implicarea beneficiarilordirecţi оn modernizarea; continuăa programelor instruirii şi formăriiprofesionale şi implicarea tinerilor оnprocesele de guvernare a instituţiilorde оnvăţămоnt;- optimizarea reţelei instituţiilor deоnvăţămоnt secundar general şi revizuireamecanismului de finanţare aоnvăţămоntului secundar pentru a ţinecont de surplusul de capacităţi;Guvern21

22Administrarea publică, nr. 2, 2008- a s i g u r a re a d e z v o l t ă r i i ş ifuncţionalităţii infrastructurii şi a bazeididactice a оnvăţămоntului: informatizareasistemului de оnvăţămоnt;modernizarea continuă a echipamentelorşi dotărilor.2- Sănătate:- fortificarea sănătăţii publice, prinorientarea asistenţei medicale de lapolitica de tratament spre politica depromovare a sănătăţii şi prevenire amaladiilor, sporirea gradului de informarea populaţiei cu privire la factoriide risc pentru sănătate, оn special alcoolşi tutun şi implicarea comunităţiişi societăţii civile оn promovarea unuimod de viaţă sănătos;- asigurarea unei protecţii financiaremai sigure a populaţiei faţă de riscurilefinanciare legate de serviciile de sănătateprin creşterea gradului de cuprindereоn sistemul de asigurări obligatorii destat, оn special a populaţiei din mediulrural;- sporirea calităţii vieţii оn regiunilerurale prin dezvoltarea asistenţeimedicale primare, atragerea cadrelormedicale calificate pentru activitate оnmediul rural, reabilitarea centrelor desănătate şi dotarea acestora cu echipamentnecesar şi transport sanitar;- оmbunătăţirea managementuluiinstituţiilor medico-sanitare publice prinimplementarea mecanismului de angajarea managerilor şi conducătorilor denivel mijlociu оn condiţii de concurspublic;- creşterea accesului populaţiei dinоntreaga ţară la asistenţă medicală оnaltspecializată prin crearea Centrului dePerformanţă оn baza Spitalului ClinicRepublican şi demararea construcţieiblocului chirurgical.3. Protecţie socială:- introducerea sistemului de asistenţăsocială bazat pe testarea veniturilor şievaluarea necesităţilor solicitanţilor;- dezvoltarea reţelei naţionalede asistenţi sociali prin instituireaunui mecanism de formare iniţială şicontinuă a asistenţilor sociali;- consolidarea durabilităţii financiarea sistemului de asigurări sociale prinrealizarea principiului dependenţei dintremărimea pensiei şi a contribuţiilorpentru fiecare persoană asigurată şidezvoltare a sistemului nestatal depensii;- crearea mecanismelor de susţineresocială a familiilor tinere la оnchirierea,procurarea sau construcţia spaţiuluilocativ;- extinderea şi simplificarea sistemuluide facilităţi acordate angajatorilorpentru angajarea tinerilor sau a unorcategorii de persoane supuse risculuide excluziune socială;- оncurajarea creşterii demograficeprin dezvoltarea mecanismelor deprotecţie socială a familiilor cu copii.4. Cultură şi turism:- restaurarea şi conservarea obiectelordin patrimoniul cultural naţional;- stimularea accesului la procesulcultural la nivelul comunităţilorlocale prin renovarea şi dezvoltareainfrastructurii instituţiilor de cultură,inclusiv cu atragerea resurselor alternative,оn special a celor private;- dezvoltarea bibliotecilor publiceprin facilitarea accesului la reţelele decomercializare a cărţii şi introducereasistemelor informaţionale оn gestionareafondurilor de carte;- dezvoltarea turismului intern şiinternaţional, оn special prin ame-

najarea, оntreţinerea şi promovarearutelor turistice.5. Dezvoltarea regională:- efectuarea studiilor de fezabilitateşi crearea parcurilor industriale оncоteva regiuni-pilot pentru atragereainvestiţiilor оn regiuni;- crearea instituţiilor de dezvoltareregională оn regiunile Nord, Centru,Sud pentru sporirea capacităţilor deelaborare, implementare şi gestionare aproiectelor investiţionale оn regiuni;- consolidarea capacităţilorinstituţiilor regionale şi a administraţieipublice locale de atragere a investiţiilorşi promovare a potenţialului investiţionalal regiunilor;- susţinerea de către stat şi acordareafacilităţilor fiscale pentru оncurajareainvestiţiilor оn regiuni;- diseminarea informaţiei cu privirela potenţialul economic al regiunilor,inclusiv prin elaborarea unei hărţielectronice interactive de amenajare ateritoriului, care va oferi informaţii cuprivire la amplasarea оntreprinderilorindustriale, terenurilor agricole, şispaţiilor disponibile pentru lansareaafacerilor.6. Protecţia mediului şi utilizarearesurselor naturale:- creşterea gradului de conştientizarea populaţiei cu privire la importanţacalităţii mediului prin informareadespre efectul negativ al deşeurilormenajere solide şi a celor de producereevacuate оn mediul ambiant asupracalităţii sănătăţii oamenilor, importanţacolectării separate a deşeurilor menajereşi crearea capacităţilor de prelucrare adeşeurilor selectate;- ridicarea gradului de оmpădurire,inclusiv prin оmpădurirea terenuriloragricole degradate, prin plantarea şiregenerarea fоşiilor оmpădurite deprotecţie a terenurilor agricole, cu utilizareaoportunităţilor noi de finanţarea procesului de оmpădurire din contulcreditelor de carbon;- modernizarea şi eficientizareasistemului naţional de monitoringprivind starea şi evoluţia condiţiilorhidrometeorologice, inclusiv stareaatmosferei şi fenomenelor climaticesolide;- crearea infrastructurii de prelucrarea deşeurilor, inclusiv prinGuvern23

650 de ani de la оntemeiereaStatului Moldovenesc

Formarea Statului Moldovenescşi constituirea sistemului tradiţionalde administrare (III)*Alexandru ROMAN,rector al Academiei de AdministrarePublică pe lоngă Preşedintele RepubliciiMoldova, doctor habilitat оn ştiinţe istorice,profesor universitarSummaryThe foundation of the Moldovan State, six and a half centuries ago, is perfectlyintegrated into the complex historical process of the configuration of medievalstates conceived as superior form of organizing the social life within some wellestablishedterritorial spaces. These historical phenomena of major importance ledto the establishment of some individual administrative systems within each newlycreated state. The elucidation of the process of forming the Moldovan State andthe creation of its administrative system allows us to undertake analysis regardingthe formation of state institutions and of administrative system of all levels.650 de ani de la оntemeierea Statului..........25Realizarea acestui obiectiv de bazănecesită o cercetare riguroasă a principalelorsurse documentare istorice şijuridice оn problema dată. Оn condiţiileunei lipse totale de studii ştiinţifice referitoarela istoria administraţiei publicedin Moldova pe parcursul unei jumătăţide mileniu de existenţă (anii 1359-1859),situaţia a fost relativ redresată acumun deceniu, cоnd specialiştii de laAcademia de Ad-ministrare Publică pelоngă Preşe-dintele Republicii Moldovaaupurces la o muncă ştiinţifică migăloasă,de depistare şi sistematizare a multitudiniide fapte istorice, implicate оnacest proces, de analiză şi sinteză, care acondus la elaborarea şi editarea primuluişi unicului studiu istoric special оnproblema abordată 1 .Concomitent cu procesul formăriistatale, are loc şi constituirea instituţiilorde stat, ce se оncadrează оn crearea unuisistem propriu, tradiţional, de administrare.Acest fenomen nou şi complex decreare a instituţiilor proprii s-a produs*Continuare. Partea I - “Administrarea Publică” nr. 4, 2007; partea II - nr. 1, 2008.

26Administrarea publică, nr. 2, 2008pe parcursul sec. XIV, cоnd de rоndcu consolidarea Statului Moldovenesc,s-a dezvoltat organizarea sa politicăinternă.Un aspect esenţial al vechiiorganizări administrative a Moldoveide la оnceputurile sale ca stat unificatconsta оn necesitatea organizăriiacţiunilor statale de ordin administrativ,fiscal etc. Astfel, “din cele 755 de satemoldoveneşti, menţionate оn documenteоn primele nouă decenii ale vieţii destat (pоnă la 1449 inclusiv), 525, adicăpeste două treimi, au hotare străvechi,dinainte de оntemeiere” 2 . Toate acesteunităţi administrative, fiind organizatepe ţinuturi, urmau să plătească dăricătre instituţia domniei, biserică şi proprietariilor, оn funcţie de prosperitateaţinutului respectiv.Unificarea formaţiunilor statalepreexistente оn cadrul statului Moldova(despre care s-a vorbit оn prima partea studiului – revista „AdministrareaPublică”, 2007, nr. 4, pag. 14-20), a generatprocesul formării cadrului teritorialşi administrativ. Aceste evenimentemajore au influenţat substanţial evoluţiapolitică internă a Statului Moldovenesc,lăsоnd o amprentă distinctă оn practicaadministrativă.Structurile administrative cu caractertradiţional moldovenesc se extindulterior pe оntreg spaţiul de la Carpaţipоnă la Marea Neagră, cоnd domnitorulRoman I (1391–1394) se intitula solemnоn hrisoavele domneşti: „...Io Romanvoievod, stăpоnind Ţara Moldovei dela munte pоnă la mare”.Astfel, procesul istoric de unificarepolitică şi de formare a Statului medievalMoldova cu sistemul propriude administrare a evoluat neuniform.Faptul că totuşi statul şi-a păstratnumele oficial de Ţara Moldovei sedatorează voievodatului propriu-zis alMoldovei cu centrul administrativ laBaia, care a jucat rolul hotărоtor оnrealizarea unităţii politice a spaţiuluicarpato-nistrean. Formaţiunea politicăstatală situată pe cursul rоului Moldova,treptat, concomitent cu extindereateritoriului, şi-a deplasat capitalaadministrativă оn cetatea Siretului şiapoi s-a stabilit definitv оn cetateaSucevei de pe rоul Siret. Denumireaoficială a statului nou-creat a fost extinsăpe оntreg teritoriul de la munţii Carpaţipоnă la Nistru şi Marea Neagră, gurileDunării şi rоul Milcov.Realizarea procesului creării StatuluiMoldovenesc a condus la constituireaaparatului de conducere şi administrarecentral-local. Acest proces amplu deinstituţionalizare statală a fost finalizatоn cadrul reformelor administrative realizatecătre оnceputul domniei lui Alexandrucel Bun. Organizarea sistemuluimoldovesnesc de administrare constadin două niveluri - central şi local.Principalul era primul nivel, reprezentatde instituţia domniei. Astfel,оn fruntea acestei instituţii din Moldovase afla domnitorul sau marelevoievod, care era monarhul principalcu atribuţiile supreme legislative, executive,judecătoreşti, militare şi administrativeоn ansamblu.Instituţia domniei a fost iniţiată acum650 de ani, оn 1359, fiind reprezentatăde primul domnitor independent alŢării Moldovei Bogdan I Оntemeietorul(1359 - 1365). Consolidarea acesteiinstituţii supreme оn stat a оnceput subconducerea domnitorului Petru I Muşat(оnceputul anului 1376 – sfоrşitul lui1391) – fondatorul dinastiei domneştia Muşatinilor. Domnia şi-a extins

aria de activitate оn context teritorialadministrativоn perioada domnieilui Roman I (1391—1394), fratele luiPetru I Muşat. Documentele istoriceatestau şi fapte reale privind atentareala tronul ţării de către fratele său, ŞtefanI, susţinut de alte grupări boiereşti. Оnasemenea condiţii, domnitorul RomanI a declanşat lupta pentru anulareapracticii alegerii voievodului şi revenireala tradiţia moştenirii puterii оncadrul familiei voievodale. Tentativa dea renaşte practica anterioară de transmiterea domniei prin moştenire de latată la fiu asigura suveranitatea domnitoruluiоn calitatea sa de conducătorsuveran al statului. Оnsă ea se lovea detendinţa de a afirma dreptul excepţionalal boierilor de a alege capul statului,ceea ce le garanta privilegiile şi posibilitateade a exercita o mare influenţăоn viaţa politică a ţării.Voievodul Roman I, deşi a domnitrelativ puţin, fiind оnlăturat de la tronprin violenţă, de asemenea, a оntreprinsprimele оncercări de a asigura оn practicaadministrativă şi dreptul de transmiterea tronului succesorilor direcţi. Domnitorula fost primul оn istoria instituţieidomniei, care şi-a desemnat moştenitoriiprezumtivi ai săi.Problema legiferării unui cadrujuridic care să asigure ordinea succesiuniila tronul ţării a fost preluatăde domnitorul Alexandru cel Bun(1400 - 1432). Deja după primul deceniude domnie se facea tot mai simţităinsistenţa domnitorului de a legiferadreptul la moştenire copiilor săi. Оnasemenea mod s-a realizat revenireala practica moştenirii tronului ŢăriiMoldovei din tată оn fiu.Vom conchide, că acum 650 de anişi оn următoarele 5 secole instituţiacentrală de conducere a Statului Moldovenesca fost Domnia, exercitată de cătreun Mare Voievod (şi Domn), consideratstăpоn al оntregii ţări. Succesiunea ladomnie, ereditară şi electivă (alegereade către boieri a unui membru din familiadomnitoare) se statorniceşte prinasocierea la domnie a celui preferat dedomnitorul оn viaţă (de obicei, unuldintre fii).Deşi puterea domnitorului eranelimitată, totuşi monarhul era asistatоn realizarea atribuţiilor sale supremeоn stat de două corpuri consultative:Marea Adunare a Ţării (Naţională) şiSfatul (Divanul) domnesc. Competenţeleacestor două organe erau similare,deosebindu-se doar prin gradul lorde responsabolitate faţă de destinelestatului.Marea Adunare a Ţării, оn calitate destructură administrativă centrală, eraconstituită din reprezentanţii stărilorprivilegiate. Ea avea atribuţii politice,printre care principalele erau:- alegerea domnitorului;- aprobarea unor acţiuni sociale şifiscale majore;- ratificarea tratatelor de pace şivasalitate etc.Pe parcursul evului mediu MarileAdunări ale Ţării se convocau cu participareaоntregii boierimi, a clerului şi,оn cazuri excepţionale (cоnd urma săse ia o hotărоre ce schimba obiceiurileţării), intrau boierii mai mici şi altepături sociale.Оnceputul sec. XV, оn anii domnieilui Alexandru cel Bun, devine operioadă cu un avоnt economic şi oafirmare politică distinctă. Oportunitateimportantă pentru această perioadăeste consolidarea Statului Moldovenescindependent, apariţia căruia a fost un650 de ani de la оntemeierea Statului..........27

28Administrarea publică, nr. 2, 2008produs al societăţii, ce ajunsese la oanumită treaptă de dezvoltare socială.Deşi Marea Adunare a Ţării nuera un organ permanent şi se convocarelativ mai rar, prerogativele sale erauprimordiale. Ea se оntrunea, de obicei,оn condiţii şi situaţii excepţionale.Această structură centrală оn stat eraconvocată pentru adoptarea unor deciziicardinale оn viaţa statului, cоnd existanecesitatea susţinerii acestor decizii deun cerc mai larg al păturilor superioareşi de mijloc, iar uneori chiar şi alpăturilor de jos.Оn fond, Marea Adunare a Ţării seоntrunea оn cazuri extraordinare cuparticiparea оntregii boierimi, a clerului,iar uneori şi a reprezentanţilororăşenilor şi a ţărănimii din sateleprivilegiate (răzeşeşti). Acest for reprezentativera preocupat, de obicei, dealegerea domnitorului sau examinacondiţiile unui ultimatum din exterior,ale declarării războiului etc.Documentele istorice ce s-au păstratatestă doar cоteva cazuri de convocarea Marii Adunări a Ţării (ulterior -Naţionale). Prima menţiune: MareaAdunare a Ţării оn Moldova este datatăcu 25 iunie 1441 (оn Valahia apare chiarmai tоrziu - peste circa un secol, abiaоn 1522).Foarte semnificativă a fost convocareaacestui organ colectiv supremоn Moldova, ce s-a produs la Vasluipe parcursul lunilor martie-mai 1456.Necesitatea convocării a fost dictată defactorul extern - examinarea ultimatumuluiImperiului Otoman оnaintatŢării Moldovei оn octombrie 1455.Marele imperiu musulman, constituit cucentrul оn fosta capitală a creştinismuluide rit răsăritean—oraşul Constantinopol(cucerit de turci la 29 mai 1453,cоnd ultimul оmpărat al ImperiuluiRoman de Răsărit Constantin al XIIleaDragases căzuse pe cоmpul de luptă,capitala fiind transformată оn Istanbul),invadоnd nordul Dunării, a cerutMoldovei, оn mod ultimativ, să plăteascăun tribut anual. Domnitorul Petru Arons-a văzut nevoit să convoace MareaAdunare a Ţării, la care au participatmitropolitul Teoctist, marii dregători,membrii Sfatului domnesc şi marea boierime.După multiple dezbateri aprinses-a decis să fie acceptat ultimatumulturcesc şi plata haraciului (tributului)anual оn sumă de două mii de galbeni.De asemenea, a fost formată delegaţiaoficială condusă de logofătul Mihu, careurma să poarte negocieri cu turcii. Оnurma celei de-a doua solii, la 9 iunie1456, a fost semnat tratatul moldo-turc,care prevedea оncetarea incursiunilorturceşti asupra Moldovei, оn schimbulachitării regulate a haraciului.Extrem de importantă pentru destineleistorice ale Statului Moldovenesca fost şi Marea Adunare a Ţării din14 aprilie 1457 convocată оn condiţiiexcepţionale pe Cоmpia Direptate, dinpreajma capitalei Suceava. Aici, оntr-ozi de joi a Săptămоnii Paştelui, s-aоntrunit cu mare alai, unde mitropolitulTeoctist şi reprezentanţii clerului,o parte a marii boierimi şi comandanţiioştirii moldovene l-au ales pe Ştefan alIII-lea (cel Mare) domnitor al ŢăriiMoldovei.La оnceputul primăverii anului1574 domnitorul Ioan-Vodă cel Viteaza оntreprins o nouă tentativă de convocarea Marii Adunări a Ţării. Lacererea ultimativă a Imperiului Otomandin februarie 1574 de dublare aharaciului de la 40 mii pоnă la 80 miide galbeni, domnitorul a adunat toţi

membrii Divanului Domnesc şi curtenii,la care a participat boierimea mică şicea de mijloc, mulţi din foştii demnitarişi dregători de curte, comandanţii de oşti.Această Mare Adunare convenţională(modificată оntr-un fel) a luat deciziade a respinge ultimatumul turcilor şi,оn general, de a nu mai plăti tributImperiului Otoman. De facto, aceastaоnsemna starea specifică „cazus belum”şi, оntr-adevăr, aici Moldova a declaratun război sfоnt antiotoman, de apărarea independenţei sale.Un jalon important pentru dezvoltareasocială şi politică a Statului Moldovenescreprezintă Marea Adunare aŢării de la 6 aprilie 1749, convocată laIaşi de domnitorul fanariot ConstantinMavrocodrat — personalitate politicămarcantă şi mare cărturar (aproapepatru decenii consecutiv, оn perioadaanilor 1730—1769, a оnregistrat 10domnii, un caz fenomenal: de 4 ori afost domnitor al Ţării Moldovei şi de 6ori — al Munteniei). La această MareAdunare de la mănăstirea Trei Ierarhi,din capitala Statului Moldovenesc, оnprezenţa a 120 de boieri de bază, mulţimari dregători şi 32 de reprezentanţiai clerului s-a decis lichidarea şerbieişi eliberarea gratuită a ţăranilor vecini(dependenţi) şi a lăturaşilor. Alte forurisupreme de acest rang nu sоnt atestateоn documentele timpului.Оn cadrul sistemului central deadministrare, un alt instrument administrativde participare la conducereastatului, care s-a constituit оn perioadadomniei lui Alexandru cel Bun, era reprezentatde Sfatul domnesc (al boierilor).Acest sfat (denumit ulterior “divan”)devine o instituţie prin intermediulcăreia era satisfăcut dreptul boierilorde a participa la exercitarea puteriişi de a-i acorda suzeranului “slujbă şisfat”. Prin intermediul acestui instrumentadministrativ el оşi recruta, deasemenea, părtaşii şi selecta cele maicapabile personalităţi pentru a deţineоnaltele dregătorii de curte.Componenţa Sfatului domnesc erainiţial foarte dinamică, schimbătoareоn cea mai mare parte. Оnsă datorităguvernării abile a domnitorului Alexandrucel Bun, Sfatul domnesc a fost surprinsde o relativă stabilitate. Moldovaistorică se prezenta la acea perioadăca un stat bine consolidat оn interior,cu o organizare instituţionalizată şiadministrativă bine definită şi avоndоn frunte o domnie stabilă, puternică,capabilă să ţină sub control politic şiadministrativ situaţia оn ţară.Sistemul moldovenesc de administrares-a consolidat definitiv şia cunoscut ulterior o dezvoltareascendentă, оndeosebi оn perioadadomniei оndelungate a lui Ştefan alIII cel Mare (1457 - 1504). Anumecele circa opt decenii de dezvoltare aStatului Moldovenesc sub domniile luiAlexandru cel Bun şi Ştefan cel Mareau reprezentat apogeul puterii politice şiadministrative a Moldovei istorice (оnhotarele istorice, integrale, ale statuluinostru pe parcursul unei jumătăţi demileniu – оn perioada anilor 1359 -1859).Pe lоngă celelalte organe adminsitrativecentrale, Sfatul domnesc sauSfatul sfetnicilor domneşti se compuneadin demnitarii mari, numiţi sfetnici aidomnitorului. Оn componenţa lui eraualeşi marii dregători (оn limbaj medievalaceasta оnsemna funcţionari), dinrоndul familiilor stăpоnitoare ce formaunobilimea. Mai tоrziu, se alegeaudupă felul оn care se făceau remarcaţi650 de ani de la оntemeierea Statului..........29

30Administrarea publică, nr. 2, 2008prin serviciile şi devotamentul lor faţăde domn, chiar şi dintre oamenii derоnd.Astfel, Sfatul domnesc care activape lоngă domnitor era compus iniţialdin boierii numiţi sfetnici (uneori eranumit sfatul boierilor) şi cu sau fărăоnalţii dregători. Curоnd, acest organse compunea de domnitor personalоn exclusivitate din marii dregători(funcţionari). Componenţa numericăa Sfatului domnesc оn Moldova variaоntre 20 şi 30 de persoane.Analiza evoluţiei sistemuluitradiţional moldovenesc de administrarede-a lungul secolelor demonstracă cel mai mobil organ administrativsuprem, care activa pe lоngă domnitor,era оn continuare Sfatul domnesc.Componenţa lui depindea de voinţadomnitorului şi consta, de obicei, dinreprezentanţii marii boierimi şi dinоnalţi dregători. Bunăoară, Ştefancel Mare a introdus оn componenţaSfatului şi pоrcălabii cetăţilor, numiţiоn funcţie de către domnitor. Aceastămodificare оntărea şi mai mult putereadomnească. Оncepоnd cu sec. XVI, оnSfatului domnesc se practica includereafoştilor dregători de stat. Оn diversedocumente se indica convocarea, cuocazii speciale, a divanului cel mare,la care participau, alături de membriititulari (să-i numim astfel оn limbajmodern), şi dregătorii de rang mic, foştiоn trecut dregători, şi toate căpeteniileoştirii. Aceste foruri se asemănau cuMarea Adunare a Ţării (sau chiar osubstituiau).Evoluţia politico-administrativăa acestui organ de stat a condus laоnlăturarea treptată a boierilor şi elconsta totalmente din marii dregătoricu atribuţii publice şi private. Оnsăconcomitent cu instaurarea regimuluidominaţiei otomane, din prima jumătatea sec. XVI sultanul turc şi-a impusreprezentantul său оn Sfatul domnesc,numit divan-efendi. Drept consecinţăa rolului decisiv al acestui demnitarturc оn activitatea Sfatului domnesc,ultimul şi-a schimbat treptat denumireaоn Divan domnesc.Dregătorii erau veriga principalăоn organul administrativ de stat, dinrоndul cărora se completa componenţaSfatului domnesc. Cele mai importanteatribuţii le aveau următorii maridregători: vornicul, logofătul, vistiernicul,portarul de Suceava (de la Cetateade Scaun) ş.a. Funcţii secundare оnaparatul administrativ superior aveauurmătorii mari dregători: spătarul,paharnicul, postelnicul etc.Sursele documentare ale timpuluiconfirmă faptele veridice ale apariţieişi procesului constituirii funcţiilorprincipalilor dregători din cadrulSfatului domnesc. Astfel, acest organconsultativ suprem era alcătuit dindregători sau funcţionari de la curte,care оntr-o succesiune strictă urmauimediat după domnitor. Aceste denumiriau fost оmprumutate din Bulgaria, iarоn parte –din Statul Rus Vechi Kievean.Analiza documentelor istorice confirmăcă оn sistemul adminmistrativ din Moldova,оn această perioadă, sоnt aproapeaceleaşi dregătorii ca şi оn societateamedievală apuseană (unica deosebirefiind doar prin titulatura lor).Cel mai vechi dregător оn Moldovaa fost Marele vornic (etimologiacuvоntului este de origine slavonă).Fiind atestat documentar pentru primadată la 26 septembrie 1387, acest marefuncţionar era capul administraţieicurţii domneşti, judecătorul suprem

al ţării şi al personalului curţii, avоndchiar оmputernicirea de a condamna lamoarte pe bandiţi, asasini şi jefuitoriiaverii bisericii. Tot vornicul se consideracapul poliţiei, iar mai tоrziu era ceea cese numeşte acum ministru de interne(conducоnd structura specializată,numită ulterior Vornicia Treburilordin Lăuntru). Оn lipsa domnitorului(plecat оn campanii militare, viziteoficiale interne şi externe), el comandaarmata.Оn secolul XV, funcţia de Mare vornicse dublează astfel: Marele vornic alŢării de Sus (de Nord) cu reşedinţa laDorohoi; Marele vornic al Ţării de Jos(de Sud) cu reşedinţa la Bоrlad.Atunci comanda oştilor moldovenea fost preluată de la Vornicişi atribuită Marelui hatman (unnou dregător instituit оn cadrulSfatului domnesc al Moldovei, careprin intermediul Poloniei a ajuns şis-a implementat оn cadrul sistemuluitradiţional moldovenesc de administrare).Astfel, оn Moldova apare relativmai tоrziu dregătorul numit hatman (оnMuntenia dregătorul cu funcţii similarenumit banul, ce administra iniţialOltenia, este atestat din 27 decembrie1391). Hatmanul era, de asemenea,comandantul cavaleriei şi al tuturoroştirilor de mercenari. Mai tоrziu оimai zicea şi portarul oraşului Suceava,fiind şeful garnizoanei capitalei.Оncă din 1436, există prima menţiunedocumentară a Portarului de Suceava.Acest оnalt dregător participa activ laşedinţele Sfatului domnesc, rolul luicrescоnd considerabil оn timpul domnieilui Ştefan cel Mare. Cel dintоi deţinătoral titlului de portar de Suceava a fostŞendrea, cumnatul domnitorului. Fiindiniţial оnsărcinat cu apărarea capitaleişi a curţii domneşti, Ştefan cel Marea substituit prin această dregătoriefuncţia Vornicului de Suceava, iar dinsec. XVI dregătoria portarului capitaleise contopeşte cu cea de Mare hatman,care avea misiunea de a comanda, оnlipsa domnitorului, оntreaga oştire aMoldovei.Alt dregător era Marele logofăt(termen şi funcţie de origine bizantină,preluat din limba greacă), atestat documentarla 28 noiembrie 1399, capul cancelarieidomneşti, care pregătea documentelede stat şi ale Sfatului domnesc.Totodată, el era şi intermediar оntreboieri şi domn, оngrijitor de toate proceseleşi limitările moşiilor domneşti, deactele de proprietate financiară a feudaliloretc. Marele logofăt era păstrătorulpeceţii mari a statului, el avea grijă deredactarea actelor Sfatului Domnesc,pe care aplica sigiliul.* Această funcţiede logofăt se mai numea cancelarius.Pe lоngă Marele logofăt mai activauоn viaţa cotidiană al doilea şi al treilealogofăt.Dregătorul care avea оn sarcinasa administrarea financiară a ţării şipăstrarea vistieriei statului se numeaMarele Vistiernic (etimologia cuvоntuluieste de origine latină). Atestat documentarоncă оn anul 1400, el ţinea registreledărilor, ale veniturilor şi cheltuielilorla vistierie, cumula, totodată, funcţiade vameş.La оnceput, vistieria domnească eraоmpreună cu cea a statului, dar odatăcu dezvoltarea instituţiilor statale, fis-650 de ani de la оntemeierea Statului..........31*Analiza specială şi descrierea sigiliului mare al Statului Moldovenesc se conţin оnprima parte a studiului, publicat оn revista “Administrarea Publică”, nr. 4, 2007, pag.

32Administrarea publică, nr. 2, 2008calitatea s-a amplificat şi, ca urmare,se оnfiinţează un alt dregător numaipentru vistieria particulară a domnului— Marele cămăraş.Documentar, printr-un act oficial din26 septembrie 1387, este atestată оn Moldovapentru prima dată dregătoria depоrcălab (termen de origine maghiară),care avea importante atribuţii administrative,militare şi judecătoreşti.Ulterior, оn sursele istorice apareprima menţiune documentară adregătorului numit stolnic (cuvоnt deorigine slavonă), care este atestat оnMoldova la 18 noiembrie 1393. Fiindun dregător personal al domnitorului,el se ocupa de masa domnească şi deaprovizionarea curţii domnitorului cuproduse alimentare.Domnitorul Ştefan cel Mare a introdusоn Sfatul domnesc şi pe Marelecomis, dregător atestat documentarоn anul 1435. Printre atribuţiile debază ale lui era grija faţă de grajdurile,grăjdarii, ferarii şi caretaşii curţiidomneşti. (Apropo, domnitorul оl lăsaоn seama lui pentru оngrijire şi pe celebrulCatalan).Analiza procesului istoric al constituiriisistemului tradiţional moldovenescde administrare demonstrează оn modconvingător că оn procesul formăriişi dezvoltării Statului Moldovenesc ultimulevoluează ascendent, fapt prioritarce contribuie substanţial la consolidareastatală şi politico-administrativă.Оn acest context general, au evoluatconcomitent structurile şi formeleadministraţiei centrale şi locale alesistemului autohton moldovenesc. Caşi оn alte ţări europene, din obligaţiileslugilor personale ale domnului, careadministrau curtea şi domeniul domnesc,au luat naştere funcţiile оnalte destat (dregătoriile).Printre primele investigaţii ştiinţificeale acestui fenomen istoric se evidenţiazăstudiul renumitului istoric european dinperioada interbelică Nicolae Iorga,intitulat “Apogeul puterii statului оntimpul domniei de 50 de ani a lui Ştefancel Mare, Domnul Moldovei”. Autoruldemonstrează оn mod obiectiv că, subaspect comparativ, curtea domneascăоn componenţa marilor dregători aidomnitorilor Munteniei (Valahiei) şi“aceea a moldoveanului Ştefan, fie chiarşi оn primii lui ani de domnie, se vedeimediat superioritatea Moldovei”. Оncalitate de exemple evidente el aducehrisoavele lui Ştefan cel Mare, оncare “se văd apărоnd оn el numeroşiboieri mоndri, a căror origine se poateurmări foarte bine оn actele precedenteprivitoare la оmprejurările interne sauexterne, şi la mulţi se dau şi numele defamilie”.Ierarhia dregătorilor din cadrulSfatului domnesc a fost stabilită pentruprima oară оn cadrul reformeloradministrative, elaborate şi realizatede domnitorul Alexandru cel Bun.Anume lui оi atribuiau оncă pe timpurispecialiştii оn istoria administraţieipublice meritul privind “formarea unuistat normal, conform ceremonialului”.Astfel, оn primul sfert al sec. XV s-astabilit următoarea structură ierarhicăa Sfatului Domnesc: Domnitorul ţării cestătea оn frunte; urmau castelanii (de lacurte, din familia domnească etc.); mariidemnitari militari; pоrcălabii de Hotin,Cetatea Albă, Neamţ, Roman şi Orheiu;marii dregători (curtenii), inclusiv:vornicul ce stătea оn fruntea lor; urmauspătarul, vistiernicul, postelnicul,numit de Nicolae Iorga “cubiculariulvoievodului”, apoi paharnicul.

Domnitorul ce stătea оn frunteainstituţiei centrale a domniei era ajutatоn exercitarea atribuţiilor sale supremede un corp enorm de executori (agenţi).Acest proces a decurs pe verticală şiinstituţiile dregătoriilor, ce au evoluattreptat оn funcţionari de stat, se formaude sus оn jos. Оncepоnd cu vоrfulpiramidei ierarhice, după domnitorurmau diverşi funcţionari cu atribuţiiconcrete, ce alcătuiau:- Sfatul domnesc (transformat cuоncepere din sec. XVI оn DivanulŢării);- corpul dregătorilor de curte, ceaveau funcţii private;- dregătorii (funcţionarii) ce asigurauraporturile dintre centru şiadministraţiile din teritoriu;- funcţionarii statului din cadruladministraţiilor ţinutale, orăşeneştietc.Drept consecinţă a reformeloradmini-strative ale domnitorului Alexandrucel Bun şi consolidării aparatuluide stat din perioada domniei lui Ştefancel Mare, a realizării unui complexintegral de acţiuni diverse de ordinintern şi extern, s-a constituit sistemultradiţional moldovenesc de administrare.Perfecţionоndu-se continuu,sistemul administrativ alcătuit dindiverse dregătorii, menite să sporeascăcоt mai eficient controlul instituţieidomniei asupra tuturor teritoriilorţării, s-a desăvоrşit organizarea socialăa statului, care a favorizat dezvoltareasocial-economică şi culturală a Moldoveiistorice. Treptat dregătorii domneşti auevaluat оn funcţionarii statului.Astfel, funcţionarii cu demnităţipublice şi private оn Statul Moldovenescse numeau dregători, iarinstituţiile conduse de ei sau оn cadrulcărora activau, erau numite dregătorii.Dregătorul propriu-zis era un demnitarcu atribuţii administrative, militare saujudecătoreşti оn aparatul de conducere astatului. Avem tot temeiul să considerămcă оn Moldova, precum şi оn majoritateastatelor medievale, din obligaţiileslugilor personale ale domnitorului,care administrau curtea şi domeniuldomnesc, au luat naştere funcţiile оnaltede stat, adică dregătoriile.Оn funcţie de esenţa conţinutuluişi caracteristicile externe, dregătoriile(dar şi demnitarii respectivi) se divizeazăоn două categorii:- cu funcţii publice, de stat;- cu funcţii private, particulare.Marii dregători participau, de obicei,la activitatea Sfatului domnesc şi aMarii Adunări a Ţării. Subalternii lorşi dregătorii mai mici aveau diverseatribuţii atоt la curtea domnească,precum şi оn structurile administrativedin ţară.Principalele dregătorii de stat оn Moldovamedievală erau următoarele:Instituţia оn care-şi exercita funcţiilesale Marele vornic, instituit de fondatorulDinastiei Muşatinilor, domnitorulPetru I Muşat, se numea vornicie.El era conducătorul personaluluicurţii domneşti, fiind, de asemenea,comandant militar оn timp de război şijudecător principal оn lipsa domnitorului.Acest оnalt dregător avea funcţiipublice, judiciare, militare şi, parţial,diplomatice. Marele vornic era cel dintоiboier оn componenţa Sfatului domnesc,avоnd şi funcţia de judecător al curţiidomneşti, al оntregii ţări.Altă instituţie administrativă(dregătorie) era reprezentată delogofeţie, ce avea un caracter deosebitde complex. Principalul dregător aici650 de ani de la оntemeierea Statului..........33

34Administrarea publică, nr. 2, 2008era Marele logofăt, care provine de latermenul grecesc “logothetis”, fiindşeful Cancelariei domneşti şi păstrătorulştampilei de stat (al sigiliului domnitorului).De asemenea, se ocupa de coordonareaactivităţii diecilor, pisarilorşi uricarilor.Marelui logofăt, logofătului al doileaşi logofătului al treilea оn cadrulCancelariei domneşti le revenea rolulde conducere şi supraveghere. ОnMoldova istorică dregătoria de logofăt(inclusiv marele, al doilea şi al treilea)era deţinută numai de persoane laice.Toţi subordonaţii lor şi diecii, de asemenea,erau persoane laice. Specialiştii audeterminat că din cei peste 540 de dieci,ce activau оn Moldova, doar оn primajumătate a sec. XVII numai un numeavea rezonanţă bisericească (diaculdin Bahna semna: Epifanie Bahnaşul).Marele logofăt era primul demnitarоn succesiunea membrilor Sfatuluidomnesc şi оn lipsa domnitorului sau almitropolitului prezida şedinţele sfatului.Logofătul al doilea era locţiitorulMarelui logofăt şi logofătul al treilea- secretarul Marelui logofăt. Оn Moldovaistorică mai erau cоteva tipuri delogofeţi, inclusiv:- logofătul domnesc (sau de taină) erasecretarul particular al domnitorului;- logofătul de vistierie, era secretarulvistieriei domneşti;- logofătul de obiceiuri, fiinddregătorul ce avea atribuţii de maestrude ceremonii etc.Marele vistiernic (provine de lalatinescul “vestiarius”) era mareledregător care avea оn sarcina sa administrareafinanciară a ţării şi a vistierieistatului. Vistieria era instituţiamedievală ce administra banii publici,tezaurul statului, fiind, de asemenea,şi localul оn care se păstra tezaurulpublic.Marele spătar (provine de la termenulgrecesc “spatharios”), pe lоngă serviciileacordate domnitorului la diverseceremonii, mai tоrziu avea şi comandacălărimii (cavaleriei), era comandantulsuprem al armatei Moldovei оn lipsadomnitorului. Acest mare dregătorera păstrătorul armelor domnitoruluişi purta sabia de ceremonii (buzduganul),ca simbol al atribuţiilor sale decomandant de oştiri. Оn subordinea luise afla spătarul, ce era un dregătorde rang mic, care avea оnsărcinarea dea păzi ordinea publică la sate, оn timpde pace. Оn timpul războiului el aveaatribuţii militare.Marele stolnic (provine de la slavonescul“stolniku”), era dregătorul cepurta grija mesei domnitorului, fiindşeful bucătarilor, al pescarilor şi algrădinarilor. Оi erau subordonaţistolnicii, ce erau dregătorii domneştipreocupaţi de strоngerea dijmei dinpeşte etc.Marele paharnic (provine de la termenul“pahar” - de origine maghiară“pohar” şi sоrbo-croată “pehar”) serveapersonal pe domnitor, gustоnd băuturaоnaintea acestuia pentru a se convingecă nu era otrăvită. El administra, deasemenea, toate viile domneşti.Marele postelnic era secretaruldomnitorului pentru relaţii externe,ce se mai numea şi Mareşal al curţiidomneşti. Lui оi era subordonatPostelnicul (sau Stratornicul) - cel maiapropiat şi cel mai de оncredere sfetnical domnitorului, care se оngrijea decamera domnitorului, administra toateslugile de la curte. Avea, de asemenea,оnsărcinarea să primească ambasadoriişi să-i prezinte domnitorului.

Clucerul ( provine de la cuvоntulslavon “cluci” - cheie) avea cheilecămărilor cu provizii. Referitor ladregătorul clucerul vom menţiona,că mai оntоi apare оn Moldova, fiindatestat deja la 12 mai 1435. Оn Muntenia,el apare cu cоteva decenii maitоrziu.Marele armaş se ocupa de executareasentinţelor de condamnare lamoarte. Prima atestare documentară aarmaşului este de la 13 martie 1489 3* ),оn atribuţiile căruia intra aplicareapedepselor decise de domnie (respectiv,de stat), inclusiv decapitarea.Instituţia condusă de marele armaşse numea armăşie. Astfel, marele armaşera un important dregător domnesc.Printre atribuţiile de bază se număra, deasemenea, supravegherea оnchisorilorşi executarea sentinţelor. Оn atribuţiileacestui dregător domnesc se mai includeaşi supravegherea orchestreimilitare.Marele armaş avea оn activitatea sasubordonaţi armăşeii din centru şi dinteritoriu. Aceştia, practic, erau nişteoşteni ce se ocupau de executarea poruncilordate. Principalele lor atribuţiierau prinderea hoţilor şi a criminalilor,precum şi a boierilor оnvinuiţi dehiclenie sau care intenţionau să fugădin ţară.Către mijlocul sec. XV mai apareun dregător оn sistemul administrativprivat al Moldovei numit şulger. Оnatribuţiile acestui dregător de curte,prima menţiune oficială a căruia esteatestată оn documente la 13 iunie1456 4 *), intra grija de aprovizionareacu carne a curţii domneşti, hranaoaspeţilor, delegaţiilor străine etc.De asemenea, dregător cu funcţiiprivate la curtea domnească era şi medelnicerul.Acest dregător a fost atestatdocumentar pentru prima dată оnanul 1463 şi era preocupat de veseladomnească, de activitatea bucătărieide la curtea domnitorului.Documentele istorice atestă că peo treaptă mai jos decоt aceşti maridregători se aflau numeroşi demnitariai curţii domneşti, care оndeplineau diversefuncţii militare şi administrative.Aceştia erau funcţionarii subalterni,care purtau acelaşi titlu, precum mareledregător, numai cu adăugirea prefixuluide “al doilea ori al treilea logofăt, vornic,vistiernic etc.”La rоndul lor, aceşti dregători seоmpărţeau оn două grupuri: de statşi, de curte.Оn contextul evoluţiei istorice afuncţiilor administrative un loc totmai distinct оl ocupau slugile marilordregători. Aceştia erau, оn primulrоnd, vorniceii, spătăreii, bănişorii,păhărniceii etc., care aveau ca sarcinămobilizarea locuitorilor la realizareadiverselor prestaţii.De exemplu, оncepоnd cu sec. XVI,de Marele Vistiernic ţineau numeroşislujbaşi fiscali cum ar fi birarii - perceptoriibirurilor, care aveau fiecare altădenumire оn funcţie de birul strоns,inclusiv: gostinarii - pentru birul deporci; albinarii - pentru birul de stupi;oierii - pentru birul de oi; fоnarii - pentrubirul de fоn etc.Aceşti funcţionari făceau tot posibilulsă se manifeste cu orice preţ оnslujba lor оn faţa marilor dregători sauchiar a domnitorului ţării.Dregătorul ce purta titlul de marecămăraş era preocupat de administrareacămării domneşti. Printre atribuţiileprincipale ale acestui dregător senumărau: administrarea tuturor veni-650 de ani de la оntemeierea Statului..........35

36Administrarea publică, nr. 2, 2008turilor, deosebite de veniturile publiceale vistieriei, pe care le avea domnitoruldin dările percepute de la locuitoriitоrgurilor şi ai satelor domneşti, diferiteamenzi, etc.; supravegherea activităţiinegustorilor, ce trebuiau să-şi vоndămărfurile оn conformitate cu regulilestabilite. Оn subordonarea mareluicămăraş se aflau: cămăraşul de izvoade(secretarul la logofeţie), cămăraşulde ocnă (administratorul şi casierulocnelor de sare), cămăraşul de rafturi(ce avea grija hamurilor şi şelăriilorcurţii domneşti), cămăraşul de sulgerie,cămăraşul de jitniţă, cămăraşulde catastife etc. Оn contact cu aceştidregători, mari şi mici, mai activacămărăşelul, fiind un slujitor al iataculuidomnesc.Subalternii marilor dregători de lacurte, adică ai celor cu atribuţii private,se numeau curteni. Toţi curtenii aveauobligaţii militare şi făceau parte dinoastea cea mică a domnitorului, constituindcorpul de căpitani al oştirii.Dregătoria privată a paharniculuise numea оn documentele sec. XV-XVIde acum ceaşnic. De asemenea, exista şiun ceaşnic separat al doamnei, adică asoţiei domnitorului.Dregător de rang mic era şi aprodul.Aceşti dregători proveneau din rоndurilefeciorilor de boieri, pe care-i amplasaula curtea domnească pentru a slujidomnitorului оn calitate de valeţi sauscutieri. Scopul principal al acestoraera de a face carieră.Oficial, funcţia de aprod оn Moldovaapare оn sec. XV. Aprozii erausubordonaţi vătavului de aprozi. Оnatribuţiile lor principale intrau pazacurţii domneşti, mobilizarea locuitorilorla diverse munci оn folosuldomnitorului, оncasarea unor dăride la populaţie, aducerea forţată оnfaţa Divanului domnesc a celor făcuţivinovaţi şi sancţionaţi (se numeau, lagene-ral, “оmpricinaţi”), aplicarea unorpedepse uşoare etc. Aprozii оl asistaupe domnitor şi оn campaniile militare,pe cоmpul de luptă. Spre exemplu, eracunoscută оntregii ţări fapta aproduluiPurice, care i-a salvat viaţa lui Ştefan celMare оn bătălia de la Şcheia, cedоndu-ipropriul său cal etc.Оncepоnd cu prima jumătate a sec.XVI, оn Moldova pătrunde oficial unfuncţionar de stat turc numit “arcală”.Acesta era cel mai оnalt demnitar alImperiului Otoman din ţară, care luasub protecţia sa pe domnitorul Moldoveidupă confirmarea sa de către sultan,adică după оnvestire оn funcţie şi primirea firmanului de domnie.Specificul respectiv de implantarea elementelor străine оn administraţiamoldovenească, la nivel central, constaоn factorul major de impunere forţatăоn cadrul Sfatului domnesc a supraveghetoruluiotoman, numit divan-efendy,ce avea un rol decisiv оn activitateaadministrativă. Ulterior, sub influenţamasivă a acestui demnitar străin, Sfatuldomnesc şi-a schimbat chiar şi denumireasa tradiţională, moldovenească,devenind cu numele impropriu sistemuluiautohton de administrare – DivanDomnesc.Vom examina succint cum auevoluat şi cоt de importante erauunele dregătorii.Оn special, funcţiaadministrativă a portarului de Suceavadin timpul domniei lui Ştefan cel Mare,pe care o deţinea boierul Luca Arbure.Totodată, ultimul era ostil puteriicentralizate, pentru care opta domnitorul.Documentele istorice atestă că

Luca Arbure a complotat оmportivalui Ştefan cel Mare. După plecarea оnnefiinţă a acestuia, portarul de SuceavaLuca Arbure a avut o influenţă decisivăоn eşalonul de vоrf al administraţieidomnitorului Bogdan III. Оncepоndcu anul 1517, a devenit chiar tutorelenoului domnitor minor Ştefăniţă Vodă.Оnsă peste cоţiva ani, оn aprilie 1523,a fost scos de către domnitor din оnaltafuncţie de portar de Suceava. Fiind acuzatde hiclenie, marele demnitar LucaArbure a fost decapitat la porunca luiŞtefăniţă-Vodă.Sоnt atestaţi documentar mai mulţipоrcălabi, care au administrat cetăţileşi ţinuturile la diferite etape. Bunăoară,оn perioada domniei lui Ştefan celMare erau cunoscuţi pоrcălabii decetatea Chilia Ivaşco şi Maxim, carela 14 iulie 1484, miercuri, după 8 zilede asediu al turcilor, au pierdut cetateamoldovenească de la Dunăre. La 5 august1484 pоrcălabii de Cetatea AlbăGherman şi Ioan, de asemenea, au fostnevoiţi să capituleze оn faţa agresiuniiturceşti, după un оndelungat asediu.Оn evoluţia istorică a procesuluiconsolidării Sfatului domnesc un rol importanti-a revenit ulterior domnitoruluiPetru Rareş (1527-1538, 1541-1544).Chiar de la оnceputul lunii martie1529, el a operat mai multe remanieriоn Sfatul domnesc. О n a c e a s t ăcomponenţă neschimbată, Sfatul domnescs-a aflat pоnă al 23 aprilie 1530. Laacea dată Toader, fratele domnitorului,a fost numit mare pоrcălab de Hotin.Membru al Sfatului domnesc devineatunci şi marele ceaşnic Popescu.Domnitorul Petru Rareş a fostprimul care l-a lansat оn viaţa publicăpe fiul nelegitim al lui Bogdan III, viitoruldomnitor Alexandru Lăpuşneanu.Оn timpul celei de-a doua domnii PetruRareş l-a numit mare stolnic şi, astfel,Petru stolnicul, devenit peste un deceniuAlexandru Lăpuşneanu, şi-a оnceputactivitatea оn cadrul organelor de administrare.De rоnd cu aceştia, şi marele logofătToader Bubuiog a deţinut dregătoriiоnalte оn timpul domniei lui PetruRareş, fiind frate de pe mamă al domnitorului.Acest оnalt dregător deţinemai tоrziu funcţia de mare pоrcălab deHotin, оnsă ulterior şi-a pierdut viaţa,оn decembrie 1538, cоnd Petru Rareş apornit război оmpotriva turcilor.Foarte important era că se promovaconsecvent principiul stabilităţii оnsistemul administrativ moldovenescprivind desemnarea şi respectarea numiriimoştenitorului tronului. Aceastase confirmă şi prin faptul că la nivelcentral fiul legitim al domnitorului,Bogdan Rareş, ce a rezultat din primacăsătorie, cu оncepere din anul 1528şi pоnă оn 1534 continua să apară оnfruntea Sfatului domnesc alături dedomnitor (fiind de facto moştenitor altronului).Оn anul 1572, odată cu urcareala tron a domnitorului Ioan Vodă celViteaz, membru al Sfatului domnesc adevenit şi marele dregător Ion Golia.Fiind оn dregătoria de mare logofăt,curоnd el a devenit unul din adversariipolitici ai domnitorului. Pentru a evitarăzboiul cu oştirile otomane, Ion Goliai-a cerut оn mod ultimativ domnitoruluisă se supună turcilor sau să părăseascăMoldova. Apoi s-a manifestat оn activitateaSfatului domnesc marele vistiernicEremia (zis şi Cernăuţeanul), careera proprietarul satului din preajmaChişinăului, numit apoi Vistierniceni.Deşi a fost promovat de domnitorul Ioan650 de ani de la оntemeierea Statului..........37

38Administrarea publică, nr. 2, 2008Vodă cel Viteaz, оn 1574 el a devenitprincipalul trădător al domnitorului,ce a оntreprins acţiuni militare deamploare оn scopul scuturării juguluiturcesc. Fiind trimis оntr-o misiunefoarte importantă оn fruntea unortrupe pentru a оmpiedica trecereaarmatelor turceşti peste Dunăre, s-alăsat cumpărat de domnitorul ŢăriiRomвneşti Alexandru II Mircea cu30 mii de galbeni, a оnlesnit forţareafluviului de inamic şi apoi a transmislui Ioan Vodă cel Viteaz informaţiifalse despre efectivele turceşti. Mareledregător (şi mare trădător) Eremia atrecut оn timpul luptei cu oastea оntabăra turcească, fiind apoi ucis оnbătălie.După urcarea la tron a mareluivistiernic - boier moldovean de originealbaneză - Vasile Coci (sau Lupu Coci),sub numele de Vasile Lupu, оn Sfatuldomnesc activau doi fraţi de-ai lui.Ambii erau membri оn acest organconsultativ pe lоngă domnitor din anul1634. Оnsă оn lupta pentru tron, lacare atenta marele logofăt GheorgheŞtefan, fratele mai mare al domnitorului,Gheorghe Coci, a fost prins оn1653 de părtaşii lui Gheorghe Ştefanşi exterminat. Fratele lui mai mic,Gavriil Coci, a devenit, de asemenea,captiv la Gheorghe Ştefan şi moare оnоmprejurări necunoscute.Reprezentanţii оnaltului cler activau,de asemenea, оn cadrul Sfatului domnescşi jucau un rol considerabil оn viaţapolitică a Ţării Moldovei. Оncepоndcu un act de semnificaţie supremă de“a unge” domnitorii, ei participau laluarea celor mai importante decizii, derоnd cu marii demnitari de stat. O argumentareveridică a acestor teze serveşteanaliza situaţiei oficiale a mitropoliţilorMoldovei pe parcursul jumătăţii adoua a sec. XVI. La оnceputul acesteiperioade zbuciumate episcopul de Roman(din anii 1548-1551) Gheorghe afost оnscăunat оn 1551 ca Mitropolital Ţării Moldovei, susţinut direct dedomnitorul Ştefan Rareş. Оnsă soartaacestui mitropolit a fost extrem detragică. Deja оn anul următor, 1552,a fost оnlăturat din scaun şi din Sfatuldomnesc de noul domnitor AlexandruLăpuşneanu, văzоndu-se nevoit săpribegească prin Polonia (apoi din 1564activa la Mănăstirea de la Bistriţa).Оnsă cu urcarea la tronul Moldovei a luiIoan Vodă cel Viteaz, оn anul 1572, dinporunca lui, fostul mitropolit Gheorghea fost ars pe rug.Astfel, diferiţi demnitari şi diversedregătorii se manifestau pe cоt de benefic,pe atоt şi de contradictoriu. Multipledificultăţi şi contradicţii evidente seproduceau, mai ales, la nivel central.Pentru a crea un tablou complet alsistemului tradiţional moldovenesc deadministrare, vom menţiona că de rоndcu organele centrale de stat — instituţiadomniei, Marea Adunare a Ţării şiSfatul domnesc — sistemul tradiţionalde administrare din Moldova istoricăincludea, de asemenea, organele administrativepe teren. Componenţalor se schimba periodic оn funcţie deorganizarea administrativ-teritorialăa ţării.Unitatea administrativă elementarăоn Moldova оntotdeauna a fostreprezentată de localităţile rurale.Tradiţional, оncă оn epoca anterioarăformării statului, acestea constituiauobştile săteşti cu sistemul propriu deadministrare. Structurile administrativese organizau оn funcţie de statutullocalităţii rurale: sate libere, popu-

late de răzeşi, ce se mai numeau sateprivilegiate; sate dependente, inclusivdomneşti, boiereşti şi mănăstireşti,populate de ţărani dependenţi.Sistemul administrativ al satelorlibere avea un caracter eligibil: anual,din rоndul celor mai destoinici (şi maivоrstnici) locuitori, se alegea judelesau vătămanul satului. Vătămani senumeau administratorii satelor dinnordul Moldovei. Оn activitatea sapractică de administrare, vătămanul eraasistat de un consiliu (sau sfat) numit“oamenii buni şi bătrоni”, care se alegeaanual la 6 mai - sărbătoarea SfоntuluiGheorghe. Atribuţiile lor erau de ordinadministrativ, judiciar etc. Satele dependenteerau dirijate de acelaşi sistemde administrare, supravegheat de reprezentantulproprietarului (domnesc,boieresc, mănăstiresc sau bisericesc)numit vornicelul satului. 4 Ultimulreprezenta interesele proprietarului şi,astfel, sistemul de administrare localăcăpăta un caracter dualist, avоnddrept atribuţie principală strоngereadijmei.Oraşele sau tоrgurile din Moldovaistorică se bucurau de autonomierelativă. Sistemul lor de administrareera organizat оn funcţie de aceastăcalitate esenţială, avоnd, de asemenea,un caracter eligibil. Localităţile urbaneerau conduse de organe alese: anual sealegea cоte un şoltuz (de obicei, оn ziuaSfоntului Gheorghe), care se mai numeavoit. Şoltuzul era asistat оn activitatea saadministrativă de un consiliu orăşenescalcătuit din 12 pоrgari (consilieri), deasemenea aleşi. Acestor organe eligibilele-au fost suprapuşi dregătorii domneşti,650 de ani de la оntemeierea Statului..........39numiţi vornici de tоrg sau ureadnici. (Astfel, se оntrevede corelarea funcţiiloradministrative: marele vornic, vornicul de tоrg şi vornicul satului).Ţinuturile erau unităţi administrative tradiţionale оn Moldova istorică şi aveauоn fruntea sistemului de administrare pоrcălabii, numiţi personal de domnitor.Ei оşi aveau aparatul şi cancelariile proprii. Iniţial, statul medieval Moldova eradivizat оn 24 de ţinuturi.Desăvоrşirea formaţiunilor structurilor administrative de stat, finalizatăde domnitorul Alexandru cel Bun către anul 1412, an de cotitură оn evoluţiapolitică internă a Ţării Moldovei, s-a soldat cu constituirea unui sistem rigid aladministraţiei locale de pe teren. Pe de altă parte, acest proces s-a оncheiat şi princrearea unei organizări judiciare respective, deşi оn perioada medievală organizareapolitico-administrativă nu era diferenţiată de organizarea judecătorească. Astfel,domnitorul şi Sfatul domnesc ce aveau atribuţii supreme administrative judecauconcomitent cele mai importante procese. Dregătorii respectivi оn teritoriu, deasemenea, judecau procesele din localităţi.Totalizоnd procesul construcţiei statale şi a constituirii iniţiale a sistemuluide administrare, vom releva că nucleul Ţării Moldovei se afla оn valea fluviului

unele aspecte privind Perspectivelegeopolitice ale statalităţii moldoveneştiAlexandru BURIAN,doctor habilitat оn drept,profesor universitar, director alInstitutului de Istorie, Stat şi Dreptal Academiei de Ştiinţe a MoldoveiSummary40Administrarea publică, nr. 2, 2008The Moldovan statehood has its origin in the XIV century when the Principalityof Moldova was created to the east of the Carpathians. As a pro-state borderingformation, it played the role of a bumper between the civilized Europe and thebarbarian world. Initially, in the period since 1352 to 1359, Moldova was underthe suzerainty of the Hungarian kings, but starting with the reign of Bodgan I,the principality obtained two of the most important attributions of statehood:sovereignty and independence. Even though the notions of sovereignty andindependence were at that time notions somewhat different from the modernones, it is probably not the case to overestimate their role in the political life ofany state. In 1359-1538, the period when the Moldovan state was flourishing, thePrincipality of Moldova ascertained by itself its internal and external policy. Thepossibility to consolidate the fledgling Moldovan society and to establish political,economic and military relations with its neighbors appeared namely then.It was very important to trace the borders of its territory as a state recognizedinternationally.1. D i n i s t o r i a s t a t a l i t ă ţ i imoldoveneştiIzvoarele statalităţii moldoveneştiţin de sec. XIV, cоnd la est de Carpaţis-a format Principatul Moldovei,formaţiune frontalieră prostatală, carea jucat rolul de tampon оntre Europacivilizată şi lumea barbară.Iniţial, din anul 1352 pоnă оn 1359,Moldova s-a aflat sub suzeranitatea regilorungari, оnsă оncepоnd cu domnialui Bogdan I, principatul a dobоnditdouă dintre cele mai importante atributeale statalităţii: suveranitatea şiindependenţa. Chiar dacă suveranitateaşi independenţa erau pe atunci niştenoţiuni care se deosebeau оntrucоtvade cele actuale şi probabil că nu e

cazul de a supraestima rolul lor оnviaţa politică a oricărui stat, cu toateacestea, anii 1359-1538 constituie operioadă cоnd Principatul Moldoveişi-a determinat de sine stătător politicasa internă şi externă, cоnd statalitateamoldovenească a cunoscut o оnflorire.Anume atunci a apărut posibilitatea de aconsolida societatea moldovenească abiaоnfiripată, de a stabili relaţii politice,economice şi militare cu vecinii săi şi,ceea ce este mai important, de a-şi trasateritoriul statului, graniţele căruia eraurecunoscute pe plan internaţional.La fel de importante erau şi afirmareaоn conştiinţa de sine a moldovenilora unor noţiuni ca “ŢaraMoldovei”, “moldovean”, “limbamoldovenească” etc., ceea ce a favorizatprocesul de formare a poporuluimoldovenesc. Anume оn sec. XV-XVIs-au consolidat aceste noţiuni, darnicidecum оn sec. al XX-lea, оn “perioadastalinismului”, cum afirmă uniipoliticieni şi istorici contemporani.Principala particularitate geopoliticăa Principatului Moldovei consta оnfaptul că Ţara Moldovei se afla (şicontinuă să se afle şi pоnă acum) la orăspоntie, la confluenţa sau chiar lahotarul dintre trei culturi mari (slavonă,latină şi orientală), trei religii mari(ortodoxă, catolică şi musulmană), treimari poporaţii (slavi, latini şi turci) şitrei curente ideologice (panslavism,panturcism şi panlatinism). Situaţiaexcepţională a statului şi poporuluifrontalier au făcut ca PrincipatulMoldovei de-a lungul secolelor sămanevreze permanent оntre marileputeri, marile religii şi marile curenteideologice оn оncercarea de a se ţine lasuprafaţă, păstrоndu-şi suveranitateaşi identitatea sa naţională.Evident că la o anumită etapă Moldovaa fost nevoită să accepte unelecondiţii care оi garantau existenţa demai departe. Astfel, menţinоnd o latinăvulgară ca limbă de comunicare, moldoveniiau adoptat ortodoxia. Păstrоndu-şişi limba, şi religia, moldovenii, cu toateacestea, au fost nevoiţi să accepte оnanul 1538 suzeranitatea ImperiuluiOtoman. Numai acest lucru i-a ajutatStatului Moldovenesc medieval săsupravieţuiască оn acea etapă istoricăconcretă.Totodată, contradicţiile interne şiexterne n-au permis conducerii PrincipatuluiMoldovei оn acea etapă istoricăsă-şi aleagă un partener strategic pentruca оn litigiul оndelungat dintre marileputeri să supravieţuiască cu ajutorulunui aliat puternic. De la оnălţimeazilei de azi noi conştientizăm faptulcă Moldovei i-a fost greu atunci sădepăşească atracţia firească faţă deAustria, Ungaria, cnezatul Polono-Lituanianşi, respectiv, faţă de Europa deVest din cauza divergenţelor religioase(ortodoxie-catolicism). Concomitent,era imposibil de a оnvinge gravitaţiaobiectivă spre Imperiul Rus din cauzadisensiunilor de ordin cultural şi lingvistic.A existat şi o atracţie neconştientizatăcătre Imperiul Otoman din partea unorpături conservatoare ale populaţiei,mai cu seamă din partea boierilor caredoreau foarte mult linişte şi continuareabunăstării lor personale.Оn cele din urmă, lupta dintre marileputeri de-a lungul secolelor XVIII-XIXa avut ca urmare dezmembrarea PrincipatuluiMoldovei оn trei părţi: оn anul1775 Moldova de Nord (Bucovina) afost cucerită de Imperiul Austriac, оn650 de ani de la оntemeierea Statului..........41

42Administrarea publică, nr. 2, 20081812 Moldova de Est (Basarabia) a fostcucerită de Imperiul Rus, Moldova deVest (Moldova dintre Prut şi CarpaţiiOrientali) a rămas pоnă оn anul 1878sub suzeranitatea Imperiului Otoman.Istoria fiecăruia dintre cele treiteritorii moldoveneşti dezmembratea continuat оn componenţa unui saualtui stat.Astfel, Moldova de Nord (mai tоrziunumită Bucovina) s-a aflat din anul1775 pоnă оn 1867 оn componenţa ImperiuluiAustriac, din anul 1867 pоnăоn 1918 - оn componenţa ImperiuluiAustro-Ungar, din 1918 pоnă оn 1940 şidin 1941 pоnă оn 1944 оn componenţaRegatului Romвn, iar din 1940 pоnăоn 1941 şi din 1944 pоnă оn 1991 оncomponenţa Uniunii Sovietice. Din 1991Moldova de Nord (Bucovina) se află оncomponenţa Ucrainei.Moldova de Vest, care aveaоn componenţa sa pămоnturilemoldoveneşti de la Carpaţi pоnă laPrut şi cursul inferior al Dunării,după cea de-a doua dezmembrare aMoldovei din 1812 continuă să rămоnăsub suzeranitatea Imperiului Otoman.Оn anul 1859 ea a creat оmpreună cuValahia (un alt principat dunărean) oUniune personală, care оn anul 1861s-a transformat оntr-o Uniune reală,numită iniţial Moldo-Vlahia, iar din1862, Romвnia. Moldova de Vest (dintrePrut şi Carpaţii Orientali) este partecomponentă a Romвniei.Moldova de Est (numită mai tоrziuBasarabia) a devenit оn anul 1812 parte aImperiului Rus. După Revoluţia din Octombriedin Rusia, оn decembrie 1917,Moldova de Est s-a proclamat RepublicaDemocratică Moldovenească, оnsă ean-a fost оn stare să-şi apere suveranitateaşi independenţa, deoarece оnmartie-aprilie 1918 a fost alipită laRomвnia.Оn urma оnţelegerii convenite оntreguvernele celor două ţări, la 28 iunie1940 Moldova de Est (Basarabia) a fostcedată de către Romвnia Uniunii Sovietice.La 2 august al aceluiaşi an Moldovade Est a fost proclamată RepublicaSovietică Socialistă Moldovenească,devenind una dintre cele 15 republiciunionale ale U.R.S.S. Оn componenţaei au fost incluse 5 raioane ale fosteiR.A.S.S.M., formaţiune autonomă оncomponenţa Ucrainei. Totodată, dela Moldova de Est au fost detaşate şitransmise R.S.S. Ucrainene teritoriiledin nordul şi sudul Basarabiei (judeţulHotin la nord şi litoralul Mării Negreşi Gura Dunării la sud).De la 22 iunie 1941 pоnă оn august1944 pe teritoriul Moldovei s-au aflattrupe romвneşti şi germane care auparticipat la războiul оmpotriva UniuniiSovietice. Din august 1944 pоnă оn august1991 Moldova intra оn componenţaU.R.S.S. оn calitate de republicăunională (formaţiune pseudostatală оncomponenţa federaţiei sovietice).La 27 august 1991, ParlamentulMoldovei a proclamat independenţade stat a ţării, care оn scurt timpa fost recunoscută de comunitateainternaţională, devenind subiectcu drepturi depline al dreptuluiinternaţional.2. Statalitatea moldovenească şichestiunile succesiunii de drept a statelorProblemele succesiunii de drept astatelor, cu alte cuvinte, a trecerii drepturilorşi obligaţiilor unui stat la altul, au

fost studiate şi reglementate minuţiosоn dreptul internaţional.Din punct de vedere practic, aspectelesuccesiunii de drepturi astatelor sоnt extrem de importantepentru statele noi, deoarece anume lorle revine sarcina de a rezolva astfel desarcini, cum ar fi reexaminarea acordurilorinternaţionale, denunţarea lor,calitatea de membru оn organizaţiileinternaţionale, succesiunea de drepturiasupra proprietăţii, activelor şi datoriilorexterne, succesiunea de drepturiasupra frontierelor de stat etc.Оn anul 1978 a fost adoptatăConvenţia de la Viena privind succesiuneade drepturi ale statelor asupracontractelor, iar оn 1983 - Convenţia dela Viena privind succesiunea de drepturiale statelor asupra proprietăţii de stat,arhivelor de stat şi datoriilor statului.Republica Moldova nu este parte aconvenţiilor indicate şi, оn legătură cuaceasta, la interpretarea problematiciisuccesiunii de drepturi ale statelor secălăuzeşte de principiile şi normelegenerale ale dreptului internaţional,conform cărora problema succesiuniide drepturi ale statelor apare:1. Оn cazul revoluţiei sociale depe urma căreia are loc o schimbare aorоnduirii obşteşti (de exemplu, proclamareaоn anul 1949 a RPC pe teritoriulChinei).2. Оn cazul apariţiei noilor state independenteca rezultat al unui război deeliberare naţională (bunăoară, separareaEritreei de Etiopia оn anul 1993).3. La formarea cоtorva state peteritoriul predecesoarelor lor (de exemplu,dezmembrarea Austro-Ungarieiоn anul 1919, dezmembrarea U.R.S.S.şi Iugoslaviei оn 1991, dezmembrareaCehoslovaciei оn anul 1992).4. Оn cazul dezmembrării unor statecomune create anterior (uniuni personaleşi reale, federaţii şi confederaţii).De exemplu, dezmembrarea Uniuniipersonale Suedezo-Norvegiene şi separareaNorvegiei de Suedia оn anul 1905;dezmembrarea Republicii Arabe Uniteоn anul 1961; dezmembrarea Senegambieiоn anul 1989.5. Оn cazul formării unui nou statca rezultat al fuzionării a două sau maimulte state (de exemplu, fuzionareatemporară a Siriei şi Egiptului оn anul1958 şi crearea Republicii Arabe Unite;unirea Zanzibarului şi Tanganykăi оnanul 1964 şi crearea Republicii UniteTanzania; unirea temporară a Senegaluluişi Gambiei оn 1982 şi creareaSenegambiei; reunificarea Vietnamuluiоn anul 1975; reunificarea celor douăGermanii оn anul 1990; reunirea celordouă Yemenuri оn anul 1991).6. Оn cazul modificărilor teritoriale.Cоt priveşte aspectele succesiunii dedrepturi ale statelor apărute оn procesuldezmembrării Uniunii Sovietice оnanul 1991, ele şi-au găsit o soluţionareadecvată оn cadrul acordurilor realizateоntre ţările membre ale C.S.I.Este vorba de Memorandumul cuprivire la оnţelegerea reciprocă relativla acordurile fostei U.R.S.S. de interesreciproc (1992), Acordul cu privire ladistribuirea оntregii proprietăţi de pestehotare a fostei U.R.S.S. (1992), Acordulcu privire la succesiunea de drepturiоn privinţa arhivelor de stat ale fosteiU.R.S.S. (1992), Hotărоrea Consiliuluişefilor de state ale C.S.I. din 20 martie1992 оn problemele succesiunii dedrepturi. Sub acest aspect, Republica650 de ani de la оntemeierea Statului..........43

44Administrarea publică, nr. 2, 2008Moldova, la fel ca şi alte noi state independenteapărute pe teritoriul fosteiU.R.S.S., a rezolvat parţial problemelesuccesiunii de drepturi оn conformitatecu principiile şi normele generale aledreptului internaţional.Totodată, din momentul proclamăriiindependenţei sale la 27 august 1991,Republica Moldova a fost pusă оntr-osituaţie ambiguă, care оntr-un fel saualtul pune pe prim-plan problemelesuccesiunii de drepturi ale statelorreferitoare la doi subiecţi ai dreptuluiinternaţional, care au existat оn diferiteepoci istorice. Se au оn vedere disputelepur retorice despre relaţiile reciproce,sau poate despre lipsa lor оntre RepublicaMoldova şi Principatul Moldovei.Este necesar de precizat că acesteaşa-zise “dispute” şi “discuţii” se poartănu atоt оntre specialişti, ci оntre diferiţipoliticieni, jurnalişti şi politologi ai nouluival, care, de obicei, nu sоnt specialiştiоn domeniul dreptului internaţional,şi, cu atоt mai mult, оn domeniul succesiuniide drepturi ale statelor. Maimult decоt atоt, оn cadrul „discuţiilor”menţionate nu se operează cu fapte şiargumente, cum se obişnuieşte оn disputeleşi discuţiile cu adevărat ştiinţifice,dar cu noţiuni de tipul: “adevăr istoric”,“a sosit ora adevărului”, “basarabenimancurtizaţi”, “creaturi staliniste”,“popor moldovenesc fictiv”, “limbamoldovenească inventată de Stalin”,„basarabenii sоnt calicii Europei” etc.,etc., adică cu o terminologie neştiinţifică,propagandistică, improprie ştiinţeidreptului internaţional.Fără a intra оntr-o polemică inutilăcu autorii la care ne-am referit, amdori să facem totuşi o scurtă analiză alegăturii reciproce istorice referitoare lasuccesiunea de drepturi ale statelor, raporturicare au existat оntre PrincipatulMoldovei şi Republica Moldova.Оnainte de a trece la analiză propriuzisăa problematicii respective, se ceresubliniat faptul că problema ca atareprivind relaţiile reciproce dintre unoarecare stat medieval şi oricare statcontemporan nu influenţează asupracalităţii de subiect de drept a acestuiadin urmă, deoarece sub aspect juridicinternaţional problema subiectului dedrept, mai precis a calităţii de a fi subiectde drept internaţional, se rezolvăpe calea recunoaşterii reciproce adrepturilor şi obligaţiilor fiecărui statоn parte.Cu alte cuvinte, indiferent deexistenţa sau lipsa relaţiilor reciprocedintre Moldova medievală şicontemporană, acest lucru nu afecteazănici оntr-un fel statutul său juridic.Mai mult decоt atоt, acest lucru nuprovoacă nici un fel de complicaţii sauоncurcături оn relaţiile internaţionaledatorită faptului elementar că RepublicaMoldova este recunoscută decomunitatea internaţională оn calitatede subiect de drept internaţional, fărăluarea оn considerare a relaţiilor reciproceamintite şi pornind de la normeleşi principiile dreptului internaţionalcontemporan.Оn afară de aceasta, temelia relaţiilorinternaţionale contemporane o constituienu interacţiunea dintre formaţiunilede stat antice, medievale şi moderne, pede o parte, şi statele contemporane, pe dealtă parte, ci baza contractual-juridicăce reglementează relaţiile reciproce dintrestatele contemporane, atribuindu-leanumite drepturi şi obligaţii. Dacă ar fifost altfel, n-ar fi existat nici un fel de

lume contemporană, dar ar fi fost unrăzboi neоntrerupt de achitare a conturilorla capitolul “adevărul istoric”care, după cum se ştie, nu e numai unul– fiecare-i cu adevărul său.Totodată, nu poate fi ignorat şi faptulcă la determinarea politicii sale interneşi externe orice stat “se оnarmează” cufapte şi evenimente care favorizeazăextinderea influenţei sale şi potenţialuluisău sau, cel puţin, “justifică” tendinţaspre atingerea acestui obiectiv. Se faceexces de zel mai ales оn cazul оn care estevorba de dezvoltarea istorică a statelorşi teritoriilor. Anume din această cauzăistoria se transcrie оn permanenţă,оncă şi оncă o dată, făcоnd pe placulclanurilor, partidelor dominante şi unorguvernanţi luaţi оn parte.Оn contextul celor expuse, acţiunileunor „teoreticieni”, care оncearcăsă demonstreze “nelegitimitatea”existenţei Republicii Moldova şi lipsaoricăror legături reciproce оntreMoldova medievală şi contemporană,camuflоnd, astfel, pretenţiile teritorialefaţă de Moldova, nu sоnt o excepţie dela reguli, ci, mai curоnd, o confirmarea lor. Fenomenul nu e deloc nou, el eоntru totul оnţeles.De menţionat, că оn istoria mondialăexistă analogii, cоnd forţele interesateale unui stat, iar uneori şi organele oficialeale puterii sale de stat, оncercau săpună la оndoială legitimitatea existenţeialtui stat la al cărui teritoriu, оntr-unfel sau altul, ele pretindeau, motivоndacţiunile lor prin pseudoargumenteşi pseudofapte bazate pe “adevărulistoric”.Să luăm fie şi istoria tragică a Finlandei,Norvegiei sau Luxemburgului,mici state europene, care de-a lungulsecolelor au trecut prin aceleaşiperipeţii şi chinuri ca şi Moldova, acăror independenţă şi originalitateerau puse, de asemenea, la оndoială şisupuse atacurilor din partea “fraţilor şisurorilor mai mari” – Suedia, Olanda,Germania sau Rusia.Aceste ţări, la fel ca Moldova, şi-aupierdut оn evul mediu suveranitateaşi independenţa, devenind părţi aleunui sau altui stat vecin mai puternicla etapa respectivă, care cu timpul aоnceput să pretindă la rolul de “patriemamă”a tuturor celorlalte state maimici, devenite dependente. Cоnd оnsăNorvegia, Finlanda şi Luxemburgul şiauredobоndit independenţa (fiecare оnparte şi, spre marele lor regret, doar pe oparte din fostele lor teritorii), din parteafostelor metropole au оnceput atacuri“ştiinţifice” vizоnd “artificialitatea” şi“netemeinicia” statelor nou-formate.Ceva asemănător are loc şi оn cazulcu Republica Moldova. Pe de o parte,sоnt trecute sub tăcere evenimenteistorice importante şi fapte incontestabile,care au avut loc de-a lungulsecolelor оn Principatul Moldovei şi aurămas consemnate оn tratate şi acorduriinternaţionale, ele pot fi urmăritedistinct оn legislaţia internă a statuluimoldovenesc medieval. Pe de altă parte,se pun accente şi sоnt scoase оn primplandetalii secundare, nesubstanţiale,iar uneori şi “argumente” şi “dovezi”inexistente care, оn opinia unor “teoreticieni”ar argumenta ideea că există“două state romвneşti”, chestie ce arcontribui la “contopirea” lor оntr-unviitor apropiat.Una dintre aceste “teze” este afirmaţiacă, chipurile, numai Romвnia estesuccesor de drepturi al Principatului650 de ani de la оntemeierea Statului..........45

46Administrarea publică, nr. 2, 2008Moldovei, iar Republica Moldova nu arenici o atribuţie cu elementul moldovenesc,deoarece Moldova este un “produsstalinist” născocit de bolşevici ca unantipod al “spiritualităţii romвneştiprogresiste” chemate de providenţă “săapere Occidentul de barbari”.Şi de ce oare nu am recunoaşte, căatоt Romвnia, cоt şi Republica Moldovasоnt succesoare de drepturi ale PrincipatuluiMoldovei?După cum am menţionat deja, PrincipatulMoldovei оn anul 1538 a căzutsub suzeranitatea Imperiului Otoman şianume оn limitele acestui imperiu el şi-apierdut statalitatea. Subliniem cuvоntulstatalitatea, deoarece unii autoriidentifică această noţiune cu noţiunilede suveranitate şi independenţă. Căzоndsub jugul otoman, Principatul Moldoveişi-a pierdut suveranitatea şi, parţial,independenţa, dar şi-a păstrat statalitateapоnă la momentul cоt Moldovacontinua să existe ca identitate politicojuridică.Procesul pierderii statalităţiimoldoveneşti a decurs treptat, оncоteva etape şi a fost legat reciprocde procesul оmpărţirii PrincipatuluiMoldovei оntre imperiile Otoman,Austriac şi Rus, precum şi de procesulde creare a unei noi formaţiuni stataleоn Balcani – Romвnia, оn componenţacăreia a intrat doar 1/3 din teritoriulPrincipatului Moldovei medieval.Problemele formării Romвniei оnanii 1859-1862, ca nou stat unitar оnlimitele Imperiului Otoman, precumşi ale dobоndirii independenţei оn anul1878 sоnt studiate şi descrise temeinic şimultilateral de ştiinţa istorică şi ceea cene face să revenim la această problemăsоnt doar circumstanţele nefaste: astăzifapte şi evenimente incontestabile, atоtde bine cunoscute şi documentate, sоntfalsificate şi denaturate de „teoreticieniiunirii” cu o obrăznicie nemaivăzută.Asăzi am ajuns la situaţia, cоnd istoriastatului, ai cărui cetăţeni sоntem, estenegată şi pоngărită, iar dorinţa de a„şterge de pe faţa pămоntului” ideilestatalităţii moldoveneşti a devenit fixăla unii politicieni şi „teoreticieni”.Ideea unirii celor două principatedunărene - Valahia şi Moldova a apărutla mijlocul sec. XIX оn legătură cureacţiunea care s-a declanşat dupăevenimentele revoluţionare din anii1848-1849, cоnd a devenit clar că niciunul dintre principatele supuse Porţiinu va izbuti de unul singur să scuturejugul stăpоnirii otomane. Indiferentde opţiunile personale, caracterul progresistal acestei uniri nu poate fi pusla оndoială.Unirea principatelor a parcurs оncоteva etape, prima dintre care a fostalegerea concomitentă оn anul 1859 adomnitorului Moldovei Alexandru IonCuza şi ca domnitor al Valahiei. Prinacest act, prin alegerea concomitentă auneia şi aceleiaşi persoane оn calitate deconducător al două formaţiuni statale afost creată Uniunea Personală Moldo-Vlahia (Moldova – Valahia), care оn1861 s-a transformat оn Uniune Realăşi a existat sub aceeaşi denumire (Moldo-Vlahia)pоnă оn anul 1862, cоnd,pentru prima dată, a fost aprobatănoua denumire a statului nou-format,Romвnia. Abia din acest moment, dinanul 1862, оncep să circule termenii“romвn”, “popor romвn”, “naţiuneromвnă”, “limbă romвnă” etc., dar nudin perioada preistorică, cum afirmăunii “savanţi” romвni şi moldoveni.

Uniunea Reală a Moldovei şi Valahieia existat pоnă оn anul 1866,cоnd Romвnia s-a transformat оntr-omonarhie constituţională, invitоnd latron un reprezentant al dinastiei austriece– Carol I Hohenzolern.Este necesar de precizat că Uniuneareprezintă o varietate de stat complex.Uniunea Personală se numeşte unireaa două sau a cоtorva state sub putereaconducătorului unic de stat. Rolulde subiect al dreptului internaţionalоl are nu Uniunea, ci fiecare dintrestatele care intră оn componenţa ei.Uniunea Reală se caracterizează prinunirea statelor nu numai sub putereaşefului unic de stat, dar şi prin organecomune ale puterii şi administraţiei.Subiect al dreptului internaţional esteUniunea reală luată оn ansamblu, darnu formaţiunile de stat luate apartecare intră оn componenţa ei, cum esteоn cazul Uniuniii personale.Este necesar de a mai preciza, căatоt Uniunea personală, cоt şi Uniuneareală au fost create de cele douăprincipate dunărene, care оn momentulcreării acestor uniuni ele purtau doardenumirea principatelor (Moldova şiValahia), dar nu aveau оn componenţalor toate teritoriile care au aparţinutcоndva acestor principate. Astfel, PrincipatulMoldovei a participat la procesulde formare a Romвniei, avоnd оncomponenţa sa doar 1/3 din fostul săuteritoriu, deoarece alte 2/3 au fost pierdutepe parcursul celor două оmpărţiriprecedente.Prima оmpărţire a PrincipatuluiMoldovei s-a făcut оn anul 1755, cоndоn urma războiului austro-turc o partedin teritoriul controlat de Imperiul Otoman(partea de nord a PrincipatuluiMoldovei numită ulterior Bucovina) afost trecută sub jurisdicţia Austriei.Se cere de subliniat că оn anul 1775a avut loc nu doar transmiterea uneipărţi din teritoriul moldovenesc de laImperiul Otoman către Imperiul Austriac.Predarea teritoriului presupune,оn afară de multe altele, şi transmitereadrepturilor şi obligaţiilor ce ţin deacest teritoriu. Evident, că pe teritoriultransmis a rămas o parte din populaţiaPrincipatului Moldovei, care moştenisede la strămoşii săi şi de la statul săuprecedent limba, obiceiurile, tradiţiileşi alte atribute ale apartenenţei etniceşi statale.A doua оmpărţire a PrincipatuluiMoldovei a avut loc оn anul 1812 carezultat al războiului ruso-turc dinanii 1806-1812, cоnd partea de est aMoldovei, numită mai tоrziu Basarabia,a fost trecută sub jurisdicţia ImperiuluiOtoman sub jurisdicţia Rusiei. Acesteteritorii, de asemenea, au fost luate dela turci şi transmise ruşilor оmpreunăcu populaţia care trăia acolo.Teritoriul Moldovei de Est (Basarabia)a trecut de cоteva ori de la un stat laaltul (de altfel, ca şi Bucovina, Alsacia,Lorena, Saar şi multe alte teritorii)şi metamorfozele care s-au petrecutcu populaţia acestui teritoriu au fostidentice cu cele care au avut loc şi pealte teritorii transmise periodic de subjurisdicţia unui stat sub jurisdicţiaaltui stat.Totodată, spre deosebire de Bucovina,care trece de la un stat laaltul conform normelor şi principiilorоn vigoare pe atunci ale dreptuluiinternaţional, adică pe baza uneiоnţelegeri reciproce ale statelor careoficiază procedura modificărilor650 de ani de la оntemeierea Statului..........47

48Administrarea publică, nr. 2, 2008teritoriilor, оn cazul Moldovei de Est(Basarabiei) acest principiu nu a fostrespectat оntotdeauna.Este vorba despre administrarearomвnească a Basarabiei, оn perioada1918-1940, cоnd procedura de transmiterea teritoriului respectiv n-a fostperfectată оn conformitate cu normeleşi principiile dreptului internaţional оnvigoare la acea perioadă. Esenţa acesteiafirmaţii constă оn faptul că oricetransfer de teritorii de la un stat laaltul se consideră legitim din punctul devedere al dreptului internaţional numaiоn cazul оn care: 1. Există o оnţelegereоntre aceste state referitoare la transmitereateritoriilor respective. 2. Existăvoinţa liber exprimată a populaţiei caretrăieşte pe teritoriul dat obţinută prinplebiscit (referendum). Alte temeiurilegale privind trecerea teritoriilor dela un stat la altul dreptul internaţionalnu recunoaşte.De-ar fi să revenim la anul 1918 şi săne amintim de procedura “marii uniri aBasarabiei”, vom fi nevoiţi să constatămcă această “unire” a fost, eufemisticvorbind, nelegală, deoarece nu a existatnici un fel de оnţelegere оntre Romвniaşi Rusia referitor la trecerea acestuiteritoriu de sub jurisdicţia unui statsub jurisdicţia altui stat. Fără o atareоnţelegere, transmiterea teritoriilor nupoate fi considerată legitimă, deoareceastfel se оncalcă principiul unanimrecunoscut al dreptului internaţionalprivind respectarea tratatelor (pactasunt servanda), ceea ce poate săconducă, оn cele din urmă, la zdruncinareastabilităţii relaţiilor contractualeоntre state.Se mai cere de menţionat şi faptulcă Uniunea Sovietică n-a recunoscutniciodată această transmitere şi nua semnat careva contracte care arfi legalizat-o, fapt care din punct devedere al dreptului internaţional apus problema Basarabiei оn categoriacelor nesoluţionate, care necesitau oreglementare juridică.Un alt temei legitim pentru trecereateritoriilor de sub jurisdicţia unuistat sub jurisdicţia altui stat poate finumai plebiscitul (referendumul) carese bazează pe un alt principiu fundamentalunanim recunoscut al dreptuluiinternaţional, care consfinţeştedreptul popoarelor la autodeterminare.Bucureştiul оnsă n-a riscat să iniţieze оnBasarabia nici plebiscit, nici referendumcare i-ar fi conferit legitimitate “actuluiunirii” amintit.Оncercările unor „teoreticieni” dea califica hotărоrea “Sfatului Ţării”din 27.03.1918 (09.04.1918) cu privirela unirea Republicii DemocraticeMoldoveneşti cu Romвnia drept“voinţă legitimă şi inalienabilă apoporului” nu rezistă nici unei critici,deoarece оnsuşi “Sfatul Ţării” nu avealegitimitatea deplină, fiind doar unorgan provizoriu al puterii, numit de“reprezentanţii soldaţilor, muncitorilorşi ţăranilor” care, la rоndul lor, nu eraualeşi de către populaţia din regiune,ci autoproclamaţi, nefiind de nimeniоmputerniciţi pentru aceasta. Reieşinddin faptul, că “Sfatul Ţării” nu a fostales de оntreaga populaţie a Basarabiei,mai are oare rost să fie dezbătutăproblema referitor la faptul dacă unorgan nelegitim poate sau nu poatesă adopte hotărоri legitime, ba оncădepăşind competenţele sale, deoareceproblemele legate de predarea teritoriilorse rezolvă fie pe bază contractuală

оntre subiecţii unanim recunoscuţi aidreptului internaţional, fie pe caleaplebiscitului (referendumului).Problema Basarabiei deranja multautorităţile bucureştene şi, ulterior,ele au оncercat să “legalizeze” оnrepetate rоnduri printr-un carevaact internaţional această achiziţieteritorială.Toate оncercările autorităţilorromвneşti s-au dovedit a fi оnsă zadarnice,deoarece SUA şi Germania, douămari puteri, nici n-au dorit să poartetratative cu Romвnia la tema amintită.Alte puteri mondiale, Franţa, MareaBritanie, Italia şi Japonia, profitоnd deposibilitatea de a „pune la punct” Rusiabolşevică, au semnat, оn cele din urmă,la Paris оn ziua de 29.10.1920 protocolulprivind recunoaşterea transmiteriiteritoriului menţionat. Dar şi acestuiplan de “legalizare a unirii” nu i-a fostdat să se realizeze, deoarece Japonia n-aratificat tratatul amintit şi, prin urmare,el aşa şi n-a intrat оn vigoare.“Epopeea basarabeană” s-a prelungitprin evenimentele de la 28 iunie 1940cоnd guvernele URSS şi Romвniei auconvenit, ca „...Romвnia să оntoarcăteritoriul Basarabiei şi să transmităteritoriul Bucovinei de Nord UniuniiSovietice”. Despre acest eveniments-au scris nenumărate cărţi, articole,monografii şi studii, la el cercetătoriirevin mereu оn оncercarea de a “justifica”sau de a “dezminţi” acţiunilie uneisau altei părţi.De menţionat, că evenimentele legatede “transmiterea” şi “retrocedarea”teritoriilor din Estul Moldovei ba de laRusia către Romвnia, ba de la Romвniacătre Rusia, cu nimic nu se deosebesc deoricare alte evenimente şi acţiuni legatede transmiterea teritoriilor оn litigiude la un stat la altul. Singura trăsăturădistinctivă prin care evenimentele dinanul 1940 se deosebesc de evenimenteleanului 1918 este doar aceea, căоn anul 1940 s-a ajuns la o оnţelegereоntre cele două state suverane despretransmiterea unui teritoriu concret desub o jurisdicţie sub o altă jurisdicţieşi acest lucru se califică оn dreptulinternaţional ca “tranzacţie legitimă”,pe cоnd оn anul 1918 un asemenea acordn-a fost realizat, ceea ce din punctul devedere al dreptului internaţional poartăcalificativul de “acaparare de teritorii”şi constituie un act nelegitim.Relaţiile reciproce dintre Romвniaşi Uniunea Sovietică din perioada1941-1945, cоnd Romвnia “restabileacumpăna dreptăţii”, din punct de vederejuridic internaţional se califică dreptun act de agresiune şi atrage după sineaplicarea unor sancţiuni concrete dinpartea comunităţii internaţionale. Lucrulacesta a fost făcut оn anul 1947 cоndstatele aliate şi conexe au оncheiat cuRomвnia tratatul de pace оn care au fostdeterminate graniţele şi statutul ei.De menţionat, că Tratatul de pace cuRomвnia din anul 1947 rămоne pоnăоn prezent оn vigoare. Esenţa problemeiconstă оn faptul că, potrivit prevederilordreptului internaţional, pe parcursulapariţiei noilor state independente peteritoriul predecesorului lor (iar RepublicaMoldova anume aşa a apărutpe teritoriul fostei URSS), succesiuneade drepturi a statelor nu afecteazăfrontierele stabilite prin tratat, precumşi obligaţiile şi drepturile referitoare laregimul de frontieră. Cu alte cuvinte,tratatele cu privire la frontiere trebuierespectate de statul succesor, dacă de650 de ani de la оntemeierea Statului..........49

50Administrarea publică, nr. 2, 2008comun acord cu statul vecin nu se vaajunge la o оnţelegere privind modificarealor оn conformitate cu dreptulinternaţional.Prin urmare, Tratatul de pace cuRomвnia din anul 1947 оn care a foststabilit regimul frontierei de stat оntreRomвnia şi Uniunea Sovietică a devenit,după dezmembrarea URSS, un tratat cuprivire la frontierele dintre RepublicaMoldova şi Romвnia. Acesta este untratat cu termen nelimitat de acţiuneşi poate să rămоnă оn vigoare pentruo perioadă nelimitată de timp dacăpărţile nu vor conveni reciproc asupranecesităţii оncheierii unui nou tratat cuprivire la frontiere.„Jonglarea” de către unele grupăripolitice a problematicii legate de aşazisele„probleme de frontiere”, carear fi nişte „...rezultate ce provin dinconsecinţele Pactului Ribbentrop-Molotov” sоnt tentative de revizuireunilaterală a acordurilor internaţionale,chestie ce contravine principiului dedrept internaţional pacta sunt servanda.Marile puteri nu susţin această ideenăstruşnică, căci schimbarea situaţieireale privind frontierele existente оnEuropa ar putea zdruncina sistemulde stabilitate şi securitate europeanăşi mondială stabilit prin acordurile depace de la Paris оncheiate оn 1946-1947şi confirmate prin Actul de la Helsinkidin 1975.Analizоnd problematica referitoarela pactul Ribbentrop-Molotov şi la aşazisele“consecinţe” ale acestui pact, s-arputea să ne oprim doar asupra aspectelorlui care ţin de dreptul internaţional,deoarece toate celelalte “aspecte” aleacestui pact au un caracter pur propagandisticşi nu vizează оn mod directproblema.Оn primul rоnd, trebuie să pornim dela ideea că orice acord internaţional esteo оnţelegere оntre două sau cоteva statesau subiecţi ai dreptului internaţionalprivind instituirea, modificarea saususpendarea drepturilor şi obligaţiilorlor reciproce cu caracter politic, economicşi de altă natură. De regulă,orice acord internaţional se оncheie peun anumit termen şi acţiunea lui poatefi suspendată fie conform prevederilorstipulate оn acord, fie оn cazul anulăriilui de către oricare dintre părţi. Оnal doilea rоnd, se cere de subliniat şifaptul că numai participanţii la acordоl pot interpreta, adică pot clarificaadevăratele intenţii ale părţilor contractanteşi adevăratul sens al prevederilorlui şi numai participanţii la acord potdeclara acordul nevalabil.Precizăm оn legătură cu cele expusecă pactul Ribbentrop-Molotov a fostоn vigoare doar de la 23 august 1939pоnă la 22 iunie 1941, adică din momentulsemnării lui şi pоnă la оnceputulacţiunilor militare dintre U.R.S.S. şiGermania, iar conţinutul lui, ca şi toateconsecinţele pactului, nu au fost, pur şisimplu, anulate de către părţi, ci supuseunor modificări radicale pe parcursulrăzboiului. Оn cazul dat este vorbanu numai despre acordul propriu-zis,cu alte cuvinte despre Pactul de neagresiunedintre U.R.S.S. şi Germania,dar şi despre protocoalele secrete care,fără оndoială, erau parte componentăa Acordului.Pentru cei care nu sоnt de acord cucele expuse, explicăm că textul Pactuluiconţinea prevederi despre caracterulrelaţiilor reciproce dintre U.R.S.S. şiGermania la etapa concretă a perioadei

de timp, precum şi obligaţiile părţilor de“a nu se agresa “reciproc. Protocoalelesecrete consemnau “zonele de interese”ale părţilor, adică erau precizate teritoriilecare nu puteau fi “atinse” fărăacordul sau fără notificarea celeilaltepărţi.Totodată, lucrurile nu trebuie interpretateоn aşa fel, că Pactul de neagresiunear fi fost o оnţelegere оntre Stalin şiHitler privind un atac asupra Europei,cum оl interpretează unii cercetători.După părerea noastră, aceasta a fostdoar o оnţelegere оn sensul că fiecareparte оşi promovează politica sa externăastfel, оncоt să nu afecteze “interesele”celeilalte părţi. Şi nu mai mult. Esteadevărat, că acest lucru „dezlegamоinile” şi oferea posibilitatea de a face“minunăţii” оn zonele pe care Stalin şiHitler le considerau drept “feude” alelor. Dar oare Acordul de la Munchennu permitea acelaşi lucru?Bineоnţeles că оndeplinireacondiţiilor Pactului i-a permis luiStalin să “rezolve” problemele legatede Polonia, Finlanda, Ţările Baltice şiBasarabia aşa cum a dorit el. Paralel,el a “soluţionat” şi problema Bucovineide Nord, deşi atоt оn Pact, cоt şi оn protocoalelesecrete despre ea nu se spuneanimic. Există, printre altele, şi părereacă anume din cauza “оntrecerii măsurii”de către Stalin оn privinţa Bucovinei deNord Hitler a ajuns la concluzia că estenecesar de a оncepe operaţiunea “Barbarossa”.O circumstanţă оntru totul posibilă, dacă ne vom aminti că Bucovinadin anul 1775 pоnă оn anul 1918 a fost parte componentă a Imperiilor Austriacşi Austro-Ungar şi, astfel, intra оn “zona intereselor” celui de-al Treilea Reich.De altfel, ca şi Transilvania, Banatul şi alte cоteva “străvechi teritorii romвneşti”care au trecut la “patria-mamă” conform prevederilor Tratatului de pace de laTrianon, nerecunoscut de Germania.Subliniem оn legătură cu aceasta că urmările care au survenit după “campaniilede eliberare” staliniste оn Europa de Est erau legate nu de Pactul de neagresiunedintre U.R.S.S. şi Germania, ci de politica externă a lui Stalin şi a Uniunii Sovieticela această etapă. Prin urmare, noi trebuie să vorbim nu despre consecinţelePactului Ribbentrop-Molotov, ci despre consecinţele politicii externe staliniste dinperioada interbelică. Acesta este un moment substanţial care are un rol extremde important la determinarea situaţiei geostrategice care se crease оn Europa оnpreajma оnceperii războiului sovieto-german.Este necesar de accentuat, de asemenea, că războiul dintre U.R.S.S. şi Germania,оnceput la 22 iunie 1941, a anulat consecinţele politicii externe staliniste,dar nu a restabilit statu-quo care a existat pоnă la оncheierea pactului, generоndalte consecinţe, tot atоt de grele şi nu mai puţin legitime decоt primele. Este vorbadespre faptul că la 22 iunie 1941, оmpreună cu Germania, оn războiul оmpotrivaU.R.S.S. a intrat şi Romвnia, care prin participarea sa la război “a lichidat”consecinţele amintite, fie ele “consecinţe ale Pactului Ribbentrop – Molotov,”fie “consecinţe ale politicii externe staliniste”, şi a generat noi urmări, de dataaceasta ale acţiunilor sale, care ulterior au fost lichidate prin acţiunile comune650 de ani de la оntemeierea Statului..........51

ale aliaţilor Coaliţiei antihitleriste.Sоnt cunoscute rezultatele celui de-al doilea Război mondial. El a lichidat atоt“consecinţele Pactului Ribbentrop–Molotov”, cоt şi „consecinţele marşului Nachdrang Osten”, lăsоnd consecinţele sale pentru Europa şi pentru оntreaga lume,care au fost formulate juridic şi sоnt cuprinse оn tratatele de pace din anul 1947оncheiate cu Italia, Romвnia, Bulgaria, Ungaria şi Finlanda.Este cunoscut şi faptul că frontierele de după răzoi au fost stabilite de marileputeri conform оnţelegerilor convenite la Ialta şi consfinţite la Potsdam. Nu eridicol, oare, să afirmi că Stalin, Roossevelt şi Churchill au stabilit frontierelede după război, conducоndu-se de protocoalele secrete ale Pactului Ribbentrop– Molotov?A vorbi astăzi despre careva “consecinţe” ale Pactului Ribbentrop-Molotov,cu atоt mai mult pentru Romвnia sau pentru Republica Moldova, este o ocupaţieinutilă şi ea nu are nici un rost.52Administrarea publică, nr. 2, 2008Bibliografie1. Arhiliuc, Victoria. Diplomaţia preventivă şi securitatea colectivă a statelor,Chişinău, „Reclama”, 1999.2. Bogdan, Damian, P. Acte moldoveneşti dinainte de Ştefan cel Mare. - Bucureşti,1938.3. Bull, Hedley. Societatea anarhică.Un studiu asupra ordinii оn politicamondială, Editura “Ştiinţa”, Chişinău, 1998.4. Burian, Alexandru. Geopolitica lumii contemporane: Curs de lecţii. -Chişinău, F. E.-P. „Tipografia Centrală”, 2003- -P. 327-356.5. Burian, Alexandru. Relaţiile internaţionale, politica externă şi diplomaţia.Curs de lecţii. Ediţia a 3-a, revăzută şi adăugită. – Chişinău., CEP USM, 2007 –P.368-373.6. Burian, Alexandru. Principiul egalităţii suverane оn sistemul relaţiilorinternaţionale //„Legea şi Viaţa”, 2004, nr. 4.-P. 4-7.7. Burian, Alexandru. Unele aspecte privind politica externă оn contextulevoluţiei sistemului internaţional //„Legea şi Viaţa”, 2004, nr. 12.-P. 4-6.8. Burian, Alexandru. Schimbările geopolitice din lumea contemporană şi problemelestatalităţii moldoveneşti оn contextul proceselor de integrare europeană //„Revista Naţională de Drept”, 2004, nr. 11.9. Burian, Alexandru. Geopolitical transformations in the South-East Europeand Institutional reforms in the Republic of Moldova // „Revista Moldoveneascăde Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale”, nr. 1-2, 2007.-P. 49-52.10.Burian, Alexandru. Republica Moldova оn contextul geopolitic contemporan//„Revista Moldovenească de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale”,

PERSONALITATEA LUI DIMITRIE CANTEMIRОN CONTEXTUL EVOLUŢIEI ISTORICE AMOLDOVEINicolae STEFANOV,doctor оn filozofie, conferenţiar universitar,director-adjunct al Arhivei Naţionale aRepublicii MoldovaSummaryIn the course of its multi-secular history, the Moldovan people was the promoterof personalities who have brought their contribution to the developmentof the society in different fields: economy, culture, education, science, archives,politics etc. It is necessary, at the same time, to mention that these personalitiesmade themselves remarkable not only within the borders of the Moldovan spacebut also outside it. To mention the philosopher’s words “the conditions that areapparently existent do not always favour the tenacity…”. The historical eventsprove that to some extent, the personalities possessing an excellent erudition andintellectual training had been affirmed by the space and time, regardless of wherethey lived. We consider that the notion ‘representative of a people’ is outdated.The personalities of the ‘genius’ type belong to the whole humankind. DimitrieCantemir is one of these. He is a complex personality of a profound erudition, oneof the first European encyclopedian justly characterized by A.D. Xenopol as “…650 de ani de la оntemeierea Statului..........53one of Europe’s morning stars shiningat the end of the XVII and the beginningof the XVIII century”.Pe parcursul istoriei sale multisecularepoporul moldovenesc a fostun promotor al personalităţilor, careşi-au adus aportul la dezvoltareasocietăţii, оn diferite domenii: economie,cultură, educaţie, ştiinţă, arhivistică,politică etc. Totodată, este necesar demenţionat, că aceste personalităţi s-auremarcat atоt оn hotarele spaţiuluimoldovenesc, cоt şi оn afara lui. Vorbafilosofului, „condiţiile aparent existente,nu tot timpul favorizează tenacitatea...”Evenimentele istorice ne dovedesc că,оntr-o măsură oarecare, personalităţilecu o erudiţie şi o pregătire intelectuală

54Administrarea publică, nr. 2, 2008excelentă s-au afirmat оn spaţiu şi timp,indiferent unde vieţuiau. Noţiuneade „reprezentant al poporului dat”,considerăm că s-a оnvechit demult.Personalităţile cu apelativul „geniu”aparţin omenirii. Printre acestepersonalităţi se numără şi DimitrieCantemir, personalitate complexă deo imensă erudiţie, unul dintre primiienciclopedişti europeni, caracterizat,pe drept cuvоnt, de A. D. Xenopol cafiind „...unul din luceferii Europei dela sfоrşitul sec. al XVII-lea şi оnceputulcelui de-al XVIII-lea” 1 .Sоntem de acord cu afirmaţiailustrului istoric şi om politic MihailKogălniceanu, cu rădăcini din Basarabiacare a remarcat: „Dacă au autoricu care se pot făli оnaintea Europei,negreşit aceşti autori sоnt Cantemir,tatăl şi fiul”.La formarea lui Dimitrie Cantemirca savant au contribuit mai mulţifactori: familia, tatăl său, domnitorulMoldovei, Constantin Cantemir care,fiind el оnsuşi necărturar, a căutatsă dea copiilor săi o instruire aleasă,invitоnd la curtea domnescă cele mailuminate minţi ale timpului şi să-şişcolescă odraslele la cele mai renumitepersonalităţi ale culturii greceşti: IeremiaCacavela, dascălul său permanent,filozofii paripatetici Antonie, SpandonisVizantinos, Balasios, filozofii Meletie,Iacob Manos, Teofil Coridaleu ş. a. 2Оn acest context confirmămafirmaţiile istoricului Xenopol şi alemultor altor savanţi care s-au interesatşi au studiat viaţa şi activitateaştiinţifică a ilustrului reprezenant alneamului nostru - Dimitrie Cantemir.Constatăm că personalitatea domnitoruluiMoldovei a fost apreciată оncontextul relaţiilor moldo-ruse sau оncontextul activităţii ştiinţifice. Caracteristicapersonalităţii Dimitrie Cantemir:savant-enciclopedist, politolog, om destat, poliglot şi patriot al ţării (mulţipot contesta această ipoteză, dar оnrealitate, el a fost prizonierul proprieiconcepţii „de eliberare de sub influenţaotomană”).Fiind obsedat de trecut, Cantemir acăutat mereu sursele istorice. Aflоndusetimp оndelungat la Constantinopol,pătrunde, datorită cunoştinţelor sale deacolo, оn biblioteca sultanilor – instituţieinterzisă pentru creştini - unde copieportretele sultanilor, acumulоnd materialepentru viitoarea istorie a ImperiuluiOtoman.Оn Rusia, Cantemir a fost, de asemenea,un colecţionar şi cercetătorneobosit. Оn 1722 participă, оn calitatede cunoscător al limbilor orientale, laexpediţia lui Petru I оmpotriva Persiei.Cu această ocazie iniţiază cercetăriştiinţifice оn Caucaz, studiază zidulcaucazian, face note geografice, arheologice,etnografice la faţa locului,acumulоnd materiale pentru o lucrarespecială. După moartea lui Cantemiraceste materiale au fost publicate deоnvăţatul german P. S. Bayer, profesorulfiului său Antioh. Datorită acestor şi altorsurse, savantul a scris importantelucrări la istoria naţională şi la istoriauniversală 3 .Оn realitate, sub trecerea anilor,mulţi оncearcă să aprecieze activitatealui Dimitrie Cantemir prin prisma evenimentelorce se desfăşoară оn lume,inclusiv оn spaţiul european. Dar оnrealitate Cantemir a avut o obsesie:independenţa ţării, intrarea Moldoveiоn familia statelor civilizate.

Cantemir a fost o minte cu vaste şimultiple cunoştinţe. Om, cu o pregătiresavantă, a fost preocupat de istorie şifilozofie, logică, teologie, geografie, eradestul de versat оn matematica şi fizicaacelor timpuri, оn arhitectură şi muzică.A fost ales membru al Academiei dinBerlin, vorbea turca (osmana), persana,greaca, italiana, rusa, franceza, lăsоnduneopere оn latină, greacă, rusă ş.a.Dimitrie Cantemir s-a bucurat оncă dintimpul vieţii de popularitate оn mediileapusene şi răsăritene. Generalizоndopera, fără certitudine, conchidem căprin ea el a reprezentat mişcarea deapogeu al mişcării umaniste naţionale.Gоnditor „luminat”, cu preocupări intelectualevaste, principele moldoveaneste interesat deopotrivă de disputeleatоt strict, religioase, cоt şi de celeraţionaliste, totodată, fără neglijareacelor cu caracter social-politic.Faima enciclopedistului a trecut fazeletimpului datorită contemporanilorsăi, nu atоt compatrioţilor, cоt unorpersonalităţi europene celebre cu care acolaborat оntr-un fel sau altul. Un faptinedit, genialitatea tоnărului Cantemira fost descoperită şi recunoscută оnEuropa, datorită celor două lucrăripublicate: Divanul sau Gоlceavaоnţeleptului cu lumea sau giudeţul sufletuluicu trupul 4 (оn greacă şi romвnă,1698) şi Sistemul religiei muhamedane(оn ruseşte, 1722). Majoritatea ideilorcantemirene erau răspоndite prindialoguri şi corespondenţă. Culturaelevată, cunoaşterea mai multor limbii-au permis ca, trăind la Constantinopol,оn inima Imperiului Otoman, să ţinălegături cu ambasadorii marilor ţărieuropene şi cu personalităţi ilustre dinEuropa. A fost apreciat şi protejat deambasadorul Franţei – Feriol, iar ambasadorulRusiei l-a inclus оntr-o societatede tip masonic, оn care a fost atrasămarea majoritate a personalităţilor dinEuropa.La recunoaştera gloriei principeluiD. Cantemir a contribuit şi pictorulflamand vsn Mour, care a imortalizatfigura tоnărului principe, precum şiamintirele contelui de Brassey, care l-acunoscut оn anul 1711, corespondenţadin 1714 cu filozoful german Leibnitz,care i-a trimis diploma şi inelul de doctoral Academiei din Berlin... 5 La carieraeuropeană a contribuit şi polonezulWiszniowskhi care l-a numit „principeal geniilor şi geniu al principilor”. Lacariera europeană al ideilor cantemireştiun mare rol l-a jucat fiul său, Antioh,ambasador al Rusiei la Paris şi Londra,prieten cu Montesquieu, care оntreţineacorespon-denţa cu Voltaire etc. AnumeAntioh Cantemir pune la dispoziţiaAngliei, Franţei, Germaniei ş.a. statepentru a fi traduse, operele lui D.Cantemir: Istoria Imperiului Otoman,Descrierea Moldovei ş.a. Ediţia englezăa Istoriei conţine o listă a principalelorlucrări ale princepelui şi un comentariual traducătorului Tindal. 6Оn acest context, este necesar demenţionat că D. Cantemir a fost şi esteapreciat ca un promotor al ideilor noiоn studiul istoric. El a folosit pentruscrierea operelor cu caracter istorico gamă largă de izvoare: lucrări aleistoricilor şi scriitorilor antici, cronicibizantine, ungare, poloneze, germane,sоrbe, letopiseţe moldoveneşti şi slavone(ruseşti), vestigii arheologice, diferiteinscripţii, obiecte numismatice, legende,obiceiuri etc., dintre ele pe prim-plan aapreciat izvoarele narative. Apreciind650 de ani de la оntemeierea Statului..........55

56Administrarea publică, nr. 2, 2008zelul istoricilor, care au relatat fapteleistorice ale strămoşilor, Cantemirafirma că de n-ar fi „...urmat scrоşnetulcondeielor după trăsnetul şi tunetularmelor”, atunci „оmpreună cu factiriişi faptele, tot оntr-un mormоnt s-ar fiоngropat”. 7Savantul a descris ţinutirule şitоrgurile Moldovei, accentuоnd evenimentelece au dus la ruinarea localităţilorMoldovei. Printre acestea el a enumeratruinele şi zidurile cetăţilor distruse deduşmani, la fel, şanţurile şi valurile depămоnt, movilele, ce au servit spaţiuşi mijloc de apărare оmpotriva inamicilor.Dimitrie Cantemir a sesizat şi a fostconvins că civilizaţia оn spaţiul nostru(оntre Balcani şi Carpaţi) şi-a constituitde timpuriu un stil original de viaţă şi decultură, nu prin izolare sau оnchidereоn sine, ci prin modul оn care a ştiutsă-şi trăiască destinul istorico-geografic,decurgоnd din situarea la confluenţaa două mari tipuri de civilizaţie:occidentală şi orientală. Această situaţie,tendinţele de oscilare оntre aceste spaţiigeopolitice şi culturale au stоrnit o seriede interpretări, deseori diametral opuseprivind orientarea spre un spaţiu saualtul. Astfel, unii vehiculează ideea,potrivit căreia cultura latină, latinitateanoastră ne-ar fi putut introducecu veacuri оnainte poporul оn procesulvieţii moderne, оn Europa (UniuneaEuropeană, spre care ţara noastră tindeactualmente), al afirmării identităţiinaţionale şi internaţionale. Este оnsăincorectă teza, din punct de vedereistoric, conform căreia numai bisericacatolică avea o doctrină orientată spreprogres, iar ortodoxismul şi culturaspirituală a acestei părţi a creştinismuluin-a avut nici un efect benefic asupradezvoltării civilizaţiei. Această teză,fără temei, a fost combătută de cătreenciclopedistul D. Cantemir prin activitateasa ştiinţifică.Pentru D. Cantemir „istoriculadevărat, adecă carile istoriia adevăratprecum s-au avut istoriceşte, lauda(gloria) оmpreună cu făcătorulоmpărtăşeşte, căci cela au ostenit lucrua săvоrşi, iară cesta au nevoit (s-austrăduit) оn veci a să pomeni. Şi оncămai mult pre scriitorii decоt pre factoriiminunelor fericiţi şi lăudaţi a numi voiuоndrăzni. Căci după faptele şi armeleeroilor, condeiele istoricilor de nu s-arfi pre clădit (muşcat), оncă de demultşi lauda numelui lor deodată cu oaseleţărnă o ar fi acoperit. Şi aşe, aceea aufost a lucrurilor făcători, оmpreunăşi minori, iară ce ştia numelui au fostоnnoitori şi оn veci stăruitori” 8 .Prin urmare, istoricii se află peo treaptă superioară comparativ cu„făcătorii” de fapte glorioase, deoarecedatorită lor sоnt оnveşnicite fapteleeroilor. Оn asemenea circumstanţeD. Cantemir apelează la principiulcauzalităţii şi veridicităţii: „Axiomacă de fapte a lucrurilor, fiinţă secunoaşte, adecă cоnd un lucru estefăcut оnţelegem că lucrul acela pricinăоnainte mergătoare au avut, căci niciun lucru fără pricină să se facă nu sepoate. Оntracesta chip şi pentru neruptşi totdeauna traiul оn Volohia, trebuie aоnţelege, că оnţelegоndu-le din istoriciiadevăraţi, faptele, putem fără nice unprepus (оndoială) a cunoaşte, şi traiul,şi fiinţa lor” 9 .Оn aceeaşi ordine de idei, menţionămcă D. Cantemir a fost caracterizat şidin alte puncte de vederi: cel mai de

seamă cărturar moldovean din perioadafeudală, un ilustru reprezentant aliluminismului de tip renascentist, ostrălucită оntruchipare a baroculuinaţional, etc... „Dimitrie Cantemirse оnalţă pe treptele unei evoluţiipluriseculare, reunind оn formaţia saşi оn aspiraţiile sale creatoare caracterele,tendinţele şi direcţiile dezvoltăriiоntregii culturi romвneşti de pоnăla el. Sinteză genială, Cantemir esteanticipaţia, nu mai puţin extraordinară,a destinelor universalităţii pentrucare opera şi geniul său i-au servit delegitimare şi simbol”. 10 El se situeazăla cumpăna dintre epoci, dintre epocafeudală şi cea premodernă.Din opera ilustrului cărturar ne vinreflecţii despre cultură şi civilizaţie. Elincludea „оnvăţăturile şi vredniciile”оn conceptul de civilizaţie, culturaapărоndu-i ca un tărоm complex, cumulativ,оn sensul umanist ce se defineşteоn deceniile următoare. 11Alexandru Tănase menţiona оnlucrarea „O istorie umanistă a culturiiromвne” că „Dimitrie Cantemir a fostcel dintоi cărturar romвn care a ridicatumanismul la rangul unui principiude cunoaştere şi valorificare istorică şiculturală. Umanismul lui Cantemir, cutoate limitele sale care sоnt ale epocii,este, оn esenţă, umanismul pe care-lpropagă filosofia modernă europeană şicare-şi propune, ca principală sarcinăde a-l aşeza pe om оn mijlocul naturiişi de a-l оnţelege ca atare оn spiritulunui „determinism universal care оnchip firesc, оl cuprinde şi pe om... Fiinţaumană ocupă un loc aparte оn mijloculcreaţiei, căci urmărind Binele şi ocolindrăul (spre care e оnclinat), omul estecapabil şi liber să aleagă destinul” (DanBădărău). 12Dimitrie Cantemir a fost un om deconvingeri profund religioase, ataşatclasei şi epocii sale, dar orizonturilelargi ale scrierilor sale, potenţialul decugetare umanistă şi tendinţele laice carele anima, l-au făcut să depăşească adeseaconservatismul religios. Tendinţeleumaniste sоnt evidente оncă din lucrareaDivanul... care „nu este o cartebisericească, ci o carte profană deeducaţie оntr-un spirit desigur ortodox,dar cu tot felul de trimiteri la textelefilosofice ale antichităţii păgоne, carecu greu оşi puteau găsi echivalente оnliteratura romвnească a timpului”. 13Оn ultima perioadă a vieţii, DimitrieCantemir a intervenit оn discuţiile epociicu privire la problemele educaţieişi a rolului religiei оn acest domeniu.A polemizat cu оnaltul prelat TeofanProkopovici care a redactat o scrierecu caracter religios şi didactic „Primaоnvăţătură a copiilor”. Autorul, formatоn Italia, promova ideea educaţieipe principiile formulate de catolici.Cantemir a atacat lucrarea, dovedindviciile ideilor lui Prokopovici, dovedindcă la naştere omul nu este nici bun,nici rău, că el e оnsă coruptibil şi căeducaţia trebuie să-l sustragă corupţiei.Teza naturii bune a omului se leagă deconvingerea umanistă оn educabilitateaomului. Dacă unii, scrie Cantemir,s-ar fi născut prin alegere buni, atunci„convorbirile rele n-ar fi putut niciodatăcorupe moravurile bune, şi invers, dacăunii s-ar fi născut răi, оn zadar ar fifost ei supuşi оnvăţăturilor evlavioase,bune şi cinstite, căci cele naturale,potrivit unei axiome, rămоn cum auоnceput” 14 .Cantemir a constituit un momentde răscruce оn lupta pentru emancipareaculturii noastre naţionale, оn650 de ani de la оntemeierea Statului..........57

58Administrarea publică, nr. 2, 2008primul rоnd, prin afirmarea clară şirăspicată a ideii demnităţii omului cafiinţă raţională căreia оi este proprieоnclinarea spre bine şi cunoaştere.Оntre cele două valori există o corelareintimă: cunoaşterea este condiţia binelui,iar ignoranţa este izvor al răului,al viciului. Această teză a Divanuluise supune dogmei religioase despreоnclinarea firească spre rău din cauzapăcatului originar, a naturii pervertitea omului. Virtutea, şi nu păcatul esteaceea ce corespunde cu natura raţionalăa omului şi de aici - posibilitatea de aargumenta laic atitudinea morală.Ca un adevărat principe al Renaşterii,Cantemir a avut o pasiune faţă de antichitate,mai ales de cea greacă, socotindconsiderоnd poporul grec drept poporulcel mai nobil, оntemeietor al civilizaţiei.El a avut pasiune de aduna colecţii depiese şi vestigii ale antichităţii. Aceastăpasiune avea o semnificaţie patriotică şiera оmpletită cu ideea originii romaneşi a unităţii de neam a poporului moldovenesc,pentru a putea pleda, astfel, оnfaţa puterilor europene, asupra dreptuluipoporului nostru la o viaţă liberăşi independentă 15 . Iar Petru Vaidamenţiona că „cele două filoane ale culturiiantichităţii, cultul civilizaţiei eline,format sub influenţa culturii greceşti şicultul Romei antice, legat de problemaoriginii romвnilor, au fost conciliate sauоmbinate de Cantemir оn Hronic cu ajutorullegendei despre Enea ca strămoşal romanilor; romanii sоnt prin Eneadescendenţi ai grecilor, limba latinăоnsăşi provine din cea elină; cum şicivilizaţia romană era оmprumutată dela greci, romвnii deveneau moştenitorinu numai ai gloriei romane, dar, prin intermediulromanilor, şi ai gloriei elinilorşi ai civilizaţiei lor” 16 . Оn această ordinede idei, George Călinescu menţiona căDomnitorul Moldovei era un voievodluminat, ambiţios şi balazat, om de lumeşi ascet de bibliotecă, intrigant şi solitar,mоntuitor de oameni şi mizantrop, iubitorde Moldova lui după care tоnjeşteşi aventurier, academician berlinez,prinţ rus, cronicar.., el este Lorenzo deMedici al nostru.Umanismul lui Dimitrie Cantemirpoate fi analizat şi caracterizat atоtprin aspecte de formă, cоt şi prin elementede conţinut, substanţiale, care,оmpletindu-se, au configurat, оn celedin urmă, un univers spiritual nou,dacă nu оn оntregime diferit de cel altrecutului, оn orice caz оnscris оntr-odirecţie nouă, a cărui caracteristică esteоncrederea оn disponibilităţile creatoareşi modelatoare ale fiinţei umane.Totodată, Dimitrie Cantemir a fostun ilustru om politic şi de stat, aveaconcepţii politice destul de clare, erahotărоt şi consecvent оn promovarea lor.Cantemir pleda pentru suveranitateaşi independenţa statului moldovenesc,el a văzut salvarea Moldovei de subjugul Porţii Otomane оn alianţă custatul rus. Este important să observăm:Cantemir a văzut rolul Rusiei nu dintr-oconjunctură оntоmplătoare, ci printoată conştiinţa sa de patriot şi om destat. El n-a calculat avantaje şi niciriscul оn duhul oligarhiei naţionale, ela оnfăptuit alianţa cu Petru I, pornindde la convingerile sale politice, dintr-oanaliză destul de profundă a situaţieisocial-economice şi politice a Moldovei,a Rusiei, care trăia atunci un avоnt deоnnoire, dar şi a Imperiului Otoman,căruia i-a prezis căderea şi оn cadrulcăruia Moldova nu avea şanse să-şi

ecapete independenţa, să se reformezespre bine (orice оncercare era reprimatăde Poartă (cazul lui Ion Armeanul,care a fost omorоt pentru astfel deintenţii) 17 .Concepţiile politice ale lui DimitrieCantemir sоnt amplu reflectate оn „DescriereaMoldovei”, оn compartimentul„Politica”. Aici autorul analizeazăsituaţia internă şi externă a ţării, facenişte generalizări istorico-filozofice fărăprecedent. Statul care a apărut ca statindependent, care avea un domnitorautocrat, care hotăra de sine stătătorproblemele ţării, inclusiv ale războiuluişi păcii, promova o politică externă proprie;statul, care оn timpul domniei luiŞtefan cel Mare a atins apogeul оnălţăriisale, a fost aruncat оn hăul sărăciei dupăce succesorul lui Ştefan a jurat credinţăturcilor. 18Un capitol aparte al vieţii şi activităţiiprincipelui Dimitrie Cantemir a fostcel de după bătălia de la Stănileşti. La1 august 1711, Petru I Alexeevici, ţaral оntregii Rusii, a semnat la Moghilăupe Nistru diploma prin care DimitrieCantemir, domn al Ţării Moldovei,este primit оn rоndul principilor ruşi,iar moldovenii care оl оnsoţiseră оnpribegie primesc оncuviinţarea de a sestabili оn Rusia, rămоnоnd оnsă subjurisdicţia domnului lor. 19A intrat оn aplicare, astfel, dupănumai cоteva zile de la bătălia de laStănileşti, clauza ultimă de la bătălia dela Stănileşti, clauza ultimă a tratatuluide la Luţk, privitoare la eventualitateaeşecului campaniei antiotomaneоntreprinsă оn comun de către celedouă părţi contractante, Rusia şi Moldova.Documentul menţionat consfinţeadeci prevederile tratatului de la Luţk,transformоndu-le, totodată, оn act depolitică internă. 20Alianţa cu Rusia, nu a fost ceva demoment pentru Dimitrie Cantemir,ci un act premeditat. Оn timpul celordouăzeci de ani petrecuţi pe malurileBosforului, el şi-a dat seama de racileleadоnci care măcinau оmpărăţiaotomană, mai ales că a fost martoral dezastrului armatei turceşti de laZenta (1697). Dimitrie Cantemir intraseоn tratative cu ambasadorul Rusieiacreditat la Istanbul, contele Tolstoi,şi acest lucru reiese clar din scrisoareatrimisă ţarului оn septembrie 1721, cоndCantemir era nemulţumit de rangul pecare i l-a dat Petru. Fostul domn scria căa ignorat şi nesocotit onorurile sultanuluipentru ţar. Fiind la Constantinopol,„n-am călcat făgăduinţele pe care le-amdat excelentului domn Petru AndreeviciTolstoi, ceea ce poate mărturisi оnsuşiDumnezeu şi Excelenţa sa”. 21 Оn plus,ne spune Ion Neculce, după declararearăzboiului ruso-turc şi оntemniţareacontelui Tolstoi, ambasadorul Rusieiputea numai cu ajutorul unui om al luiCantemir să trimită din Edicule cărţi la„Dumitraşco-vodă şi Dumitraşco-vodăle trimite la оmpăratul Moscului” 22 .Turcii aveau totală оncredere оnCantemir cоnd l-au numit domn оnanul 1710. Domnul Moldovei caută o apropierede Rusia. La 13 aprilie 1711 (stilvechi) Petru I aflоndu-se la Luţk, a dato gramotă lui D. Cantemir, luоndu-l subtutela sa 23 . P. P. Panaitescu menţionează,că deşi redactat sub forma unui privilegiudat de ţar domnului Moldovei,acest tratat este оn оntregime redactatde Cantemir. Acest tratat reprezintăpunctul de vedere al lui Cantemir,partizan al unei domnii autoritare şi650 de ani de la оntemeierea Statului..........59

60Administrarea publică, nr. 2, 2008cu ajutorul căruia pe baza articoluluinr. 3 „Familia Cantemir devine dinastiaereditară a Moldovei. Dimitrie, urmaşiisăi, chiar rudele sale bărbăteşti vor aveadomnia fără schimbare” 24 .Statutul lui Dimitrie Cantemir şi alpribegilor moldoveni, stabilit оn liniimari prin diploma lui Petru I din 1 august1711, ne pun o serie de оntrebări:Este oare vorba de titlul de svetleişiicneazi, serenissim principe 25 acordatlui Dimitrie Cantemir prin diplomamenţionată? După părerea mai multoristorici, acest titlu оl aşeza pe fostuldomnitor al Moldovei cu o treaptădeasupra tuturor celorlalţi principiruşi de la acea dată, alături numaide A. D. Menşikov, cel mai apropiatprieten şi colaborator al ţarului. 26 Selămureşte acest pasaj prin Letopiseţullui Neculce, оn care se vorbeşte desprerecensămintele „moscalilor celor mari”faţă de Dimitrie Cantemir, „căci оl iubeaоmpăratul şi-i dedase nume mai susdecоt a tuturor”. 27După bătălia de la Stănileşti DimitrieCantemir şi-a pierdut tronul, afost nevoit şă-şi părăsească ţara şi pebaza tratatului de la Luţk urma săprimească оn Rusia moşii cu un venitechivalent cu acela al unui domn alMoldovei, iar palatele din Istanbul săfie compensate cu palate la Moscova 28 .Оn Rusia, Cantemir a primit оn afaramoşiilor, dreptul de judecată asupramoldovenilor care veniseră cu el 29 , titlulde principe serenisim, a desfăşurato bogată activitate de cărturar, fiindapreciat, pe drept cuvоnt de eruditulBantоş-Kamenski ca „cel mai оnvăţatbărbat оn Rusia din timpul lui Petru celMare”, iar Petru оnsuşi nota оn jurnalulsău de campanie „că este un om foarte оnţelept şi capabil pentru sfaturi” 30 .Dimitrie Cantemir, de două ori domn al Moldovei, cu mulţi ani petrecuţi оnmediul diplomatic, era prin excelenţă un om politic, оncоt din stabilirea sa оnRusia n-a dus o viaţă patriarhală, ci a urmărit cu multă atenţie evenimentele dinImperiul Otoman, a оncercat să profite de conjunctura existentă pentru recăpătareatronului. Tentativă, care nu a avut sorţi de izbоndă din mai multe considerente:оn primul rоnd, situaţia geopolitică existentă оn acea perioadă n-a facilitat posibilitateade a se elibera de vasalitatea faţă de Imperiul Otoman, Rusia n-a avutcapacitatea şi forţele militare capabile să оnvingă Turcia, fapt ce s-a săvоrşit laоnceputul secolului XIX.Caracterizоnd tendinţele domnitorului Cantemir şi ale elitei politice a ţării, sepoate constata că Moldova, оn calitate de stat mic a considerat Rusia forţa carear fi capabilă de a asigura suveranitatea statului Moldova.Necătоnd la viaţa controversată, putem semnifica că оntreaga creaţie a luiDimitrie Cantemir semnifică o epocă de mari frămоntări a spiritului creator,epocă оn care s-a afirmat umanismul nostru naţional, care a оmbinat tradiţia şiinovaţia. El a demonstrat că nu trebuie să purtăm grija contactului şi a relaţiilorstrоnse ce se stabilesc оntre state, a globalizării şi mondializării culturilor. El areprezentat prin activitatea sa un act de eroism conştient privind integrarea оnEuropa.Dimitrie Cantemir şi-a consacrat activitatea de savant şi de om politic Moldovei,patriei sale, pe care a iubit-o profund. Ca un testament pentru generaţiile viitoarerăsună cuvintele lui: „Slujască-se dară cu osteninţele noastre neamul moldovenesc,

şi ca-ntr-o oglindă curată, chipul şi statutul, bătrоneţele şi cinstea neamului săuprivindu-şi оl sfătuiesc ca nu оn trudele şi sоngele moşilor strămoşilor săi să sămоndrească, ce оn ce au scăzut din calea vredniciei chiar (clar) оnţelegоnd, urmaşi bărbăţia lor rоvnind, lipsele să-şi plinească, şi să-şi aducă amente că precumodată, aşe acumu, tot aciia bărbaţi sоnt, carii cu multul mai cu ferecire au ţinutcinsteşte a muri, decоt cu chip de cinste şi de bărbăţia lor, nevrednic a trăi” 31 .Bibliografie1A. D. Xenopol, Istoria Romвnilor din Dacia Traiană, vol. VIII, Ed. III-a,Bucureşti. - P. 206.2V. Apostol, Dimitrie Cantemir – personalitate remarcabilă оn istoria neamului(cuvоnt de inaugurare): оn Materialele Simpozionului ştiinţific consacrataniversării a 325 de ani de la naşterea lui Dimitrie Cantemir (1673-1723), EdituraCivitas, Chişinău, 1997. - P. 4.3Vladimir Potlog, Dimitrie Cantemir – istoricul, оn Pergament, nr. V-VI,Chişinău 2004. - P. 113.4„Divanul...“ s-a bucurat de o răspоndire relativ mare, circulоnd şi оn copiimanuscrise, inclusiv оn traducere arabă. Manuscrisul original al „Divanului”nu s-a găsit. Multă vreme ediţia cea mai cunoscută a „Divanului” a fost aceeadin 1878, оn transcriere cu alfabet latin. Este vorba de volumul al V-lea al ediţiei„Operele Principelui Demetriu Cantemiru ”. Ultimele ediţii de care beneficiemsоnt trei: una din anul 1969, оntocmită de Virgil Cвndea, una editată оn anul 1974,la editura Minerva, ca prim volum al ediţiei de Opere complete, ediţie оngrijităde Virgil Cвndea, şi cea din 1990, apărută la aceeaşi editură оngrijită de acelaşiVirgil Cвndea, cu o postfaţă şi bibliografie de Alexandru Duţu.5A se vedea: Elvira Sorohan, Lectura textelor vechi ne relevă valori nebănuite–оn: Nicolai Bucuioc, Dialoguri ieşene, vol. 2, Chişinău, Ştiinţa, 1994. - P. 217-224.6Ibidem.7Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor, vol. I, ediţia Stela Toma, Bucureşti,1999. - P. 94.8Кантемир Д. История иероăлификэ, Кишинэу, 1973. - п. 72.9D. Cantemir, Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor, Bucureşti, 1974.- P. 392.10George Ivaşcu, Istoria literaturii romвne, vol. I, Bucureşti, 1969. - P. 242.11Vezi: C.I. Gulian, Bazele istoriei şi teoriei culturii, Bucureşti, 1975. - P.251.12Vezi: Alexandru Tănase, O istorie umanistă a culturii romвne, vol. II, Iaşi,1995. - P. 296.13Dan Bădărău, Filosofia lui Dimitrie Cantemir, Bucureşti, 1964. - P. 113.14“Loca obscura in Catehisi”, mss. Lat. Nr. 76 al Academiei Romвne, f. 102v.15Alexandru Tănase, Op. cit.. - P. 253-300.16P. Vaida, Dimitrie Cantemir şi umanismul, Bucureşti, 1972. - P. 205.650 de ani de la оntemeierea Statului..........61

Academia de administrare publică:15 ani de modernizarea serviciului public

POSIBILITĂŢI VALORIFICATEPRIN INTERMEDIUL MONITORIZĂRIITatiana ŞAPTEFRAŢI,doctor оn biologie,conferenţiar universitar,şef Direcţie monitorizare, evaluare şi controlDirecţia monitorizare, evaluare şi control este o subdiviziune a Academieide Administrare Publică pe lоngăPreşedintele Republicii Moldova, misiuneacăreia constă оn exercitareafuncţiilor manageriale de planificare,organizare, coordonare şi evaluarea procesului didactico–educaţionalşi ştiinţific la studii superioare demasterat. Activitatea Direcţiei estedeterminată de Statutul Academiei,Regulamentul de ordine internă, ordineleRectorului, legislaţia оn vigoareşi alte acte normative ce reglementeazăstudiile superioare de masterat, precumşi actele normative ce reglementeazăinstruirea funcţionarilor publici dincadrul autorităţilor administraţieipublice centrale şi locale. Оn realizareaatribuţiilor sale, Direcţia este monitorizare,evaluare şi control colaboreazăcu direcţiile de instruire, catedrele şialte subdiviziuni ale Academiei, cu organeleadministraţiei publice centraleşi locale, cu structuri administrativdidacticesimilare, iar оn cadrul unorprograme de colaborare a Academiei cuinstituţii universitare şi postuniversitaredin Republica Moldova şi alte ţări. Peparcursul celor 15 ani de activitate aAcademiei, Direcţia menţine o colaborarefructuoasă cu specialiştii оndomeniu de la Institutul European deAdministrare Publică din Maastricht,cu experţi din Marea Britanie, Franţa,Belgia, Olanda, Portugalia, Suedia,Grecia, Romвnia.Calitatea procesului de оnvăţămоnt,obiectivele fundamentale de perfecţionarea acestuia este permanent оn atenţiaDirecţiei monitorizare, evaluare şi control.Controlul procesului instructiv-educativcuprinde calitatea instruirii masteranzilorşi corespunderea pregătirii lor caracteristiciicalificative a specialistului, nivelulmetodic de predare a lecţiilor, formareadeprinderilor practice la masteranzi, organizarealucrului metodico-didactic lanivel de catedră, direcţie. Sistemul internde asigurare a calităţii procesului de instruireоn cadrul Academiei include verigile:controlul iniţial, intermediar şi final.Acesta reprezintă o tehnologiespecială de diagnostic şi corecţie aprocesului de instruire, fiind constituitdin trei etape.Academia de Administrare Publică: 15 ani...63

64Administrarea publică, nr. 2, 2008Evaluarea iniţială are drept scop dea stabili nivelul de pregătire teoreticăşi practică, orientările şi motivarea dea studia la o anumită specialitate оncadrul Academiei. Se elaborează psihograma-inventar,care oferă posibilitateade a evidenţia calităţile fiecărui candidat,cum ar fi: sociabilitatea, capacitateade dominare, prezenţa socială, responsabilitatea,autocontrolul, toleranţaetc. Modul оn care sоnt reprezentateaceste trăsături şi corelaţia dintre eleconturează profilul trăsăturilor dominanteale candidatului şi permit de a seelabora planul individual de studii almasterandului, punоndu-se accentul peindividualizarea procesului instruirii şiorganizarea muncii fiecărui masterandоn parte. Testarea iniţială permite dea forma grupele academice şi stabileştemijloacele şi metodele de instruire.Evaluarea intermediară măsoarămunca necesară masterandului pentrua-i asigura promovarea: participarea laprelegeri, seminare, proiecte, situaţii decaz, studii individuale (referate, lucrăride control, teze de an, teste), activităţipractice şi examene. Оn planurile deоnvăţămоnt pentru fiecare specialitatesоnt prevăzute оn mediu pe semestru6 forme de control. Pentru apreciereaobiectivă a performanţelor academiceale masteranzilor sоnt stabilite anumitecriterii de evaluare , aprobate prinHotărоrea Senatului Academiei din 24septembrie 2003.Controlul calităţii procesului instructiveducativ este realizat prin evaluareazilnică, săptămоnală, trimestrială,asistări la activităţile teoretice şi practice,concursuri, proiecte, conferinţe,seminare metodice, consilieri individualeşi оn grup, evaluarea materialelordidactice, conţinuturilor programeloranalitice, оndrumărilor metodice etc.Rezultatele evaluării calităţii procesuluieducaţional formativ sоnt expuseоn rapoartele semestriale/anuale alecatedrelor şi direcţiilor şi se discută laşedinţele Senatului Academiei. Conducereaadministrativă a Academiei permanentmonitorizează evaluarea internăprin organizare, consultare, asistenţă,control, analiză şi luări de decizii.Evaluarea finală reprezintă o totalizareprin intermediul susţinerii tezelorde master.Оn această ordine de idei, Direcţiaare ca obiective: monitorizarea, evaluareaşi controlul activităţilor preconizate.Obiectivele de monitorizare includ:- participarea оmpreună cudirecţiile şi catedrele la elaborareastrategiei de formare profesională afuncţionarilor publici şi a persoanelorcu funcţii de răspundere elective şirealizarea acesteia;- monitorizarea şi coordonareaactivităţilor de elaborare şi perfecţionarea planurilor de оnvăţămоnt;- participarea la planificareainstruirii оn Academie, evaluarea rezultatelorprocesului de instruire prinacţiuni concrete care optimizeazăinfluenţa formativă asupra masteranzilorşi audienţilor;- monitorizarea, coordonarea şigeneralizarea activităţilor metodicodidacticeşi ştiinţifice;- organizarea procesului de selectareşi оnmatriculare a audienţilorоmpreună cu direcţiile;- elaborarea normativelor de lucruоmpreună cu direcţiile şi catedrele,prezentоnd-le Senatului spre aprobareşi efectuоnd controlul asupra

оndeplinirii lor;- organizarea şi asigurareadirecţiilor şi catedrelor cu formulare,documentaţie metodică de studii (registre,fişe de studii, planuri individualeş.a.) necesare pentru desfăşurareaeficientă a procesului de instruire;- crearea şi menţinerea bazei dedate electronice privind realizarea procesuluididactico-educaţional, precumşi a activităţilor metodico-didacticeşi ştiinţifice, prezentоnd informaţiiperiodice Rectoratului şi SenatuluiAcademiei;- elaborarea graficului procesuluide instruire, la secţia zi şi cu frecvenţăredusă, оn conformitate cu cerinţelePlanului-cadru şi a planurilor deоnvăţămоnt;- planificarea semestrială aactivităţilor privind desfăşurareaeficientă a procesului didacticoeducaţional,precum şi a celor metodicodidacticeşi ştiinţifice;- monitorizarea şi coordonareaactivităţilor de planificare şi repartizarea volumului sarcinii didactice a corpuluiprofesoral-didactic, оn conformitatecu planurile de оnvăţămоnt, normativelorde timp şi altor acte normativece reglementează procesul didacticoeducaţionalla toate formele de studii;- monitorizarea şi coordonareaelaborării şi realizării orarului orelorauditoriale (prelegeri, seminare, orepractice, colocvii, examene);- monitorizarea şi coordonareaactivităţilor direcţiilor şi a catedrelorоn pregătirea şi desfăşurarea sesiunilorde examinare;- monitorizarea şi coordonareapregătirii de către direcţii şi catedre a tematiciitezelor de magistru şi a documentaţieinecesare pentru desfăşurarea sesiuniide stat şi atribuirea calificării;- monitorizarea şi coordonareaactivităţilor privind realizarea stagiuluimasteranzilor la secţia zi оn organeleadministraţiei publice, conformDispoziţiei Guvernului;- monitorizarea şi coordonareaactivităţilor metodico-didactice şiştiinţifice;Obiectivele de evaluare includ:- evaluarea, sistematizarea şi generalizarea,оn baza informaţiilor prezentatede către direcţii şi catedre, realizareaactivităţilor didactico-educaţionale,metodice şi ştiinţifice, prezentоndinformaţii periodice Rectoratului şiSenatului Academiei;- evaluarea, sistematizarea şi generalizarea,оn baza informaţiilor prezentatede către direcţii şi catedre, realizareavolumului sarcinii didactice a corpuluiprofesoral-didactic оn conformitatecu planurile de оnvăţămоnt, normativelede timp şi alte acte normativece reglementează procesul didacticoeducaţionalşi prezintă informaţiisemestrial şi anual Senatului Academiei;- evaluarea realizării graficuluiprocesului de instruire, la secţia zi şicu frecvenţă redusă;- evaluarea şi generalizarea contingentuluide masteranzi: оnmatriculări,exmatriculări, transferuri, concedii academice,restabiliri, revizuirea grupeloracademice, promovarea masteranzilorde la an la an;Obiectivele de control includ:- generalizarea şi sistematizareadărilor de seamă generale, dărilorde seamă privind mobilizarea anuală,semestrială a contingentului de masteranzi;- generalizarea şi sistematizarea, оnAcademia de Administrare Publică: 15 ani...65

DISCERNĂMОNT ŞI EFICIENŢĂОN ADMINISTRAREA PUBLICĂOleg BALAN,doctor оn drept,conferenţiar universitar,şef Direcţie administrare publicăDirecţia administrare publică a fost fondată оn august, 2003, misiunea de66Administrarea publică, nr. 2, 2008bază a căreia constă оn formarea şiperfecţionarea funcţionarilor publici,oficialilor aleşi ai autorităţilor publicedin Republica Moldova, altor beneficiari.Printre obiectivele de bază aleDirecţiei, menţionăm:· edificarea şi gestionarea unuisistem eficient de pregătire a cadrelorpentru administraţia publică;· sporirea eficienţei managementuluieducaţional postuniversitar demasterat;· cunoaşterea şi adaptarea practicilorcomunitar-europene оn domeniilepentru care Direcţia este abilitată;· generalizarea şi difuzareaexperienţei avansate, implementareainvestigaţiilor ştiinţifice оn procesulde studii şi оn activitatea autorităţiloradministraţiei publice;· stabilirea şi dezvoltarea relaţiilorinteruniversitare care vor contribui laextinderea experienţei colaboratorilorsubdiviziunii.Organigrama Direcţiei estereprezentată de cele trei catedre: ştiinţeadministrative, ştiinţe juridice, ştiinţesociopolitice, inclusiv secţia studii postuniversitarede masterat.Componenţa nominală a staff-uluiDirecţieiOleg Balan - şef Direcţie, doctor оndrept, conferentiar universitar;Teodor Popescu – şef Catedră ştiinţeadministrative, doctor оn ştiinţe istorie,conferenţiar universitar;Galina Pogoneţ – şef Catedră ştiinţejuridice, doctor, lector superior universitar;Orest Tărоţă – şef Catedă ştiinţesociopolitice, doctor оn politologie,conferenţiar universitar;Galina Răzlog - magistru оnadministraţia publică, lector asistent,specialist principal;Svetlana Tonu - magistru оnadministraţia publică, lector asistent,specialist principal;Natalia Sclifos – magistru оnadministraţia publică, specialist principal.Specializări:1) studii postuniversitare de mas-

terat:- magistru оn ştiinţe administrative;- magistru оn drept.2) studii postuniversitare specializateprin masterat:- magistru оn administraţiapublică;- magistru оn drept constituţional şiadministrativ.Studii doctorat:- specialitatea administrarepublică.Specializări: - Teoria, metodologiaşi istoria administraţiei publice;- Organizarea şi dirijarea оninstituţiile publice; servicii publice.Оn cadrul Direcţiei administrarepublică, оncepоnd cu anul de studii2007-2008, masteranzii au posibilitatesă-şi facă studiile la două specialităţi:administrare publică şi una mai nouă –drept constituţional şi administrativ.La secţia de zi оn cadrul studiilorpostuniversitare sоnt оnscrişi 16 masteranzi.Оn cadrul secţiei cu frecvenţăredusă studiază 257 masteranzi. Laspecialitatea drept constituţional şiadministrativ studiază 14 masteranzi.Respectiv, la specialitatea administrarepublică – 243 masteranzi. Оn acest an destudii vor absolvi 81 de masteranzi.Contingentul de absolvenţi, studiiuniversitare (2002–2007)Оn cadrul studiilor universitare,Direcţia administrare publică are unnumăr total de 370 de absolvenţi pentruperioada 2002- 2007. Din această cifră303 persoane au absolvit la secţia zi şi67 la secţia cu frecvenţă redusă. Dacămenţionăm fiecare an de absolvireоn parte, atunci obţinem următorultablou: 2002 – 63 absolvenţi; 2003 – 90absolvenţi; 2004 – 97 absolvenţi; 2005– 53 absolvenţi; 2006 – 36 absolvenţi;2007 – 31 absolvenţi.Contingentul de absolvenţi, studiipostuniversitare (1994–2007)La Direcţia administrare publică,оn cadrul studiilor postuniversitare,оn perioada 1994–2007 au absolvit1135 persoane. Respectivii absolvenţişi-au făcut studiile atоt la secţia zi, cоtşi la secţia cu frecvenţă redusă. De asemenea,dacă menţionăm fiecare an destudii оn parte, atunci avem: 1994 – 39absolvenţi; 1995 – 75 absolvenţi; 1996 –43 absolvenţi; 1997 – 76 absolvenţi; 1998– 66 absolvenţi; 1999 – 73 absolvenţi;2000 – 109 absolvenţi; 2001 – 61absolvenţi; 2002 – 149 absolvenţi; 2003– 91 absolvenţi; 2004 – 103 absolvenţi;2005 – 14 absolvenţi; 2006 – 136absolvenţi; 2007 – 95 absolvenţi.ColaborăriDirecţia administrare publică esteo subdiviziune a Academiei implicatăpractic оn toate proiectele Academiei,precum şi colaborează atоt cu instituţiide оnvăţămоnt din ţară, cоt şi de pestehotare. De asemenea, colaborează activcu majoritatea autorităţilor publiceatоt centrale, cоt şi locale, cel maielocvent exemplu ar fi implicareaDirecţiei оn procesul de implementarea Reformei administraţiei publice centrale.Specialiştii din cadrul catedrelorDirecţiei participă la elaborarea deproiecte legislative prin procedura deavizare a acestora ş.a.Catedra ştiinţe administrativeCatedra de la fondarea Academiei(1993) şi pоnă оn anul 1998 şi-a executatfuncţiile оn cadrul secţiei administrarepublică. Din anul 2003 a activat cu denumireade Catedra administrarea deAcademia de Administrare Publică: 15 ani...67

68Administrarea publică, nr. 2, 2008stat şi municipală, ca оn martie 2008 sărevină la denumirea de Catedra ştiinţeadministrative.De la fondarea Catedrei pоnă оn2004, funcţia de şef al ei a exercitat-oMihail Platon, doctor habilitat оneconomie, profesor universitar; din iulie2004 pоnă оn septembrie 2006 şef alCatedrei a fost Corneliu Popovici, doctorоn filozofie, conferenţiar universitar;din octombrie 2006 - octombrie 2007– Nicolae Romandaş, doctor оn drept,profesor universitar interimar. Din noiembrie2007, funcţia de şef al Catedreiştiinţe administrative o exercită TeodorPopescu, doctor оn ştiinţe istorice,conferenţiar universitar, persoană bineiniţiată оn problemele administrăriipublice, оn organizarea procesului destudii, asigurării ştiinţifico-didactice ainstruirii andragogice.Misiunea principală a Catedrei,оn calitate de necesitate stringentărămоne оmbogaţirea cunoştinţelorteoretice şi practice a celora care оşifac studiile оn domeniul administraţieipublice, ca o condiţie obligatorie оncreşterea calitativă a activităţii pe careo prestează.Obiective organizatorice:- elaborarea planului de studii şiaprobarea planurilor individuale elaboratede corpul didactic al Catedrei;- оntocmirea şi aprobarea programeloranalitice la disciplinele ce sepredau оn cadrul Catedrei;- a s i g u r a re a p ro c e s u l u i d eоnvăţămоnt cu cadre didactice de unоnalt nivel profesionist.- asigurarea procesului didacticcu mijloace tehnice de instruire, cumateriale audiovizuale şi literatura despecialitate.Obiective instructiv-didactice:- planifică şi organizează realizareaprocesului didactic;- elaborează cursuri la disciplinelefundamentale şi de specializare оnfuncţie de necesităţile şi specificul contingentuluide masteranzi;- elaborează materiale metodico-didactice;prelegeri, manuale,recomandări metodice, glosare etc.;- elaborează programe şi forme deperfecţionare a cadrelor din domeniuladministraţiei publice;Obiective ştiinţifice:- efectuează cercetări ştiinţifice(independente sau оn comun cu altecatedre ale Academiei) la temele incluseоn planul tematic de investigaţiiştiinţifice ale Academiei;- participă, la solicitarea Preşedinţiei,Parlamentului sau a Guvernului laelaborarea actelor normative şi instructive,precum şi a conceptelor, programelorşi altor documente importante;- organizarea discuţiilor ştiinţifice dincadrul conferinţelor şi simpozioanelorcu participarea conducătorilor ministerelor,departamentelor şi a experţilordin domeniul administraţiei publice dinţară şi din străinătate.A оncheiat acorduri de colaborarecu autorităţile administraţiei publicelocale şi centrale, cu unele instituţii alesocietăţii civile, precum şi cu organizaţiiinternaţionale. Parteneri ai Catedrei:SIPU International; TACIS; USAID(Proiectul Reforma Autorităţilor PubliceLocale); PNUD Moldova; Fundaţia„Eurasia”; NISPA; Centrul „Contact”etc.Catedra ştiinţe sociopoliticeCatedra ştiinţe sociopolitice оn calitateasa de catedră interuniversitară afost fondată cu obiectivul de a oferio pregătire socio-umanistică notorie

studenţilor, audienţilor şi masteranzilorAcademiei de Administrare Publică pelоnga Preşedintele Republicii Moldova.Iniţial, această subdiviziune a fostdenumită Catedra ştiinţe umanistice(1994), fiind ulterior, redenumită оnCatedra ştiinţe socioumanistice (1998),iar din 2003 оn Catedra ştiinţe politice şisociale, denumire care a fost schimbatărecent.Catedra este una din cele mai importantesubdiviziuni didactico-ştiintificestructurale, care asigură realizareaactivităţilor organizatorice, instructiveşi metodico-ştiinţifice оn problemelestringente din domeniul politic, socialşi cultural. Catedra are misiunea de aorganiza procesul de оnvăţămоnt оnconformitate cu cerinţele studiilor postuniversitareprin masterat, оnaintatela etapa actuală. Catedra urmăreşte finalitateaformării unei noi mentalităţi lamasteranzi оn concordanţă cu proceselereformatoare, democratice, care au locоn societatea moldovenească, orientatăspre integrarea europeană, precumşi de a le oferi condiţii optime celor,care studiază оn procesul asimilăriicunoştinţelor socioumanistice, necesarepentru realizarea cu succes a activităţiiоn structurile administraţiei publiceşi alte instituţii publice. Catedra esteaxată pe segmentul ameliorării programuluiinstructiv-didactic de pregătireşi perfecţionare a specialiştilor din domeniuladministraţiei publice şi din alteimportante sfere de activitate umană,promovării unei оnalte culturi politiceоn societate, desfăşurării diverselorsondaje оn cadrul laboratorului sociodemograficdin subordine, efectuăriianalizei imparţiale a proceselor şifenomenelor social-politice şi sociale dinRepublica Moldova şi din lume.Pe parcursul existenţei sale, colaboratoriiCatedrei au publicat o serie delucrări instructiv-didactice şi ştiinţifice,manuale, recomandări metodice etc.Printre cele mai cunoscute se оnscriu:Protocol, ceremonial, etichetă, Tratatde protocol şi comportament civilizat(autor, Orest Tărоţă) Politologia (autor,Teodor Popescu); Aspecte psihosocialeale perioadei de tranziţie (autor, AngelaCojocaru); Introducere оn sociologiaorganizaţiilor (autor, Ana Pascaru) şialtele.Tema de cercetare ştiinţifică a Catedrei:Procesele politico-sociale din RepublicaMoldova оn perioada de tranziţieCatedra ştiinţe juridiceScurt istoricCatedra ştiinţe juridice a fostоnfiinţată оn cadrul Direcţiei administrarepublică оn anul 1998. Primul şefal catedrei a fost Maria Orlov, doctorоn drept, conferenţiar universitar. Оn2003-2004, catedra a fost condusă deNicolae Romandaş, doctor оn drept,conferenţiar universitar. Оn prezent,activitatea catedrei este dirijată de cătreGalina Pogoneţ, doctor оn drept.MisiuneaCatedra ştiinţe juridice este osubdiviziune didactico-ştiinţifică, careasigură realizarea activităţilor organizatorice,instructive şi metodico-ştiinţificeоn problemele actuale din domeniuldreptului.Catedra are drept scop de a altoimasteranzilor calităţile necesare unuispecialist оn relaţii interumane, dea acorda posibilitatea de a acumulavolumul necesar de cunoştinţe juridicepentru o participare eficientă оn proce-Academia de Administrare Publică: 15 ani...69

ISTORIE, ORIZONTURI, ACTIVITĂŢIŞI CONŢINUTURI DE STUDII managerialeDumitru PATRAŞCU,doctor habilitat оn pedagogie,profesor universitar,şef Direcţie management publicDrept precursori ai Direcţiei management public pot fi consideraţi Catedramanagement şi Catedra sisteme informaţionale, create оn anul 1996, avоnd ca scop70Administrarea publică, nr. 2, 2008instruirea şi educarea unei noi generaţiide manageri şi funcţionari publici, cu unnou tip de gоndire, care ar corespundenoii situaţii economice, politice şi sociale(tranziţia la economia de piaţă,globalizarea, revoluţia managerială şiinformaţională, edificarea economiei şisocietăţii bazate pe cunoaştere).Оn anul 2003, prin Decretprezidenţial nr. 1404 din 28.07.2003“Privind structura Academiei deAdministrare Publică de pe lоngăPreşedintele Republicii Moldova”, afost creat Departamentul managementpublic оn frunte cu Oleg Buga, doctorhabilitat оn economie, profesor universitar(2003-2004), Nicolae Fedoreţ, doctorоn pedagogie, conferenţiar universitar(2004-2005), Dumitru Patraşcu, doctorhabilitat оn pedagogie, profesoruniversitar (2005).Оn anul 2006, prin Decret prezidenţial339-IV din 06.12.05, Departamentulmana-gement public a fost redenumitоn Direcţia management public.Оn prezent, structura Direcţieiinclude următoarele subdiviziuni:Catedra economie şi managementpublic, Catedra sisteme informaţionaleşi centrul managerial de parteneriat„Moldova Europeană”, creat оn anul2004, cu scopul consolidării proceselordemocratice prin sprijinirea dezvoltăriidurabile a sectorului guvernamental,nonprofit şi privat.Оn anul de studii 2008-2009, Direcţia,оn activitatea sa didactico-metodică şiştiinţifică se conduce de HotărоreaGuvernului Republicii Moldova nr.1455 din 24.12.2007 „Pentru aprobareaRegulamentului cu privire la organizareastudiilor superioare de masterat,ciclul II”. De asemenea, se preconizeazădebutul studiilor la distanţă. Toateacestea vor contribui la eficientizareaşi sporirea calităţii de instruireşi perfecţionare profesională a managerilor,funcţionarilor şi angajaţilor

publici de оnaltă calificare, оn luminaproceselor de integrare economică aRepublicii Moldova оn spaţiul UniuniiEuropene, ţinоnd cont de standardeleeducaţionale оn vigoare ale acesteia.Orice activitate, cu atоt mai multcea de instruire, educaţie şi pregătireprofesională, este direcţionată deanumite scopuri şi obiective, care aparasemenea unor orizonturi. Pentru viitor,Direcţia management public şi-aschiţat o diversitate de obiective, ceea ceoferă posibilitatea să ne bazăm pe reciprocitateоn planificare şi să tindem spreavantaje оn desfăşurarea strategiilor şiactivităţilor, bazate pe instruire.Direcţia management public оşi vaorienta activităţile оntru asigurareacalităţii (AC) procesului educaţionalde pregătire a funcţionarilor publiciоn domeniul economiei şi managementuluipublic şi оnsuşirii tehnologiilorinformaţionale. Asigurarea calităţiiоn cazul dat se reprezintă ca mijlocde ameliorare a eficienţei procesuluienunţat. Principiul său cheie esteacela că principalii actori ai procesului:cadrele didactice ale Catedreloreconomie şi management public, sistemeinformaţionale, specialiştii Direcţiei şicentrului managerial de parteneriatşi masteranzii sоnt responsabili pentruоmbunătăţirea performanţeloreducaţionale. Prin urmare, оn actulproceselor de asigurare a calităţii se vastimula evaluarea şi autoevaluarea, dezvoltareaprofesională a masteranzilor.Procesele de asigurare a calităţii sоntparte integrată a sistemului unitar, оncare administraţia Academiei creeazăcondiţii şi oferă sprijin necesar pentruоmbunătăţirea performanţelor la toatespecializările. Sistemul privind asigurareacalităţii оn cadrul Direcţiei, precumşi оn Academie, poate fi reprezentat prinfigura ce urmează:Caracteristica importantă a sistemu-Academia de Administrare Publică: 15 ani...71

72Administrarea publică, nr. 2, 2008lui este interdependenţa şi influenţareciprocă a componentelor lui.Calitatea, оn cazul nostru se poatedescrie pornind de la apreciere prinraportarea la criterii, care sоnt maicurоnd consensuale decоt normativprescriptive.Prin criterii descriptiveşi evaluative legate de calitateaоnvăţămоntului оn cadrul Direcţiei/Academiei se subоnţeleg enunţurile careimplică următoarele cerinţe:- să identifice, politici sau practiciacceptate ca fiind asociate cu o bunăcalitate a оnvăţămоntului;- să fie suficient de specifice pentru asugera un tip de demers evaluativ sauo procedură evaluativă corectă pentruabordarea conţinutului criteriului;- să fie suficient de specifice pentrua permite Direcţiei şi Academiei sauprogramelor analitice dezvoltarea„personalităţii proprii” specialiştilordin managementul public.Criteriile pot fi legate de curriculum,de cadrele didactice, de utilizarea timpului,de evaluare, de managementuleducaţional. Lista criteriilor pentruevaluarea calităţii оnvăţămоntului laDirecţie cu specificarea demersurilor deevaluare şi cu o perspectivă temporală,se află оn elaborare.Considerăm că sistemul de asigurarea calităţii оn cadrul Direcţiei va fi bundacă:- afirmă explicit scopul şi naturamăsurilor educaţionale;- acordă responsabilitatea principaliloractori оn procesul de asigurarea calităţii;- contribuie la crearea responsabilităţiifaţă de activitatea de zi cu zi a Direcţiei/Academiei, precum şi a angajamentuluipentru a atinge standarde mai оnalte.Pe parcursul studiilor, masteranziiAcademiei vor avea posibilitatea,conform planurilor de оnvăţămоnt,de a se familiariza cu particularităţilemanagementului public оn domeniulresurselor umane, eficeientizareainstituţiilor şi autorităţilor publice,cultura organizaţională şi managerialăоn instituţiile din sectorul public etc., ceva conduce spre o formare profesionalăla nivel competitiv.La Direcţie se realizează şi se vor realizacercetări şi aplicaţii practice, carevor oferi posibilitate masteranzilor, peviitor, activоnd оn calitate de funcţionarişi manageri оn organele publice şiunităţi economice, să perceapă ştiinţa şipractica managementului public. Pornindde la aceasta, la catedrele Direcţiei,rezultatele cercetărilor ştiinţifice se vorobiectualiza оn teze de master, articole,recomandări metodice, manuale,monografii etc. Tematica cercetărilorcuprinde managementul public, managementulfinanţelor publice locale,managementul resurselor umane, planificareastrategică оn sectorul public,managementul educaţional etc.Оn оncheiere, putem afirma căpersonalul Direcţiei depune eforturi şiоşi va aduce aportul său considerabilоn pregătirea cadrelor calificate defuncţionari şi manageri pentru organelepublice, va promova politicile statului

APOrt important оn promovareainteresului naţionalpe arena internaţionalăEmilian CIOBU,doctor оn filozofie, conferenţiar universitar,Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar,şef Direcţie relaţii internaţionalePe parcursul anilor de independenţă Republica Moldova a devenit actor alrelaţiilor internaţionale, care are dreptpriorităţi consolidarea independenţei şisuveranităţii ţării, asigurarea integrităţiiteritoriale, afirmarea statului democraticоn calitate de factor de stabilitate peplan regional.Direcţia relaţii internaţionale dincadrul Academiei de AdministrarePublică pe lоngă Preşedintele RepubliciiMoldova a fost creată оn anul2003, avоnd denumirea Departamentulrelaţii internaţionale şi politicăexternă. Din decembrie 2006 pоnă оnprezent, Direcţia relaţii internaţionaleeste condusă de către Emilian Ciobu,doctor оn filozofie, conferenţiar universitar,consilier de stat al RepubliciiMoldova, clasa I, Ambasador Extraordinarşi Plenipotenţiar, personalitatebine cunoscută оn cercurile ştiinţifice,politice şi diplomatice din RepublicaMoldova.Misiunea Direcţiei constă оn promovareapoliticii de stat оn pregătireaşi perfecţionarea funcţionarilor publiciоn domeniul relaţiilor internaţionaleоn formă de masterat şi promovareainteresului naţional al Republicii Moldova.Obiective de bază ale Direcţieiinclud:- pregătirea masteranzilor оn domeniulrelaţiilor internaţionale şi politiciiexterne, оn conformitate cu necesităţileafirmării internaţionale a RepubliciiMoldova;- cunoaşterea şi adaptarea practicilorcomunitare europene оn domeniilepentru care Direcţia este abilitată;- elaborarea materialelor metodicodidactice;- e f e c t u a r e a c e r c e t ă r i l o rştiinţifice.Direcţia RI este organizată оn douăcatedre. Catedra relaţii internaţionale(catedra de specialitate) şi catedra limbimoderne aplicate (catedră care asigurăpredarea limbilor străine оn cadrulDirecţiilor). Alte două subdiviziuniAcademia de Administrare Publică: 15 ani...73

74Administrarea publică, nr. 2, 2008ale Direcţiei sоnt: comisia metodică şicentrul de integrare europeană.Direcţia relaţii internaţionalereprezintă, conform planului său deоnvăţămоnt şi curriculumul universitar,o direcţie cu o mare deschidere sprevalorile şi standardele оnvăţămоntuluiuniversitar european, asigurоnd masteranzilorposibilităţi multiple şi şansesporite de afirmare profesională. Imperativeleeuropene ale politicii externea statului nostru se află la baza activităţiiinstructiv-didactice a Direcţiei.Оn оndeplinirea misiunii ce-i revine,Direcţia realizează următoareleactivităţi:- sporirea eficacităţii managementuluistudiului de masterat;- perfecţionarea mecanismului deselectare a candidaţilor la studii;- asigurarea unui nivel calitativоnalt al оnvatamоntului, оn concordanţăcu necesităţile practicii, organizareapolitică, nouă social-economicăşi juridică, ultimele rezultate alecercetărilor оn domeniul relaţiilorinternaţionale;- cunoaşterea şi adaptarea practicilorcomunitar-europene оn domeniilepentru care Direcţia este abilitată;- generalizarea şi difuzareaexperienţei avansate, implementareainvestigaţiilor ştiinţifice оn procesulde studii şi оn practica relaţiilorinternaţionale;- dezvoltarea relaţiilor inter-universitareоn scopul extinderii experienţeiavansate a corpului profesoral;- crearea unui climat favorabilоntre catedrele şi subdiviziunile direcţieiоn scopul sporirii eficienţei corpuluiprofesoral-didactic;- afirmarea constantă şi progresivăa Direcţiei ca subdiviziune specializatăa Academiei şi relativ autonomă оndomeniul educaţional.Catedra relaţii internaţionale.Luоnd оn considerare complexitateaproblemelor relaţiilor internaţionale laetapa actuală şi interdependenţa procesuluievoluţiei lor şi cel al dezvoltăriişi consolidării statului RepublicaMoldova, Catedra vine să satisfacănecesităţile funcţionarilor publici оnformarea aptitudinilor şi sporireacapacităţilor acestora оn activitateacotidiană raportată la problemeleactuale ale relaţiilor internaţionale,politicii externe şi a integrării europenea Republicii Moldova. Realizarea obiectivelorpropuse este asigurată de cătreun corp didactic performant printrecare: Angela Colaţchi, doctor оn sociologie,şef catedră, Alexandru Roman,doctor habilitat оn istorie, Emil Ciobu,doctor оn filozofie, Iurie Josanu, doctorоn ştiinţe politice, Natalia Albu, doctorоn ştiinţe politice, Anatolie Ţurcan,doctor оn economie, Vasile Stati, doctorhabilitat оn istorie, Tatiana Mlecico,doctor оn pedagogie, Aurelia Hоncu,doctor оn arte, Radu Gorincioi, doctorоn politologie, Sergiu Nazaria, doctorhabilitat оn istorie, Ion Sandu, doctorоn istorie, Cristina Ceban, doctorоn drept, Alexandru Burian, doctorhabilitat оn drept, Gheorghe Căldare,doctor оn istorie, Vasili Sakovici, doctorhabilitat, Victor Juc, doctor оn filozofie,Tatiana Mistreanu, magistru оnrelaţii internaţionale, Galina Cojocaru,magistru оn psihologie, Vadim Zmeu,magistru оn drept, doctorand, VasileCroitoru, magistru, doctorand.Оn vederea atingerii scopurilor şirealizării adecvate a sarcinilor propuse,

catedra оşi concentrează activitatea оncultivarea convingerilor şi abilităţilorde promotori ai intereselor naţionaleale statului pe arena internaţională,structurоndu-şi activitatea оn direcţiilede bază: I. Activitatea didactică – organizareaşi realizarea studiilor demasterat de profesionalizare la specialitatearelaţii internaţionale şi masteratde cercetare – la specialităţile relaţiiinternaţionale (cu predare оn limba destat şi engleză) şi drept internaţional;II. Activitatea ştiinţifică - publicaţii şiparticipări/organizări la diverse foruriştiinţifice.Pornind de la realizarea scopurilor şisarcinilor Catedrei relaţii internaţionaleşi păstrоnd continuitatea, efectivul profesoralal Catedrei a introdus noi disciplineşi module оn planul de оnvăţămоntal specialităţii relaţii internaţionale, princare sоnt dezvăluite exhaustiv aspecteleintegraţioniste europene şi influenţaacestora asupra proceselor politice, economiceşi socioculturale din RepublicaMoldova, după cum urmează: ModululTeoria şi istoria relaţiilor internaţionale(Istoria relaţiilor internaţionale; Teoriarelaţiilor internaţionale; Istoriadiplomaţiei); Modulul Doctrine şi sistemeinternaţionale (Doctrine şi ideologiipolitice; Sisteme internaţionale de state;Drept internaţional public); modululPolitica mondială (Geopolitica; Globalistica;Securitatea internaţională);modulul Diplomaţia statului moldovenesc(Istoria diplomaţiei statului moldovenesc;Politica externă a RepubliciiMoldova; Diplomaţia parlamentară);modulul Republica Moldova şi politicaregională (Conflicte regionale; Studiicomparate de tranziţie; Consolidareastatală RM оn relaţiile cu vecinii;Diplomaţia regională); modulul Procesesocioculturale internaţionale (Culturişi civilizaţii europene; Etnopolitica şiglotopolitica contemporană; Culturapolitică; Comportament şi conştiinţăpolitică); modulul Studii europene(Dreptul instituţional comunitar, Studiicomparate de integrare europeană;Geopolitica integrării europene;Politici europene); modulul Sistemepolitice internaţionale (Organizaţiişi instituţii internaţionale; Sistemepolitice comparate; Sisteme de comunicareinternaţională, Teoria şi practicanegocierilor internaţionale); modululTeoria şi practica diplomatică (Serviciuldiplomatic şi consular; Protocol şicorespondenţă diplomatică; Diplomaţiapractică оn realizarea politicii externe);modulul Politici publice internaţionale(Managementul proiectelor şi programelorinternaţionale; Politici financiarmonetareinternaţionale; Metode decercetare a RI; Metodologie şi standardeale pregătirii lucrării ştiinţifice).Pentru cultivarea, valorificareaşi adaptarea cursurilor menţionate,la multitudinea aspectelor relaţiilorinternaţionale, оn ansamblu, şi procesuluide integrare europeană a RepubliciiMoldova, colaboratorii catedreiparticipă activ la diverse conferinţe,оntruniri, seminare, mese rotunde,proiecte etc., atоt оn spaţiul RepubliciiMoldova, cоt şi peste hotarele ei. Printreactivităţile importante ale Catedreise număra realizarea proiectelor decercetare cu focalizare, оn special, peurmătoarele direcţii de cercetare:- interesul naţional al RepubliciiMoldova оn procesul constituirii noiiarhitecturi de securitate europeană;- aspecte ale securităţii economiceAcademia de Administrare Publică: 15 ani...75

76Administrarea publică, nr. 2, 2008a Republicii Moldova оn contextulrealităţii geopolitice contemporane;- analiza cooperării regionale cafactor de securitate naţională;- mecanismele de realizare a interesuluinaţional al Republicii Moldova оncontextul integrării europene.Catedra limbi moderne aplicate. Intensificarearelaţiilor internaţionale aleRepublicii Moldova ce a cuprins toatedomeniile vieţii şi reforma administraţieipublice, care marchează, actualmente,activitatea organelor administraţieipublice şi оn Republica Moldova,dictează imperativul cunoaşterii limbilorde comunicare internaţională decătre funcţionarii publici de diferiteniveluri. Оn acest sens, rolul Catedreilimbi moderne aplicate este unul indicatоn procesul general de pregătire acadrelor de оnaltă calificare, necesarefuncţionării instituţiilor democratice,vieţii politice, оn general, administraţieipublice centrale şi locale.Catedra are drept scop de bazăcultivarea şi consolidarea capacităţilorde comunicare profesională privindcunoaşterea limbilor străine de cătremasteranzi, precum şi studierea de cătreaceştia a literaturii de specialitate prinmodernizarea şi diversificarea metodelorde instruire. Activitatea Catedrei limbimoderne aplicate se desfăşoară sub semnulcăutărilor permanente оn vedereasporirii eficienţei instruirii şi pregătiriiunui personal adecvat cerinţelor vremii,aprofundării cercetărilor ştiinţifice оndomeniu, creării unei imagini favorabilea catedrei nu numai оn cadrul Academiei,dar şi оn afara ei.O constituantă indivizibilă a realizăriiefective a predării limbilor moderneоn cadrul Catedrei este competenţaprofesională a colaboratorilor, a profesorilorde limbi moderne. Оn acestsens, colectivul profesoral al catedreia găsit multiple forme şi metode deperfecţionare a competenţei şi măiestrieiprofesionale. Corpul profesoral-didactical Catedrei se prezintă оn următoareacomponenţă: Ana Gorea, doctor оnfilologie, conferenţiar universitar, şefcatedră, Vlad Canţоr, magistru оnadministraţia publică, lector superior,profesor de limbă franceză; LeonidFrumin, lector superior, profesor delimbă franceză; Lucia Cucu, magistruоn filologie, lector superior, profesoarăde limbă maternă; Tatiana Tanasiuc,magistru оn filologie, lector superior,profesoară de limbă engleză; AureliaPlămădeală, lector superior, profesoarăde limbă engleză; Ala Pleşco, profesoruniversitar; Liubovi Prodan-Şestacova,laborant superior.Direcţiile generale şi obiectiveleprincipale de activitate au fost ghidatede la оnfiinţare şi pоnă оn prezent deplanul complex de acţiuni al Academieişi Direcţiilor din cadrul Academiei,aprobate de Senatul acestei instituţii deоnvăţămоnt. Оn perioada de activitate,Catedra a identificat şi a elaborat cursuride instruire оn funcţie de necesităţile şispecificul contingentului, care şi-a făcutstudiile. Au fost adaptate sau, оn funcţiede caz, reactualizate programele didactice,conform modificărilor de esenţăоn evoluţia mecanismului de realizarea procesului de instruire, de predare alimbilor moderne tuturor categoriilorde funcţionari publici, care studiază оncadrul Academiei.Cadrele didactice selectează, discutăşi analizează sursele şi literatura de specialitateutilizate оn procesul de predare.

Profesorii Catedrei implementeazămetode interactive de predare, carepun accentul pe formarea lingvisticăcontinuă, dezvoltarea gоndirii criticeşi a creativităţii masteranzilor. Seutilizează multiple mijloacele tehnicemoderne оn predare, cum ar fi calculatorul,Internetul, Power Point, CD-uripentru studierea limbilor etc. Formelede evaluare demonstrează că majoritateamasteranzilor Academiei оnsuşesccu succes limbile moderne.Catedra dispune de un laboratorlingafonic оnzestrat cu mijloacetehnice moderne de instruire, ceea cepermite utilizarea metodelor originale,netradiţionale de predare şi oferă masteranzilorposibilitatea de a lucra individual.Biblioteca Catedrei este dotatăcu literatură de specialitate şi metodicăde ultimă oră, care poate fi utilizată atоtde profesori, cоt şi de masteranzi.Profesorii Catedrei participă activ laconferinţe naţionale şi internaţionale.Direcţiile principale ale cercetăriiştiinţifice ţin de probleme de lingvisticăgenerală şi de metodologia predăriilimbilor străine aplicate. Оn cadrulCatedrei se elaborează şi se publică materialemetodico-didactice, recomandărimetodice, glosare, manuale.Оn scopul dezvoltării profesionaleadecvate, cadrele didactice ale Catedreiasistă reciproc la lecţii, fac schimbde experienţă cu profesorii din alteinstituţii de оnvăţămоnt superior dinMoldova, participă la seminare metodice,ateliere de lucru, discuţii, meserotunde etc. O caracteristică de esenţăa activităţii Catedrei este valorificareaunor elemente de cultură şi civilizaţie aţărilor lumii, оn special, ţările, limbilecărora se studiază.Comisia metodică a fost creată caun organ consultativ format din cadredidactice cu experienţă din cadruldirecţiei. Оn activitatea sa Comisiametodică se călăuzeşte de prevederileLegii оnvăţă-mоntului, StatutuluiAcademiei, actele normative privindorganizarea şi desfăşurarea activităţiimetodice оn cadrul studiilor de masterat.Centrul de integrare europeană,Academia de Administrare Publică: 15 ani...77

A dministrarea publică:teorie şi practică

ETICA ŞI ETICHETA FUNCŢIONARULUI PUBLICMihail PLATON,consilier principal de stat,secretar al Consiliului Naţional pentru decernareaPremiului de Stat, doctor habilitat оn economie,profesor universitarSummaryAdministrarea publicг: teorie єi...In the Republic of Moldova, the issue concerning the ethics of the public servantwas discussed at the plenary meeting of the Parliament and on February22, 2008 the Law on the Code of Conduct of the Public Servant was adopted.We believe that this Code will make a link between what is specific and personaland what is general, public and moral, as when the moral codes lack, peoplelose trust in public processes. Staring with the middle of 1980s the civil servicehas been undergoing hard and complicated times in the Republic of Moldova.The administrative competence is constantly worsening due to a formalist fragmentationinto a multitude of hostile camps, confronted by centrifugal forces ofpoliticians who reduce themselves to only one problem outside the new policyof litigation within a system of intergovernmental relations, which neglects theadministrative control.1. Din istoria dezvoltării acestuifenomenTotalitatea normelor morale,corespunzătoare ideologiei societăţii,poartă, după cum se ştie, denumireade etică. Este cunoscut faptul că administratoriipublici, se conduceau оncele mai dese cazuri, la etapa iniţialăde dezvoltare a societăţii, de anumiteprincipii etice şi coduri morale.Оn trecutul istoric, un lucru foarteimportant оn comportarea etică a celor,care activau оn administraţia publicăera manipularea cu banii.Оn SUA, puritanismul a lăsat omoştenire de valori, care este cunoscutăastăzi ca morală puritană. Aceasta spunecă munca grea aduce prosperitate, iar ogestionare eficientă este scopul principalal statului. Doctrina relatată оn „chemare”оnseamnă că fiecare e chematsă ia parte la construcţia Regatuluinepărtinitor al lui Dumnezeu. Unii sоntfermieri, alţii – negustori, educatori,pescari, dar chemarea cea mai sfоntăpentru toţi este să se supună legii. Dacăpătrundem оn adоncul faptelor istorice,atunci vedem lucruri foarte interesante79

80Administrarea publicг, nr. 2, 2008оn constituirea administraţiei publicedin ţara menţionată.Magistraţii aleşi de puritani şifuncţionarii publici indicaţi de magistraţipentru gestionarea proprietăţii publiceau fost porecliţi de populaţia din golfulMassacheusette „sfinţi vizibili”. Responsabilitateaconstituţională a sfinţilor afost de a impune canoanele de sobrietate,pietate şi economie balansată, casă fie posibilă acumularea capitalului.Profesionalismul lor consta оn capacitateade a aduna averea publică, evitоnddezordinea оn comunitate, asociată cuajutorul obştesc escrocilor, cerşetorilorşi vagabonzilor. Fiind economi şimodeşti cu impozitele, funcţionarii publiciputeau să le folosească la sporireaaverii statului şi astfel să convingă petoţi cetăţenii că ei au fost оntr-adevăraleşii lui Dumnezeu.Acum să ne gоndim ce crez şi demnitatepredomina la aceşti oameni, carefăceau serviciul la stat, cоtă оncredereaveau оn ei cetăţenii, de ce autoritate sebucurau ei?Dar au trecut anii aceia şi cu timpulmorala puritană şi-a pierdut referinţelesale către Regatul lui Dumnezei. Eas-a оnvechit şi s-a transformat оntr-unutopism practic, care avea drept scopevitarea abstracţiei morale. Experienţai-a оnvăţat pe fondatorii eticii şi moraleiоn administraţia publică că administratoriipublici, оn general, nu au fostsfinţi şi era nevoie de precauţie оnaintede a exprima virtuţile. Dar acesteprecauţii nu puteau fi bazate pe astfelde abstracţie morală, datorie sau bunulpublic. Dacă aceasta s-ar оntоmpla, spuneauamericanii, ar conduce naţiuneacătre un fel de tiranie morală, care arfi acceptată la Geneva sau оntr-un altbastion calvinist, dar nu оntr-o astfel deţară, cum sоnt Statele Unite.Fondatorii sfătuiau comportarea оnchestiunile morale. Pericolul adevărat,spuneau ei, era că funcţionarul publicmoral timid оşi va nimici drepturileindividuale, iar toate chestiunile individualeau fost mai importante decоtprosperitatea (totuşi nu cu mult).Adepţii principiului moral nu cunosccăile după care libertatea politică şi energiaeconomică inevitabil produc imoralitate.Instituţiile guvernamentale vorcontrola orice dezastru, fără consecinţesociale ale sectarismului religios.Membrii noii clase administrativevor fi indulgenţi cu imoralitatea, ţinоndcont de faptul că oamenii nu sоntоngeri, dacă ei ar fi fost, nu era nevoiede guverne.Această оnţelepciune utilă a fosttransformată de generaţia următoarede funcţionari civili americani оntr-opoziţie, care egala comportarea eticăcu supunerea legii. Cea mai principalăresponsabilitate morală a administratorilorpublici este de a se ţine dedirective, constituite legal de superioriiierarhici şi reprezentanţii aleşi de popor.Оnsemnătatea acestei reguli rezidă оnfaptul că ea se conformează cu valorile şiprincipiile fundamentale. Slăbiciunea eiconstă оn faptul că reimpune o concepţietehnocrată şi instrumentalistă a practiciiprofesionale, care interpretează „оnroz” esenţa morală inevitabilă a vieţiiadministrative reale.Оn chestiunile morale cea mairăspоndită a fost şi este ideea virtuţii.Prin virtute se оnţelege confortul şibunăstarea personală pentru profitulcomunităţii şi o contribuţie la dezvoltareaesenţei statului. Оn contextul săuaristotelic, virtutea este legată direct deacţiune şi nu numai de un fel anumit

de a gоndi sau a simţi. Aici participăactivitatea cognitivă, care este cultivatăşi nu оnnăscută.Dacă virtutea este o trăsătură decaracter care poate fi cultivată, atuncicomportarea etică poate fi influenţatăde un cod de morală, ce оncurajeazăadministratorii publici să facă alegeri,raţionamente cuvenite şi să acţionezesancţionat.Оn jurămоntul atenian, de exemplu,virtutea include promisiunea de a luptapentru ceea ce este mai sfоnt şi pentruidealurile oraşului. Оn Codul de moralăal societăţii americane pentru administrareapublică, virtutea include ocontribuţie la democratizarea celor maiоnalte standarde ale integrităţii personale,cinstii, onestităţii şi bărbăţiei.Aici avem nişte calităţi foarte importante,care ar оnzestra şi la noifuncţionarul public cu cele necesarepentru a-şi face serviciul mai autoritar.Dar, cu părere de rău, aceste calităţi sevor cultiva numai la generaţiile viitoare.Rămоne pentru perioada dată măcarsă descriem cum se vede practica unuiadministrator moral, care să includăsimţul responsabilităţii, priceperea dea comunica şi de a administra personal,cu accent pe atragerea specialiştilorcompetenţi, capacitatea de a cultivaşi de a folosi potenţialul instituţiei,dorinţa de a se angaja оn soluţionareaproblemelor şi de a lucra cu ceilalţi cao echipă şi оncredere suficientă оn sinepentru a iniţia idei noi.Оn Republica Moldova, problemaeticii funcţionarului public a fostdiscutată оn şedinţa plenară a Parlamentuluipe data de 22 februarie, 2008,fiind adoptată Legea cu privire la Codulde conduită al funcţionarului public.Credem că acest cod va face legăturaоntre ceea ce este specific de ceea ceeste general, public şi moral, deoareceоn cazul оn care lipsesc codurile demorală, oamenii pierd оncrederea оnprocesele publice.Оn Republica Moldova pe la mijloculanilor , 80 ai secolului trecut pentruserviciul public s-au оnceput vremurigrele şi foarte complicate, care оntrunfel continuă şi acum, se observăo оnrăutăţire stabilă a competenţeiadministrative cu o fragmentare alagărelor duşmănoase, confruntatede forţele centrifuge ale politicienilor,limitaţi la o singură problemă, оnafaranoilor politici de litigiu оn cadrul unuisistem de relaţii interguvernamentale,care neglijează controlul administrativ.2. Aspectul etic – produs al culturiigeneraleActivitatea administrativă afuncţionarilor publici este reglementatăоn mod formal de un şir de acte normativeşi juridice. Оnsă acestea se referădoar la procedurile şi acţiunile munciirespective. Оn afara prescripţiilor normativeşi juridice, rămоne o diversitatede relaţii reciproce оntre funcţionariipublici şi societate. Apar o mulţimede coliziuni ce nu pot fi reglementatejuridic. Toate acestea se află оn aria deacţiune a normelor sociale – normelormoralei, rolul reglator al cărora esteun factor important al eficienţei şiautorităţii serviciului public.Totalitatea normelor morale,corespunzătoare ideologiei societăţiipoartă, cum se ştie, denumirea deetică.Aspectul etic este, оn mare măsură,un produs al culturii generale, deci,gradul de exprimare a normelor moraleeste оn funcţie de nivelul culturiiAdministrarea publicг: teorie єi...81

82Administrarea publicг, nr. 2, 2008de care dispune individul. Deja nu depuţini ani unii savanţi, autori ai multorpublicaţi cu tematică filozofică sausociologică (P. Sorokin, O. Spengler,Berdaev), discutоnd despre problemeledezvoltării culturii, recunosc fenomenuldecadenţei acesteia. Considerăm că laetapa dată se resimte nu atоt decadenţă,cоt un proces de schimb al modului deexistenţă, o reformare a sistemului devalori оn rezultatul dezintegrări lor.Acest proces este acceptat de societate,оn mod diferit, оn funcţie de diferenţade vоrstă, de caracteristica perioadelorоn care şi-au trăit viaţa.Sоnt, desigur, şi dintr-aceia (O. Spengler)care expun o diagnoză pesimistă,argumentоnd că amurgul, criza culturiieste o agonie a morţii societăţii şi culturioccidentale. Adepţii lui O. Spengler sedeclară ferm convinşi că orice culturăeste muribundă 1 .Оn viziunea lui Sorokin, aceste cauzenu sоnt absolut corecte, el considerăcă nu este vorba de criză obişnuită,ci extraordinară. Aceasta este crizaоntregii vieţi, a modului de gоndire şi decomportament caracteristice societăţii.Ea cuprinde arta şi ştiinţa, filozofia şireligia, dreptul şi morala, modul de viaţăşi moravurile. Criza include оn sineformele de organizare socială, politică,economică, chiar formele căsătoriei şifamilia 2 .Şi dacă să fim оntr-o anumită măsurăde acord cu faptul că există o criză aоntregii vieţi, apoi unul dintre motiveleserioase este centralizarea. Unele stateculte nu mai acceptă această centralizareоn actualitate. Schweitzer utilizează ometaforă, după părerea noastră, foartepotrivită оn privinţa aceasta, adică оnceea ce priveşte pierderile culturaleale societăţii moderne: „Apare situaţiatransformării pădurii оn parc, оn caredespre bogăţia vegetaţiei forestiere nicinu mai poate fi vorba, chiar dacă acestparc poate avea calitate utilă” 3 .Comentоnd sensul acestei metafore,Zinaida Chitoroagă spunea că omuldevine atоt de dependent de organizaţie,societate оncоt el оncepe să o conceapăca pe victorie a sa. El devine asemeneaunei mingi ce-şi pierde elasticitatea, darcare menţine orice urmă de la apăsareaei sau de la lovitura primită. Dominăfanatismul colectivismului asupra individualului.Există pericolul pierderiiomeniei. Aşa se poate intra оntr-o nouăepocă medievală 4 .Despre un declin al culturii, оn generals-a vorbit mult оn a doua jumătate asec. XX, se vorbeşte şi acum la оnceputulsec. XXI, dar cu mult mai pronunţat.Această situaţie influenţează negativevoluţia spiritului etic. O cauză a acestuifenomen a fost şi a rămas оnaintareaforţelor materiale оn comparaţie cu celespirituale. Cоndva ele acţionau paralelşi оn concordanţă, parcă оntrecоndu-seоntre ele. Dar cu timpul şi, mai ales оnprezent, „Nebunia banilor” a condusla schimbarea bruscă a valorilor. Dintoate (titluri, slavă, slavă pe tărоmulştiinţei, politică) se caută să se tragăfoloase băneşti. Astăzi nici o valoarenu mai este absolută şi sfоntă. Maimult decоt atоt, despre aceasta mulţi,inclusiv din rоndul intelectualilor, curegret cоnd se vorbeşte despre rolulaspectului moral оn viaţa socială şi оnprocesul educaţional, privesc cu maredispreţ aceste lucruri.Anarhia moralei e provocată delipsa unui imperativ categoric, carei-ar putea uni pe toţi. Оn asemeneacondiţii, fiecare este sieşi un legiuitormoral propriu. Unii poate ar spune că e

corect aşa. Dar să ne gоndim cоt se poatede serios. Neapărоnd normele moraleabsolute, cultura actuală poate ajungela sinucidere. Să ne ferească Domnulde aşa nenorocire!Lipsa normelor morale absolutestimulează dominaţia puterii şiconstrоngerii оn viaţa socială. Forţadevine unicul mijloc de autoritate şi dacăse prelungeşte mult timp, viaţa socialăva deveni imposibilă. E groaznic? Da,e groaznic! Tocmai de aceea, pentrua ieşi din această situaţie este necesarde a trece la alt tip de cultură. Realăpoate deveni cultura ideaţională curaţionalitatea ei. Purificarea se va lansaşi va avea loc inevitabil o оnnoire a culturii.Dar aceasta va fi un proces foarteоndelungat şi deloc uşor.Aceasta va deveni perspectivaоndepărtată, dar, deocamdată, tot maimult оn domeniul culturii intervineincompetenţa. Se extinde dominaţiafaptelor şi o veneraţie a lor. Tot mai multse simte o decădere a ştiinţei, a culturiişi a moralei. Оn general, oamenii deştiinţă sоnt prea puţin preocupaţi deaprecierea esenţială a faptelor. Apoiintervine tot mai activ şi оntr-o formăbrutală materialismul, ce ar răsturnatotul cu capul оn jos, valorile s-au inversat.Aceasta-i tragedia noastră acum,la оnceputul noului mileniu. Ce va fimai departe, se va vedea, dar aceastadepinde, оn mare măsură, şi de faptulce guvernări, competente sau nu, vorveni la putere.3. Stilul comportamental administrativоn activitatea organeloradministraţiei publiceDeocamdată, procesul spiritual-eticinfluenţează negativ asupra organizăriibirocratice a instituţiilor statale.Оn ultimii 10-15 ani, оn societateamoldovenească, ca şi оn multe alteţări, „pe lоngă tumultul de problemeeconomice şi sociale, s-a evidenţiat ocriză a spiritului pe un fon general deоnviorare. Ea se manifestă, оn primulrоnd, оn dezorientări de proporţii morale.Pare că există un paralelism оntrematurizarea cetăţenească a individuluişi a comunităţii noastre, ridicată lanivel de naţiune оn condiţiile libereideterminări. Оn drumul spre aceastăidentitate naţională şi spirituală odeosebită оnsemnătate o au stilurile şicomportamentul administrativ, careinfluenţează direct asupra maselor” 5 .Aceste constatări sоnt foarte actualeоn activitatea organelor administraţieipublice. Creşterea importanţei socialea elementului etic оn activitateafuncţionarilor publici contemporanie condiţionată de mai mulţi factori deordin politic, economic şi social. Refacerearadicală a sistemului social-politic,a relaţiilor economice, prăbuşirea idealuriloranterioare şi căutarea altor noigenerează situaţii nestandarde, care nusоnt reglementate de normele juridice.Оn asemenea cazuri, profesionalismulşi nivelul moral al funcţionarului sоntfactorii de care depinde nu numai autoritateaputerii, eficacitatea realizăriiscopurilor strategice şi a deciziilorconcrete, ci şi confortul social.De ce ar trebui să acordăm astăzi maimultă atenţie decоt oricоnd factoruluispiritual-etic оn procesul de formare afuncţionarului public?Geniul computerului, de exemplu,care comunică tot timpul nu cu opersoană ci cu un terminal, “poate căar avea nevoie de un” „aid-memorie”ca să salute şi să zоmbească atuncicоnd оşi оntоlneşte colegii pe hol. Darcadrul superior de conducere n-ar aveaAdministrarea publicг: teorie єi...83

84Administrarea publicг, nr. 2, 2008oare nevoie de un „aid-memorie”, caresă-i amintească să spună „onorabile”оnaintea numelor unor persoane importantede pe lista corespondenţei sale.Un tоnăr primar poate că ar avea marenevoie de a fi cu priviri plăcute ca săpoată convinge mai uşor vizitatorii maiоn vоrstă ca el, dar şi clienţii executivuluicu care trebuie să rezolve marileprobleme ale comunităţii.Funcţionarii publici, indiferent defaptul оn ce funcţie оşi fac serviciul,trebuie să se conducă de principiul căcomportarea adecvată asigură succeseledorite, sporeşte autoritatea;оmbunătăţeşte climatul de muncăşi contribuie la ridicarea moraluluiangajaţilor, creоnd o imagine favorabilăorganizaţiei. Evident, că o atmosferăоn care funcţionarii din instituţiaadministrativă se respectă unii pealţii, respectă şi onorează colegii lordin instituţia ierarhic superioară, faceo impresie mai bună cetăţenilor, carefrecventează instituţia dată şi a organelorstatului, оn оntregime. Este foarteimportant de ştiut şi bine de оnţeles căun executiv al cărui personal are o comportaredemnă şi de оnaltă clasă atrageоn activitatea sa nu numai cetăţeniilocalităţii, dar şi organizaţiile economiceprivate, obşteşti şi chiar reprezentanţiistructurilor din afara republicii şi aiorganismelor internaţionale.Dar, pe de altă parte, o comportareneglijentă, lipsită de etică, deconştiinciozitate şi de atenţie este lesnede sesizat оn orice domeniu, dar maiales оn domeniul de activitate publică,făcоndu-i pe toţi cei implicaţi оnprocesul acestei activităţi să se simtăstоnjeniţi: „un comportament negativ”,indiferent dacă provine din neglijenţă,neatenţie sau ignoranţă, poate costaorganizaţia publică şi pe conducerea eifoarte scump – pierdere de autoritate,imagine nefavorabilă etc.4. Оnsemnătatea normelor etice оnactivitatea cadrelor de conducereОn perioada оn care ne aflăm nu edeloc simplu de format оn administraţiapublică din Moldova un personal, carear corespunde оn mod ideal principiilorşi normelor etice, оn primul rоnd, cadrelorde conducere.După cum se ştie, cadrele de conduceredin administraţia publică sedeosebesc esenţial оn funcţie de gradulde vоrstă din care fac parte. Esteclar, calităţile şi datele necesare aleconducătorilor s-au format sub influenţeculturale şi sociale foarte diferite. Dacae să facem o statistică a diferenţelordintre instruirea lor оn ceea ce priveştecomportamentul lor social, am puteasă-i оmpărţim оn trei categorii dupăvоrstă: vоrstnici, de vоrstă mijlocie şitineri.Conducătorii vоrstnici, trecuţi de 50de ani, sоnt produsul unei epoci totaldiferite. Ei fac parte dintr-o societate оncare familia formată de vechile tradiţiiera, din punct de vedere moral, familiesănătoasă şi călită de greutăţile vremii,cu dorinţa de a munci şi de a-şi asigurao viaţă mai bună. Din vechile obiceiuri,era primit ca seara după o zi grea demuncă, iar duminica la prоnz, să seadune оn jurul mesei unde discuţiilese purtau оn formă de povaţă. Acoloоnsuşeau şi manierele cele mai frumoaseşi elementele etico-morale pecare trebuia să le cunoască fiecare adolescent.Copii оnsuşeau aceste calităţişi prin osmoză (difuziune). Chiar dacăse оmpotriveau disciplinei şi comportamentuluisocial, ei trebuiau totuşi săse supună.

Creştea tineretul ştiind cum trebuiesă se comporte оn orice situaţie socialăşi adesea nu-i оnţelegeau pe cei care nuştiau s-o facă. Pentru ei aceste cunoştinţeşi deprinderi de viaţă erau fireşti şi academice.Astăzi, aceşti conducători potface faţă situaţiilor sociale, deseori nusimple, deşi protocolul s-a schimbat. Оşifac ei datoria faţă de stat cu sоrguinţăşi оn mod cinstit. Nu оnzadar, acestorali se spune „oameni cu obraz”.Conducătorii de vоrstă mijlocie,care au acuma peste 30 de ani, sоntprodusul perioadei istorice cu maimulte tulburări sociale simultane, dintrecare оn condiţiile Moldovei cele maiserioase au fost conflictele armate de laоnceputul anilor’90, apoi schimbărilesociale de trecere de la regimul totalitarde conducere la cel de independenţă şisuveranitate. Reorganizarea şi democratizareaerau „оn floare”, „la modă”оn tinereţea lor, оn timp ce comunicareadintre părinţi şi adolescenţi devenisefoarte complicată. Tinerii denigrauinstituţiile, iar bunele maniere erauconsiderate de către oricare tоnăr depeste 14 ani, drept оnvechite.Astăzi aceşti conducători trebuie săfacă faţă multor situaţii de administrareоn care este nevoie de abilitate, ceea ceоi determină să nu se simtă оn largul lor.Ei muncesc din greu pentru a găsi modulpotrivit de comportare manierată pоnăsă realizeze atitudinea corespunzătoare.Dar nu оn toate cazurile le reuşeşte lanivelul cuvenit. Оn situaţii diferite potieşi din оncurcătură mai uşor acelepersoane оn apropierea cărora se aflăspecialişti cu o experienţă şi o pregătiremai bună profesională.Conducătorii tineri, care au 25-30de ani, sоnt produsul noilor tehnologiişi ai inovaţiei оn educaţie. Ei au crescutоntr-o perioadă оn care viaţa de familiea fost segmentată. Acceptă căsătoriilemultiple şi se dedau unor activităţi,care fie оi ţin departe de casă, fie că-i“imobilizează” оn camerele lor. Conservatori,оn mod fundamental, au primitpuţină educaţie оn ceea ce priveştebunele maniere şi comportamentul dedupă absolvirea şcolii.Sоnt multe оmprejurări оn care aceste tinere cadre de conducere nu se simtоn largul lor, dar continuă să-şi menţină modul lor de comportare. Adesea nuştiu „ce ar trebui să facă”, dar şi adesea fac după felul cum оnţeleg ei, dar nucorespunzător principiilor de bază ale administraţiei publice. La mulţi dintre eise observă оnfumurarea şi оngоmfarea.5. Etica administrativă – variantă de etică profesională„Etica administrativă sau a gestiunii ca variantă de etică profesională presupuneaplicarea principiilor morale оn comportamentul persoanelor cu funcţiiоn instituţii şi organizaţii de orice natură şi, оn mod special, оn al celor cu funcţiiexecutive оn administrarea publică” 6 . Оn această sferă, aplicarea normelor ce ţinde morală este deosebită de aplicabilitatea оn relaţiile vieţii particulare.Deoarece adesea activitatea de administrare exclude aprecierea şi judecatamorală, dominоnd оn ea realizarea fie a concepţiei eticii neutralităţii, fie a „eticiiAdministrarea publicг: teorie єi...85

PROMOVAREA INTERESULUI NAŢIONAL -MISIUNEA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE:TRADIŢII, REALITĂŢI ŞI PERSPECTIVEEmilian CIOBU,ambasador, doctor оn filozofie,conferenţiar universitar, consilier de stat alRepublicii Moldova, clasa I,Academia de Administrare Publicăpe lоngă Preşedintele Republicii MoldovaSummary86Administrarea publicг, nr. 2, 2008The national interest, as an active expression of the vital needs of the statethat determines the formulation of the external policy and its relations withother states, has its own formation and promotion conditions and problems.Those connected with historical traditions, the national element and the receptivitypotential, when influenced by the external factor, remain the determiningones. The author of the present article mentions that one of the characteristicpeculiarities of the transition period from the command administrative systemto the democratic one and the market economy is manifested not only throughthe politicization without precedent of the social life, through major difficultiesin the process of formation, awareness and promotion of the national interest ofthe new independent states, but also through determining the place and the roleof public administration in this process.Interesul naţional, ca o expresieactivă a necesităţilor vitale ale statuluice determină formularea politicii externeşi conduita lui оn relaţiile cu altestate, оşi are condiţiile şi problemelesale de formare şi promovare, printrecare rămоn determinante cele legate detradiţiile istorice, elementul naţional şipotenţialul de receptivitate la influenţafactorului extern.Una dintre particularităţile caracteristiceale perioadei de tranziţieactuale de la sistemul administrativ decomandă la cel democrat, al economieide piaţă se manifestă prin politizareafără precedent a vieţii sociale, prindificultăţile majore оn procesul deformare, conştientizare şi promovarea interesului naţional al noilor stateindependente, dar şi prin determinarealocului şi rolului administraţiei publiceоn acest proces. Această stare de lucruri

s-a manifestat, practic, оn toate ţărileex-socialiste cu deosebiri, legate maimult de influenţa tradiţiilor istorice,confesionale, naţionale, dar şi deinfluenţa factorului extern. Acest faptse confirmă şi prin rezultate mai vasteоn procesul integrării europene astatelor cu tradiţii apropiate celor occidentale,şi din această cauză, cu ungrad mai avansat de credibilitate, оnbaza sistemului de valori spirituale maiapropiate şi, оn primul rоnd, al celorreligioase (Polonia, Ungaria, Cehia,Slovenia, Slovacia, Ţările Baltice).Adresоndu-ne acestor tradiţii, vomobserva că оn Europa Evului Mediunu se poate vorbi despre state оnоnţelesul actual, adică de organizaţiipolitice ce cuprind toţi indivizii unuiteritoriu extins şi relativ оnchis. Eleprezentau, de obicei, existenţa unordomenii feudale, relativ stabile, оnfruntea cărora se aflau regi care-şiexercitau puterea asupra poporuluiоmpărţit оn stări: оn vоrful ierarhiei seafla aristocraţia, după care urmau burghezii,apoi ţăranii. Puterea regelui sebaza pe proprietăţile funciare, deţinutede acesta şi rudele sale, şi pe faptul căalţi latifundiari оl recunoşteau ca fiindmai puternic оntre ei, ce-i impunea săi se subordoneze. De aici decurgeauraporturi personale de vasalitate fixatecontractual: suzeranul оi promiteavasalului protecţie, iar vasalul оi jurasupunere. Cu timpul, s-a оncetăţenitobiceiul ca prin legămоntul de vasalitatesuzeranul să confere vasalului drepturide suveranitate, pămоnturi sau chiardemnităţi. Vasalul putea, la rоndul său,să fie suzeran, cedоnd mai departe, casubfeudă, atribuţiile de suveranitateconferite lui.Din punctul de vedere al legăturilorinterne, exista un sistem cu obligaţiijuridice foarte ramificate, complex şidificil de descоlcit, deoarece un vasalputea primi feude din partea mai multorsuzerani (o circumstanţă care avea dreptconsecinţă relativizarea obligaţiei deloialitate a vasalului оn anumite cazuri).Regii оnşişi puteau fi vasali.Este deosebit de important de reţinutfaptul că оn cea mai mare parte aEuropei, orice formă de guvernare seоntemeia pe acest sistem feudal. Europamedievală nu cunoştea state definite teritorial.Existau legaturi de dependenţăbazate pe legămоntul personal devasalitate. Dacă statele moderne sоntconstrucţii de durată, suprapersonaleşi legate juridic de instituţii, legăturilede dependenţă medievale erau оnsălimitate оn timp, luau sfоrşit odată cumoartea suzeranului sau a vasaluluişi trebuiau să fie legiferate din nou defiecare dată.Astfel, la etapa lor timpurie, stateleEuropei Occidentale constituiau ocomunitate culturală ce lua fiinţă prinlegăturile de rudenie ale suveranilorşi ale оnaltei aristocraţii, prin limbilecomune de circulaţie reprezentate maides de latină şi franceză, printr-un climatde civilizaţie comun - iluminismul,prin rădăcinile comune оn antichitate şicreştinism şi prin legături comerciale,independente de stat, pe orizontală.Anume aceste legături comercialeformează baza tradiţională a UniuniiEuropene de astăzi. Raţiunea de statexprimată prin interesul legitim alsuveranului reflecta o recunoaşterereciprocă a egalităţii оn drepturi dinpartea statelor europene – cu respectareaunei ierarhii ceremoniale, оn alAdministrarea publicг: teorie єi...87

88Administrarea publicг, nr. 2, 2008cărei vоrf trona оmpăratul roman.Dacă privim sistemul european deatunci prin prisma posibilităţii lui realede a asigura echilibrul politic pe continent,ce ar manifesta funcţionarea unuisistem internaţional de state, observămcă el era dependent de un sistem europeande conducere difuz, lipsit de oriceorganizare şi, respectiv, de o putere realăefectivă, susţinută doar de legăturile şiоnţelegerile bilaterale ale suzeranilor.Astfel de legaturi interstatale prezentaurelaţiile internaţionale, caracteristice,оn principiu, Europei Occidentaleşi Centrale оn preajma constituiriisistemului de securitate оn baza PăciiWestfalice ca, de altfel, şi a Congresuluide la Viena.Оn vederea asigurării securităţiiproprii, suzeranii se urmăreau reciproc.De exemplu, intenţiile “germanofililor”de unificare a Germaniei оntr-un statnaţional оi neliniştea teribil pe oameniide stat din vecinătate. Iată cum descria,de la Viena, această situaţie, ministrulde externe francez, celebrul Tallyrand,suveranului său, Ludovic al XVIII-lea:„Ei (germanofilii) năzuiau să distrugă oordine care оi revoltă şi să оnlocuiascătoate domniile printr-una singură...Alături de ei se află bărbaţii dinuniversităţi, tineri animaţi de teoriilelor, care pun pe seama оmpărţirii Germanieiоn multe state mici, suferinţelecauzate de numeroase războaie. Ei cerunitatea Germaniei, cred оn ea, ea esteоnsăşi regula lor dusă pоnă la fanatism... Cine poate prevedea urmările, оncazul оn care o masă populară, aşa cumeste cea a germanilor, se adună la un momentdat şi devine agresivă? Cine poatespune pоnă unde ar ajunge o asemeneamişcare?” Оn acest sens, este importantde menţionat, că principiul naţionalоn baza constituirii statale оn Europaa fost acceptat numai acolo, unde erastrоns legat de puterea princiară, cualte cuvinte, era acceptat de coroană:оn Marea Britanie, Franţa, Spania,Portugalia, оn Ţările de Jos, deci оnEuropa de Vest şi de Nord.Nu este deloc оntоmplător faptulcă statele naţionale au luat naştere оnperioada imediat următoare restaurăriiputerii după răsturnările provocate derevoluţia franceză şi războaiele napoleoniene.Оn toate aceste cazuri auexistat state consolidate nu numai dinpunct de vedere politic-administrativ, cişi cultural, ale căror elite conducătoarese considerau “naţiuni” deja de secole,ceea ce оn zilele noastre ar corespundenoţiunii de elită politică. De la revoluţiileengleză din sec. XVII, franceză, sec.XVIII, păturile sociale care participaudirect sau indirect la exercitareaputerii prin alegeri, au devenit tot maiimportante, cu alte cuvinte, fostele“naţiuni nobile” s-au transformat, оnmăsura răspоndirii votului universal,оn “naţiuni populare”.Această experienţă s-a dovedit a fidestul de molipsitoare pentru restulEuropei; pe măsura ce tot mai mulţi oamenierau atraşi оn activitatea politicăsau chiar participau la exercitarea puterii,cu atоt mai populară devenea ideeade naţiune. Avea loc o simbioză оntreprocesul constituirii statului modernşi al formării administraţiei publice,manifestată prin apariţia clasei politiceşi a funcţionarilor instituţiilor statului,interesate оn constituirea şi consolidareastatului ca condiţie a supravieţuirii,dezvoltării şi prosperării proprii.Naţiunea şi democraţia au devenit două

feţe ale aceleiaşi monede, prosperareapersonală a membrilor elitei, iar statulnaţional s-a dovedit a fi atоt un instrumentadecvat epocii respective, cоt şi ogaranţie a democraţiei şi a sistemuluiparlamentar.Modelele francez şi englez auinfluenţat, оn diverse proporţii, apariţiamajorităţii statelor naţionale a ţarilorvest-europene. Calea revoluţionarăfranceză, a unei constituţii naţionaleca temei al statului naţional (chiar dacăperioada constituţională a durat doartrei ani, fiind оnlocuită de un regimabsolutist) a fost urmată de Spania оn1820 şi de Belgia оn 1831, оn timp ceŢările Scandinave şi Ţările de Jos aufost influenţate de modelul evolutivenglez. Monarhia a devenit aici simbolulşi reprezentanţa statului naţional, bazatpe rădăcinile sale istorice, pe măsurăce pierdea treptat puterea de deciziepolitică directă. Nu este оntоmplătorfaptul că tocmai оn aceste state naţionalevestice monarhia a supravieţuit pоnăastăzi războaielor, transformărilor şiguvernelor muncitoreşti. Mai mult caatоt, ea a amortizat spiritele politice, n-apermis evoluarea luptei politice pоnăla războiul civil, ca formă extremă deconfruntare a intereselor politice.Оn Europa Centrală, şi mai ales оnGermania şi Italia de Nord, istoria adecurs puţin altfel. Divizarea acestorregiuni, influenţată direct de puterileexterne, care moderau оn mod conştientconstituţia şi configuraţia EuropeiCentrale ca rezultat logic a determinatesenţa ordinii politice europene.Starea amorfă a centrului Europei amenţinut timp de secole continentulоn echilibru.Europa Centrală separa MarilePuteri, asigurоnd o distanţă оntre ele,capabilă să оmpiedice conflicte de amploare.Acest spaţiu prezenta un terende luptă diplomatică pe timp de pace şi... teatru de război оn caz de conflict. Elоndeplinea rolul de piedică a unei preamari concentrări de forţe оn centrulEuropei. Domina situaţia оn care, cinecontrola acest teritoriu, fie că era vorbade una dintre Marile Puteri europene,sau de una care, оn caz de formare оnEuropa Centrală, putea păstra stabilitateape continent, numai dacă formao alianţă cu o altă putere europeană.Astfel, o concentrare de putere оn Germaniasau оn Nordul Italiei prezenta unpericol real pentru echilibrul european.Consecinţa imediată era formarea unorcoaliţii inamice, al căror succes eracu atоt mai real cu cоt o mare puterecentral-europeană dorea să se extindăоn mai multe direcţii оn acelaşi timp şinu dispunea de graniţe naturale caresă-i asigure o protecţie relativă. Dinaceastă cauză autonomia micilor stategermane şi italiene aranja, practic, petoţi vecinii europeni, deoarece garantaliniştea şi libertăţile relative pe continent,echilibrul оntre statele europeneşi оnsăşi existenţa lor. Este semnificativfaptul că Pacea Westfalică garantasupravieţuirea şi independenţa a maimult de 300 de state mici şi oraşe independente.Această fărоmiţare a fostreiterată peste un secol şi jumătate laCongresul de la Viena, cоnd oameniipolitici din Anglia, Franţa, Rusia, Prusiaşi Austria au redistribuit puterea pecontinent.Оn Estul Europei ideea de statnaţional era complet diferită de ordineapolitică existentă atunci оn Centrul şiVestul continentului. Estul nu cunoşteaAdministrarea publicг: teorie єi...89

90Administrarea publicг, nr. 2, 2008modul de formare a statului оn bazalegilor, constituţiei sau a oricărei alteinstituţii - prematur democratice alestatelor din Vest. Nu-i era caracteristicănici diversitatea micilor teritorii dinCentru.Europa de Est prezenta un teritoriual unor mari imperii, care cuprindeao multitudine de popoare, pe careоncercau să le menţină оn supunere.Marile ducate polonez-lituanian,suedez, relativ timpuriu şi-au оncetatexistenţa, оn schimb, imperiile otoman,rus şi habsburgic au supravieţuit nunumai revoluţiile amintite din Occident,dar, оn deplină forţă imperială,şi epoca constituirii statelor naţionale.Aceste imperii se caracterizau printr-oadministrare centralist-birocratică,despotică, mai ales оn cazul imperiilorotoman şi rus, şi ... conformă principiilorunui stat de drept, bugetar оn celaustriac, la care au fost alipiţi pentru operioadă de timp monarhia prusacă şinumeroşi supuşi polonezi. Pentru acesteimperii ideea unei naţiuni prezenta,cel puţin, două pericole: pe de o parte,ideea suveranităţii poporului contraziceastructurile de putere concentrateоn persoana domnitorului respectiv,pe de altă parte, dorinţa popoarelorasuprite de a avea propriul stat naţionalameninţa coeziunea imperiilor esteuropene,pentru că ea nu оnsemna caоn Europa Occidentală sau Centrală,că s-ar produce o schimbare internăоn stat, ci o revoltă оmpotriva statuluica atare, o dizolvare şi o secesiune astatului imperial.Оntr-un şir оntreg de state europene- Finlanda, Ţările Baltice, Polonia, Cehoslovacia,Romвnia, Bulgaria, Grecia,Albania şi Serbia, apărute ca rezultatal dispersării marilor puteri оn bazarealizării principiului autodeterminăriinaţionale, оncepоnd cu Grecia (1829),a fost iniţiat un discurs asupra acestuifenomen care s-a prelungit aproapeun secol. De menţionat că astfel decazuri asemănătoare au avut loc şi оnvestul Europei – de exemplu, Belgia s-adesprins de Regatul Unit al Ţărilor deJos, Norvegia a anulat uniunea regalăcu Suedia оn 1905, Irlanda, оn 1922,s-a despărţit de Regatul Unit al MariiBritanii şi Irlandei, Islanda a dizolvatоn 1944 uniunea cu Danemarca. Оnsăaceste cazuri totuşi nu s-au desfăşuratоn stilul estic al relaţiilor dintrepopoare.După Primul război mondial principiulautodeterminării naţionale,conceput de Woodrow Wilson, a formatbaza juridică a eliberării naţionalităţilorEuropei Centrale şi de Est de subdominaţia străină. Оn mod teoretic, sevorbea despre necesitatea distrugeriistatu-quo-ului vechilor puteri imperiale– Germania, Austria şi Rusia. Mai puţinse vorbea de posibilitatea provocăriiunui nou imperialism, оn numeleautodeterminării naţionale, care apăreaоn procesul distrugerii ordinii europenevechi, cel al noilor naţiuni. „Celeale Poloniei, Cehoslovaciei, Romвnieişi Iugoslaviei, - menţionează Hans J.Morgenthau, - erau remarcabile, darşi inevitabile, deoarece golul de puteretrebuia umplut, iar noile state eraudispuse să facă acest lucru. Imediatce au dobоndit putere, ele au invocatacelaşi principiu al autodeterminăriinaţionale оn apărarea noului statu-quo.Aceasta a fost cea mai puternică armăideologică de la sfоrşitul Primului războimondial pоnă la оncheierea celui de-al

doilea” 1 .Este deosebit de important dereţinut, că elementul naţional a avut oimportanţă politică decisivă оn procesulde constituire şi consolidare a stateloreuropene moderne. Оn fond, toatemişcările de protest şi revoluţionarede masă apelau la factorul naţional,care de la оnceput s-a dovedit a fidestul de efectiv pentru mobilizareaşi chiar exaltarea maselor оn scopuripolitice. Supunerea naţiunii politiculuia dat naştere оn Franţa la o nouă ideerevoluţionară despre naţiune, care eradefinită drept poporul activ politic.Părea a fi o construcţie conceptuală,dar, totodată, chiar de la оnceput s-adovedit a fi şi o armă eficientă de presiunepolitică.Conform acestei idei Franţarevoluţionară a exclus duşmaniirevoluţiei din naţiunea оnsăşi,declarоndu-i liberi, sau... folosindterminologia noastră contemporană -duşmani ai poporului. Una din cauzelesucceselor francezilor оn războaielenapoleoniene оmpotriva monarhiiloreuropene a constat оn faptul că naţiuneafranceză reuşea оn baza sentimentuluipatriotic-revoluţionar (revoluţionarii seconsiderau patrioţi, de atunci cuvоntul“patrie” a devenit simbol al naţiunii,care mai tоrziu s-a identificat nemijlocitcu statalitatea şi cetăţenia) să efectuezemobilizări de proporţii ale cetăţenilorliberi, care formau o armată monolităspiritual, mult superioară armatelorabsolutiste adunate din mercenari.Odată cu armatele franceze, ideeanaţiunii populare suverane a оnceputsă prindă rădăcini şi оn celelalte ţăriale Europei.Оn Germania оnsă, datorităfărоmiţării sale statale, s-a pus la bazăun alt concept, tot atоt de revoluţionarcare, contopindu-se cu idealul francez, apromovat naţiunea оn calitate de colectivitateculturală şi lingvistică. Franţa,cu teritoriul său оnchis şi instituţiilesale statale, a fost foarte aproape dea defini naţiunea ca naţiune politică,asupra căreia se aşezase suveranitateacoroanei. Această unitate оntre stat şinaţiune atunci оncă nu era de conceputоn Germania, unde miza principalăera solidaritatea spiritelor luminate,оnzestrate cu aceeaşi limbă, chiar şidincolo de graniţele teritoriale.Această deosebire a condiţiilor politico-socialela etapa timpurie a formăriicomunităţilor politice naţionale s-a aflatla baza preponderenţei оn varietateamasivă de tratări teoretice a naţiunii adouă direcţii de bază - constructivistă– franceză, occidentală şi primordialist- germană.Prima, cea constructivistă, presupuneo comunitate de oameni, caretrăiesc pe оntreg teritoriul statului, indiferentde originile etnice şi convingerilereligioase, şi care оşi are rădăcinilesale оn modelul francez, occidentalde constituire a naţiunii. Societateacivilă creată оn Franţa оn sec. XVIII-XIX a determinat din punct de vedereistoric tratarea naţiunii ca o anumităformă de concetăţenie, care includeоn componenţa sa pe toţi oamenii caretrăiesc pe un anumit teritoriu, indiferentde limba pe care o utilizează, culoareapielii şi convingerile religioase. O astfelde tratare liberală a naţiunii se bazeazăpe o anumită apropiere ideologică şialegerea politică a cetăţenilor, care,оmpreună cu instituţiile statului, prezentamecanisme ale solidarităţiiAdministrarea publicг: teorie єi...91

92Administrarea publicг, nr. 2, 2008de grup şi integrare a societăţii. Оnconsecinţă, la baza intereselor naţionalese află interesele materiale determinateexact raţional. Această tratare a permissă se оncetăţenească formula „un popor– un teritoriu – un stat”, care s-a aflatla baza constituirii statelor europeneоn sec. XIX.Al doilea model primordialist estecaracteristic experienţei formăriinaţiunii germane şi pune la baza unităţiisale comunitatea organică consolidatăde cultura comună. Оn acest caz, оnconstituirea naţiunii un rol primordialcapătă factorul etnogeneticşi, оn primul rоnd, limba, tradiţiileşi obiceiurile, care se focusează peimportanţa originii comune, rudenieide sоnge şi solidarităţii spirituale aleacestui grup de populaţie. Aceastăconstrucţie a stimulat оntotdeaunaapariţia intereselor, greu de raţionalizat,care provoacă emoţii şi sentimenteiraţionale de tipul „glasul sоngelui”,„chemarea strămoşilor” şi a.Оn restul ţărilor antrenate оn procesulde realizare a problemelor detranziţie - Bulgaria, Romвnia, fostelerepublici ale Iugoslaviei şi ex-sovietice,cele din spaţiul dominat de doctrinacomunistă după cel de-al doilea războimondial, pe parcursul perioadeipostrăzboi rece, au apărut probleme оncalea reformelor politice şi economice,legate de tradiţiile specifice şi de unpotenţial mai puţin adaptiv la modeluloccidental de constituire a statului dedrept bazat pe economia de piaţă.Оnsă această situaţie nicidecumnu poate fi considerată ca pretext alrecunoaşterii unei inferiorităţi spiritualea popoarelor Europei de Est оnfaţa celor din Occident. O altă cale dedezvoltare niciodată nu se echivaleazăcu subdezvoltarea, ceea ce din interesepolitice, nu fără rezultat, se implanteazăinsistent оn conştiinţa socială. Orientuleuropean, prin propria sacrificare, оşiaduce prinosul său оn situaţia actualăprosperă a Occidentului. Istoriculromвn, Josif Constantin Drăgan,apelează оn acest context la opinia celebruluimedievist francez, FerdinandLot: „Li se acordă o mare atenţie luptelorsterile ale Franţei şi Angliei оn sec.XIV şi XV. Dar ceea ce este importantpentru istoria europeană este rezistenţaopusă turcilor de către greci, sоrbi, unguri,valahi, moldoveni, ruşi, оn sfоrşit,din sec. XIII pоnă оn sec. XIV. Graţiesacrificării Balcanilor şi slavilor deest, civilizaţia occidentală a putut să sedezvolte оn Europa apuseană şi de acestlucru germanii, italienii, francezii etc...nu-şi dau seama оn chip suficient” 2 .Acest punct de plecare constituie unargument incontestabil оn formulareapoziţiei echitabile a diplomaţiei, dar şial administraţiei publice, оn vedereapromovării interesului naţional al statelorest-europene. Problemele apar maimult din cauza că ambele sarcini - constituireastatului de drept şi al economieide piaţă - se realizează cu potenţialuluman al ţărilor оn tranziţie format оncondiţii istorice specifice. Оn calitate demecanism principal al realizării acestorscopuri nu poate fi altcineva decоtstatul, ca subiect de bază al dreptuluiinternaţional, dar şi ca instituţie politicăreprezentativă a populaţiei, exprimatăprin interesele politice ale celor mai influenteformaţiuni şi partide politice, totоn proces de constituire, dar şi executivă,care prin instituţiile lor admini-strativedispun de monopolul asupra relaţiilor

cu ţările străine şi sоnt obligate, caprin politica lor externă să promovezeinteresul naţional al statului pe arenainternaţională, оn acelaşi rоnd - şi оnprocesul integrării europene.Оn principiu, toate activităţilestatului pe arena internaţională sоntdeterminate de interesul său naţional,componentele esenţiale ale căruia sоntsecuritatea, supravieţuirea şi suveranitatea.Interesul naţional este expresiavoinţei consolidate a majorităţiipopulaţiei ţării, exprimată prin declarareaindependenţei statale, indiferentde apartenenţa etnică sau confesională,оn vederea realizării unor obiective,bine determinate şi susţinute masivdin interior, şi de o politică externădesfăşurată activ pentru realizarea cоtmai amplă a acestui deziderat. Astfel,relaţiile internaţionale prezintă sferaciocnirilor, conflictelor şi consensuluiintereselor naţionale ale diferitelorstate. Dar aşa cum statele sоnt diferitesub aspect militar, economic, alaşezării geografice şi poziţiei geopolitice,promovarea interesului naţional esteоn strоnsă legătură cu aceşti factori.Această situaţie şi determină caracterulasimetric al relaţiilor internaţionale.Necesitatea apărării şi promovăriiinteresului naţional cere sporireapotenţialului militar, care la rоndulsău este оn dependenţă de surselenaturale, economice, tehnico-ştiinţifice,spirituale ale statului, pentru cărelaţiile internaţionale, оn esenţă, sоnt ointeracţiune оntre state, bazată pe forţă,оn care prioritate, din punctul de vedereal promovării interesului naţional, auţările mai puternice.Оn procesul tranziţiei de la sistemultotalitar la cel democratic, constituireaprincipalelor partide şi mişcări socialpoliticese realizează sub o puternicăinfluenţă a factorului extern. Areloc preluarea experienţei ţărilor maiavansate din punctul de vedere aldezvoltării sistemului politic democraticşi economiei de piaţă. Şi acestlucru este absolut firesc. Este firească,de asemenea, şi mişcarea оn parteaopusă, sporirea influenţei ţărilor maidezvoltate, оn acelaşi rоnd şi a celorvecine, asupra procesului de reformarea ţării оn tranziţie. Оn acest caz, devineimportantă stabilirea limitei raţionale aacestei influenţe, pentru ca dimensiuneaei să nu lezeze interesul naţional al ţăriiinfluenţate. Acest moment este de osemnificaţie deosebită pentru RepublicaMoldova.Оn vederea elaborării şi promovăriiinteresului naţional de stat, RepublicaMoldova se află, probabil, оncă laetapa iniţială. Din momentul obţineriiindependenţei politice au existat forţepolitice externe, care au оncurajatоn permanenţă pe cele interne оn vedereapăstrării unei neclarităţi, bazăa dezorientării populaţiei referitor laidentitatea statală. Această stare despirit оn opinia publică moldovenească afost alimentată şi de lipsa de sinceritate apoliticii conducerii noii Romвnii faţă detоnărul stat moldovenesc, provocată deun vis irealizabil şi revanşard. Оndatădupă decembrie 1989, оn condiţiiledezmembrării Uniunii Sovietice, оntot cazul оn relaţiile cu RepublicaMoldova, noua conducere, pretinsădemocratică, şi-a propus să operezecu termenii Tratatului de la Versailles,compromis prin declanşarea celui dealDoilea război mondial, dar оn bazacăruia Romвnia a fost promovată оnAdministrarea publicг: teorie єi...93

94Administrarea publicг, nr. 2, 2008rоndul ţărilor profitoare. „Tratatulde la Versailles, - menţionează HenriKissinger, - n-a funcţionat niciodată caun sistem la care să fi aderat puterilemajore şi a reprezentat ceva mai multdecоt un armistiţiu оntre două războaiemondiale” 3 .Оnsă acum, оn condiţiile prăbuşiriisistemului bipolar, constituit оn urmacelui de-al Doilea război mondial, оnrezultatul căruia Romвnia s-a consideratnedreptăţită, nu putea să nuse manifeste nostalgii de restabilirea „epocii de aur” a Romвniei Mari.„Dezintegrarea U.R.S.S., - scrie PeterCalvocoressi, - a оnsemnat pentruRomвnia declaraţiile de independenţăale R.S.S. Moldoveneşti cu populaţia оnparte romвnească” 4 . Cu alte cuvinte, sepărea că pentru Romвnia s-a deschis oposibilitate de retrocedare, ce ar trebuisă-i revină оn rezultatul acestei refaceride dimensiune mondială, dat fiindfaptul că şi apariţia ei pe harta lunii,la timpul respectiv, a fost tot un rezultatal unei conjuncturi internaţionalefavorabile pe fundalul revoluţiilor dela 1848. Iată, оn acest context, opiniacercetătorilor englezi: „Noile statebalcanice, fiecare dintre care creau insistentpachetul standard de atribute alenaţionalismului – imnuri, drapele, şcolişi cazărmi, de asemenea, nu erau оntrutotul satisfăcute. Оn noile sale frontiere,Romвnia, care cedase Rusiei Basarabiade Sud (aceasta era doar o parte acotei ruseşti оn redistribuirea finală),romвni erau ceva mai puţini, decоttrăiau оn hotarele vechi ale Valahiei şiMoldovei, şi оn căutarea posibilităţilorde acaparare de noi posesiuni teritoriale,privirile politicienilor romвnis-au оndreptat spre Transilvaniamaghiară” 5 . Dar acest vis s-a realizatоn altă conjunctură internaţionalăfavorabilă, оn rezultatul celui de alDoilea război mondial. „Romвnia, -menţionează Winston Churchill, - ca şiSerbia, a reuşit să obţină un teritoriuconsiderabil cu o populaţie numeroasă.Semiluna, pe hartă, a Romвniei s-atransformat оn lună plină, datorităalipirii Transilvaniei la Romвnia. Rezolvareaproblemei transilvaniene оnbaza principiului autodeterminării nuputea fi soluţionată. Un număr semnificatival populaţiei maghiare era izolatоn оncercuirea romвnească. Populaţiazonei romвneşti dorea alipirea laRomвnia; componenţa nucleului ţării– maghiarii doreau alipirea la Ungaria,dar şi una, şi alta, din aceste dorinţeveneau оn contradicţie cu principiulautodeterminării. Obligată să ţinăcont de acest principiu şi conştientă, оnacelaşi timp, că unitatea Transilvanieieste de mare importanţă, conferinţa depace a transmis toată ţara Romвniei şiprin aceasta a lipsit-o pe Ungaria de, celpuţin, un milion de maghiari” 6 .Astfel, problema integrării teritoriilorobţinute, fundamentareateoretică şi convingerea opiniei publiceinternaţionale оn legitimitatealor romвnească, a devenit problemacheiea politicii interne şi externe astatului romвn оn perioada interbelică.„Naţiuni ca Elveţia, Danemarca,Norvegia şi Suedia, - menţiona HansJ. Morgenthau, - nu sоnt obligate săezite оn a-şi defini politicile lor externeоn termenii menţinerii statu-quo-ului,deoarece lucrul acesta este recunoscut,оn general, ca fiind legitim. Alte naţiunica Marea Britanie, Franţa, Iugoslavia,Cehoslovacia şi Romвnia, care оn pe-

ioada interbelică au aplicat o strategieexternă similară, nu-şi puteau permitesă declare simplu că-şi propuneauapărarea posesiunilor. Deoarece оnsăşilegitimitatea statu-quo-ului din 1919a fost contestată оn interiorul acestorstate şi оn afara lor, ele erau obligate săinvoce principii morale capabile să facăfaţă sfidării” 7 . Aceste principii moraleau avut la diferite etape diverse forme demanifestare, de la absolutizarea dorinţeipopoarelor de unire оntr-un stat unitar,care a convins оntr-o măsură oarecareo parte a populaţiei Romвniei, dar maipuţin opinia publică internaţională,pоnă la оncercări de purificare etnică,manifestate prin cele mai antiumaneforme de genul Holocaustului şi utilizareacelor mai antidemocratice formede dirijare statală, prin respingereanecondiţionată a tuturor formelor deorganizare a minorităţilor, care оncadrul gоndirii autoritare implantateforţat decenii la rоnd, pot trezi unelealuzii la dezintegrarea statală. Оn rezultat,cele mai populare personalităţiale istoriei recente, sub tot felul desondaje, rămоn a fi Ion Antonescu şiNicolae Ceauşescu.Cu această mentalitate a conduceriiRomвniei s-a confruntat din primelezile ale independenţei sale tоnărul stat,Republica Moldova. „Este vorba de aldoilea stat romвnesc, - menţiona Ion Iliescu,atunci Preşedinte al Romвniei, - pecare noi l-am salutat ca atare, l-am sprijinitşi оl sprijinim, ca să-şi consolidezeindependenţa... faţă de fostul imperiu,nu faţă de Romвnia”. 8 Sau „...Declaraţiadin 27 august 1991 de proclamare aindependenţei Republicii Moldova ...a fost un pas important оn viaţa celuide-al doilea stat romвnesc desprins dinfostul imperiu sovietic – ce ocupase, оnmod samavolnic, оn 1940, ca urmare apactului Ribbentrop–Molotov, o bunăparte a teritoriului nostru naţional” 9 .„La 27 august 1991, - scrie fostul ambasadoral Romвniei оn RepublicaMoldova, Marian Enache, - cоnd s-aproclamat independenţa RepubliciiMoldova, Romвnia a fost primul statcare a făcut declaraţia de recunoaşterea acestui excepţional moment din istoriapopulaţiei de pe malul stоng alPrutului. Acest gest a fost considerat,оn condiţiile prăbuşirii imperiuluisovietic, primul pas spre o reоntregirefirească a spaţiului romвnesc” 10 . Ceechilibristică de stil, pentru a evitaformula protocolar-diplomatică –declaraţia de recunoaştere a statuluiRepublica Moldova. De cine a fostconsiderat prim-pas pentru reоntregire,autorul nu scrie, păcat, ar fi fost interesantpentru cetăţenii tоnărului stat,care habar n-aveau de perspectivapregătită pentru ei, cei proaspăt ieşiţidintr-o оntregire sovietică.Cum poate fi apreciată o astfel derecunoaştere, decоt un fals, dacă activitateadesfăşurată pentru consolidareatоnărului stat este percepută cu ironie,iritare şi chiar cu o ură rău mascată decătre ambasadorul „ţării-soră” de uzextern şi „ţării- mamă” de uz intern,care şi оn probleme ale politologieinu se sfieşte să corecteze savanţi binecunoscuţi оn spaţiul Europei de Sud-Est. „Importanţa anului 1994, - scrieMarian Enache, - pentru instituţionalizareaideologiei moldovenismului cadoctrină oficială de stat este apreciatăоn mod relevant de politologii ValeriuMoşneaga şi Gheorghe Rusnacоn monografia „Republica Moldova.Administrarea publicг: teorie єi...95

96Administrarea publicг, nr. 2, 2008Alegerile Parlamentare (1994) şiGeografia Politică a Electoratului”. 11„Eroarea” lor, - оn opinia diplomatuluiromвn, - trebuie găsită оnfrazele: „ Anul 1994 (anul adoptăriiConstituţiei Republicii Moldova - E.C.),se caracterizează prin consolidarea demai departe a poziţiilor statului moldovenesc... Pentru prima dată оn istoriapoporului moldovenesc, majoritateaabsolută a cetăţenilor s-a pronunţat prinvot direct „pentru” un stat moldovenescintegral şi independent... AdoptareaConstituţiei Republicii Moldova a devenitbaza politico-jurudică fără de careeste imposibilă construirea temeinică astatului independent moldovenesc” 12 .Cam acestea sоnt ideile „criminale”selectate de către ambasador. Cum deоnţeles o astfel de atitudine, dacă nu cao dorinţă a elitei politice romвneşti dea nu vedea statul Republica Moldova,recunoscut oficial оn prima zi, оn procesde consolidare şi dezvoltare? O astfelde poziţie din partea statului, оn sinceritateacăruia, la etapa iniţială, оntradevăr,credea o bună parte a populaţieiRepublicii Moldova, a fost o loviturăde graţie pentru procesul de formareşi conştientizare a interesului naţionalstatalmoldovenesc. Оn Romвnia, eraaşteptată şi оncurajată o altă comportarea elitei politice moldoveneşti, ostare de lucruri, cоnd ideile elaborate laBucureşti urmau să fie, necondiţionat,acceptate şi realizate оn RepublicaMoldova pentru a fi prezentateоn Europa ca dorinţă nestrămutată apărţii moldovene. „Romвnia a fost ceadintоi ţară care a salutat decizia (deindependenţă a Republicii Moldova –E.C.), considerоnd – aşa cum afirmau şioficial, şi оn particular, liderii mişcăriide renaştere naţională, - că este doar unpas intermediar оntre perioada sovieticăa Republicii Moldova şi declanşareaprocesului de reunificare a celor douăstate după modelul german” 13 . Deobservat, că se insistă că afirmaţiileaparţin liderilor mişcării de renaşterenaţională din Moldova, nu cuiva dinRomвnia, dar spune aceasta ambasadorulRomвniei.Cu regret, pe parcurs, constatareaunor divergenţe de opinii referitor lastarea de spirit a populaţiei celor douăţări, n-a dus la consultări ale factorilorde decizie оn vederea elaborării unormodalităţi de comportare reciprocacceptabile. Partea romвnă a mers pecalea ignorării totale a conlucrării cuautorităţile oficiale ale tоnărului statmoldovenesc la acest capitol, alegоndcochetarea, оncurajarea şi finanţareaopoziţiei оn vederea amоnării, nurenunţării la ideea absorbirii statuluimoldovenesc atоt de măgulitoareşi, aparent, realizabilă fără deosebitefort. „Frustrarea pentru comportamentulbasarabenilor, care au votatla consultarea populară оmpotrivaunirii cu Romвnia” 14 , a determinatinstituţiile respective ale statului romвnsă activeze pentru „contracararea tezeloristorice false cu privire la istorialimbii şi poporului romвn, promovatede cercurile guvernamentale de laChişinău, care alimentează tendinţelenaţional-iredentiste din RepublicaMoldova, ... continuarea editării şidifuzării оn Republica Moldova destudii pe teme istorice, lingvistice şiculturale şi cultivarea limbii romвneprin trimiterea de manuale şcolare,acordarea de burse, schimburi decadre didactice, extinderea legăturilor

directe оntre unităţile de оnvăţămоnt,cultură şi artă, ,, оn condiţiile оn careautorităţile guvernamentale din RepublicaMoldova resping sistematicpătrunderea culturii romвneşti оnspaţiul din stоnga Prutului” 15 (cursiv –E.C.). Autorul, reprezentantul oficialal Romвniei оn Republica Moldova,s-ar părea că contează pe compătimirepentru eforturile depuse оn condiţiileоn care autorităţile guvernamentaledin ţara de reşedinţă оncurcă activităţiide destabilizare socială provocată destatul pe care оl reprezintă. Este puţinprobabil că mai există vreo tară оnlume оn adresa oficialităţilor cărora ambasadorulRomвniei оşi poate permiteasemenea lipsă de respect. Sau, “ofertaRomвniei, - menţiona Primul-ministru,Adrian Năstase, - este, оn primul rоnd,una de suflet, care nu se adreseazăPreşedintelui, Primului - ministru sauGuvernului din Republica Moldova, citinerilor care doresc să оnveţe оn limbaşi cultura strămoşilor lor” 16 . O astfelde ignorare arogantă a oficialităţilormoldovene, de asemenea, e greu decrezut posibilă оn relaţiile Romвnieicu alte state.La rоnd cu toate acestea, şi faptulmenţinerii divizării teritoriale sereflectă tot mai mult asupra stării despirit a populaţiei Republicii Moldova,adоnceşte sentimentul de neоncrederea ei оn capacitatea statului de a rezolvaaceastă problemă. Are loc aprofundareapolarizării situaţiei economice şi a niveluluide trai. Pe de o parte, o оmbogăţirefără precedent, juridic оndoielnică, aunui număr tot mai redus de oameni,iar pe de altă parte, un flux tot maimare de emigranţi din ţară, practic,pe toate continentele, оn căutarea uneiposibilităţi minime de supravieţuire.Aceste procese, destul de variateca formă, au măcinat identităţileanterioare ale diferitelor categorii deindivizi, sociale şi grupuri profesionale.Оn scurt timp oamenii s-au trezitоntr-o lume liberă, necunoscută, puţinconstructivă şi promiţătoare, оn carenu se mai regăseau nici pe sine, nicicoordonatele elementare, obişnuite deorientare. Acest teren social totdeaunaa fost favorabil instigărilor naţionaliste,pentru mobilizarea nemulţumiţilor, оnbaza spaimei pentru viitor, şi investirea naţionalismului оn calitate de curentpolitic dominant. Această situaţie a fostpercepută de către grupurile de intereseprofitoare оn calitate de instrumentefectiv al obţinerii şi menţinerii la putereоn cele mai multe ţări din spaţiul fosteiUniuni Sovietice şi fostei Iugoslavii şi adevenit, cu deosebiri neesenţiale, fundamentulideologic al comportamentuluiclasei politice din aceste ţări.Republica Moldova, şi оn acest caz,datorită particularităţilor amintite,şi-a manifestat specificul. Graba şiinsistenţa factorului extern de convertirea naţionalismului moldovenescfragil, dar simpatizat de o bună partedin populaţie, оn cel organizat, de tipulcelui interbelic romвnesc, au оnstrăinatşi marginalizat promotorii lui. La toatealegerile parlamentare de după proclamareaindependenţei, partidele cu unprogram pronunţat proromвn n-au acumulatniciodată nici 10% din voturilealegătorilor 17 , cei care au cochetat cuaceastă idee au acumulat cel mai mareprocent оn 1998 – 19,4%. Au cоştigattoate alegerile forţele, care au pledatcategoric pentru o Moldovă suverană şiindependentă, ceea ce vorbeşte despreAdministrarea publicг: teorie єi...97

98Administrarea publicг, nr. 2, 2008faptul că elaborarea şi promovarea interesuluinaţional-statal este o problemăstringentă ce reflectă voinţa majorităţiiabsolute a populaţiei ţării.Оn acest context, prezintă interesopinia cercetătorului romвn, Radu Florian,care оn baza studiilor sale de maimulţi ani, efectuate оn cadrul Institutuluide Teorie Socială al Academiei Romвnea ajuns la concluzia că „ actualul val alnaţionalismului şi conflictele sоngeroasepe care le-a provocat confirmă o datămai mult că naţionalismul extremistn-are nimic comun cu ideologianaţională, cu exprimarea identităţiinaţiunilor şi naţionalităţilor, că eleste o excrescenţă patologică de mareintensitate, care imprimă o direcţieparoxiastică şi distructivă procesului istoric.El nu rezolvă o situaţie de criză, cio cronicizează, provocоnd degringoladasocietăţii. Respingerea naţionalismuluiagresiv este singura soluţie raţionalăpentru asigurarea stabilităţii sociale,singura şansă pentru stăvilirea fenomenelorde criză şi singura cale pentruоnaintarea şi susţinerea ideii de libertateumană” 18 .Statul este unicul exponent al interesuluinaţional, el există şi funcţioneazăprin activitatea birocraţiei de stat,raţionalismul elitei naţionale şi prinstructurile integrative ale puterii destat. Cu regret, la noi o bună parte abirocraţiei, a elitei politice şi structuriоntregi menite să integreze societatea,uneori cu bună ştiinţă, dar şi din lipsade experienţă şi tradiţii de gestionare amecanismelor funcţionării statale, nuasigură realizarea sarcinilor ce-i revinstatului ca instituţie reprezentativă avoinţei populaţiei. Iar datorită faptuluică оn acest caz vacuumul nu ce poatepăstra, el este umplut cu conţinutulintereselor altor state. Programele,practic, ale majorităţii partidelor, sоntorientate doar electoratului curent оnscopul de a obţine cоt mai multe voturi.Ele sоnt socialiste pentru muncitori şiţărani, anticomuniste pentru patroni,naţionaliste pentru o parte din intelectualitate,educată оn baza manualeloraltui stat, sau, ce e şi mai grav, plătită dealt stat. Cоte odată se creează impresiacă discuţia proiectelor actelor legislativese orientează оn mod special оndirecţii bene-fice intereselor asigurăriicondiţiilor „de seră” pentru activitateaformaţiunilor politice, оn defavoarea intereselor vitale ale ţării. De ce, de exemplu,nu sоnt obligate partidele politice, reieşind din situaţia specifică creată, să prezintepentru оnregistrare apartenenţa unui anumit număr de membri din raioanele deest ale Republicii Moldova? Fie că 25 la sută din teritoriu, prevăzute ca limită aspaţiului rămas neacoperit, să nu se refere la aceste raioane. La sigur, lucrul lorpe acest teren, оn scopul reоntegrării ţării, ar spori substanţial.Sau, alt exemplu, pentru nimeni nu-i secret, că de la bun оnceput statul romвnplăteşte, deseori lunar, sub diferite forme personalităţi influente din RepublicaMoldova cu sume băneşti destul de mari оn comparaţie cu cele ce le prezintăstatul moldovenesc colegilor acestor persoane de la noi din ţară. Se are оn vederelocuri nominale оn parlament, funcţii оn aparatul central al executivului,indemnizaţii membrilor de onoare ai Academiei Romвne, salarii clerului MitropolieiBasarabiei, pensii pentru cei ce şi-au recăpătat cetăţenia pe care niciodatăn-au avut-o, susţinerea financiară a unor publicaţii, care se plоng că nu se bucură

de libertăţi depline, uitоnd că ele promovează interesele unui stat străin, fapt condamnabilextrem de dur оn orice alt stat, оn acelaşi rоnd şi оn Romвnia. Costulfinanciar al acestei politici să-l aprecieze contribuabilul romвn, dacă оl aranjeazăcoraportul rezultatelor obţinute cu sumele decontate din bugetul Romвniei şi dacăele obligatoriu şi оn totalitate au fost cheltuite оn aceste scopuri, sau o parte afost sustrasă de funcţionarii romвni cărora li s-a оncredinţat gestionarea lor, fărămecanismul public de control contabil pe teren.Analiza dinamicii de afirmare internaţională a Republicii Moldova, a niveluluide conştientizare a populaţiei ţării a interesului naţional, a potenţialului intelectualde promovare a eficacităţii activităţii оn acest domeniu a administraţieipublice la toate nivelurile ne permite să constatăm un nivel relativ redus al roluluifuncţionarului public оn acest proces, manifestat prin оncercări de eschivare dela implicarea оn confruntarea ideologică actuală din societatea moldovenească,оn procesul de redresare şi consolidare a ei. De asemenea, avem extrem depuţine exemple ce ar demonstra dorinţa de a mobiliza resursele intelectuale laformarea şi dezvoltarea sentimentului patriotismului, dragostei şi mоndriei faţăde ţara natală, patria noastră Republica Moldova, a studierii profunde a IstorieiMoldovei, оn vederea argumentării fundamentului ştiinţific al dreptului său legitimla dezvoltare independentă оn strоnsă legătură cu celelalte state-naţiuni оnbaza dreptului internaţional ce asigură egalitatea оn drepturi a tuturor statelorrecunoscute ale lumii.Formarea capacităţilor funcţionarului public de combatere a ideilor, conceptelorantistatale şi antinaţionale, ale provocărilor, menite să discrediteze, să lezezeinteresul naţional al Republicii Moldova, să dezorienteze opinia publică, să implantezepesimismul оn vederea perspectivei dezvoltării independente a statului,formează una din priorităţile de bază ale activităţii Academiei de AdministrarePublică pe lоngă Preşedintele Republicii Moldova. Planurile de studii оn acestscop cuprind discipline bine fundamentate ştiinţific, care cuprind toate sferelede activitate a funcţionarilor publici оn vederea optimizării dezvoltării societăţiimoldoveneşti şi оndreptate spre consolidarea sa statală şi sporirea bunăstăriimateriale şi spirituale a populaţiei.Administrarea publicг: teorie єi...99Bibliografie1Morgenthau, Hans J. Politica оntre naţiuni: Lupta pentru putere şi luptapentru pace. Iaşi, Polirom, 2007. - P. 137-138.2Drăgan Josif Constantin. Istoria romвnilor. Editura EUROPA NOVA,Bucureşti, 1999. - P. 92.3Kissinger Henri, Diplomaţia, Bucureşti Editura ALL. - P. 729.

Legislaþie100Administrarea publicг, nr. 2, 2008

D E C R E Tpentru promulgarea Legii privind Codulde conduită a funcţionarului publicОn temeiul art. 93 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova,Preşedintele Republicii Moldova d e c r e t e a z ă:Articol unic. – Se promulgă Legea nr. 25-XVI din 22 februarie 2008 privindCodul de conduită a funcţionarului public.PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA Vladimir VORONINnr. 1600-IV. Chişinău, 3 aprilie 2008.L E G Eprivind Codul de conduită a funcţionarului publicParlamentul adoptă prezenta lege ordinară.Capitolul IDISPOZIŢII GENERALEAdministrarea Legislaţie publicг: teorie єi...Articolul 1. Obiectul, scopul şi domeniul de aplicare(1) Codul de conduită a funcţionarului public (denumit оn continuare Cod)reglementează conduita funcţionarului public оn exercitarea funcţiei publice.(2) Codul are drept scop stabilirea unor norme de conduită оn serviciul publicşi informarea cetătenilor cu privire la conduita pe care trebuie să o adoptefuncţionarul pubiic оn vederea oferirii unor servicii publice de calitate;asigurarea unei administrări mai bune оntru realizarea interesului public;contribuirea la prevenirea şi eliminarea corupţiei din administraţia publică şicrearea unui climat de оncredere оntre cetăţeni şi autorităţile publice.(3) Normele de conduită prevăzute de Cod sоnt obligatorii pentru toţifuncţionarii publici.(4) Orice оncălcare a Codului constituie abatere disciplinară căreia i se aplicăprevederile legislaţiei privind funcţia publică şi statutul funcţionarului public.101Capitolul IIPRINCIPIILE DE CONDUITĂ A FUNCTIONARULUI PUBLICArticolul 2. Principiile de conduită a funcţionarului public оn exercitareafuncţiei publice, funcţionarul public se călăuzeşte de următoarele principii:a) legalitate;b) imparţialitate;c) independenţă;d) profesionalism;e) loialitate.Articolul 3. Legalitatea

102Administrarea publicг, nr. 2, 2008(1) Оn exercitarea atribuţiilor ce оi revin, funcţionarul public este obligatsă respecte Constituţia Republicii Moldova, legislaţia оn vigoare şi tratateleinternaţionale la care Republica Moldova este parte.(2) Funcţionarul public care consideră că i se cere sau că este forţat săacţioneze ilegal sau оn contradicţie cu normele de conduită va comunica acestfapt conducătorilor săi.Articolul 4. Imparţialitatea(1) Funcţionarul public este obligat să ia decizii şi să оntreprindă acţiuniоn mod impartial, nediscriminatoriu şi echitabil, fără a acorda prioritate unorpersoane sau grupuri оn funcţie de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă,religie,sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială.(2) Funcţionarul public trebuie să aibă un comportament bazat pe respect,exigenţă, corectitudine şi amabilitate оn relaţiile sale cu publicul, precum şi оnrelaţiile cu conducătorii, colegii şi subordonaţii.(3) Funcţionarul public nu trebuie să determine persoanele fizice sau juridice,inclusiv alţi funcţionari publici, să adopte comportamente ilegale, folosindu-sede poziţia sa oficială.Articolul 5. Independenţa(1) Apartenenţa politică a funcţionarului public nu trebuiesă influenţeze comportamentul şi deciziile acestuia, precum şi politicile, deciziileşi acţiunile autorităţilor publice.(2) Оn exercitarea funcţiei publice, funcţionarului public оi este interzis:a) să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor politiceşi a altor organizaţii social-politice;b) să folosească resursele administrative pentru susţinerea concurenţilorelectorali;c) să afişeze, оn incinta autorităţilor publice, оnsemne sau obiecte inscripţionatecu sigla sau denumirea partidelor politice ori a candidaţilor acestora;d) să facă propagandă оn favoarea oricărui partid;e) să creeze sau să contribuie la crearea unor subdiviziuni ale partidelorpolitice оn cadrul autorităţilor publice.Articolul 6. Profesionalismul(1) Funcţionarul public are obligaţia să-şi оndeplinească atribuţiile de serviciucu responsabilitate, competenţă, eficienţă, promptitudine şi corectitudine.(2) Funcţionarul public este responsabil pentru оndeplinirea atribuţiilorsale de serviciu faţă de conducătorul său nemijlocit, faţă de conducătorul ierarhicsuperior şi faţă de autoritatea publică.Articolul 7. Loialitatea(1) Funcţionarul public este obiigat să servească cu bună-credinţă autoritateapublică оn care activează, precum şi interesele legitime ale cetăţenilor.(2) Funcţionarul public are obligaţia să se abţină de la orice act sau faptă,care poate prejudicia imaginea, prestigiul sau interesele legale ale autorităţii

publice.Capitolul IIINORMELE DE CONDUITĂ A FUNCŢIONARULUI PUBLICArticolul 8. Accesul la informaţie(1) Funcţionarul public, potrivit atribuţiilor ce оi revin şi conform legislaţieiprivind accesul la informaţie, este obligat:a) să asigure informarea activă, corectă şi la timp a cetăţenilor asupra chestiunilorde interes public;b) să asigure accesul liber la informaţie;c) să respecte termenele prevăzute de lege privind furnizarea informaţiei.(2) Funcţionarul public este obligat să respecte limitările accesului la informaţie,оn condiţiile legii, оn scopul protejării informaţiei confidenţiale, a vieţii private apersoanelor şi a securităţii naţionale, precum şi să asigure protectia informaţiilordetinute faţă de accesul, modificarea sau distrugerea lor nesancţionate.(3) Comunicarea cu mijloacele de informare оn masă оn numele autorităţiipublice este realizată numai de către funcţionarul public abilitat cu acest drept.Articolul 9. Utilizarea resurselor publice(1) Funcţionarul public este obligat să asigure protecţia proprietăţii publiceşi să evite orice prejudiciere a acesteia.(2) Funcţionarul public este obligat să folosească timpul de lucru, precum şibunurile aparţinоnd autorităţii publice, numai оn scopul desfăşurării activităţiloraferente funcţiei publice deţinute.(3) Funcţionarul public trebuie să asigure, potrivit atribuţiilor ce оi revin,folosirea eficientă şi conform destinaţiei a banilor publici.(4) Funcţionarului public оi este interzis să utilizeze bunurile autorităţii publicepentru a desfăşura activităţi publicistice, didactice, de cercetare sau alte activităţineinterzise de lege оn interes personal.Articolul 10. Conduita оn cadrul relaţiilor internaţionale(1) Funcţionarul public care reprezintă autoritatea publică оn cadrul unororganizaţii internaţionale, instituţii de оnvăţămоnt, conferinţe, seminare şi alteactivităţi este obligat să aibă o conduită, care să nu prejudicieze imaginea ţării şia autorităţii publice pe care le reprezintă.(2) Funcţionarul public aflat оn deplasare de serviciu este obligat să aibăun comportament corespunzător regulilor de protocol şi să respecte legile ţăriigazdă.(3) Оn relaţiile cu reprezentanţii altor state, funcţionarului public оi esteinterzis să exprime opinii personale privind aspectele naţionale sau disputeleinternaţionale.Articolul 11. Cadouri şi avantaje(1) Funcţionarului public оi este interzis să solicite sau să accepte cadouri,servicii, favoruri sau alte avantaje care оi sоnt destinate personal sau familiei,rudelor, prietenilor, persoanelor fizice sau juridice cu care are sau a avut relaţiiAdministrarea Legislaţie publicг: teorie єi...103

104Administrarea publicг, nr. 2, 2008de afaceri sau de natură politică, care оi pot influenţa corectitudinea оn exercitareafuncţiei publice deţinute sau pot fi considerate drept recompensă оnraport cu atribuţiile sale de serviciu.(2) Funcţionarul public poate accepta, conform normelor de politeţe şi de ospitalitateunanim recunoscute, semne de atenţie şi suvenire simbolice a căror valoarenu depăşeşte un salariu minim pe ţară, stabilit prin hotărоre de Guvern.(3) Cadourile acceptate cu оncălcarea dispoziţiilor alin. (2) se transmit оngestiunea autorităţii publice respective оn modul prevăzut de lege.(4) Dacă funcţionarului public i se propune un avantaj necuvenit, el trebuiesă ia măsurile necesare pentru a-şi asigura protecţia:a) să refuze avantajul necuvenit; acesta nu trebuie acceptat pentru a fi folositca probă;b) să оncerce să identifice persoana care i-a făcut propunerea;c) să-şi asigure martori, de exemplu, colegii de serviciu;d) să оnscrie detaliat aceste acţiuni оntr-un registru oficial special;e) să raporteze imediat această tentativă superiorului său ori, direct,autorităţilor competente;f) să-şi desfăşoare activitatea оn mod normal, оn special cea pentru care i s-aoferit avantajul necuvenit.Articolul 12. Conflictul de interese(1) Funcţionarul public este obligat să evite conflictul de interese.(2) Orice conflict de interese declarat de către un candidat la funcţia publicătrebuie să fie aplanat pоnă la numirea sa оn funcţie.(3) Procedura privind declararea şi soluţionarea conflictelor de interese estereglementată de legislaţia cu privire la conflictul de interese.Articolul 13. Obligaţiile funcţionarului pubiic cu funcţie de conducere(1) Funcţionarul public cu funcţie de conducere are obligaţia să promovezenormele de conduită şi să asigure respectarea acestora de către funcţionariipublici din subordine.(2) Оn exercitarea atribuţiilor specifice funcţiilor publice de conducere,funcţionarul public are obligaţia:a) să asigure egalitatea de şanse şi tratament оn ceea ce priveşte carierafuncţionarilor publici din subordine;b) să examineze şi să aplice cu obiectivitate criteriile de evaluare a competenţeiprofesionale pentru personalul din subordine, оn cazul оn care propune sau aprobăpromovări, transferuri, numiri sau eliberări din funcţii ori acordă stimulentemateriale sau morale, excluzоnd orice formă de favoritism sau discriminare;c) să evite criteriile discriminatorii, de rudenie, afinitate sau alte criterii neconformecu normele de conduită, prevăzute de Cod оn accesul sau promovarea оn

funcţia publică;d) să оntreprindă acţiunile necesare pentru prevenirea corupţiei оn rоndulfuncţionarilor publici din subordine, precum şi să poarte răspundere pentrueşecurile survenite ca urmare a оndeplinirii necorespunzătoare a acţiunilor оncauză.Capitolul IVDISPOZIŢII FINALEArticolul 14(1) Prezenta lege intră оn vigoare la 1 ianuarie 2009.(2) Guvernul:a) оn termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi:- va aduce actele sale normative оn concordanţă cu prevederile prezenteilegi;Administrarea Legislaţie publicг: teorie єi...105

Societatea civilăşi statul de drept

PERFECŢIONAREA PROCEDURII DE RIDICAREA EXCEPŢIEI DE NECONSTITUŢIONALITATEОN REPUBLICA MOLDOVASUMMARYVictor PUŞCAŞ,judecător la Curtea Constituţionalăa Republicii Moldova,doctor оn dreptSocietatea civilг єi statul de dreptThe most important victory of the judicial and law reform in the Republicof Moldova, which gives independence to the judges, is in our opinion the right ofjudicial bodies not to apply normative acts contravening the Constitution in thesolution of either civil, penal or administrative conflicts. In such cases, the legalinstitutions have the right to request the control of the constitutionality of theapplicable normative acts in the solution of conflicts in whose aim the legislatorhas introduced the procedure of checking the exception from constitutionality.107Ce оnseamnă excepţia de neconstituţionalitate? Оn opinia unor autori 1 , excepţiade neconstituţionalitate reprezintă o procedură de iniţiere de către instanţele dejudecată, din oficiu sau la cererea persoanelordependente de actul justiţiei,a controlului conformităţii cu normeleconstituţionale a unui act normativ,care va fi aplicat sau deja a fost aplicatla soluţionarea litigiului.О n p r e z e n t , e x c e p ţ i a d eneconstituţionalitate reprezintă singuracale pentru persoanele fizice de a supunecontrolului constituţionalităţii actelenormative presupuse neconstituţionale,оn baza cărora au fost şi trebuie să fierezolvate litigiile.Excepţia de neconstituţionalitateeste considerată o cale indirectă,deoarece controlul constituţionalităţiipoate fi efectuat numai prin instanţade judecată оn cadrul examinării uneicauze judiciare.Statistica Curţii Constituţionale nedemonstrează că această cale de controlal constituţionalităţii actelor normativeaproape că nu funcţionează.Оn anii 1996, 1999, 2004 şi 2006Curtea Constituţională nu a examinatnici o excepţie de neconstituţionalitate;оn 1997, 2001 şi 2005 a examinat cоte2 excepţii anual; оn 2000, 1998, 2000,2002 şi 2003 - cоte una. Оn total aufost pronunţate 10 hotărоri asupra

108Administrarea publicг, nr. 2, 2008excepţiilor de neconstituţionalitate;11 sesizări n-au fost admise spre examinare.Vom menţiona că pe parcursul anilor1996–2006 Curtea Constituţională a recunoscutneconstituţionale integral sauparţial 174 de acte normative. Aceastăstatistică demonstrează prevalenţa controluluiconstituţional abstract al actelornormative enumerate оn art.135 alin.(1)lit.a) faţă de controlul concret, prevăzutde art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţieşi efectuat la solicitarea instanţelorjudecătoreşti prin intermediul CurţiiSupreme de Justiţie.Care este cauza? Vom оncercasă răspundem la această оntrebare,analizоnd factorii subiectivi şi obiectivi,care limitează persoanele fizice şi juridice,precum şi instanţele judecătoreştisă recurgă la ridicarea excepţiei deneconstituţionalitate, drept garanţie aefectuării unei justiţii conforme standardelorinternaţionale.Unul din factorii principali, оnopinia noastră, rezidă оn conştientizareanecesităţii folosirii mecanismuluiexcepţiei de neconstituţionalitate decătre judecători, procurori, avocaţi şialţi participanţi la procesul judiciar.Ce se are оn vedere? Practica CurţiiConstituţionale confirmă faptul căinstanţele judecătoreşti ridică rareoriexcepţia de neconstituţionalitate dinpropria iniţiativă. Deseori ele respingоn mod neоntemeiat demersurile saule satisfac neverificоnd care anumenormă sau parte a normei aplicabile larezolvarea litigiului se află оn legăturăcauzală nemijlocit cu litigiul 2 . Nu estefolosit nici dreptul de a ridica excepţiade neconstituţionalitate la orice etapă aprocesului judiciar: оn prima instanţă,оn instanţa de apel sau оn instanţa derecurs (ordinar şi neordinar) şi altele.Оn opinia noastră, оn societatemai persistă regula aplicării oarbe anormelor de drept, cunoscută regimuluisovietic, оn care domina concepţiaprezumţiei constituţionalităţii normelorde drept adoptate de autorităţile publicecentrale. La nivel informaţionalexistă o supraapreciere a ConvenţieiEuropene a Drepturilor Omului,оn defavoarea aplicării normelorconstituţionale la rezolvarea litigiilor.Probabil, această opinie s-a creat subpresiunea multiplelor cauze pierdutela CEDO şi a recomandărilor insistenteale instanţelor judecătoreşti ierarhicsuperioare de a aplica direct normeleConvenţiei. Pentru confirmare aş puteaaduce mai multe exemple pe care le-amexpus la diferite forumuri şi оn literaturade specialitate.Mă voi limita la un caz recent. Оnziarul „Moldova Suverană” din 27noiembrie 2007 3 , оn care se analizeazăHotărоrea CEDO din 9 octombrie 2007оn cauza Klionov versus Moldova 4privind „modificarea alin.(2) art. 437CPC, оn special excluderea sintagmei„...prevederile art.85 alin.(4) şi aleart.86 neavоnd incidenţă”, autorul comentariuluideduce următoarele: „Or,instanţele judecătoreşti au obligaţia săaplice оn mod direct concluziile CurţiiEuropene оn orice caz concret ce estesupus aprecierii lor, fără să aşteptemodificările necesare оn Codul deprocedură civilă”.Presupunem că sintagmele, la careface referire autorul comentariului,contravin Constituţiei, оn opinia lui,оnsă, este mai simplu de a aplica directprevederile Convenţiei оn baza

art. 46, decоt de a supune controluluiconstituţionalităţii actele normative carecontravin Constituţiei.Consider că tendinţa de diminuarea rolului Constituţiei Republicii Moldovaоn raport cu CEDO necesită a fischimbată. Pentru că:- normele procedurii civile şi penaleobligă instanţele judecătoreşti săsupună controlului constituţionalităţiiactele normative care contravinConstituţiei 5 ;- hotărоrile explicative ale PlenuluiCurţii Supreme de Justiţie nr.2 din30 ianuarie 1996 şi nr.17 din 19 iunie2000 6 obligă instanţele judecătoreştisă verifice nu numai circumstanţelede drept şi de fapt ale litigiului, darşi să pună actul normativ оn balanţajustiţiei, verificоndu-l atоt din punctulde vedere al constituţionalităţii, cоtşi al conformităţii cu ConvenţiaEuropeană;- Curtea Europeană pentru DrepturileOmului recomandă statelor– membre ale Consiliului Europei sărezolve conflictele la nivel naţional şisă aplice mai оntоi legislaţia naţională,care nu contravine Constituţiei statului,respectiv Convenţiei Europene. Curteade la Strasbourg priveşte excepţia deneconstituţionalitate ca o prelungire aaccesului la justiţie, inclusiv la CurteaConstituţională.Оn cazul Boicenko versus Moldova 7Curtea de la Strasbourg a recunoscuturmătoarele: „Chiar şi admiţоnd faptulcă articolele invocate de Guvern ar fipermis detenţia reclamantului, aceastaar contraveni art.25 din Constituţie, careprevede оn termeni clari că arestarea seface оn temeiul unui mandat, pentru odurată de cel mult 30 de zile”.Şi mai categoric s-a pronunţatCurtea de la Strasbourg оn cazul S.Pronina versus Ucraina 8 . S-a constatatcă „оn sistemul de drept al Ucrainei,оn care persoanele fizice nu au dreptulla adresări individuale la CurteaConstituţională a Ucrainei, instanţelejudecătoreşti naţionale sоnt obligatesă verifice conformitatea actelor normativecu Constituţia şi dacă aparsuspiciuni privind constituţionalitateaactelor (n.a.) să se adreseze cu un demerspentru deschiderea procesului dejurisdicţie constituţională”. Оn acestcaz Curtea Europeană a conchis căinstanţele judecătoreşti ucrainene demai multe niveluri n-au făcut nici oоncercare de a supune controluluiconstituţionalităţii actele normativeaplicabile la soluţionarea litigiului. Osituaţie similară, оn opinia noastră,există şi оn Republica Moldova.Practica ne demonstrează că potfi pierdute la CEDO cauzele şi оn cazde neridicare a excepţiei de neconstituţionalitate.Al doilea factor este perfecţionareamecanismului excepţiei de neconstituţionalitate.Pentru primadată instituţia excepţiei deneconstituţionalitate a fost introdusăоn Constituţia Republicii Moldovadin 29 iulie 1994. Art.135 alin.(1) lit.g)stipulează că Curtea Constituţională„rezolvă cazurile excepţionale deneconstituţionalitate a actelor juridice,sesizate de Curtea Supremă deJustiţie”.Vom menţiona că оntr-o perioadăde aproximativ 10 ani legislatorul arevăzut de cоteva ori procedura ridicăriiexcepţiei de neconstituţionalitate şi nuоntotdeauna a reuşit.Societatea civilг єi statul de drept109

110Administrarea publicг, nr. 2, 2008De exemplu, оn Codul de procedurăcivilă excepţia de neconstituţionalitatea fost introdusă pentru prima dată prinLegea nr.942 din 18 iulie 1996 9 .Din mecanismul prevăzut de art.11CPC оn redacţia precedentă putemdeduce următoarele:- instanţelor judecătoreşti li s-a impusobligaţia să verifice conformitateaactului normativ aplicabil la rezolvarealitigiului cu Constituţia; dacă instanţaajungea la concluzia că actul normativadoptat după 27 august 1994 contravineConstituţiei, era obligată să nu-l aplice,dar conform procedurii, să-l remită prinintermediul Curţii Supreme de JustiţieCurţii Constituţionale pentru controlulconstituţionalităţii;- instanţei judecătoreşti i s-a acordatun anumit nivel de independenţă faţăde Curtea Supremă de Justiţie. CurteaSupremă nu era оn drept să se pronunţeasupra sensului propunerii făcute deinstanţa ierarhic inferioară, dar eraobligată să formuleze sesizarea şi să oprezinte Curţii Constituţionale;- era clară competenţa оn materie aCurţii Supreme de Justiţie, ca instanţăjudecătorească de drept comun, şi aCurţii Constituţionale, ca instanţă decontrol constituţional.Noul Cod de procedură civilă (оnvigoare din 12.06.2003), 10 prevedeaоn art.12 acelaşi mecanism, cu uneleexcepţii. Art.12 din Codul de procedurăcivilă stipula că „Curtea Supremă deJustiţie examinează propunerea şi,dacă aceasta este оntemeiată, adreseazăCurţii Constituţionale sesizarea оnconformitate cu prevederile Coduluijurisdicţiei constituţionale”. Sintagma„dacă propunerea este оntemeiată”a creat, оn opinia noastră, un şir dedificultăţi, care au influenţat negativactul justiţiei.Prin aceste modificări:- s-a limitat dreptul judecătorilor,curţilor de apel şi instanţelorjudecătoreşti specializate de a contestaactele normative ce contravinConstituţiei, оn baza cărora puteau firezolvate litigiile;- оn problemele aplicării normelorde drept neconforme Constituţiei,instanţele judecătoreşti inferioare audevenit dependente de opinia CurţiiSupreme de Justiţie;- Curtea Supremă de Justiţie, contrarart.134 alin.(1) din Constituţie, adevenit оn problema dată a doua autoritatede jurisdicţie constituţionalăоn Republica Moldova. Ea determinăconstituţionalitatea actului normativconsiderat neconstituţional de instanţelejudecătoreşti inferioare;- s-a redus iniţiativa judecătoreascăpentru controlul constituţional al actelornormative.Sоntem de părere astfel că la aplicarearestrоnsă a excepţiei a influenţatşi opinia unor specialişti 11 , care cereauParlamen-tului „abilitarea Curţii Supremede Justiţie cu dreptul de a sepronunţa pe marginea admisibilităţiipropunerilor instanţelor judecătoreşti,ierarhic inferioare privind ridicareaexcepţiei de neconstituţionalitate”.La 21 iulie 2006, Legislatorul amodificat iarăşi Codul de procedurăcivilă 12 , prin Legea nr.244-XVI din 21iulie 2006, introducоnd un nou articol,articolul 12 1 „Ridicarea excepţiei deneconstituţio-nalitate”, оn care au fostintroduse noi reglementări.Astfel, conform noii proceduri, oriceinstanţă de judecată poate sesiza direct

Curtea Constituţională fără intermediereaCurţii Supreme de Justiţie. SesizareaCurţii Constituţionale poate avealoc nu numai la orice etapă a procedurii,dar şi la etapa de executare a hotărоriipronunţate. Pоnă la adoptarea hotărоriiCurţii Constituţionale se suspendă nunumai procedura de examinare a pricinii,dar şi procedura de executare ahotărоrii judecătoreşti.Considerăm că aceste reglementăriconduc la perfecţionarea proceduriiridicării excepţiei deneconstituţionalitate.Oferind оnsă fiecărei instanţejudecătoreşti dreptul de a ridica excepţiade neconstituţionalitate direct la CurteaConstituţională, Legislatorul n-a ţinutcont de faptul că, potrivit art.135 alin.(1) lit.g), acest drept оi revine exclusivCurţii Supreme de Justiţie. CurteaConstituţională, examinоnd sesizărilejudecătoriilor Făleşti 13 la 26.03.07, şi asectorului Rоşcani 14 mun. Chişinău la19.06.07, nu le-a acceptat spre examinaremenţionоnd, оn fond că CurteaConstituţională poate fi sesizată doarde subiecţii indicaţi оn art.25 din Legeacu privire la Curtea Constituţională(inclusiv Curtea Supremă de Justiţie),оn privinţa actelor normative stipulateоn art.135 alin.(1) lit.a), iar оnbaza art.135 alin.(1) lit.g) – exclusivde Curtea Supremă de Justiţie, la propunereajudecătoriei ordinare. Nici оnConstituţie, nici оn Legea cu privire laCurtea Constituţională, nici оn Coduljurisdicţiei constituţionale, instanţelejudecătoreşti, cu excepţia Curţii Supremede Justiţie, nu sоnt recunoscuteca subiect cu drept de sesizare la CurteaConstituţională. Astfel, doar CurteaSupremă de Justiţie poate ridica оnfaţa Curţii Constituţionale excepţiade neconstituţionalitate a actului normativ.Pentru a abilita fiecare instanţăjudecătorească cu dreptul de a ridicaexcepţia de neconstituţionalitate,este necesar de a modifica art.135din Constituţie, expunоnd lit.g)оn următoarea redacţie: „CurteaConstituţională rezolvă cazurileexcepţionale de neconstituţionalitatea actelor normative, sesizate deinstanţele judecătoreşti”. Astfel,s-ar finaliza procedu-ra excepţiei deneconstituţionalitate.Societatea civilг єi statul de drept111Una dintre problemele mult discutate la ora actuală este lărgirea atribuţiilorCurţii Constituţionale şi оndeosebi introducerea plоngerii constituţionale. Deşiproblema se discută pe parcursul a 10 ani, оncă nu a fost formulată propunereafinală. După părerea noastră, nu se face o distincţie clară оntre obiectulplоngerii constituţionale şi obiectul excepţiei de neconstituţionalitate. Dacăobiectul plоngerii constituţionale poate fi orice acţiune (inacţiune) sau omisiune aautorităţilor publice privind respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale,obiectul excepţiei de neconstituţionalitate оl constituie doar actele normative aleautorităţilor publice.Ambele atribuţii trebuie să оnglobeze astfel de principii de bază, cum ar fi asigurareaaccesului la justiţie, asigurarea dreptului la apărare, asigurarea dreptuluila o justiţie imparţială, obiectivă şi echitabilă şi alte principii constituţionale.

112Administrarea publicг, nr. 2, 2008Bibliografie1V. Zubco. Curtea Constituţională – unica autoritate politico-jurisdicţională.Chişinău, 2000; A.Arseni. Drept constituţional şi instituţii politice. Vol.1,Chişinău, CEP USM, 2005; N.Osmochescu. Curtea Constituţională la doi anide activitate. Buletinul tinerilor jurişti, 1997, nr.1; V. Puşcaş. Unele problemeprivind excepţia de neconstituţionalitate. Revista Naţională de Drept, 2006, nr. 4;V.Puşcaş. Оmbunătăţirea sau оnrăutăţirea mecanismului de ridicare a excepţieide neconstituţionalitate, Legea şi viaţa, 2007, nr.2.2Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.184 – 187/24 din 14.12.2007.3Ion Muruianu. Realizarea dreptului de acces efectiv la justiţie prin prismaachitării taxei de stat. „Moldova Suverană”, 27.11.2007.4http://www.dejure.md5Art.7, art.12 din CPC, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.104-110/441 din 07.06.2003.6Hotărоrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.2 din 30 ianuarie 1996 Cuprivire la practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a unor prevederiale Constituţiei Republicii Moldova. Culegere de hotărоri explicative ale CurţiiSupreme de Justiţie. Chişinău 2002; Hotărоrea Plenului Curţii Supreme de Justiţienr.17 din 19 iunie 2000 Privind aplicarea оn practica judiciară de către instanţelejudecătoreşti a unor prevederi ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omuluişi a libertăţilor fundamentale. Culegere de hotărоri explicative ale Curţii Supremede Justiţie. Chişinău, 2002.7Cazul Boicenko versus Moldova (nr. 41088/05) http://cmiskp.cchr.coe.int8Cazul S.Pronina versus Ucraina (nr. 63566/00.2006) http://cmiskp.cchr.coe.int9Legea nr.942 din 18 iulie 1996 pentru modificarea şi completarea Coduluide procedură civilă. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 81-82/763 din

CONSTITUIREA SINDICATELOR - BAZADREPTULUI CONSTITUŢIONAL DE ASOCIERENicolae ROMANDAŞ,doctor оn drept, conferenţiar universitarSocietatea civilг єi statul de dreptSummaryAccording to the Law on Syndicates (No.1129-XIV/2000), Trade Unions aredefined as social organizations formed on benevolent principles of entities unitedby common interests, including the ones that deal with their activity and whichare constituted in the aim of defending the professional, economic, labour andsocial collective and individual rights and interests. The present article revealsthe fact that according to the legislation in force different categories of peoplecan form a syndicate. Employees, public functionaries, free lance professionals(lawyers, notaries) etc can be among these. Neither the Code on Labour of January28, 2003, nor the Law on Syndicates restricts the citizens’ rights to associatein trade unions.Prin Legea sindicatelor (nr. 1129-XIV/2000) 1 , sindicatele sоnt definite caorganizaţii obşteşti din care fac parte,pe principii benevole, persoane fiziceunite după interese comune, inclusivce ţin de activitatea lor şi constituite оnscopul apărării drepturilor şi intereselorprofesionale, economice, de muncăşi sociale colective şi individuale alemembrilor lor.Se impune o importantă precizare,potrivit căreia, interesele salariaţilorunităţii оn cadrul parteneriatului socialpot fi reprezentate şi de reprezentanţiialeşi ai acestora. Reieşind din prevederileart. 21 alin. 2 din Codul muncii alRepublicii Moldova (оn continuare –CM al RM) 2 , reprezentanţii salariaţilorconstituie o alternativă a sindicatelor, eiputоnd acţiona doar оn lipsa acestora.Coexistenţa lor este exclusă.Existenţa reprezentanţilor salariaţilornu este obligatorie. Legea instituie doaro posibilitate şi nu o obligaţie pentrusalariaţi de a-şi alege reprezentanţii.113

114Administrarea publicг, nr. 2, 2008Оmputernicirile reprezentanţiloraleşi ai salariaţilor, modul de exercitarea acestora, precum şi durata şi limitelemandatului lor, se stabilesc de adunareagenerală (conferinţa) a salariaţilor (art.21 alin. 1 din CM al RM). Comentоndacest text normativ, considerăm călegiuitorul trebuie să reflecte orientativcele mai importante atribuţii alereprezentanţilor aleşi ai salariaţilor.Оn urma examinării Legii RM nr.1129-XIV/2000, conchidem că principiilecare stau la baza organizăriişi funcţionării sindicatelor ar putea fisintetizate astfel:- sindicatele se constituie оn mod benevolоn baza dreptului constituţional deasociere, nimeni neputоnd fi constrоnssă facă parte sau nu dintr-un sindicat,ori să se retragă sau nu dintr-un asemeneasindicat. Acest principiu cunoaşteşi o anumită concretizare. Reieşinddin prevederile art. 6 alin. 2-3 al LegiiRepublicii Moldova nr. 1129-XIV/2000,se interzice:- a condiţiona angajarea la lucru,avansarea оn serviciu, precumşi concedierea persoanei din cauzaapartenenţei la un anumit sindicat,din cauza оnscrierii sau ieşirii dinsindicat;- a influenţa persoanele prinameninţare sau mituire, prin promisiuni(de a оmbunătăţi condiţiile de muncă,de serviciu, de studii etc.), оn scopulde a le obliga să renunţe la оnscriereaоn sindicat, să iasă dintr-un sindicat şisă se оnscrie оn alt sindicat, să dizolvede sine stătător sindicatul sau prin alteacţiuni ilegale.Sindicatele, оn activitatea lor, sоntindependente faţă de autorităţile publicede toate nivelurile, faţă de partidelepolitice, faţă de asociaţiile obşteşti, faţăde patroni şi asociaţiile acestora, nusоnt supuse controlului lor şi nu li sesubordonează. Datorită faptului că intereselesindicatului şi ale angajatoruluisоnt opuse (divergente), angajatorul,uneori, recurge la crearea, оn cadrulunităţii, a unui sindicat paralel cu caresă poată ajunge la оnţelegere şi care săse opună activităţii sindicatului iniţial.Această practică este interzisă prinConvenţia Organizaţiei Internaţionalea Muncii (оn continuare – ConvenţiaOIM) nr. 98/1949 „Privind aplicareaprincipiilor dreptului la organizaţie şide purtare a tratativelor colective” 3 ,potrivit căreia organizaţiile lucrătorilorşi ale celor ce angajează trebuie să beneficiezede o protecţie corespunzătoarecontra tuturor actelor de amestec aleunora faţă de alţii, fie direct, fie prinagenţii lor sau membrii, оn formarea,funcţionarea şi administrarea lor. Оnspecial, sоnt asimilate actele de amestec,măsurile ce tind să provoace crearea deorganizaţii ale lucrătorilor, dominate decel ce angajează sau o organizaţie a celorce angajează, sau să susţină organizaţiiale lucrătorilor prin mijloace financiaresau оn alt fel, оn scopul plasării acestororganizaţii sub controlul celui careangajează sau al altei organizaţii a celorce angajează;- sindicatele beneficiază de protecţieconstituţională, inclusiv judiciară,оmpotriva acţiunilor discriminatorii,care urmăresc limitarea libertăţii laasociere оn sindicate şi activităţii lor,desfăşurate conform statutului.Din definiţia legală a noţiunii desindicate, se desprind următoareletrăsături caracteristice ale sindicatelor:- sindicatele se constituie оn temeiuldreptului de asociere consfinţit de

Constituţie. Acest drept face parte dincategoria drepturilor fundamentale aleomului; оn virtutea lui, orice salariat aredreptul de a оntemeia şi de a se afilia lasindicate pentru apărarea intereselorsale (art. 42 alin. 1 din ConstituţiaRM 4 );- sindicatele оşi desfăşoară activitateaоn temeiul statutelor proprii, cucondiţia de a fi corespunzătoare prevederilorlegale;- sindicatele se constituie оn scopulapărării drepturilor şi intereselor profesionale,economice, de muncă şi socialecolective şi individuale ale membrilorlor. Această trăsătură denotă faptul căsindicatele nu se pot organiza pentru aurmări obiectivele politice.Realizоnd o imagine retrospectivăasupra rolului sindicatelor оn societate,menţionăm faptul că, оn trecutul sovietical ţării noastre, sindicatele erauprivite ca unul dintre cele mai importanteelemente ale organizării politicea societăţii. Оn aceste condiţii, funcţiade apărare socială era realizată decătre structuri sindicale оntr-un regimlimitat.Preşedintele Federaţiei sindicatelorindependente ale Rusiei M.V. Şmakov 5consideră că, оn prezent, оn FederaţiaRusă, nu este posibilă depolitizareaactivităţii sindicatelor. Оn continuare,M. V. Şmakov remarcă faptul că sindicatelenu pot fi privite ca organizaţii,totalmente apolitice, ce se preocupă numaide probleme economice, deoarece,o astfel de atitudine limitează influenţasindicatelor şi restrоnge sfera lor deactivitate;- sindicatele sоnt, prin natura lorjuridică, subiecte ale dreptului privat.Această concluzie se оntemeiază pefaptul că sindicatele se pot constituinumai оntr-un mod liber. Reieşind dinlegislaţia civilă, putem remarca faptul căele se raportă la categoria persoanelorjuridice ce au un scop nelucrativ (necomercial).Libertatea de asociere, inclusivexercitarea drepturilor sindicale, faceparte din categoria drepturilor civile şipolitice, fiind un drept civil şi a drepturiloreconomice, sociale şi culturale,ca drept economic şi social.Ca drept civil, libertatea de asociereeste reglementată оn Declaraţiauniversală a drepturilor omului din1948 şi оn Pactul cu privire la drepturilecivile şi politice, iar ca drept economicşi social, оn Pactul omonim 6 .Caracteristica libertăţii de asociereca drept civil este realizată оn art. 22 dinPactul cu privire la drepturile civile şipolitice. Astfel, la punctul 1 se prevedecă: „Orice persoană are dreptul de a seasocia оn mod liber cu altele, inclusivdreptul de a constitui sindicate şi de aadera la ele pentru ocrotirea intereselorsale”.Limitele exercitării libertăţii deasociere sоnt enunţate la punctul 2 dinacest articol, care recunoaşte statelordreptul: a) de a impune limitări determinatede apărarea securităţii naţionale,a securităţii publice, ordinii publice oripentru a ocroti sănătatea sau moralitateapublică sau dreptul şi libertăţilealtora; b) de a impune restricţii legaleоn exercitarea acestui drept de cătremembrii forţelor armate şi ai poliţiei.Ca drept economic şi social, libertateade asociere include оn sine 4componente 7 : a) dreptul oricărei persoanede a forma, оmpreună cu altepersoane, sindicate şi de a se afilia laun sindicat la alegerea sa. Exercitareaacestui drept nu poate face obiectulSocietatea civilг єi statul de drept115

116Administrarea publicг, nr. 2, 2008altor restricţii decоt cele prevăzutede lege şi care constituie măsuri necesareоntr-o societate democratică,оn interesul securităţii naţionale saual ordinii publice, ori pentru a ocrotidrepturile şi libertăţile altora; b) dreptulsindicatelor de a forma federaţii sauconfederaţii naţionale şi dreptul acestoradin urmă de a forma organizaţiisindicale internaţionale şi de a se afiliala acestea; c) dreptul sindicatelor dea-şi exercita liber activitatea; d) dreptulla grevă, exercitat оn conformitate culegile fiecărei ţări.Оn opinia autorului A. Ţiclea, libertateasindicală garantează fiecăruiindivid, care desfăşoară o activitateprofesională dreptul de a constitui unsindicat sau de a adera la acesta, ca şidreptul de a se retrage dintr-un sindicat,sau de a nu adera la el 8 .Libertatea sindicală se poate manifestaatоt pe plan individual, cоt şi peplan colectiv.Pe plan individual, libertateasindicală se manifestă оn dreptul recunoscutal oricărei persoane, careexercită o profesie de a adera оn modliber la un sindicat, de a se retragecоnd doreşte din sindicat sau de a nuadera la nici un sindicat. N. Voiculescua concluzionat că dreptul de asociere оnsindicate este o premisă indispensabilăa exercitării depline a libertăţii sindicale9 .Reieşind din legislaţia оn vigoare,mai multe categorii de persoane se potsindicaliza. Printre acestea se numără:persoanele оncadrate оn muncă;funcţionarii publici; persoanele careоşi exercită profesiuni liberale (avocaţii,notarii) etc. Nici Codul muncii din 28martie 2003, nici Legea sindicatelor nulimitează dreptul cetăţenilor la asociereоn sindicale.Оn Romвnia, Legea sindicatelornr. 54/2003 10 (art. 4) prevede că nu sepot sindicaliza următoarele categoriide persoane: cele care deţin funcţii deconducere; cele care deţin funcţii dedemnitate publică; magistraţii şi cadrelemilitare permanente.Spre deosebire de libertatea sindicalăindividuală, libertatea sindicală colectivăpriveşte organizaţiile sindicale оnоntregul lor. Оn acest sens, menţionămfaptul că, reieşind din dispoziţiile art. 5alin. 1 al Legii RM nr. 1129-XIV/2000,sindicatele sоnt independente faţă deautorităţile publice de toate nivelurile,de partidele politice, de asociaţiileobşteşti, precum şi faţă de patroni;„sindicatul este оn drept de sine stătătorsă-şi elaboreze şi să-şi aprobe statutulşi regulamentele administrative, să-şistabilească structura şi să-şi aleagă independentreprezentanţii, să-şi formezeaparatul, să-şi desfăşoare activitatea şisă-şi formuleze programul de acţiuni”(art. 9 alin. 1 din Legea RM nr. 1129-XIV/2000).Prevederile legale invocate mai sus auo importanţă deosebit de mare, dat fiindfaptul că ele au menirea să evite constituireaşi funcţionarea aşa-numitelorsindicate „galbene” aflate sub influenţaangajatorilor şi care оn activitatea lorpromovează mai degrabă intereseleacestora şi nu ale salariaţilor 11 .Оn raporturile dintre diferite sindicate,libertatea sindicală colectivă semanifestă sub semnul egalităţii оn drepturi.Оn confirmarea acestui fapt, puteminvoca prevederile art. 5 alin. 2 din LegeaRM nr. 1129-XIV/2000, potrivit cărora:„Sindicatele sоnt egale оn drepturi şi potsă colaboreze cu orice centre sindicale,inclusiv din alte ţări, cu organizaţii

sindicale internaţionale, regionale şi cualte organizaţii similare”.Sindicatul se оntemeiază, benevol,pe bază de interese comune (profesie,ramură etc.) şi activează, de regulă, laоntreprinderi, оn instituţii şi organizaţii,indiferent de forma juridică de organizareşi de tipul de proprietate, deapartenenţa departamentală sauramurală. Angajatorul nu este оn dreptsă оmpiedice asocierea persoanelorfizice оn sindicat.Analizоnd dispoziţiile art. 7 alin. 2din Legea nr. 1129-XIV/2000, constatămcă legea oferă posibilitatea organizăriisau оnscrierii оn sindicate şi şomerilor,persoanelor care nu sоnt angajate,precum şi celor care exercită legal oactivitate de muncă оn mod individual.Sоntem, probabil, оn prezenţa uneitehnici legislative defectuoase, deoarecelegiuitorul recurge la noţiuni imprecise(organizarea şi оnscrierea оn sindicate)ce nu se оntоlnesc оn alte texte normative.Astfel, Constituţia RepubliciiMoldova (art. 42 alin.1) оntrebuinţează,оn acest sens, noţiunile de оntemeiereşi afiliere la sindicate.Sоntem de părere că persoanelor carenu sоnt angajate şi şomerilor trebuie săli se recunoască numai dreptul de asocierela sindicate (nu şi de оntemeierea acestora).Ar fi incorect să nu oficializăm argumentelede care s-a condus legiuitorulnostru cоnd a admis posibilitateaоntemeierii şi asocierii оn sindicate apersoanelor neangajate şi a celor careexercită o activitate de muncă оn modindividual. Astfel, analizоnd Amendamenteşi propuneri la proiectul Legiisindicatelor, concluzionăm că legiuitoruls-a condus de următoarele: potrivitart. 42 din Constituţie, dreptul de aоntemeia sindicate este prevăzut pentrusalariaţi. Оnsă, reieşind din dispoziţiileart. 4 al Legii Supreme, dispoziţiileconstituţionale privind drepturileomului se interpretează şi se aplică оncorespundere cu Declaraţia Universalăa Drepturilor Omului 12 , cu pactele şitratatele la care Republica Moldova esteparte. Оn urma analizei prevederilorart. 23 alin. 4 din Declaraţia Universalăa Drepturilor Omului, se poate constatacă orice persoană are dreptul de aоntemeia şi a se afilia la sindicate pentruapărarea intereselor sale.Argumentele legiuitorului nostrunu şi-au găsit confirmarea оn instrumenteleOrganizaţiei Internaţionale aMuncii. Astfel, оn Convenţia OIM nr.87/1948 „Privind libertatea asocieriişi protecţia dreptului la organizaţie” 13se face dinstincţie оntre lucrători şicei care angajează, оntre organizaţiilelucrătorilor şi organizaţiile celor ceangajează, rezultоnd, оn mod evident,că оn toate cazurile convenţia sereferă la persoane, care оşi desfăşoarăactivitatea оn temeiul raporturilor demuncă.Оn doctrina romвnă 14 s-a ilustrat cănu se pot sindicaliza persoanele carenu exercită o activitate profesională:şomerii, pensionarii, studenţii şi elevii.Оn argumentarea acestei concluzii,autorii romвni invocă faptul că scopulsindicatelor este acela de a apăra drepturileprevăzute şi оn contractele colectivede muncă, precum şi de a promovainteresele profesionale, economice etc.ale membrilor lor. Or, pensionarii,studenţii ş.a. nu sоnt supuşi contractelorcolective de muncă şi nici nu auinterese derivate din exercitarea unorprofesii 15 .Deşi Legea sindicatelor conţine multeSocietatea civilг єi statul de drept117

118Administrarea publicг, nr. 2, 2008inovaţii binevenite, totuşi ea conţine şiunele lacune. Astfel, art. 15 alineatul 1din legea nominalizată prevede că aceiconducători ai unităţilor economiceоn care nu s-au constituit organizaţiisindicale, nu pot fi membri ai comisiilorpentru negocieri colective. Aceastăcondiţionare a includerii patronilorоn comisiile pentru negocieri colectiveоn funcţie de constituirea organizaţieisindicale primare contravine art. 42 dinConstituţie şi art. 5 din Carta SocialăEuropeană Revizuită 16 , potrivit căreiamuncitorii şi patronii sоnt оn drept săconstituie organizaţii la alegerea lor.Оn doctrină se discută dacă opersoană poate fi, concomitent, membrăa două sau mai multe organizaţii sindicale.Оn opinia noastră, acest lucru esteposibil, deoarece, nici Legea sindicatelor,nici instrumentele internaţionalela care Republica Moldova este parte(Convenţia OIM nr. 87 „Privind libertateaasocierii şi protecţia dreptuluila organizaţie”) nu prevăd, оn acestsens, nici o restricţie. Cu toate acestea,apreciem că libertatea sindicalăa sindicaliştilor, care оşi desfăşoarăactivitatea оn alte unităţi urmează săfie restrоnsă, deoarece, оn unele cazuri,aceasta poate atenta la confidenţialitateaactivităţii angajatorului. Ca urmare,considerăm drept oportună consfinţirea,prin dispoziţiile statutelor organizaţiilorsindicale, a limitării (sau, chiar, ainterdicţiei) dublei apartenenţe la structurisindicale distincte.Оn conformitate cu art. 8 alin. 2 dinLegea nr. 1129-XIV/2000, organizaţiasindicală primară se constituie dininiţiativa a cel puţin 3 persoane, consideratefondatori. Оn acest scop,fondatorii se оntrunesc la adunarea(conferinţa) constituantă a organizaţieisindicale la care: se adoptă hotărоreade constituire a organizaţiei sindicale;se aleg organele şi/sau persoanele deconducere: comitetul (biroul) sindical,comisia de cenzori, preşedintele(vice-preşedintele) organizaţiei sindicale;se adoptă hotărоrea de afiliere lafederaţia (confederaţia) sindicală dejaexistentă.Se cere menţionat că organizaţiasindicală primară nou-creată trebuie săse afilieze la o federaţie sau confederaţiesindicală deja existentă. Această concluziese оntemeiază pe dispoziţiile art.10 alin. 5 din Legea sindicatelor potrivitcărora, organizaţia sindicală primarăobţine drepturi şi obligaţii de persoanăjuridică, potrivit statutelor centrelorsindicale naţional-ramurale saunaţional-interramurale оnregistrate.Оn Republica Moldova predominăopinia potrivit căreia, prin afilierea lao federaţie (confederaţie) sindicală,organizaţia sindicală nou-creată vabeneficia de mai multe avantaje, cumar fi 17 :- va primi, la solicitare, ajutorulnecesar pentru elaborarea şi negociereacontractului colectiv de muncă, precumşi altă asistenţă (juridică, informaţionalmetodicăetc.), din partea federaţieisindicale respective;- prin intermediul organelor deconducere ale federaţiei sindicale,va putea operativ să facă demersuricătre organele puterii de stat, forurileinternaţionale abilitate оn domeniulapărării drepturilor de muncă şi socialeale salariaţilor;- va obţine sprijin şi solidaritatesindicală оn cazul desfăşurării unoracţiuni de protest etc.Dispoziţiile legale, ce ţin de obligativitateaafilierii organizaţiei sindicale

primare la o federaţie (confederaţie)sindicală, pot fi supuse unei critici vehemente.Astfel, legiuitorul procedeazăоntr-un mod inconsecvent, menţionоnd,pe de o parte, că, potrivit art. 8 alin. 4al Legii sindicatelor, „sindicatele se potasocia оn centre sindicale ramurale sauinterramurale teritoriale...”, iar, pe dealtă parte, condiţionоnd dobоndireapersonalităţii juridice de afilierea lastructuri sindicale ierarhic superioare(art. 10 alin. 5 din Legea citată maisus).Оn acelaşi timp, este necesar areleva faptul că dispoziţiile art. 10alin. 5 din Legea sindicatelor оncalcăprincipiul egalităţii оn drepturi a sindicatelor,deoarece, legiuitorul, obligоndorganizaţiile sindicale primare şi centrelesindicale teritoriale să se afiliezela o federaţie sindicală, pune оn pericolindependenţa (autonomia) acestorstructuri sindicale.Din analiza prevederilor Legiipatronatelor (nr. 976-XIV/2000)concluzionăm că, spre deosebire demişcarea sindicală, dreptul patronilorla asociere (la constituirea asociaţiilorpatronale) nu cunoaşte condiţionăride tipul obligativităţii asocierii la ofederaţie sau confederaţie patronală.Ţinem să menţionăm faptul că structurilesindicaliste la nivel naţional (detip federaţie sau confederaţie sindicală)se оntemeiază prin parcurgerea anumitoretape. Prima dintre ele se referă laelaborarea proiectului de statut şi aprobareaacestuia la adunarea generală amembrilor fondatori. A doua etapă sereferă la оnregistrarea sindicatului оncalitate de persoană juridică.Cele mai multe dificultăţi se оntоlnescla elaborarea şi redactarea statutuluifederaţiei sau confederaţiei sindicale,prin care se stabileşte modul de constituire,structura organizaţională şifuncţionarea sindicatului respectiv,care apoi se supune votului adunăriide constituire.Potrivit art. 9 alin. 3 al Legii nr.1129-XIV/2000, statutul sindicatului vacuprinde prevederi cel puţin cu privirela: a) denumirea şi sediul sindicatului;b) scopurile şi sarcinile sindicatului,metodele şi formele de realizare alor; c) modul оn care se dobоndeşteşi оncetează calitatea de membru alsindicatului; d) drepturile şi obligaţiilemembrilor de sindicat; e) cuantumulcotizaţiilor şi modul lor de оncasare;f) denumirea organelor de conducere,modul lor de alegere şi de revocare,durata mandatelor şi atribuţiile lor; g)condiţiile de deliberare a adunărilor,conferinţelor, congreselor pentruadoptarea statutului, modificarea lui şiadoptarea altor hotărоri; h) structuraorganizaţională, modalitatea comasării,aderării, divizării sau dizolvării sindicatului,precum şi a distribuirii, transmiteriiori lichidării patrimoniului lui; i)modalitatea asocierii оn centre sindicalesub formă de federaţii, confederaţii.Statutul sindicatului nu poateconţine prevederi contrare Constituţieişi Legii sindicatelor nr. 1129-XIV din 7iulie 2000.Conform art. 10 alin. 1 al Legii nr.1129-XIV/2000, calitatea de persoanăjuridică a sindicatului la nivel naţionalramuralşi naţional-interramural aparedin momentul оnregistrării lui de cătreMinisterul Justiţiei.Ministerul Justiţiei este obligat săadopte, оn termen de o lună de la dataprezentării documentelor specificate maisus, decizia de a оnregistra sindicatul şide a elibera certificatul de оnregistrareSocietatea civilг єi statul de drept119

120Administrarea publicг, nr. 2, 2008de stat sau de a refuza оnregistrarea,argumentоnd decizia dată.Neоnregistrarea sindicatului оntermenul stabilit sau refuzul de aоnregistra din motive pe care fondatoriile consideră neоntemeiate poatefi contestat оn instanţa de judecată оnmodul prevăzut de Legea contenciosuluiadministrativ nr. 793-XIV din 10februarie 2000 18 .Referitor la cerinţele legale ce ţinde оnregistrarea sindicatelor, se cererelevat faptul că ele nu depăşesc şi nuintră оn conflict cu prevederile art. 5al Cartei Sociale Europene Revizuite.Astfel, оn Repere practice privind aplicareaCartei Sociale Europene Revizuiteşi elaborarea rapoartelor naţionale 19se menţionează că оnregistrarea obligatorienu lezează dreptul sindical cucondiţia că: a) există protecţia cuvenităcontra abuzului de putere, оn cazulrefuzului de a оnregistra sindicatul; b)taxa de оnregistrare este rezonabilă;c) exigenţele privind numărul minimde membri nu sоnt abuzive. Din examinareaLegii RM nr. 1129-XIV/2000,rezultă că principiile, care stau la bazaorganizării şi funcţionării sindicatelorar putea fi sintetizate astfel:Оn calitate de persoană juridică,sindicatul dispune de un patrimoniu,are dreptul de a contracta şi de a figuraоn justiţie оn calitate de reclamant saupоrоt, este responsabil pentru actelesale licite şi ilicite.Sindicatul este titularul unui patrimoniu.Reieşind din prevederile art.25 alin. 2 al Legii nr. 1129-XIV/2000,patrimoniul sindicatelor include:оntreprinderi, terenuri, clădiri deproducţie şi nelegate de producţie,instalaţii, instituţii balneo-sanatoriale,turistice, sportive şi alte instituţii deоntremare, instituţii de culturalizare,ştiinţifice şi de оnvăţămоnt, fond locativ,bănci, tipografii, edituri, valori mobiliare,utilaj, inventar şi alte bunuri.Patrimoniul sindicatelor este inviolabil,indivizibil şi nu poate fi naţionalizat,оnsuşit, оnstrăinat sau gestionat de altepersoane, inclusiv de autorităţile publice,fără acordul proprietarului.Subiecţi ai dreptului de proprietate asindicatelor sоnt organizaţiile sindicaleşi asociaţiile acestora, care au statutde persoană juridică. Persoana fizică,membru al organizaţiei sindicale, nuare drept de proprietate asupra coteidin patrimoniul sindicatelor.O altă consecinţă a personalităţiijuridice este aceea că sindicatele potоncheia diferite contracte, convenţiisau acorduri cu alte persoane juridiceşi cu persoane fizice. Cel mai importantdintre ele este contractul colectiv demuncă, оncheiat оn urma negocieriicondiţiilor de muncă, оn corespunderecu prevederile art. 26-41 din Codul muncii al Republicii Moldova.Sindicatul poate figura ca reclamant sau pоrоt оn faţa oricărei instanţe dejudecată. De asemenea, sindicatul poate intenta o acţiune civilă оn vederea apărăriidrepturilor şi intereselor membrilor săi şi ale altor persoane оn temeiul art. 73 dinCodul de procedură civilă 20 al RM şi art. 21 din Legea nr. 1129-XIV/2000. Ca oconcretizare la cele expuse mai sus, vom remarca faptul că sindicatul poate adresaоn judecată cerere оn apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale membruluisău numai оn temeiul cererii scrise a acestuia.

Ca orice persoană juridică, sindicatul are organe proprii de conducere, careacţionează оn numele său. Responsabilitatea sindicatului poate fi contractuală(de exemplu, оn cazul nerespectării contractului colectiv de muncă) sau delictuală(de exemplu, оn cazul unei greve organizate оn mod ilegal).Оn doctrina juridică 21 s-a discutat оn privinţa unor aspecte ce ţin de răspundereajuridică a sindicatului pentru declanşarea unei greve оn mod ilegal. Codul muncii(art. 370 alin. 2) prevede, оn acest sens, că instanţa de judecată, care a constatatilegalitatea grevei va obliga organizatorii grevei (sindicatul) să repare prejudiciulmaterial şi cel moral cauzate, conform Codului muncii şi altor acte normativeоn vigoare.Nu sоntem de acord cu legiuitorul care concepe răspunderea persoanelor vinovatede organizarea şi declanşarea grevei ilegale drept una de natură materială (dedreptul muncii). Ea nu poate fi o răspundere materială, deoarece paguba adusăunităţii nu are legătură cu munca acelor persoane, ci cu inactivitatea lor. Оnafară de aceasta, sindicatul (nu se află оn raporturi de muncă cu angajatorul, iarreprezentanţii salariaţilor nu organizează şi nu conduc acea acţiune revendicativăоn temeiul contractelor lor individuale de muncă.Concluzionăm că organizatorii grevei, declarate sau organizate оn modnelegitim, suportă răspunderea civilă delictuală. Deci, dreptul angajatorului ladespăgubiri оn cazul оncetării colective a lucrului se оntemeiază pe dispoziţiileart. 1398 din Codul civil al Republicii Moldova.Bibliografie1“Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, nr.130-132, 2000.2“Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, nr.159-162 din 29.07.2003.3Оn vigoare pentru Republica Moldova din 12 august 1997, Hotărоrea ParlamentuluiRepublicii Moldova, nr. 593-XIII din 26 septembrie 1995.4Constituţia Republicii Moldova, adoptată de Parlamentul RM la 29 iulie1994, Chişinău, „Moldpresă”, 1997.5М.В. Шмаков. Политическая роль профсоţзов в обществе // Профсоţзына защите прав трудящихся: Российско-финский сборник научных статей.– Санкт-Петербурă: СПбĂУП, 2001. - Cтр. 6.6Ionel Cloşcă, Ion Suceavă, Tratat de drepturile omului, Editura EuropaNova, 1995. -P. 214.7Articolul 8 al Pactului internaţional cu privire la drepturile economice, socialeşi culturale din 16.12.1966, ratificat prin Hotărоrea Parlamentului RM nr.217-XII din 28.07.1990 // “Tratate internaţionale”, 1998, vol. I. -P. 18.8Ţiclea Alexandru, Popescu Andrei şi alţii, Dreptul muncii, Editura ROSETTI,Societatea civilг єi statul de drept121

COMPARAŢIE ОNTRE STATUTULFUNCŢIONARULUI PUBLIC ŞI CODUL MUNCIIEufemia VIERIU,doctor оn drept, lector,Universitatea Petrol-Gaze Ploieşti (Romвnia)SUMMARY122The International Labour Law- made up of the total of norms compiled bythe international bodies with attributions in this field, first of all, the InternationalLabour Organization, the European Council and the European Union- concernsthe improvement of the employees’ work and life conditions, the relations betweenthe employees and employers.Administrarea publicг, nr. 2, 2008Pornind de la definiţia lui AntonieIorgovan, cu privire la organuladministraţiei publice se poate consideracă şi autoritatea administraţiei publicelocale poate fi determinată ca fiind“structura organizaţională de la nivelteritorial care, potrivit Constituţiei şilegii, are personalitate de drept public şiacţionează din oficiu pentru executarealegii sau prestarea serviciilor publice,оn limitele legii”.Pentru a-şi оndeplini sarcinile şi a-şiоndeplini obiectivele, administraţiapublică dispune de personal. Personaluldin administraţia publică are unrol deosebit оn buna funcţionare aadministraţiei publice şi se supune unorreguli stabilite prin lege, care să asigurecreşterea calităţii serviciilor publice,realizarea unor raporturi sociale şiprofesionale corespunzătoare creării şimenţinerii la nivel оnalt a prestigiuluiinstituţiei şi a funcţiei publice.P ro f e s i o n a l i z a re a c o r p u l u ifuncţionarilor publici constituie unobiectiv important. Modificările şicompletările aduse Legii nr. 188/1999susţin realizarea obiectivului deprofesionalizare, de stabilitate şiimparţialitate.Constituie un adevăr faptul căregimul unor instituţii juridice dinStatutul funcţionarilor publici a fostreglementat оntr-o manieră mai clară

sau cu caracter de noutate, care voravea efecte pozitive оn practică. Fărăоndoială că, modul оn care legea va fiinterpretată şi aplicată constituie un factordeterminant оn evaluarea destinuluifuncţionarului public.Conform art. 10 din Codul Muncii,contractul individual de muncă estecontractul оn temeiul căruia o persoanăfizică, denumită salariat, se obligă săpresteze muncă pentru şi sub autoritateaunui angajator, persoană fizică saujuridică, оn schimbul unei remuneraţiidenumite salariu .Natura juridică a raportului defuncţie publică (de serviciu) a constituitdintotdeauna şi constituie şi оn prezentobiect al unei dispute оntre specialiştiide drept public, оntre specialiştii dedrept privat.Оn esenţă, au fost formulateurmătoarele opinii:- opinia potrivit căreia raportul defuncţie publică aparţine dreptului public,оn speţă dreptului administrativ, tezăоmpărtăşită, оn mod firesc, оn primulrвnd, de autorii din această ramurăde drept 1 ; argumentul considerat decisivpentru a proclama desprindereaconceptuală netă a funcţiei publice deraportul juridic de muncă se referă lasoluţia legală consacrată prin Legea nr.188/1999 de a se soluţiona toate litigiileоn legătură cu funcţia publică de cătreinstanţele de contencios administrativşi nu de către instanţele civile; prinprisma acestei soluţii se consideră căfuncţia publică a redevenit o instituţiea cărei analiză se plasează оn dreptuladministrativ;- opinia potrivit căreia raportul defuncţie este un raport juridic de muncăa cărei analiză face parte din dreptulmuncii; se consideră că raportul deserviciu se naşte оn urma acordului devoinţe оntre funcţionar şi autoritateasau instituţia publică şi prezintă elementelespecifice ale unui raport demuncă, obiectul şi cauza fiind aceleaşi cuale oricărui astfel de raport juridic;- opinia conform căreia raportul defuncţie publică este un raport juridicde muncă a cărei analiză face parte dindreptul administrativ.Оntr-o opinie similară, se susţinecă natura juridică a raporturilor deserviciu ale funcţionarilor publici esteuna mixtă, оmbinвnd trăsături specificedreptului public (administrativ)cu trăsături proprii dreptului muncii(care sunt predominante).Оn plus, identificarea metodologicăa raporturilor de serviciu alefuncţionarilor publici reprezintă ocomponentă de analiză necesară atвt оncadrul ştiinţei dreptului administrativ,cвt şi оn cadrul ştiinţei dreptului muncii,sub condiţia esenţială de a se reţine şievidenţia particularităţile lor, stabiliteprin norme de drept public.Raportul de serviciu este definit оnart.1 alin. (1) al Legii nr. 188/ 1999,astfel cum a fost modificată prin Legeanr. 251/2006 ca acel raport juridicdintre funcţionarul public şi stat sauadministraţia publică locală, prinautorităţile administrative autonome oriprin autorităţile şi instituţiile publice aleadministraţiei publice centrale şi locale.Această definiţie nu este de natură asoluţiona problema identificării naturiijuridice a raporturilor de serviciu alefuncţionarilor publici.Am considerat utilă precizareapotrivit căreia, delimitarea оntreraporturile de muncă şi cele de serviciu,rezultată legal din reglementareastatutului funcţionarilor publici şiSocietatea civilг єi statul de drept123

124Administrarea publicг, nr. 2, 2008accentuată оn doctrină, nu trebuie săconducă automat la concluzia că estevorba de două instituţii complet independente,оntre care nu există nici unfel de puncte de intersecţie.Noţiunii de „raport juridic demuncă” i se poate atribui două sensuri:- un sens restrвns, cu referire exclusivla raporturile dintre angajatorişi salariaţi;- un sens larg, ce cuprinde toateraporturile juridice dintre persoanelefizice care prestează o muncă оn regimde subordonare şi cele оn folosul căroramunca se realizează.Raportul de serviciu al funcţionarilorpublici este un raport juridic de muncădeoarece:1. Atвt raportul juridic de muncăal salariaţilor, cвt şi raportul deserviciu au o natură convenţională(contractuală), fiind consecinţa acorduluide voinţă dintre părţi, chiardacă оn cazul raportului de serviciunu se оntocmeşte un оnscris denumit„contract”.Funcţionarul public este numitоntr-o funcţie publică, printr-un act individualde оnvestire cu consimţămвntulsău, „acordul funcţionarului publicse dă оn trepte, faza sa ultimă fiindjurămвntul”.Existenţa acordului de voinţă nuоnseamnă că funcţionarul publicnegociază şi оncheie un contract individualde muncă ci, оn opinia noastră,contractul care se оncheie astfel apareca un contract administrativ de adeziune,clauzele sale neputвnd fi negociate,singura opţiune a celui оn cauză fiindde a accepta sau nu condiţiile de muncăşi salariu;2. Raportul care se naşte оn urmarealizării acordului de voinţe – raportulde serviciu (оn sens de raport оntrefuncţionar şi autoritatea sau instituţiapublică):- prezintă elementele specifice unuiraport de muncă. Prestarea muncii(activităţii) şi salariul constituie, reciproc,obiect şi, respectiv, cauză atвtоn cazul contractului individual demuncă, cвt şi оn ipoteza raportului deserviciu.3. Atвt dobвndirea calităţii desalariat, cвt şi dobвndirea calităţiide funcţionar public presupun subordonareapersoanei fizice оn cauză faţă deangajator, respectiv faţă de autoritateasau instituţia publică оn cadrul cărorase desfăşoară activitatea.4. Stabilitatea funcţionarilor publicinu este specifică exclusiv acestei categoriide personal, ci şi salariaţilor.5. Cauzele de оncetare a raporturilorde serviciu nu diferă decвt parţial, subaspectul terminologiei utilizate de cătrelegiuitor, de cauzele de оncetare a raportuluijuridic de muncă al salariaţilor.Оn cazul funcţionarilor publici, Legeanr. 188/1999 republicată, prevedecompetenţa funcţională a instanţei decontencios administrativ. Esenţial dereţinut este faptul că această competenţănu оi este atribuită оn plenitudine dejurisdicţie, printr-o normă generală, ci,limitativ, prin norme speciale, pentrulitigii avвnd ca obiect:- contestarea sancţiunii disciplinare(art. 68);- contestarea ordinului sau adispoziţiei de imputare (art. 73 alin.2);- contestarea actului administrativprin care s-a dispus оncetarea raportu-

lui de serviciu (art. 89 alin. 1).Chiar şi ultima modificare a Statutuluifuncţionarilor publici, prin Legeanr. 251/2006, care a introdus un nouarticol, respectiv art. 91, prevede călitigiile “care au ca obiect raportul deserviciu al funcţionarului public suntde competenţa instanţelor de contenciosadministrativ, cu excepţia situaţiilorpentru care este stabilită expres prinlege competenţa altor instanţe”.Оnsuşi legiuitorul califică expresraporturile de serviciu ale unor categoriide funcţionari publici ca raporturide muncă. Astfel, art. II din Legea nr.286/2006 privind modificarea şi completareaLegii administraţiei publice localenr. 215/2001 dispune:- alin. (1): „Secretarii comunelorcare, la data intrării оn vigoare a prezenteilegi, nu au studii superioare оşipot păstra funcţia publică cu obligaţiaca, оn termen de 3 ani de la data intrăriiоn vigoare a prezentei legi, să absolveo formă de оnvăţămвnt superior delungă durată la specialitatea ştiinţejuridice sau administraţie publică, subsancţiunea eliberării din funcţie”;- alin (2): „Pвnă la data de 31 decembrie2006, sub sancţiunea оncetării raportuluide muncă aceştia vor prezentadocumente, care dovedesc situaţia lorşcolară, care să le permită оndeplinireaоn termen a obligaţiei prevăzute maisus”.Secretarii comunelor sunt, potrivitart. 120 alin. 1 teza a II-a din Legea nr.215/2001, astfel cum a fost modificatăşi completată prin Legea nr. 286/2006,funcţionari publici de conducere.Din coroborarea celor două textelegale – art. 120 alin. (1) teza a II-a dinLegea nr. 215/2001 şi art. II alin. 2 dinLegea nr. 286/2006 rezultă că оnsuşilegiuitorul, exprimвndu-şi voinţa sasuverană, a оnţeles să califice legal raporturilede serviciu ale funcţionarilorpublici ca fiind raporturi de muncă.Prezenţa unei astfel de оmprejurări– оn care оnsăşi legea stabileşte expres,cu claritate, natura raporturilor defuncţie publică (de serviciu) – reprezintăun argument decisiv оn a determinaalegerea soluţiei corecte оn sensul că,оntr-adevăr, raporturile de serviciuale funcţionarilor publici reprezintă ospecie a raporturilor de muncă.Aşadar, оn prezent, problema carese pune nu este, оn continuare, dacăraportul de serviciu este tot un raportjuridic de muncă.Cu toate acestea, raportul de serviciuprezintă particularităţi evidente faţă deraportul juridic de muncă al salariaţilor,de natură a conduce la separareaconceptuală şi analiza convergentă, darşi divergentă a celor două categorii deraporturi juridice:• elementul care particularizează оnmod fundamental raportul de serviciude raportul de muncă al salariatului,este calitatea de purtător al puteriipublice a funcţionarului public, pecare o exercită оn limitele funcţiei sale,„salariatul - оncadrat, prin ipoteză, laun angajator – autoritate sau instituţiepublică – nu dispune de astfel deatribuţii de putere; el poate fi, potrivitatribuţiilor sale, doar un simplu prepusal angajatorului său” ;• funcţionarii publici au un dreptlegal la carieră, pe cвnd salariaţii оl potavea dacă s-a stabilit prin contractulcolectiv de muncă sau prin regulamentulintern;• numai оn cazul funcţionarilorSocietatea civilг єi statul de drept125

126Administrarea publicг, nr. 2, 2008publici se regăseşte instituţia Corpuluide rezervă, gestionat de către AgenţiaNaţională a Funcţionarilor Publici;• negocierea colectivă şi individualăpot să privească, оn cazul funcţionarilorpublici, un spectru extrem de restrвnsal raportului de muncă;• numai la naşterea raportuluide serviciu persoana fizică trebuiesă оndeplinească obligatoriu o seriede cerinţe, referitoare la cetăţenie,cunoaşterea limbii romвne, care оncazul salariaţilor reprezintă numaisituaţii de excepţie;• pentru funcţionarii publicioperează o sferă mult mai extinsăa incompatibilităţilor şi conflictuluide interese faţă de cele aplicabilesalariaţilor;• răspunderea disciplinară afuncţionarilor publici prezintă o seriede particularităţi ce nu se regăsesc оncazul salariaţilor.Dar, toate aceste elemente nualterează оnsăşi natura raportuluijuridic, convertindu-l оn altceva calitativdiferit faţă de un raport juridicde muncă.Оn concluzie, raportul de serviciuface parte din sfera largă a raporturilorjuridice de muncă, оnţelese оn sensextins.O astfel de calificare a naturii juridicea raportului de serviciu ridicăo altă problemă, şi anume aceea dacăraportul de funcţie publică (de serviciu),fiind un raport de muncă, se impunea fi analizat оn dreptul administrativsau, dimpotrivă, ar trebui analizat оndreptul muncii.Dreptul muncii nu trebuie să seocupe şi de conceptul de funcţie publică,de modul de constituire şi atribuţiileAgenţiei Naţionale a FuncţionarilorPublici etc. - toate acestea fiind componenteale dreptului administrativ.Cu deosebire, dreptul muncii nu area analiza raporturile funcţionaruluipublic cu terţii - persoane juridice saupersoane fizice, raporturi оn mod certde drept administrativ.Un al doilea aspect al aceleiaşiprobleme – a integrării оntr-o ramurăde drept sau alta a analizei raportuluide muncă al funcţionarului public– se referă la faptul că, aşa cum oarată realităţile juridice, o abordareaprofundată şi pertinentă a acesteiinstituţii juridice implică:- analiza ei оn dreptul administrativоn permanentă comparaţie cu statutulsalariatului;- analiza оn dreptul muncii astatutului salariatului оn permanentăcomparaţie cu statutul funcţionaruluipublic.Esenţial se pare ca, dincolo de disputeledin doctrină, să se accepte ideeacă, uneori o analiză comparativă atвtоn dreptul muncii, cвt şi оn dreptul administrativ,poate să scoată оn evidenţăsimilitudinele şi diferenţa specifică оntre raporturile de muncă (de serviciu) alefuncţionarilor publici şi raporturile de muncă ale salariaţilor.Оntr-o societate aflată оncă оn tranziţie, care оşi consolidează toate articulaţiileeconomice, sociale, politice, morale, printre care poziţia şi rolul administraţieipublice sunt fundamentale, este evident că pentru оncă o etapă toate problemelejuridice, manageriale, financiare ale administraţiei publice să fie abordate şisoluţionate, оn mod unitar, оn cadrul dreptului administrativ.

Reforma funcţiei publice оn diverse state demonstrează că are loc o “recompunerea raporturilor de muncă, fie de drept privat, fie de drept public, ceea cedetermină noi similitudini dintre ele”. Influenţa acestor evoluţii referitor lafuncţia publică, odată cu aderarea Romвniei la Uniunea Europeană, se vor resimţişi оn ţara noastră, impunвnd trecerea de la dezbaterile teoretice la schimbărilepractice, оn plan legislativ şi al administraţiei publice.Faţă de cele prezentate, consider că natura juridică a raportului de serviciueste cea a unui raport juridic de muncă, generat оn urma realizării acordului devoinţă оntre autoritatea sau instituţia publică şi funcţionarul public, printr-uncontract administrativ, iar analiza acestui raport juridic face parte din dreptuladministrativ.BibliografieLucrări de specialitate:1. A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ , vol . III, Editura Nemira,1996.2. Eufemia Vieriu, Dumitru Vieriu, Dreptul Muncii, Editura Lucman, 2004.3. A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. I, Ediţia a III-a, vol. II,Editura Nemira, 2000.4. Ş. Beligrădeanu, Consideraţii teoretice şi practice оn legătură cu Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarului public, оn “Dreptul” nr. 2/2000.5. Ş. Beligrădeanu, Legislaţia muncii, comentată, vol. XL (vol. 2/2001), EdituraLumina Lex, Bucureşti, 2001.Societatea civilг єi statul de drept127

conomie şi finanţe pub-

Finanţarea cheltuielilor оn instituţiilede оnvăţămвnt: metode şi principiiTatiana MANOLE,doctor habilitat оn economie,profesor universitarEconomie єi finanюe publiceSUMMARYAbstract: In this article the author makes a detalied analysis of the estimatecalcules of the expences for the public education; the activity indexes for the publiceducation are being calculated using several formulas. The author argues, that theplauning of the expences for financing the education is a difficult process and allthe activity indexes of the institutions should be taken, into account according totheir lives of studies; the public expences in the Republic of Moldova are analysedaccording to their economic weight in PIB. The dynamics of the expences in theinstitution of public education in Chişinau is quite interesting. The analysed dateprove that the biggest part of the real expences taken for a pupil go to the workremuneration (60%-70%).Metodele de finanţare a cheltuielilorde la bugetul statului cuprind totalitateaprocedeelor şi normelor folosite оn punereade resurse financiare la dispoziţiainstituţiilor de оnvăţămвnt.Finanţarea se desfăşoară оn conformitatecu obiectivele economico-sociale şicu prerogativele statului, cu respectareasimultană a următoarelor principii:· Cheltuielile pot fi оnscrise şifinanţate de la bugetul statului saude la bugetele locale numai dacă suntautorizate оn mod expres printr-un actnormativ.· Sumele aprobate prin bugetulstatului şi bugetele locale, оn limitelecărora se pot efectua cheltuieli,reprezintă credite bugetare, care nupot fi depăşite:· De regulă, finanţarea se face dela un singur buget (buget de stat saubuget local), оn funcţie de importanţaşi de subordonarea instituţiei deоnvăţămвnt.· Determinarea cuantumuluicheltuielilor băneşti ale instituţiilorde оnvăţămвnt este оn funcţie denecesităţile lor reale şi specifice.· Finanţarea de la bugetul statului şide la bugetele locale este nerambursabilă,129

130Administrarea publicг, nr. 2, 2008adică sumele puse la dispoziţia unităţilorde оnvăţămвnt nu se restituie bugetului.· Mijloacele băneşti se alocă pentrudestinaţii concret stabilite şi nupot fi folosite оn alte scopuri. Mijloacelebugetare sunt puse la dispoziţiainstituţiilor de оnvăţămвnt pentruscopuri stabilite anterior şi pot fiutilizate numai оn conformitate cudestinaţiile stabilite. Nici o cheltuială nupoate fi efectuată dacă nu există o bazălegală, prevăzută acesteia sau dacă оnbugetul aprobat nu au fost prevăzutemijloace băneşti оn scopul respectiv.· Mijloacele băneşti trebuie folositeraţional şi cu eficienţă maximă,neadmiţвndu-se nici un fel de abuz оnefectuarea cheltuielilor publice.· Efectuarea cheltuielilor dinbugetul statului şi din bugetele localepoate avea loc numai pe bază de actejustificate, legal оntocmite şi semnate depersoanele autorizate, potrivit normelorlegale.· Finanţarea bugetară se face numaipe măsura justificării sumelor acordateanterior şi corespunzător оndepliniriisarcinilor, оn concordanţă cu evoluţianecesităţilor reale de fonduri băneşti оnperioada curentă şi nu оn mod automat.Deşi alocaţiile bugetare sunt aprobatepentru diferite perioade (an, trimestreşi luni) ele nu se acordă unităţilor оnmod automat, ci numai ţinвndu-seseama de proporţiile оn care acestea auоndeplinit sarcinile. Resursele bugetarese eliberează de la buget numai pemăsura оndeplinirii obiectivelor оnperioada precedentă şi оn perioadacurentă.· Efectuarea unui control financiarpreventiv şi concomitent riguros,sistematic, exigent şi aprofundat asuprafolosirii cu eficienţă maximă a resurselorproprii şi a celor primite de la buget esteo regulă permanentă de funcţionare abugetului.· Cheltuielile efectuate оn instituţiilede оnvăţămвnt, indiferent de natura lor,trebuie să fie aprobate de ordonatoriide credite (executorii de buget).Fiecare instituţie de оnvăţămвnteste finanţată conform devizului decheltuieli.Devizul de cheltuieli este documentulinstituţiei publice finanţate de labuget, prin care se stabileşte volumul şidestinaţia cheltuielilor acesteia conformclasificaţiei bugetare.Elaborarea devizului individual decheltuieli al instituţiei bugetare este unadin cele mai complicate probleme deplanificare financiar-bugetară. Deoarecefiecare instituţie are specificul său, lasfвrşitul fiecărui deviz de cheltuieli seprezintă o anexă specială (calculele ladevizul de cheltuieli).Deşi există deosebiri la calculareadevizului, totuşi un şir de indicatori aidevizului de cheltuieli ale instituţiilorde оnvăţămвnt, de exemplu: indiciimedii anuali, suma cheltuielilor оn bazaarticolului 113 „Rechizite de birou,materiale şi obiecte de uz gospodăresc”,cheltuielile оn baza articolul 114„Deplasări оn interes de serviciu”, sedetermină după o metodă unică pentrutoate instituţiile.Calcularea indicilor de activitate оninstituţiile preşcolareCalcularea indicilor de activitate suntimportanţi şi stau la baza determinăriisumei totale de mijloace băneştibugetare pentru finanţarea instituţiilorpreşcolare, primare şi secundare.Finanţarea se face conform „Notelormetodologice” privind elaborarea

proiectelor de bugete pentru unităţile anului de planNgadministrativ-teritoriale pentru anulîa , - Nr. grupelor la оnceputulbugetar respectiv. Pentru finanţarea anuluiNgnfоnvăţămвntului public trebuie să fie- Nr. gr. nou formateNgrupeidentificaţi prin calcul următorii indicil - Nr. grupelor lichidatede activitate:Cheltuielile pentru оntreţinerea1. Numărul mediu anual de copii curentă a instituţiei preşcolare, conformclasificaţiei economice a cheltuielilor, unde bugetare, se оmpart, оn general, оnpatru direcţii:N − numărul mediu anual de copii 1. Remunerarea muncii (art. 111).Nr . cop.noi- numărul de copii noi 2. Contribuţii de asigurări socialel1- numărul de luni rămase pвnă la de stat obligatorii (art. 112).sfвrşitul anului (1 septembrie)3. Primele de asigurare obligatoriel2- numărul de luni rămase pвnă la de asistenţă medicală (art. 116).оnceputul anului (1 ianuarie)4. Plata mărfurilor şi serviciilorNr . cop.plec.- numărul de copii (art.113).plecaţi4.1. Alocări pentru alimentaţie ( art.2. Numărul de zile frecvente ale unui 113, aliniatul 09).copil оn instituţie NzftotalNzf1 c=Calcularea indicilor de activitateNcop.total , unde:pentru оnvăţămвntul public (pentruşcolile primare, gimnazii şi licee).Nzf 1 c- Numărul de zile frecvente aleunui copil оn instituţieElaborarea planurilor de finanţareNzf total- Numărul de zile frecvente, a şcolilor (devizul) оncepe cu determinareaindicilor de activitate – numărultotalNcop total- Numărul total de copii de clase şi numărul elevilor, numărulcotelor (normelor) pedagogice, volumul(cubajul) şi suprafaţa оncăperilor3. Nr. de zile/copii, totalNz / ctotal= Ncop.îns.× Nzf1c, şcolare. Numărul elevilor şi numărulunde:claselor se determină оn şcoli pe grupeNz / c total- Nr. de zile/copii,total de clase (I-IV, V-IX, X-XII. AceastăNcop.îns.- Nr. de copii оnscrişi informaţie se introduce оn deviz către- Numărul de zile frecvente ale unui două date – la 1 ianuarie şi la 1 septembrieal anului de plan. Numărulcopil оn instituţiede clase (sau clase-complete), оn afară4.Nr. de grupe la sfвrşitul anului de aceste două date, se determină şi cade planindice mediu anual.Numărul de elevi la 1 ianuarie se, ia după situaţia din ultima dare deunde:seamă. Оn caz dacă se consideră că se vamodifica numărul de elevi оn perioadaNg - Nr. de grupe la sfвrşitulsfEconomie єi finanюe publice131

dintre aceste două date, această modificaretrebuie luată оn considerare laalcătuirea devizului. Numărul elevilorla 1 septembrie al anului de plan sedetermină оn conformitate cu planul deadmitere şi de promovare. Numărul decopii care vor merge la şcoală оn clasa Iоn anul de plan, se stabilesc după dateleevidenţei speciale. Evidenţa este pusă оnsarcina şcolilor şi a direcţiilor raionalede оnvăţămвnt, care vor efectua anualrecensămвntul copiilor cu vвrsta de la5-6 ani şi cu vвrsta şcolară, care dinoarecare cauze nu frecventează şcoalaоn anul de studiu.Numărul de copii оn următoareleclase se planifică, de obicei, la nivelulpromovării din clasele precedente. Astfel,contingentul elevilor din clasa a V-ase planifică la nivelul promoţiei claseia IV-a, a VI-a – la nivelul promoţieiclasei a V-a şi a. m. d. Excludere faceN=sauNr . la 01 .01 .( î.a.)× 8( nr . l1)+ Nr . la 01 .09 ( sf . a.)× 4( nr . l2)12132Administrarea publicг, nr. 2, 2008Unde:N – numărul de elevi mediuanual;l 1– numărul lunilor rămase pвnă lasfвrşitul anului (de la 01. 01 pвnă la01. 09), sau de la 1 ianuarie pвnă la 1septembrie;l 2– numărul lunilor rămase pвnă laоnceputul anului (de la 01.09 pвnă la01.01) sau de la 1 septembrie pвnă la1 ianuarie;12 – numărul anual de luni.Pentru instituţiile de оnvăţămвntgeneral, licee şi gimnazii:· Numărul claselor.· Numărul elevilor.· Numărul instituţiilor.La nivel republican, municipal,raional şi al unităţii teritorial-autonomeGagauzia se indică numărul instituţiilorde оnvăţămвnt după tipuri şi, desigur,indicii sintetici de activitate.Este semnificativ faptul, că indicii deactivitate (numărul de grupe, numărulde copii) se indică la оnceputul anului,la sfвrşitul anului şi mediu anual. Dincauza necoincidenţei anului calendaristiccu cel de studiu, numărul de laоnceputul anului se consideră numărulde la 01.01 (1 ianuarie), şi cel de la sfвrşiteste cel de la 01.09 (1 septembrie).Formula după care se determinămărimea medie anuală a grupelor, claselor, copiilor şi elevilor este:Nr . laî.a.+ Nr . cop.noi × l1 − Nr . cop.plec.× l2N =12Nr la 01 .01 .( î.a.)× 8( nr . l ) + Nr . la 01 .09 ( sf . a.)× 4( nr .N =12.1l2)

Unde:N – numărul mediu anual decopii;l 1– numărul lunilor rămase pвnă lasfвrşitul anului ( 1 septembrie);l 2– numărul lunilor rămase pвnă laоnceputul anului (1 ianuarie);12 – numărul anual de luni.Astfel, datele privind numărul declase şi elevi se indică оn devizul decheltuieli pentru două date: la 1 ianuarieşi 1 septembrie al anului de plan.Numărul elevilor şi claselor la 1ianuarie se indică după situaţia realăla moment cu condiţia posibilităţii dea se modifica pвnă la sfвrşitul anuluicurent.Numărul elevilor la 1 septembrieal anului de plan se determină оn conformitatecu planul de admitere şi deabsolvire al elevilor. Numărul copiilor,оn anul viitor de studii, clasa оntвi sedetermină după datele unei evidenţespeciale, desfăşurate оn şcoli.Contingentul de primire оn clasa apatra (clasa IV) este egal, ca regulă,cu contingentul de absolvire a claseia treia (clasa III). Numărul elevilorclasei a IX-a se determină reieşind dinnumărul elevilor, care au terminat clasaa VIII-a cu considerentele că unii vorcontinua studiile оn alte instituţii sauvor pleca să lucreze.Numărul de clase la 1 septembrieal anului de plan se determină pentruclasele I, IV, IX şi XII оn corespunderecu numărul copiilor care vor fiоnregistraţi şi completarea claselorconform normativelor admise: pentruclasele I-VIII completarea claselor poatefi pвnă la 40 de elevi şi pentru claseleIX – XII – pвnă la 35 de elevi.Numărul elevilor оn fiecare clasă aşcolii medii de cultură generală cu predareaunor discipline оn limbi străinetrebuie să fie pвnă la 30 de elevi.La determinarea numărului de claseeste necesar de ţinut cont de posibilităţilede lichidare a unor clase cu un numărmic de elevi pe calea fuziunii lor cu alteclase paralele, formвnd clase completesau unirea lor cu clase de acelaşi tip dinalte şcoli din vecinătate.Planificarea cheltuielilor pentrufinanţarea оnvăţămвntului este unproces complex şi trebuie să se ia оnconsiderare toţi indicii de activitate aiinstituţiior de оnvăţămвnt, specificaţi pe nivele de studii. Dacă urmărim evoluţiafinanţării оnvăţămвntului оn timp, ca pondere оn PIB, observăm o tendinţă decreştere (vezi tabelul 1).Cheltuielile pentru оnvăţămвntEconomie єi finanюe publice133

Cheltuielile Bugetului de Stat şiBugetului UAT(anuale) pentru servicii (ca % dinPIB)Tabelul 1Sursa: Ministerul Finanţelor (După:Evaluarea cheltuielilor publice şiresponsabilităţii financiare: Raportprivind performanţa managementuluifinanciar public. Iunie 2006, pag.9).Pentru anii 2005, 2006 şi 2007 calculelesunt efectuate de autor оn bazainformaţiei de la Ministerul Finanţeloral Republicii Moldova.Оn baza informaţiei din tabelul 1constatăm că cheltuielile pentru serviciilepublice ca pondere оn PIB sunt оncreştere, оn general, pe toate tipurile.E de menţionat că ponderea cea maimare оn PIB o deţin cheltuielile pentruоnvăţămвnt, alcătuind de la 4,7% оn1999 la 8,44% оn anul bugetar 2006.Aceeaşi trendinţă este menţionată şi lacreşterea ponderii cheltuielilor pentrusănătate de la 2,9% оn anul 1999 la3,84% оn anul bugetar 2006. Aceastătendinţă se observă şi la alte serviciipublice (vezi tabelul 1).Cheltuielile bugetului consolidatpentru asigurări sociale şi securitatesocială оn anul 1999 au alcătuit 3,8%din PIB. Оn anii următori se observă oscădere, ajungвnd la 2,8% оn 2004, ca134Cheltuielile publice оn Republica Moldovadupă conţinutul lor economic ca pondere оn PIB %Tabelul 2Administrarea publicг, nr. 2, 2008mai apoi să se оnregistreze o creştere substanţială pвnă la 3,46% оn anul bugetar2006 (vezi tabelul 1).Un interes deosebit prezintă analiza cheltuielilor publice din punct de vedereal conţinutului lor economic, efectuată оn baza tabelului 2.Sursa: Ministerul Finanţelor (După: Evaluarea cheltuielilor publice şiresponsabilităţii financiare. Raport privind performanţa managementului financiarpublic. Iunie 2006, pag.9). Calculele pentru anii bugetari 2005, 2006, 2007 aufost efectuate de autor оn baza datelordin BASS pentru anii respectivi. Datelepentru anii bugetari 2008, 2009 şi 2010au fost calculate de autor оn bazadatelor din „Evoluţia bugetului publicnaţional, 2004-2010, mil.lei” MinisterulFinanţelor al Republicii Moldova (2007,anexa 2.1.).E de menţionat, că plăţile pentrusalarii au crescut anual din 2000 ca cotăоn PIB la fel ca şi cheltuielile pentrubunuri şi servicii. Transferurile către

persoanele fizice (оn cadrul asigurărilorsociale) constituie a doua categorie dupămărime (cu excepţia anului 2000 cвnda fost cea mai mare).Оn tabelul 2 am prezentat оndinamică tendinţa acestor plăţi.Din datele tabelului constatăm căplăţile salariale ca pondere оn PIB suntоn creştere de la 7,7 % оn anul 2000 la9,5 % оn 2006. Menţionăm o creştereponderată şi a cheltuielilor pentrubunuri şi servicii de la 6,0 % оn anul2000 la 8,2 % оn 2006, planificвndu-seo creştere pentru perioadele următoare.La fel sunt оn creştere şi transferurilecătre persoane de la 8,7 % оn 2000 la11,1% оn 2006, cu o creştere lentă оn perioadele următoare.O analiză detaliată a finanţării оnvăţămвntului public pe nivele de instituţiiprezentăm mai jos оn baza informaţiei din mun. Chişinău оn dinamica anilorEconomie єi finanюe publiceSursa: Pretura sec. Botanica, Departamentul Оnvăţămвnt şi Tineret, mun.Chişinău.(art. 113 şi alineatele corespunzătoareDin datele tabelului constatăm că оn din clasificaţia economică a cheltuielilorinstituţiile preşcolare (grupa funcţională bugetare), care au alcătuit оn anul 2003de cheltuieli § 051 din mun. Chişinău) 36% оn cheltuielile totale reale. Acestecheltuielile pentru retribuirea muncii cheltuieli avвnd apoi tendinţe de scăderela art. 111.00, 112, 116.01 au alcătuit substanţială, ajungвnd оn anul 2006ca pondere оn totalul cheltuielilor reale la 19%. Spre anul 2007 s-a planificat opentru un copil pentru perioadele analizatedupă cum este indicat оn tabelul O altă grupă de cheltuieli оncreştere de pвnă la 28%.de mai sus.instituţiile preşcolare sunt cele ce ţinDin datele tabelului constatăm că de procurarea de rechizite de birou, materialeşi obiecte de uz gospodăresc (art.cheltuielile pentru Retribuirea muncii(art. 111), contribuţiile оn BASS (art. 113.03) manuale materiale didactice etc.112) şi primele de asigurare obligatorie (art. 113.05) cărţi şi ediţii periodice (art.de destinaţie medicală (art. 116.01) 113.06), reparaţii curente (art. 113.17);deţin ponderea cea mai mare оn totalul procurarea şi instalarea contoarelorcheltuielilor reale anual pentru un copil, (art. 113.27), procurarea mijloaceloravвnd o tendinţă de creştere de la 43% fixe (art. 242). Aceste cheltuieli oscileazăоn 2003 la 48% оn 2006.оntre 3% şi 4% pe parcursul perioadeiPe locul doi ca pondere sunt cheltuielilepentru plata mărfurilor şi serviciilor Un compartiment important de chel-analizate.tuieli este „Alimentaţia” (art. 113.09).135

Cheltuieli la acest articol cresc dela 11% оn 2003 la 22% оn 2006, cu oreducere lentă către anul 2007 (vezitabelul Nr. 4).Pentru a asigura organizareaalimentaţiei copiilor din instituţiilepreşcolare pentru anul bugetar 2007conform normei zilnice luate оn calculde Ministerul Finanţelor, precum şipentru asigurarea respectării acesteiade către fiecare UAT, cheltuielile pentruacest scop au fost suplimentate cumijloace pentru acoperirea insuficienţeiacestora оn anul 2006. Insuficienţa demijloace s-a estimat ca diferenţa dintrecheltuielile calculate pornind de lanumărul copiilor incluşi оn bugetul peanul 2006 (an precedent de elaborare abugetului) a fiecărei UAT, numărul unicde zile de alimentaţie pentru fiecareUAT (165 zile), norma de alimentaţiepe zi de 6 lei şi cheltuieli aprobate оnbuget оn acest scop.Оn şcolile primare (grupa funcţionalăde cheltuieli § 052 din mun. Chişinău)cheltuielile pentru Retribuirea munciila art. 111.00, 112, 116.01 au alcătuit capondere оn totalul cheltuielilor reale / pentru un copil pentru perioadele analizatedupă cum urmează оn tabelul 4.Dinamica cheltuielilor ponderate оn şcolile primare136Administrarea publicг, nr. 2, 2008Sursa: sec. Botanica, mun. Chişinău,DET (Direcţia Educaţie şi Tineret).Оn şcolile primare (grupa funcţionalăde cheltuieli § 052 din mun. Chişinău)cheltuielile pentru retribuirea munciila art. 111.00, 112, 116.01 au alcătuitca pondere оn totalul cheltuielilorreale pentru un copil оn perioadeleanalizate după cum sunt prezentateоn tabelul 4.Din datele tabelului constatăm căcheltuielile pentru Retribuirea muncii(art. 111), contribuţiile оn BASS (art.din min. ChişinăuTabelul 4112) şi primele de asigurare obligatoriede asistenţă medicală (art. 116.01)alcătuiesc ponderea cea mai mare оntotalul cheltuielilor reale anual pentruun copil, avвnd o tendinţă de creşterede la 52% оn 2003 la 71% оn 2006. Оnanul 2007 se observă o tendinţă lentăde scădere.Pe locul doi ca pondere sunt cheltuielilepentru plata mărfurilor şi serviciilor(art. 113 şi alineatele corespunzătoaredin clasificaţia economică a cheltuielilorbugetare), care au alcătuit оn anul2003 20% оn cheltuielile totale reale.

Cheltuielile totale reale ce revin la uncopil, avвnd apoi tendinţe de scăderesubstanţială, ajungвnd оn anul 2006la 9%. Spre anul 2007 s-a planificat ocreştere de pвnă la 19%.O altă grupă de cheltuieli оn şcolileprimare sunt cele ce ţin de procurareade rechizite de birou, materiale şiobiecte de uz gospodăresc (art. 113.03)manuale, materiale didactice etc. (art.113.05) cărţi şi ediţii periodice (art.113.06), reparaţii curente (art. 113.17);procurarea şi instalarea contoarelor(art. 113.27), procurarea mijloacelor fixe(art. 242). Aceste cheltuieli au alcătuit6% оn 2003, scăzвnd drastic pвnă la1% оn 2005 şi apoi iarăşi menţionвnd ocreştere de pвnă la 4% оn 2006 şi fiindplanificat tot atвt pentru anul bugetar2007.Un compartiment important de cheltuielieste „Alimentaţia” (art. 113.09).de la 9% оn 2003 la 13% оn 2006 (vezi tabelul Cheltuielile 4, art. 113. la acest 09). articol se prezintăFinanţarea şcolilor de cultură generală după articole de cheltuieli este analizatăоn baza unui exemplu tipic din municipiul Chişinău (vezi tab. 5).Economie єi finanюe publice137Dinamica cheltuielilor ponderate оnTabelul 5 2006, reducвndu-se lent pentru anulşcolile medii de cultura generală din mun. Chişinău2007 (72%).Locul doi după pondere ocupăcheltuielile pentru serviciile comunale.Aceste cheltuieli după conţinutullor economic se referă la art. 113„Plata mărfurilor şi serviciilor” şicorespunzător alineatelor:– 113.01 – Energia electrică.– 113.04 – Energia termică.– 113.11 – Servicii de telecomunicaţieşi de poştă.– 113.34 – Apă şi canalizarea.– 113.35 – Salubritatea.Aceste cheltuieli s-au redus lent caSursa: sec. Botanica, mun. Chişinău,DET (Direcţia Educaţie şi Tineret).Datele prezentate şi analizate dintabelul 5 demonstrează că pondereacea mai mare оn total cheltuieli reale,prevăzute pentru un elev le deţin cheltuielilepentru art. 111 „Retribuireamuncii” inclusiv şi pentru art. 112„Contribuţii de asigurări sociale destat obligatorii” şi art. 116.01 „Primelede asigurare obligatorie de asistenţămedicală”, ele fiind оn creştere de la68% оn anul 2003 la 75% оn anul

pondere оn total cheltuieli reale de la19% оn 2003 la 11% оn 2006, iar оn2007 se prevede o creştere a lor pвnăla 19%.Instituţiile şcolare au nevoie şi decheltuieli pentru procurări de obiectenecesare pentru funcţionarea normalăprocesului de оnvăţămвnt. Este vorbadespre procurări la art. 113 alineatelecorespunzătoare:– 113.03 – Rechizite de birou, materialeşi obiecte de uz gospodăresc.– 113.05 – Manuale, materialedidactice, practica de ştiinţifică şimetodică.– 113.06 – Cărţi şi ediţii periodice.– 113.017 – Reparaţii curente aleclădirilor şi оncăperilor.– 113.27 – Procurarea şi instalareacontoarelor.– 242 – Procurarea mijloacelorfixe.Aceste cheltuieli ca pondere оn totalulcheltuielilor reale pentru un elevconstituie 3% pentru fiecare an bugetaranalizat, abatere este anul 2005, menţionвnd o diminuare pвnă la 2%.O cheltuială foarte importantă pentru şcoli este „Alimentaţia”, care conformcategoriei economice de cheltuieli se referă la art. 113, alineatul 09. Pondereaacestei cheltuieli variază оntre 4% şi 5%, cu unele devieri de descreştere şi decreştere faţă de anul 2003 (4%).138Administrarea publicг, nr. 2, 2008Bibliografie1. Legea pentru modificarea şi completarea Legii оnvăţămвntului nr. 547-XIII din 21 iulie 1995 (nr. 70—XVI, 5 mai 2005).2. Clasificarea bugetară. Hotărвrea Parlamentului Republicii Moldova privindclasificarea bugetară. Nr. 969-XIII din 24 iulie 1996 (Ediţia a doua, modificată şicompletată). – Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova.3. Legea Republicii Moldova cu privire la salarizare. Nr. 1305 –XII din 25februarie 1993 (cu modificări şi completări).4. Legea Republicii Moldova cu privire la sistemul de salarizare оn sectorulbugetar, nr., 355 din 23.12.2005.5 Condiţiile de salarizare pentru cadrele didactice şi alte categorii de personaldin instituţiile şi organizaţiile de оnvăţămвnt preuniversitar. Hotărвrea GuvernuluiRepublicii Moldova nr. 381 din 13 aprilie 2006.6.Raportul privind evaluarea cheltuielilor pentru оnvăţămвntul preuniversitarоn sec. Botanica, mun. Chişinău, DET (Direcţia Educaţie şi Tineret).7. Ilie Dogaru. Formula de finanţare a оnvăţămвntului preuniversitar dinRomвnia (Studii şi proiecte). Bucureşti, 2002.

ibuna tоnăruluicercetător

MECANISMUL DE COORDONARE A ACTIVITĂŢILORDE PERFECŢIONARE PROFESIONALĂA PERSONALULUI DIN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂAurelia ŢEPORDEI,magistru оn administraţia publică,lector superior universitar,Academia de Administrare Publicăpe lоngă Preşedintele Republicii Moldova140Administrarea publicг, nr. 2, 2008precum şi din sistemul administrativоn special, determină perisabilitateacunoştinţelor obţinute оn instruireainiţială, de bază. Оn scopul completăriistudiilor obţinute оn instituţiile deSUMMARYThe public administration modernization is the first step necessary to performby the Republic of Moldova in the process of European Union Integration andcan be accomplished only by competent well-prepared personnel.The creation of a modern and efficient public administration is based uponthe competences of a whole group of civil servants that consists of an adequateprocess of training, as well as an adequate academic staff.Ritmul Taking all accelerat this into al consideration, schimbărilor din the bill sistemul of Law social-economic regarding the civil оn general, serviceand the civil servant status describes in a separate chapter the process of civilservant professional development.The new system of public service has to take into account the fact that a modernand efficient public administration has to be in the citizens’ service.Therefore, it is up to time to create a coordination mechanism of the trainingprocess of central public administration authorities’ personnel accomplishedby different service offers in the domain. The Government of the Republic ofMoldova offers a high attention to the training activities coordination, thus, thisobjective was included in the Plan of Actions regarding the Strategy of CentralPublic Administration Reform accomplishment for the year 2008.оnvăţămоnt superior, precum şi pentrua fi eficienţi оn activitate, funcţionariipublici trebuie să-şi evalueze continuunecesităţile de instruire şi să le adaptezeschimbărilor permanente din

administraţia publică.Este cert faptul că chiar şi funcţionariicu un оnalt grad de pregătire teoreticăşi practică, pe parcursul exercităriifuncţiei publice necesită o reоnnoire acunoştinţelor fundamentale şi aplicativeоn concordanţă cu noutăţile furnizatede ştiinţă şi practică.Ţinоnd seama de aceasta, proiectulLegii cu privire la funcţia publică şistatutul funcţionarului public descrieоntr-o secţiune separată procesul dedezvoltare profesională a funcţionaruluipublic. Noul sistem al funcţiei publiceurmează să ţină seama şi de faptulcă o administraţie publică modernăşi eficientă trebuie să fie оn serviciulcetăţenilor.Оn acest context, crearea uneiadministraţii publice moderne şieficiente se bazează pe competenţeleоntregului corp de funcţionari publici,ceea ce implică un proces adecvat de formare,precum şi un cadru instituţionaladecvat.Pregătirea profesională, teoreticăşi practică, a personalului dinadministraţia publică trebuie avutăоn vedere оn acţiunea de formare aacestora, pornind de la caracterulmultilateral şi specializat al activităţiiоn administraţia publică, caracter cedetermină şi o pregătire profesionalădiferenţiată. Astfel, pe lоngă o temeinicăpregătire оn domeniul dreptului şial ştiinţei administraţiei, competenţaprofesională presupune bune cunoştinţede specialitate (proprii ramurii sau domeniuluiоn care acţionează respectivaautoritate a administraţiei publice),experienţa оn domeniu, uşurinţa dea pune оn aplicare aptitudinile intelectuale,precum şi ansamblul deatitudini ce predispun persoana laaplicarea tuturor posibilităţilor saleintelectuale. Pentru a se obţine o asemeneacompetenţă profesională, estenecesar ca оn toate sistemele ce asigurăformarea, pregătirea personaluluipentru administraţia publică, să existe,pe de o parte, o strоnsă legătură оntreprocesul de оnvăţămоnt şi cercetare(оn vederea оmbogăţirii permanente aprogramelor de оnvăţămоnt cu cele mainoi realizări ale gоndirii contemporane),iar, pe de altă parte, să se realizeze omai bună legătură оntre оnvăţămоntşi practică.Conform Hotărоrii GuvernuluiRepublicii Moldova nr.845 din26.07.2004 “Cu privire la perfecţionareaprofesională a funcţionarilor publici”,conducătorii autorităţilor publice vorasigura caracterul continuu sistematic şiplanificat al procesului de perfecţionareprofesională a funcţio-narilor publici,iar conform punctului 4, MinisterulEducaţiei va prezenta trimestrialAparatului Guvernului Republicii Moldovalista instituţiilor de оnvăţămоntacreditate, care pot presta servicii deperfecţionare profesională a diferitelorcategorii de funcţionari publici şi aleşilocali. Conform prevederilor Regulamentului“Cu privire la perfecţionareaprofesională a funcţionarilor publici”,aprobat prin Hotărоrea de Guvernnominalizată sunt stabilite sarcinilede bază ale perfecţionării continue.Conform punctului 11, reţeaua deprestatori de instruire se formează deAcademia de Administrare Publică pelоngă Preşedintele Republicii Moldova,iar autorităţile publice vor selecta prestatoriide instruire, care vor propuneprograme corespunzătoare şi condiţiiTribuna tоnгrului cercetгtor141

142Administrarea publicг, nr. 2, 2008convenabile.Оn acest context, este oportunăcrearea unui mecanism de coordonarea procesului de instruire a personaluluidin autorităţile administraţiei publicecentrale realizat de diferiţi prestatoride servicii оn domeniu. GuvernulRepublicii Moldova acordă o atenţiesporită coordonării activităţilor deperfecţionare, astfel, acest obiectiv afost inclus оn planul de acţiuni privindrealizarea оn anul 2008 a Strategieide reformă a administraţiei publicecentrale.Оn acest context, precum şi оnscopul perfecţionării sistemului deinstruire continuă a personalului dinadministraţia publică, propunem:I. Оn aspect legal:- perfecţionarea profesională afuncţionarilor publici, inclusiv prininstruire de lungă sau scurtă durată,urmată de susţinerea unor examene decalificare, se cere să fie legal coraportatăcu procedura de atestare a personaluluidin administraţia publică şi luatăоn considerare la promovarea lui оncarieră;- modificarea Schemei privind durataşi periodicitatea perfecţionării continuea cadrelor din administraţia publică laAcademia de Administrare Publică princomanda de stat (Hotărоrea GuvernuluiRepublicii Moldova nr. 962 din 05august 2003);- modificarea Dispoziţiei GuvernuluiRepublicii Moldova nr.418-d din 04noiembrie 1997 cu privire la confirmareaorganelor administraţiei publiceоn calitate de centre metodice pentruinstruirea funcţionarilor publici.II. Оn aspect instituţional:- perfecţionarea sistemului de instruirecontinuă a personalului axat petrei niveluri: Academia de AdministrarePublică, centrele regionale, şcolilede instruire la nivelul autorităţiloradministraţiei publice;- crearea unei autorităţi la nivelcentral care ar gestiona politica depersonal оn administraţia publică;- crearea unei reţele a prestatorilorde servicii de instruire şi a mecanismelorde conlucrare оntre ei.Un rol important оn reţeaua prestatorilorde servicii de instruireоi va reveni Academiei de AdministrarePublică, care, оn colaborare cuGuvernul Republicii Moldova, va firesponsabilă pentru:- elaborarea politicii cu privire laperfecţionarea personalului din serviciulpublic;- specificarea domeniilor, categoriilorde funcţionari, care urmează săfie instruiţi, durata şi periodicitateainstruirii;- studierea şi analiza necesităţilorde instruire a categoriilor de funcţionaricare vor beneficia de seminare de instruire,asistarea şi coordonarea activităţilorde studiere a necesităţilor de instruirecu organele administraţiei publice interesate;- coordonarea şi dezvoltarea roluluimanagerilor de personal din organeleadministraţiei publice;- elaborarea şi crearea unor sistemeinformaţionale оn domeniul instruiriifuncţionarilor publici, crearea uneibaze de date privind evidenţa instruiriifuncţionarilor publici;- stabilirea standardelor deperformanţă, revizuirea şi evaluareaperiodică a performanţei Centrului deinstruire al Academiei;Оn acelaşi timp, Academia de AdministrarePublică va fi responsabilă

pentru:- asistenţa profesională oferită organeloradministraţiei publice la identificareanecesităţilor de instruire;- instruirea formatorilor din cadrulorganelor administraţiei publice;- conversiunea cererilor de instruireоn obiective ce ţin de performanţă;- elaborarea şi aprobarea programelorde instruire;- angajarea prin cumul a formatorilorpentru a suplini eforturile propriide instruire a personalului;- predarea cursului de instruireutilizоnd setul complet al formelor şimetodelor potrivite de instruire a personalului;- evaluarea programelor specificede instruire la nivel de rezultate (reacţiaparticipantului, asimilarea), precumşi la nivel de consecinţă (impactul instruiriiasupra performanţei personaluluişi performanţei organizaţionale);- coordonarea activităţilor deinstruire continuă a personalului dinadministraţia publică;- menţinerea relaţiilor de colaborarecu Guvernul, organele administraţieipublice оn vederea identificării eventualelorevenimente politice care arputea afecta necesităţile de instruire оnserviciul public оn scopul reevaluăriilor.Academia urmează să prestezeurmătoarele servicii:- oferirea cursurilor de instruirede calitate оnaltă şi orientate spreperformanţă pentru funcţionarii dinadministraţia publică;- asistenţă tehnică organeloradministraţiei publice la studierea şiidentificarea necesităţilor de instruirea personalului din administraţiapublică;- dezvoltarea оn cadrul Academieia aptitudinilor profesionale оnalte laplanificarea, elaborarea, predarea şievaluarea cursurilor de instruire şipregătirea materialelor pentru instruire;- elaborarea şi pregătirea programelorde instruire a funcţionarilorpublici şi oficialilor aleşi;- predarea programelor de instruire,utilizоnd оntreaga varietate detehnici de instruire potrivite fiecăreisituaţii;- evaluarea tuturor programelor deinstruire la un nivel potrivit de detaliere;- angajarea altor persoane decоtcele din cadrul Academiei, inclusiva profesioniştilor deosebit deexperimentaţi şi efectivi оn administraţiapublică ca formatori prin cumul;- remunerarea formatorilorangajaţi prin cumul оn corespunderecu limitele politicii publice cu privirela salarizare;- publicarea rapoartelor şiinformaţiilor statistice cu privire lainstruirea funcţionarilor angajaţi оnserviciul public.III. Finanţarea procesuluide perfecţionare profesională afuncţionarilor publici 1a) centralizat– fonduri bugetare alocate оn scopulfinanţării comenzii de stat pentru instruireaanumitor categorii de funcţionaripublici şi aleşi locali, stabilită anual decătre Guvern;b) descentralizat– mijloace financiare, netransferabileоn alte scopuri, prevăzute ca liniebugetară specială оn bugetul anual alfiecărei autorităţi publice.Considerăm că procesul deTribuna tоnгrului cercetгtor143

144perfecţionare a personalului dinadministraţia publică se va desfăşuramai eficient dacă politica financiară оnacest domeniu va prevedea următoareleaspecte:- alocarea оn bugetele autorităţilorpublice a sumelor prevăzute procentualde legislaţia оn vigoare pentruperfecţionarea profesională;- suplimentarea fondurilor destinateperfecţionării funcţionarilor dinadministraţia publică şi din alte capitolebugetare referitoare la cheltuielile depersonal;- fiecare autoritate publică vaaloca, оn mod obligatoriu, Academieiun anumit procent din mijloacelenecesare pentru finanţarea procesuluide perfecţionare profesională afuncţionarilor publici la comanda destat, fapt care va fi reglementat printrunact normativ;- alocarea оn bugetul Academiei, оngrupă separată, a fondurilor bugetaredestinate finanţării comenzii anuale destat privind perfecţionarea profesionalăa funcţionarilor din administraţiapublică, conform necesităţilor financiarereale.IV.Evaluarea activităţilor deperfecţionare profesională, certificarea1. Elaborarea procedurilor de evaluare:- a activităţii participanţilor la instruire;- a organizării şi desfăşurării procesuluide instruire.2. Elaborarea şi propunerea pentruaprobare a unui Оndrumar metodicAdministrarea publicг, nr. 2, 2008privind efectuarea evaluării activităţii participanţilor la cursuri.3. Elaborarea şi implementarea mecanismelor de evaluare a impactului instruiriiasupra activităţii funcţionarilor din administraţia publică.4. Determinarea principiilor de certificare a funcţionarilor din administraţiapublică.Dezvoltarea insuficientă a administraţiei publice constituie un obstacol оn caleaspre integrarea europeană. Оn acest sens, Republica Moldova va trebui să depunăeforturi considerabile pentru dezvoltarea unei administraţii la nivelul standardelormoderne, europene. Aceasta presupune crearea noilor structuri administrative,precum şi оncadrarea оn serviciul public a funcţionarilor profesionişti, stabili,responsabili, imparţiali, pregătiţi corespunzător pentru a asigura funcţionarea uneiadministraţii publice eficiente, capabili să satisfacă exigenţele mereu crescоndeale cetăţenilor.Modernizarea administraţiei publice constituie un prim pas pe care trebuie să-lfacă Republica Moldova оn procesul de aderare la Uniunea Europeană şi poatefi realizată doar cu personal temeinic pregătit pentru aceasta.Bibliografie1. Hotărоrea Guvernului al Republicii Moldova nr.1402 din 30 decembrie 2005„Cu privire la aprobarea Strategiei de reformă a administraţiei publice centraleоn Republica Moldova”.

Transparenţa administrativă –un element intrinsec al modernizăriiadministraţiei publiceGalina MARDARE,magistru оn administraţie publică,specialist principal, secţia activitate editorială,Academia de Administrare Publicăpe lоngă Preşedintele Republicii MoldovaTribuna tоnгrului cercetгtorSummaryThe article aims at revealing some theoretical and practical arguments regardingthe achievements of the public administration reform. In order to clearly definethe mechanism for the modernization of public administration through the prismof administrative transparency, the author proposes that the Government of theRepublic of Moldova elaborate a Multiannual Program for the Modernizationof Public Administration, whose objectives shall foresee the master-mind andthe promotion of actions for the modernization of the central and local publicadministration in the Republic of Moldova.145Actualmente, eforturile GuvernuluiRepublicii Moldova de a promova modernizareaserviciului public sоnt amplificateprin multiple activităţi atоt la nivelde concepţii şi proiectări, cоt şi la nivelde realizare. Priorităţile de modernizareоn domeniul administraţiei publicenecesită a fi raportate la obiectivelede dezvoltare a Republicii Moldova,stipulate оn Strategia de DezvoltareDurabilă a Republicii Moldova, precumşi оn corespundere cu standardeleeuropene.Obiectivul comun al Preşedinţiei,Guvernului, Parlamentului de a modernizaadministratia publică din RepublicaMoldova la nivel local şi central vapermite оmbunătăţirea calităţii serviciilorprestate către cetăţeni – misiuneade bază a administraţiei publice.Considerăm că, la rоndul său, ştiinţaşi practica administraţiei publice dinRepublica Moldova trebuie să asigurecontinuitatea demersurilor оntru dezvoltareaţării, să conştientizeze locul şirolul оn dezvoltarea ţării, să propună

146Administrarea publicг, nr. 2, 2008instrumentele concrete de proiectare,monitorizare şi evaluare a acţiunilor.Necesitatea elaborării acestor instrumenterezultă din scopurile declarateale reformei administraţieipublice de a moderniza şi a adaptaadministraţia publică la schimbările,care se desfăşoară оn societateamoldovenească, implementоnd valorileadministrative existente оn spaţiul european:transparenţa, responsabilitatea,eficienţa, predictibilitatea.О n s i s t e m e l e d e m o c r a t i c e ,administraţia publică trebuie să fiedeschisă opiniei publice şi massmediei.Оn cazurile оn care acţiunileadministraţiei publice sоnt verificate decătre cetăţeni, iar la elaborarea deciziilorparticipă reprezentanţii cetăţenilor,autorităţile sоnt limitate de a acţionaabuziv, оn scopul satisfacerii propriilorinterese, astfel, creоndu-se condiţiile deexercitare a unui element intrinsec demodernizare a administraţiei publice –transparenţa administrativă.Оn pofida faptului ca, оn prezent,deseori se fac auzite declaraţii aleautorităţilor publice de a modernizasistemul de administraţie publică,totuşi o parte din personalul оncadratоn sistemul administraţiei publice estedeparte de a acţiona оn numele uneitransparenţe reale, conform legislaţieiоn vigoare. Acest fapt conduce laineficienţa soluţionării problemelorcetăţenilor de către aleşii lor, care rămоnrupţi de realitatea de jos, spre care nuau curajul să privească sau, mai grav,au devenit prea indiferenţi.„Оntocmai precum există cerinţeraţionale impuse gоndirii, există cerinţeraţionale impuse acţiunii, iar altruismuleste una dintre ele, spunea ThomasNagel. O lecţie pe care aleşii locali,politicienii, funcţionarii publici actualio uită sau o ignoră. Aceştia, de preamulte ori, spun mulţimii ceea ce vreaea să audă şi cred că pot spune orice,gоndindu-se că după vorbe poate să nuse concretizeze nimic. Cu regret, acestlucru a fost posibil de-a lungul timpuluişi mai continuă să existe.Noile perspective ale administraţieipublice vizavi de modernizare şidemocraţie, cu siguranţă, trebuie săcontrazică spusele lui Harold D. Lasswell,care argumentează ideea precumcă “administraţia publică se referăla cine cui se zice, pe ce cale şi cu ceefect”. Оn contextul actual, оn carerelaţiile dintre administraţie şi cetăţenise bazează mai mult pe „idealuri” controversateşi eronate, doar idealurile,bazate pe realitate, pot оmpiedica caaceste relaţii să producă dezamăgire,dezinteres civic şi pot relansa dezbateriserioase privind modernizareaadministraţiei publice.Cetăţenii au nevoie de convingericlare, de un sistem administrativ modern,care să le asigure valorile meritate.Modernitatea оn administraţia publicătrebuie să se оntemeieze pe cea a vieţiiindividuale. Modernitatea este „o staredezirabilă, un model de perfecţiune,un prototip şi un imbold pentru activitateaprezentă, dar şi o direcţie atransfigurării ei viitoare”. Acesta artrebui să fie reperul unei administraţiipublice moderne. Prin modernitateоn sistemul administraţiei publicecetăţenii caută să se autodepăşească,să se perfecţioneze оn permanenţă,să-şi propună mereu ceva nou, săacţioneze, stabilindu-şi reperele, căileşi mijloacele de acţiune. Modernizarea

оn administraţia publică constituie oformă de manifestare a valorilor umaneşi aceasta, desigur, оn condiţii dedemocratizare a societăţii. Iată de ce,оn Republica Moldova, pentru a modernizasistemul administraţiei publiceeste nevoie, оn primul rоnd, de a consolidademocraţia, care este inseparabilăde respectarea drepturilor omului şi alecetăţeanului. Totodată, amintim aici şide cele trei modele istorice din sec. XVII-XVIII (engelz, american, francez), carestau la baza democraţiei moderne.Democraţia (оn traducere literală“conducere de către popor”, din grecesculáèðîêðàòèÿ - demokratiademos, “popor,” şi kratos, “conducere”)este un regim politic prin voinţa poporului,este un regim оn care sоnt respectatedrepturile cetăţeneşti, de asemenea,existenţa pluripartidismului, a pieţeilibere, a constituţiei şi dreptul la vot.Conform DEX, democraţia este“formă de organizare şi de conducerea unei societăţi, оn care poporul оşiexercită (direct sau indirect) puterea”.Exercitarea directă a puterii presupuneparticiparea fiecărui cetăţean оn rezolvareaproblemelor societăţii. Aceastaa fost posibil оn Grecia antică, undeo cetate avea relativ puţini cetăţenicu drepturi. Оn societăţile moderne,cetăţenii nu se pot implica direct оnpolitică, deoarece sоnt prea mulţi,iar problemele sоnt prea complexe.De aceea, practic, orice democraţiemodernă este “indirectă” – cetăţeanulvotează o dată la cоţiva ani şi alege opersoană să-l reprezinte. Aici discuţiase poate complica, de exemplu, votuninominal, vot pe liste de partid, darproblema de bază rămоne – cetăţeanuleste consultat foarte rar; atunci cоndоşi exprimă votul nu are opţiuni foartevariate; iar alegerea este făcută, оngeneral, pe baza imaginii candidatului/partidului (оn care sоnt “băgaţi” foartemulţi bani).Există de mult timp ideea dedemocraţie “directă” facilitată decalculator: fiecare cetăţean poate să-şiexprime opţiunile оn orice problemăde ordin legislativ – trebuie doar săvoteze prin Internet. Problema majorăa acestui sistem este informarea redusăşi apatia – majoritatea oamenilor vorfolosi sistemul doar оn problemelecare оi interesează. Cоnd participareala vot este foarte redusă, votul nu maieste reprezentativ (o minoritate оşipoate impune puctul de vedere, оn defavoareamajorităţii). Deoarece accesulla calculatoare şi la Internet devine dince оn ce mai răspоndit menţionăm căsistemul acesta ar putea deveni fezabilоn scurt timp.Democraţia, ca sistem politic, fie prindefiniţia etimologică, fie prin pretenţiileproclamate astăzi, implică conducereaunui popor prin el оnsuşi, prin alegereaunor reprezentanţi, care să-l reprezinteşi să dea curs voinţei populare.Cu altecuvinte, simplificоnd oarecum lucrurile,un grup de o sută de oameni, neputоndvorbi toţi deodată, aleg doi din rоndullor, care să vorbească şi să acţioneze оnnumele lor. Rezultă de aici că, оntr-unsistem democratic, aleşii unui poporsоnt sau ar trebui să fie „goarna intereselorpoporului” şi să actioneze potrivitcu dorinţele acestuia.După ce-şi alege reprezentanţii şiconducătorii, poporului, i se cere să ascultede conducători – aparatul de stat.Astfel, reprezentanţii şi conducătoriisоnt aleşi de popor pentru a-i repr-Tribuna tоnгrului cercetгtor147

148Administrarea publicг, nr. 2, 2008ezenta valorile naţionale şi punctul devedere, iar conducătorii asigură aplicarealegilor, care, la rоndul lor, sоntformulate de reprezentanţi potrivit cuvoinţa poporului.Aceasta fiind teoria, să vedem ceavem оn practică оn Republica Moldovaşi, de fapt, оn оntreaga Europă. Cazulcu o democraţie avansată nu poate fiabordat aici pentru că publicul are ogamă mult mai variată de exprimare avoinţei publice. Оn Moldova, precumşi оn alte ţări politicienii mai continuăsă se folosească de sistemul democraticpentru a obţine voturi şi a accedela putere. Motivaţia alegerii acestorpoliticieni nu poate fi nici democratică,nici оnţeleasă de popor. Candidaţii nu-şipropun să devină reprezen-tanţi ai voinţeipopulare, ci ademenesc poporul cu feluritepropuneri şi scheme social-politice,cu promisiunea că prin aplicarea acestora„raiul se va pogorо pe pămоnt”.Lucrurile devin cu totul nefireştidupă ce candidaţii sоnt aleşi. Ajunşisus, ei nu sоnt nicidecum reprezentanţiai poporului, ci conducători şi manipulatori.Odată ajunşi sus, pentrua păstra iluzia de democraţie, ei mintpoporul cu informaţii false. Ei dorescsă aibă o poleială de susţinere populară,democratică pentru acţiunile lor politice.Poporul nu ţine seama că, cei pe care i-aales, ar trebui să plece urechea la voinţaalegătorilor, ci „оnghite” propaganda şiminciuna celor de sus.Ce trebuie să se оntreprindă?1. Actualul sistem „democratic”trebuie reformat оn sensul transformăriilui оntr-unul cu adevărat democratic.Poporul trebuie să ştie ce opţiuniоi stau оnainte, pe plan naţional şiinternaţional şi trebuie să-şi votezereprezentanţii, care să fie dedicaţi intereselorlor, astfel оncоt să asigure şiimplementarea.2. Pentru a evita această situaţienedorită, оn Republica Moldova seоntreprind acţiuni concrete de consolidarea democraţiei, inclusiv prin prismamodernizării administraţiei publice.Prin urmare, administraţiei publice оirevine un rol aparte оn identificareavalorilor atоt pe plan naţional, cоt şiinternaţional şi aceasta, desigur, prinintermediul unei configuraţii inediteоn sistemul modern de administraţie –transparenţa administrativă şi accesulla informaţie. Ea trebuie să iasă dincercul oamenilor lipsiţi de viziune, să sedebaraseze de imaginile confecţionatepentru a satisface starea de spirit acetăţenilor prin respectarea principiilorde transparentă.3. Obiectivele acestei configuraţiitrebuie să fie, оn primul rоnd, de aоmbunătăţi calitatea vieţii cetăţenilor,de a răspunde aspiraţiilor acestora, dea le oferi pоrghiile responsabilităţii proprii,de a regla relaţiile dintre membriicomunităţii оn aşa fel оncоt fiecare săpoată beneficia de atоta bine cоt esteposibil оn limitele existenţei sale.Transparenta administrativă esteo adevărată provocare a modernizăriiadministraţiei publice, dar dezbaterileоncă se lasă aşteptate. Astfel,transparenţa administrativă ca unuldintre elementele de modernizare aadministraţiei publice creează o participarezilnică a opiniei publice şi massmedieila procesele admini-strative.Ea nu constă dintr-o comunicare carese face оntr-o singură direcţie. Atuncicоnd opinia publică şi mass-mediaeste informată de tot ce se оntоmplă,

оncepоnd din zona guvernamentalăpоnă оn zona administraţiilor locale,există şi o serie de оntrebări, protesteşi sugestii, care vin din parteacetăţenilor.Termenul transparenţă este adeseautilizat оn administraţia publică оntrunsens metaforic al termenului similardin optică: un obiect transparent esteacel obiect, care lasă să se vadă clarconturul şi detaliile obiectelor aflate departea opusă. Cerinţa de transparenţăeste adresată оn scopul primirii deinformaţii, deschidere, comunicareşi evaluare. Оn strоnsă legătură cucerinţa pentru o politică transparentăeste cerinţa pentru o administraţietransparentă.Funcţionarea unei administraţii publicemoderne şi transparente constituieo condiţie esenţială a transformărilorstructurale din societatea noastră, ceeace va conduce la realizarea tuturorreformelor оn toate domeniile vietiisocial-economice.Consolidarea autonomiei locale, administrativeşi financiare, perfecţionareacadrului general legislativ, armonizareacu reglementările europene vor reprezenta,оn mare măsură, o schimbare defond a raportului dintre administraţie şicetăţean, punоnd accentul, оn mai maremasură, pe transparenţa administrativăşi accesul la informaţie.Actualmente, reuşita reformei оnadministraţia publică nu este posibilădecоt prin stabilirea unei relaţii noiоntre cetăţeni şi administraţie, bazatăpe criterii de modernitate şi democraţie.Administraţia publică modernă oferăcetăteanului şanse şi cere, оn schimb,participare.Cetătenii, din ce оn ce mai exigenţi,sоnt adesea foarte sensibili la măsuriledestinate să facă administraţia şi serviciileprestate de aceasta mai puţinTribuna tоnгrului cercetгtor149procedurale şi mai axate pe satisfacerea nevoilor cetăţeneşti. Aşteptările lor cuprivire la serviciile publice sоnt din ce оn ce mai dificil de satisfacut, оn timp ceelementele noi оn administraţia publică oferă posibilităţi reale de apropiere оntreadministraţie şi cetăţeni.Оn scopul unei definiri clare a mecanismului de modernizare a administraţieipublice, propunem elaborarea de către Guvernul Republicii Moldova a unuiProgram Multianual de Modernizare a Administraţiei Publice, obiectivele căruiasă includă, nemijlocit, principiul de transparenţă administrativă.a) conceperea şi/sau impulsionarea acţiunilor privind transparenţaadministrativă la nivel central şi local;b) identificarea soluţiilor adecvate de implementare a acţiunilor privindtransparenţa administrativă;c) monitorizarea obiectivelor privind promovarea transparenţei administrativeоn cadrul procesului de modernizare a administraţiei publice centrale şi locale;d) evaluarea rezultatelor obţinute.Bibliografie

Criticãºi bibliografie150Administrarea publicг, nr. 2, 2008

ВАЖНЫЙ ВКЛАД В РАЗВИТИЕИСТОРИЧЕСКОЙ НАУКИ РЕСПУБЛИКИ МОЛДОВА(Отзыв на монографию проф. Л.Е.Репида «Суверенная Молдoвa:История и современность», Кишинев, 2008, 384 стр.)В данной монографическойработе предпринят а удачнаяпопытка изучения в историческомразрезе важнейшей тематикистановления и развития молдавскойгосударственности, начиная собразования Молдавского государства650 лет тому назад и до достижениясуверенитета и незави-симостисовременной Республики Молдова.Изучение соответствующегоисторического опыта чрезвычайноважно, особенно в контексте созданнойпрезидентским указом Государственнойкомиссии по празднованию650-летия основания Молдавскогогосударства (под председа-тельствомглавы государства В.Н.Воронина).Считаю, что научное исследованиенастоящей истори-ческой проблемыявляется доста-точно актуальнымна современном этапе строительствадемократи-ческого правовогогосударства, последовательнойдемократи-зации центральныхи местных органов власти всуверенной и независимой РеспубликеМолдова.Структурно монографическаяра-бота состоит из следующихА. Т. РОМАН,доктор хабилитат исторических наук,профессор, ректор Академии публичного управленияпри Президенте Республики Молдовасоставных частей: введения,семи тематических разделов, 26-тиглав и параграфов, заключения ибиблиографии. Фактически впервыев ХХI–м веке на русском языкепредпринимается научная попыткаизучения проблемы становления иисторической эволю-ции молдавскойгосударственности, сложных вопросовэтнической идентификации, историиразвития культуры и богатыхтрадиций молдавского народа,преодоления тяжелых последствийдвух мировых войн и внутреннегокризиса 90-х годов ХХ-го столетия,политико-административногоуправления бывшей МССР, какпредшественни-цы нынешнейРеспублики Молдова.Книга написана опытнейшимавтором – патриархом историческойнауки, первой женщинойдоктором хабилитат историческихнаук в нашей многонациональнойстране, профессором Л.Е.Репида.Будучи крупнейшим представи-телемисторической науки современнойМолдовы, автор данного трудаявляется подлинным патриотомнашей Родины. Монографияп о д г о т о в л е н а в И н с т и т у т еTribuna Critică şi tоnгrului bibliografie cercetгtor151

152Administrarea publicг, nr. 2, 2008культурного наследия Академиинаук Молдовы, т.е. в академическойcреде, в которой автор плодотворнотрудится беспрерывно вот уже околополувека, опубликовав более 300научных работ и основав нескольконаучных школ в области современнойисторической науки. Исследованиеявляется обоб-щающим научнымтрудом, полностью основаннымна богатой источ-никоведческойбазе, состоящей из разнообразныхархивных источников, особеннои з вл еч е н н ы х и з с п е ц ф о н д овразличных архивов страны и из-зарубежа (я сам могу подтвердить,насколько это важно и непросто, новозможно, ибо в первой половине90-х гг. прошлого века мне пришлосьначинать ответственную работу порассекречиванию секретных документовспецфондов, будучи генеральнымдиректором Национальногоархива Республики Молдова), атакже ценных археологических,этногра-фических и лингвистическихисточников.Монография опытного ученого –профессора Л.Е. Репида «СувереннаяМолдова» представляет собойважный обобщающий труд по историигосу-дарственности молдавскогонарода и открывается следующимэпиграфом: «Историческая науканескончаема и неисчерпаема, какжизнь, ибо история и есть отражениежизни человеческого общества вбеско-нечной череде поколений»(стр. 3).Рецензированное исследованиеначинается первым разделом,посвященном проблеме образования650 лет тому назад и первоначальногоразвития Молдавского государства.В н е м , н а р а з н о о б р а з н о йдокументальной основе, изначальноп р о с л е ж и в а е т с я п р о ц е с сформирования полиэтническогообщества и сохранение этническойиндивидуальности молдаван,и х с а м о с о з н а н и я с у ч е т о мспецифики истории молдавскойг о с уд а р с т в е н н о с т и . Д а н н а ямонография содержит интересныйанализ и информацию об историигосударственного управления вМолдове. Для государственныхслужащих и других руководителей,думается, представят большойинтерес различные вопросы процессаформирования органов управленияв Бессарабии Х1Х-го века (стр. 75-82), а также в составе МолдавскойДемократической Республики 1917-1918 гг. (стр. 107-112). Глава 3-яозаглавлена конкретно и четко:«Суверенитет советского государстваи образование МолдавскойРе с п убл и к и » ( с т р . 11 9 - 1 6 2 ) .Впервые в научной литературеавтор исследует кардинальныесовреме-нные проблемы актуальныхпроцессов административногосударственногостроительствапоследних десятилетий, содержащихсяв последних двух разделах,озаглавленных «Молдова нарубеже третьего тысячелетия»и «Политико-экономиче скийкризис и пути его преодоления», вкоторых рассматриваются аспектысовременного государственногостроительства и достижениянезависимости Республики Молдова,проведения реформ административногоуправления в нашей

стране.В ц е л о м , п р о ф е с с о рЛ.Е.Репида успешно справиласьс поставленными задачами, давглубокую харак-теристику сущностисложных исторических процессови неординарных феноменов застоль длительный хронологическийпериод. Ученый пришла в своемисследовании к интересным выводамо последовательности в историимолдавской государственности, омногогранности национальныхпроцессов и последовательномсовершенствовании административно-управленческойсистемыРеспублики Молдова.Автор монографии справедливозаключает, что хотя в последнемдесятилетии прошлого столетияМолдова пережила кризис, все же«в начале третьего тысячелетия ейудалось преодолеть его последствия,встать на путь демократизации,коренных преобразований, переломаситуации в стране и международныхотношениях». В целом же,данная очень ценная и интереснаямонография в большой степенипредназначена для нынешнегомолодого поколения и грядущихновых поколений граждан РеспубликиМолдова, которые имеţт полноеправо и должны знать всţ правду оTribuna Critică şi tоnгrului bibliografie cercetгtor153

“TRATAT DE PROTOCOL ŞI COMPORTAMENTCIVILIZAT” - O CARTE MULT AŞTEPTATĂEmilian CIOBU,doctor оn filozofie, conferenţiar universitar,Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar,şef Direcţie relaţii internaţionale,Academia de Administrare Publicăpe lоngă Preşedintele Republicii MoldovaAceastă carte, premieră naţională оn materie, constituie o frumoasă prezentareştiinţifico-practică a protocolului, ceremonialului şi bunelor maniere, apariţia154Administrarea publicг, nr. 2, 2008ei fiind mai mult decоt salutabilă оnRepublica Moldova după anii nouăzeciоncoace ai secolului trecut. Regretabil,de la 1762- an cоnd оşi face apariţia оnŢara Moldovei Condica ce are оntrusine obiceiuri vechi şi nouă a preaоnălţaţilor Domni scrisă de Gheorghaki,al doilea logofăt, din porunca DomnitoruluiGrigorie Calimachi alte sursede informare privitor la traiecto-riaprotocolului şi uzanţelor moldoveneştinu sоnt atestate. Această lucrare adlui Orest Tărоţă, doctor оn ştiinţepolitice, conferenţiar universitar,şef al Catedrei ştiinţe sociopolitice aAcademiei de Administrare Publică pelоngă Preşedintele Republicii Moldovase оncadrează perfect оn eforturilesusţinute ale ţării noastre pentru ase alinia la standardele internaţionaleşi cele europene оn baza frumoaselortradiţii istorice ale ţării şi experienţeitinerei, dar promiţătoarei diplomaţiimoldoveneşti.Studiul se recomandă drept o lucrarede referinţă pentru serviciilede protocol şi direcţiile relaţii externedin structurile administraţiei publicecentrale şi locale, diverse instituţii,оntreprinderi şi asociaţii, iar, datoritămultitudinii de norme, uzanţe şi tradiţii,poate fi utilă pentru profesori, studenţi,elevi, manageri şi toţi oamenii debună credinţă, care se interesează desubtilităţile protocolului, ceremonialuluişi comportamentului civilizat.Investigaţia aduce cu sine nu numaimăreţia protocolară a vechilorimperii ale antichităţii, formaţiunilorstatale medievale sau moderne, ci şine familiarizează cu o serie de norme,cutume şi uzanţe actuale, extrem denecesare оn relaţiile interstatale, оntreinstituţii şi autorităţi, conducători şiconduşi, cetăţeni de rоnd.Este cunoscut faptul că protocolul şibunele maniere sоnt ataşate nemijlocitde structurile sociale, care s-au perindatde-a lungul istoriei, ele sоnt creaţia lorşi оşi găsesc reflectare оntr-un sentimentuman profund de consideraţiuneşi respect.Оntr-adevăr orice fiinţă umană carese respectă cоtuşi de puţin, indiferent

de sex, vоrstă sau aptitudini, la fel şiconducătorii instituţiilor publice saucelor private, care ţin la imaginea lorvor găsi оn această lucrare un răspunsadecvat cum să se comporte оn cadrulactivităţilor oficiale, care este modulde stabilire a ordinii de precădere şiplasamentul invitaţilor la recepţiile şidineurile de gală, contururile salutului,plecăciunii, sărutului mоinii şi ţinutavestimentară la diverse ceremonii.Tot aici se analizează vizitele оnalţilordemnitari de stat, practica protocolarăşi compor-tamentul оn diverse ţări,ordinea distincţiilor de stat şi portullor, protocolul оn timpul negocierilor,adresările către personalităţile oficiale şidemnitarii religioşi, senatori şi deputaţi,cerinţele faţă de corespondenţa oficialăextrem de importantă оn procesulcomunicării umane.Autorul ne atrage surprinzător оnlumea ordinii, echilibrului şi armoniei,pe care o emană protocolul, apropiindu-nevădit de subtilităţile frumoaseimaterii, convingоndu-ne, totodată, căcunoaşterea postulatelor protocolareţine оntr-o mare măsură de spiritualitatea,gradul de civilizare şi traiectoriaculturală a unui neam.Domnia sa ne cheamă, оn acesteclipe deloc uşoare pe care le trăieşteţara, la pietate creştină cоnd se referăla protocolul оn lăcaşele de cult,transmiţоnd mesajul Sfоntului Pavel,precum că nu există putere care să nuvină de la Dumnezeu, mesaj succedatde importanţa educaţiei creştine ageneraţiei оn creştere şi face unelerecomandări utile de comportament оncentrele spiritualităţii noastre creştine.Un interes deosebit prezintă compartimentuldedicat regulilor de comportamentcotidian, care inserează informaţiireferitoare la bunele maniere din trecutşi uzanţele internaţionale actuale.Aşadar, după cum am subliniat laоnceput, pentru ţara noastră integrareaоn structurile europene a devenit unobiectiv prioritar şi de aceea apropiereade valorile occidentale civilizatoare presupunealinierea la uzanţele protocolaredin acest spaţiu cu tradiţii multiseculareşi practici recunoscute, promovate cuatоta abilitate de diplomaţia ţăriloreuropene atоt оn perioadele istorice ces-au scurs, cоt şi оn timpurile de astăzi.Noile organisme europene (ConsiliulEuropei, Uniunea Europeană), createоn perioada postbelică cu menirea săparticipe la procesul de asigurare a păciişi stabilităţii regionale şi internaţionale,cooperării ţărilor оn diverse domenii deactivitate umană, au obţinut rezultatenotorii şi, оn acest context, cunoaştereaparticularităţilor protocolului şi conduiteieuropene devine, alături de altevalori, o necesitate stringentă pentrunoi.Оn studiul său, autorul nu selimitează la o simplă descriere anormelor de protocol şi a tradiţiilorceremoniale existente, ci, оntr-o manierăcorectă, intervine оn cazurile оn carepoziţia unor autori din domeniu nu esteоntocmai cea mai adecvată, aducоnd оnacest sens argumentele convingătoare.Оn rezumat, vom menţiona că studiulоn cauză este de o utilitate practicăvaloroasă pentru toţi cei, care nu sоntTribuna Critică şi tоnгrului bibliografie cercetгtor155indiferenţi faţă de destinul civilizat al lumii, оntrucоt el oferă o lectură folositoareşi plăcută prin abundenţa informaţiilor generale pe care le aduce, cheamă la

A V I ZContinuă abonarea la ziarul “Funcţionarul public” şi la revistametodico-ştiinţifică “Administrarea Publică” pentru anul2008, editate de Academia de Administrare Publică pe lоngăPreşedintele Republicii Moldova.Revista“Administrarea Publică”apare trimestrial.Costul unui abonament:1 an - 120 lei 00 bani;6 luni – 60 lei 00 bani;3 luni – 30 lei 00 bani.Indice poştal – 76957.Ziarul“Funcţionarul public”apare de 2 ori pe lună.Costul unui abonament:1 an - 96 lei 00 bani;6 luni – 48 lei 00 bani;3 luni – 24 lei 00 bani.Indice poştal – 67919.

Secţia activitate editorialăVlad CIOBANU - şef secţieMihai MANEA - adjunct şef secţieGalina Mardare - specialist principalAna SPATARENCO - specialist principalElena BALMUŞ - specialist coordonatorTatiana DODON - specialistindice poştal: 76957ADRESA REDACŢIEI:MD-2070, mun. Chişinău,str. Ialoveni, 100Tel.: 28. 40. 78. fax: 28.48.71E-mail: sae@aap.gov.mdDat la cules20.04.2008Bun de tipar06. 05. 2008Copertare la TipografiaEditurii “Universul”Tiraj 500 ex. Hоrtie ofset.ISSN 1813-8489