Revista "Administrarea publică" aprilie - Academia de Administrare ...

36Administrarea publică, nr. 2, 2008turilor, deosebite de veniturile publiceale vistieriei, pe care le avea domnitoruldin dările percepute de la locuitoriitоrgurilor şi ai satelor domneşti, diferiteamenzi, etc.; supravegherea activităţiinegustorilor, ce trebuiau să-şi vоndămărfurile оn conformitate cu regulilestabilite. Оn subordonarea mareluicămăraş se aflau: cămăraşul de izvoade(secretarul la logofeţie), cămăraşulde ocnă (administratorul şi casierulocnelor de sare), cămăraşul de rafturi(ce avea grija hamurilor şi şelăriilorcurţii domneşti), cămăraşul de sulgerie,cămăraşul de jitniţă, cămăraşulde catastife etc. Оn contact cu aceştidregători, mari şi mici, mai activacămărăşelul, fiind un slujitor al iataculuidomnesc.Subalternii marilor dregători de lacurte, adică ai celor cu atribuţii private,se numeau curteni. Toţi curtenii aveauobligaţii militare şi făceau parte dinoastea cea mică a domnitorului, constituindcorpul de căpitani al oştirii.Dregătoria privată a paharniculuise numea оn documentele sec. XV-XVIde acum ceaşnic. De asemenea, exista şiun ceaşnic separat al doamnei, adică asoţiei domnitorului.Dregător de rang mic era şi aprodul.Aceşti dregători proveneau din rоndurilefeciorilor de boieri, pe care-i amplasaula curtea domnească pentru a slujidomnitorului оn calitate de valeţi sauscutieri. Scopul principal al acestoraera de a face carieră.Oficial, funcţia de aprod оn Moldovaapare оn sec. XV. Aprozii erausubordonaţi vătavului de aprozi. Оnatribuţiile lor principale intrau pazacurţii domneşti, mobilizarea locuitorilorla diverse munci оn folosuldomnitorului, оncasarea unor dăride la populaţie, aducerea forţată оnfaţa Divanului domnesc a celor făcuţivinovaţi şi sancţionaţi (se numeau, lagene-ral, “оmpricinaţi”), aplicarea unorpedepse uşoare etc. Aprozii оl asistaupe domnitor şi оn campaniile militare,pe cоmpul de luptă. Spre exemplu, eracunoscută оntregii ţări fapta aproduluiPurice, care i-a salvat viaţa lui Ştefan celMare оn bătălia de la Şcheia, cedоndu-ipropriul său cal etc.Оncepоnd cu prima jumătate a sec.XVI, оn Moldova pătrunde oficial unfuncţionar de stat turc numit “arcală”.Acesta era cel mai оnalt demnitar alImperiului Otoman din ţară, care luasub protecţia sa pe domnitorul Moldoveidupă confirmarea sa de către sultan,adică după оnvestire оn funcţie şi primirea firmanului de domnie.Specificul respectiv de implantarea elementelor străine оn administraţiamoldovenească, la nivel central, constaоn factorul major de impunere forţatăоn cadrul Sfatului domnesc a supraveghetoruluiotoman, numit divan-efendy,ce avea un rol decisiv оn activitateaadministrativă. Ulterior, sub influenţamasivă a acestui demnitar străin, Sfatuldomnesc şi-a schimbat chiar şi denumireasa tradiţională, moldovenească,devenind cu numele impropriu sistemuluiautohton de administrare – DivanDomnesc.Vom examina succint cum auevoluat şi cоt de importante erauunele dregătorii.Оn special, funcţiaadministrativă a portarului de Suceavadin timpul domniei lui Ştefan cel Mare,pe care o deţinea boierul Luca Arbure.Totodată, ultimul era ostil puteriicentralizate, pentru care opta domnitorul.Documentele istorice atestă că