Revista "Administrarea publică" aprilie - Academia de Administrare ...

46Administrarea publică, nr. 2, 2008Moldovei, iar Republica Moldova nu arenici o atribuţie cu elementul moldovenesc,deoarece Moldova este un “produsstalinist” născocit de bolşevici ca unantipod al “spiritualităţii romвneştiprogresiste” chemate de providenţă “săapere Occidentul de barbari”.Şi de ce oare nu am recunoaşte, căatоt Romвnia, cоt şi Republica Moldovasоnt succesoare de drepturi ale PrincipatuluiMoldovei?După cum am menţionat deja, PrincipatulMoldovei оn anul 1538 a căzutsub suzeranitatea Imperiului Otoman şianume оn limitele acestui imperiu el şi-apierdut statalitatea. Subliniem cuvоntulstatalitatea, deoarece unii autoriidentifică această noţiune cu noţiunilede suveranitate şi independenţă. Căzоndsub jugul otoman, Principatul Moldoveişi-a pierdut suveranitatea şi, parţial,independenţa, dar şi-a păstrat statalitateapоnă la momentul cоt Moldovacontinua să existe ca identitate politicojuridică.Procesul pierderii statalităţiimoldoveneşti a decurs treptat, оncоteva etape şi a fost legat reciprocde procesul оmpărţirii PrincipatuluiMoldovei оntre imperiile Otoman,Austriac şi Rus, precum şi de procesulde creare a unei noi formaţiuni stataleоn Balcani – Romвnia, оn componenţacăreia a intrat doar 1/3 din teritoriulPrincipatului Moldovei medieval.Problemele formării Romвniei оnanii 1859-1862, ca nou stat unitar оnlimitele Imperiului Otoman, precumşi ale dobоndirii independenţei оn anul1878 sоnt studiate şi descrise temeinic şimultilateral de ştiinţa istorică şi ceea cene face să revenim la această problemăsоnt doar circumstanţele nefaste: astăzifapte şi evenimente incontestabile, atоtde bine cunoscute şi documentate, sоntfalsificate şi denaturate de „teoreticieniiunirii” cu o obrăznicie nemaivăzută.Asăzi am ajuns la situaţia, cоnd istoriastatului, ai cărui cetăţeni sоntem, estenegată şi pоngărită, iar dorinţa de a„şterge de pe faţa pămоntului” ideilestatalităţii moldoveneşti a devenit fixăla unii politicieni şi „teoreticieni”.Ideea unirii celor două principatedunărene - Valahia şi Moldova a apărutla mijlocul sec. XIX оn legătură cureacţiunea care s-a declanşat dupăevenimentele revoluţionare din anii1848-1849, cоnd a devenit clar că niciunul dintre principatele supuse Porţiinu va izbuti de unul singur să scuturejugul stăpоnirii otomane. Indiferentde opţiunile personale, caracterul progresistal acestei uniri nu poate fi pusla оndoială.Unirea principatelor a parcurs оncоteva etape, prima dintre care a fostalegerea concomitentă оn anul 1859 adomnitorului Moldovei Alexandru IonCuza şi ca domnitor al Valahiei. Prinacest act, prin alegerea concomitentă auneia şi aceleiaşi persoane оn calitate deconducător al două formaţiuni statale afost creată Uniunea Personală Moldo-Vlahia (Moldova – Valahia), care оn1861 s-a transformat оn Uniune Realăşi a existat sub aceeaşi denumire (Moldo-Vlahia)pоnă оn anul 1862, cоnd,pentru prima dată, a fost aprobatănoua denumire a statului nou-format,Romвnia. Abia din acest moment, dinanul 1862, оncep să circule termenii“romвn”, “popor romвn”, “naţiuneromвnă”, “limbă romвnă” etc., dar nudin perioada preistorică, cum afirmăunii “savanţi” romвni şi moldoveni.