Revista "Administrarea publică" iulie – septembrie 2011 nr. 3

Administrarea publică: teorie şi practică 1ISSN 1813-8489Categoria CAdministrareaPublicăRevistă metodico-ştiinţificătrimestrialăiulie - septembrie 2011nr. 3 (71)Chişinău,2011

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 2Administrarea PublicăRevistă metodico-ştiinţifică trimestrialăFondată în noiembrie 1993 de Academia de Administrare Publicăde pe lângă Preşedintele Republicii Moldova.Revista este înregistrată la Ministerul Justiţiei al Republicii Moldovacu nr. 172 din 15 septembrie 2004.Acreditată ştiinţific la profilul: administrarea publică, ştiinţe politice, drept.(Hotărârea CSŞDT al AŞM şi CNAA nr.61 din 30 aprilie 2009cu modificările şi completările ulterioare)Nr. 3 (71), iulie - septembrie 2011COLEGIUL REDACŢIONALMARINA Vasile, rector al Academiei, redactorşef,doctor habilitat, profesor universitarBALAN Oleg, vicerector al Academiei, redactor-şefadjunct, doctor habilitat în drept, profesoruniversitar interimarCOJOCARU Svetlana, şef Catedră economie şimanagement public, doctor în economie, conferenţiaruniversitarGOREA Ana, şef Catedră limbi străine aplicate,doctor în filologie, conferenţiar universitarGUCEAC Ion, doctor habilitat în drept, profesoruniversitar, secretar ştiinţific general al Academieide Ştiinţe a MoldoveiMANOLE Tatiana, doctor habilitat în economie,profesor universitarPOPESCU Teodor, şef Catedră ştiinţa administraţiei,doctor în istorie, conferenţiar universitarPOPA Victor, doctor habilitat în drept, profesoruniversitar, preşedinte al Comisiei juridice,numiri şi imunităţi a Parlamentului RepubliciiMoldovaPUZYNA Wlodzimiers, rector al Şcolii de AdministrarePublică din Szczecin (Polonia)STOICA Virgil, şef Catedră ştiinţe politice, doctor,conferenţiar universitar, Universitatea „AlexandruIoan Cuza”, Iaşi (România)SÎMBOTEANU Aurel, doctor în ştiinţe politice,conferenţiar universitar, şef Catedră ştiinţe administrative,Universitatea de Stat din MoldovaŞAPTEFRAŢI Tatiana, doctor în biologie, conferenţiaruniversitar, director Departament organizareainstruiriiVELICIKA Alfonsas, profesor, directorul InstitutuluiLituanian de Administrare (LIVADIS)(Vilnius)

Administrarea Publică, nr. TRAINING 3, 2011 OF PUBLIC SERVANTS:6NEW TECHNOLOGIES AND STRATEGIESAurelia TEPORDEIEvaluation of Civil Servants’ Professional Performances in the Republic of Moldova...........74Vlad CANTIRCivil Servants’ Linguistic Training in French in the Republic of Moldova...................................80Nadejda VACAROVThe Correlation between Motivation and Work Performance andInformational Technologies........................................................................................................................84INTERNATIONAL RELATIONS AND EUROPEAN INTEGRATIONIurie LEANCAI Believe in the European Future of the Republic of Moldova........................................................89Iurie JOSANCosts and Benefits of the Republic of Moldova’s Integration into theEuropean Union..............................................................................................................................................92THE TRIBUNE OF THE YOUNG RESEARCHERDaniel BLIORTEuropean Union’s Specific Administrative System.............................................................................96Ecaterina NEGRUAdministration and Reformation of Public Management.............................................................102Inna GOROBETSQuality standard of Social Services as a Counteraction Instrument of ChildHomelessness and Lack of Supervision State Policy.......................................................................107ELECTORAL GUIDEVlad CANTIRAlegeri, выборы, election(s), election..................................................................................................113

Administrarea publică: teorie şi practică 7

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 12Autorități autonomeale administrației publice centrale(Sfîrşit. Începutul în nr. 1, 2/2011)Ion DULSCHI,doctor în istorie, conferenţiar universitar,Academia de Administrare Publicăde pe lîngă Preşedintele Republicii MoldovaSUMMARYThe objectives of government and the ensurance of the smooth functioning of state institutions is vestedwith public authorities. The traditional classification of public authorities based on territorial criterion identifiesthe public authorities and the general competence of special jurisdiction. In addition to specialized centraladministrative authorities like the ministries and other administrative authorities set up by Parliament andwhich activate within the Government we distinguish an entity of autonomous authorities responsible forspecific areas of public interest.These authorities are established on the basis of law by the Parliament, the President of the Republic, orthe Government but are not within their jurisdiction (except the State Guard and Protection Service underthe President of the Republic of Moldova) and complete their mission under the law. In what follows, we willconduct an overview of the mentioned institutions and provided a brief emphasis of their status, functionsand governing bodies.Banca Naţională a MoldoveiBanca Naţională a Moldovei (BNM) este instituţiafinanciară publică, autonomă, responsabilă faţăde Parlament, care prin activitatea sa acceptă dela persoane fizice sau juridice depozite sau echivalenteale acestora, ce sînt transferabile prin diferiteinstrumente de plată, şi care utilizează aceste mijloacetotal sau pariţal pentru a acorda credite sau aface investiţii pe propriul său cont şi risc.., avizeazăproiecte de acte normative ale autorităţilor publiceîn domeniile de competenţă a BNM. În limitaîmputernicirilor sale, BNM ca agent al RepubliciiMoldova poate să-şi asume obligaţii şi să executetranzacţii ce ţin de participarea Republicii Moldovala organizaţiile internaţionale.BNM aduce periodic la cunoştinţa publiculuirezultatele analizei macroeconomice, evoluţieipieţei financiare şi informaţia statistică, inclusivprivind masa monetară, acordarea creditelor, balanţade plăţi şi situaţia pieţei valutare.BNM conlucrează cu Guvernul în problemelefinanciare şi bugetare. Guvernatorul BNM poateasista şi lua cuvîntul la şedinţele Guvernului, alocuţiuneafiind consemnată în procesul-verbal, poateprezenta în scris opinii cu privire la problemeleabordate în urma participării în şedinţe. Miniştriiresponsabili de problemele economice şi financiarepot asista la şedinţele Consiliului de administraţieal BNM. Guvernatorul BNM sau membriiConsiliului de administraţie trebuie să explice Parlamentuluisau comisiilor sale permanente politicaBNM, să avizeze proiecte de legi, la cererea Parlamentului.BNM poate să deschidă conturi în registrelesale numai în numele statului şi al organelorstatului, băncilor licenţiate de BNM şi publicate înMonitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră învigoare fie la data publicării lor, fie la o altă datăprevăzută în textul actului respectiv, cu condiţia informăriipublicului. Anual, cel mai tîrziu la 1 februarie,BNM transmite Parlamentului şi Guvernului şipublică un raport privind evaluarea stării economiceşi financiare a statului, descrierea politicii monetareşi valutare, pe care BNM o propune pentruanul următor şi pentru un termen mai îndelungat,şi considerentele din care BNM a reieşit la stabilireaei, revizuirea şi evaluarea politicii monetare şi valutarepe parcursul anului precedent. BNM, împreunăcu Guvernul, prezintă Parlamentului prognozaexecutării balanţei de plăţi a statului pentru anulcurent şi anul următor.BNM are dreptul să cumpere, să vîndă şi să negociezemonede de aur, lingouri de aur şi alte metalepreţioase, să cumpere, să vîndă şi să negociezevalută străină, să cumpere şi să vîndă bonuri detezaur şi alte valori mobiliare, emise sau garantatede către guvernele străine şi instituţiile financiare

Administrarea publică: teorie şi practică 13publice internaţionale, să stabilească rata la careva cumpăra, va vinde şi va efectua operaţiuni valutare.BNM stabileşte instituţiilor financiare cerinţelemenţinerii rezervelor obligatorii faţă de depoziteşi alte pasive similare, specificate în acest scop.BNM stabileşte aceleaşi rate de rezerve obligatoriipentru pasive de acelaşi fel şi determină modul lorde calcul. În cazul nerespectării de către instituţiilefinanciare a cerinţelor stabilite privind rezerveleobligatorii, BNM aplică o amendă la o rată egală curata de bază pe zi la data deficienţei plus 0,2% înmulţităcu deficienţa pentru toată perioada cît dureazăea. Amenda se încasează în bugetul statuluiprin deducerea incontestabilă din contul instituţieifinanciare aflat la BNM. BNM poate acorda băncilorcredite în condiţii stabilite periodic de BNM şi garantateprin:a) valorile mobiliare emise de Guvern, ce constituieo parte a emisiunii publice cu scadenţa numai mare de un an de la data achiziţionării lor decătre BNM;b) valorile mobiliare emise de BNM;c) cambii simple sau rate, emise şi făcute cubună- credinţă în scopuri comerciale, industrialesau agricole, conţinînd două sau mai multe giruridin care, cel puţin, unul să aparţină unei bănci şisă fie cu scadenţa nu mai mare de 9 luni de la dataachiziţionării lor de către BNM;d) titlurile emise cu privire la bunuri sau mărfuripe deplin asigurate împotriva riscului sau pierderiila nivelul stabilit de BNM;e) depozitele şi alte conturi la BNM sau la o altăinstituţie financiară acceptată de bancă, reprezen–tînd orice fel de active pe care Banca Naţională lepoate cumpăra, vinde şi negocia. BNM stabileşte şiperiodic aduce la cunoştința publicului:a) rata minimală a dobînzii la care ea acordăcredite băncilor;b) criteriile obiective, conform cărora băncilevor fi eligibile pentru a li se acorda credite în modcompetitiv.BNM poate stabili rate diferenţiate, plafoanepentru diferite categorii ale acestor tranzacţii şitermenele exigibilităţii lor. BNM acţionează ca bancherşi agent fiscal al statului şi al organelor acestuia.Nici o tranzacţie sau operaţiune efectuată deBNM nu poate avea ca rezultat acordarea de asistenţăfinanciară organelor menţionate. BNM estedatoare să ofere Guvernului consultaţii în problemelemonetare şi financiare importante ce ţin decompetenţa lui, iar Guvernul este dator să ofereconsultaţii BNM în problemele ce ţin de competenţasa. Anual, la elaborarea proiectului bugetuluide stat, Guvernul se consultă în problemele economiceşi financiare cu BNM, care îi prezintă un raportîn aceste probleme. BNM, în termenele şi condiţiilestabilite, de comun acord cu Guvernul, acţioneazăca agent fiscal al statului în organizarea deserviriivalorilor mobiliare dematerializate ale statului înurmătoarele domenii:a) desfăşurarea, pe baza acordului încheiat cuMinisterul Finanţelor, a plasării pe piaţa primară avalorilor mobiliare de stat;b) efectuarea înregistrărilor în sistemul de înscrieriîn conturi ale valorilor mobiliare, organizatde BNM;c) marketingul valorilor mobiliare emise de statşi organele sale;d) plata sumei de bază la valorile mobiliaremenţionate, a dobînzii şi a altor comisioane;e) în alte domenii ce corespund obiectivelor şiatribuţiilor de bază ale BNM.BNM nu acordă împrumuturi şi garanţii suborice formă statului sau organelor acestuia, inclusivprin procurarea pe piaţă în legătură cu acordareade credite băncilor. BNM funcţionează caunul dintre agenţii statului în aplicarea legislaţieiprivind controlul valutar. Dările de seamă, informaţiileprivind conturile şi alte informaţii prevăzutede legislaţia menţionată pot fi transmise prin intermediulBNM.De competența BNM în domeniul reglementăriivalutare ţin:a) emiterea de acte normative referitor la reglementarea(inclusiv autorizarea şi raportareaoperaţiunilor valutare ale persoanelor fizice şi juridice,inclusiv a instituţiilor financiare şi organelorde stat;b) eliberarea şi retragerea licenţelor, supraveghereaşi reglementarea activităţii unităţilor deschimb valutar, inclusiv a băncilor;c) stabilirea de limite ale poziţiilor valutare pentruunităţile de schimb valutar, inclusiv băncile;d) determinarea metodei de stabilire a cursuluileului moldovenesc în raport cu alte monede.Unităţile de schimb valutar licenţiate, inclusivbăncile, sînt obligate să raporteze periodic BNMdespre operaţiunile lor valutare, inclusiv poziţialor valutară deschisă. Modul de raportare şi documentelenecesare prezentării se stabilesc de BNM.Aceasta menţine în bilanţul său rezervele internaţionaleale statului care sînt reprezentate prin următoareleactive:a) aur;b) valută străină în formă de bancnote şi mone-

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 14de metalice ori conturi bancare ţinute peste hotareîn monedă străină;c) orice alte active recunoscute pe plan internaţional;d) cambii achitabile în valută străină;e) creanţe exprimate şi achitabile în valută străină,emise sau garantate de statele străine, băncilelor centrale sau instituţiile financiare publice internaţionale,precum şi de acorduri de cumpărareforward şi recumpărare încheiate cu sau garantatede acestea. BNM menţine rezervele internaţionalela un nivel care în viziunea sa este adecvat pentrurealizarea politicii monetare şi valutare a statului.În cazul diminuării rezervelor internaţionale saudacă BNM apreciază că sînt pe cale de a diminuapînă la un nivel care ar periclita executarea politiciivalutare sau îndeplinirea la timp a tranzacţiilorinternaţionale, BNM va prezenta Parlamentului şiGuvernului un raport privind situaţia rezervelorinternaţionale şi cauzele care au condus sau potconduce la diminuarea lor. Raportul va conţine şirecomandări pentru remedierea situaţiei.BNM poate încheia acorduri de plată şi de clearingsau orice alte contracte similare cu instituţii declearing centrale, publice sau private din alte ţări,atît în numele propriu, cît şi în numele şi din însărcinareaorganelor statului. BNM are dreptul exclusivde a emite în circulaţie bancnote şi monedemetalice ca mijloc de plată pe teritoriul RepubliciiMoldova. Bancnotele şi monedele metalice, emisede BNM ca mijloc de plată şi care nu sînt retrasedin circulaţie, trebuie să fie acceptate la valoarealor nominală pentru plata tuturor datoriilor publicesau private pe teritoriul Republicii Moldova. Lasfîrşitul fiecărui an financiar Banca Naţională întocmeşteo dare de seamă care include balanţa, contulde profituri şi pierderi şi alte documente necesare.Dările de seamă financiare anuale, conturileşi registrele Băncii Naţionale sînt supuse audituluiextern anual, în conformitate cu standardele internaţionalede audit, efectuat de către o organizaţiede audit extern, independentă, cu renume şicu experienţă recunoscută în domeniul audituluibăncilor centrale şi al instituţiilor financiare internaţionale,selectată de Consiliul de administraţiepe bază de licitaţie. Raportul auditorului extern sepublică împreună cu situaţiile financiare anuale aleBNM. În caz de descoperire a încălcărilor legii sau aactelor sale normative, BNM poate întreprinde următoarelemăsuri:a) să facă un avertisment în scris;b) să încheie un aranjament cu instituţia care aîncălcat legislaţia, prevăzînd măsuri de înlăturare aîncălcărilor;c) să aplice şi să perceapă incontestabil amendăpînă la mărimea triplă a venitului obţinut saua prejudiciului cauzat, însă în nici un caz mai micădecît mărimea salariului mediu lunar înmulţit cunumărul de zile cît a continuat încălcarea plus costulcheltuielilor, suportate de BNM în procesul examinăriiîncălcărilor, şi plăţile relevante în favoareaterţilor;d) să suspende temporar activitatea parţial sautotal;e) să retragă licenţa, autorizaţia eliberată.Litigiile apărute între BNM şi alţi subiecţi seexaminează de instanţa de judecată competentă.BNM este formată din departamente, direcţii,servicii şi alte subdiviziuni şi este condusă de Consiliulde administraţie. Consiliul de administraţieeste alcătuit din cinci membri:- Guvernatorul BNM – preşedintele Consiliului;- primul-viceguvernator al BNM – vicepreşedinteal Consiliului;- trei viceguvernatori ai BNM.Guvernatorul BNM se numeşte de Parlament, lapropunerea Preşedintelui Parlamentului.Primul-viceguvernator şi viceguvernatorii BNMsînt numiţi de Parlament, la propunerea GuvernatoruluiBNM. Un candidat poate fi propus Parlamentuluipentru numire, în caz de respingere, numai mult de două ori.Candidaţi la funcţia de membru al Consiliuluide administraţie pot fi persoanele care deţin cetăţeniaRepublicii Moldova, au domiciliul în ţară, aureputaţie ireproşabilă şi o experienţă de muncă de10 ani în domeniul financiar şi monetar şi nu au obstacolelestabilite de lege.Membrii Consiliului de administraţie se numescpe termen de 7 ani cu condiţia ca expirareatermenului fiecăruia să fie repartizată pe cît posibiluniform pe parcursul perioadei de 7 ani. Mandatulmembrilor Consiliului poate fi reînnoit cu condiţiaca ei să nu aibă pentru numire în funcţie obstacoleleprevăzute de lege. La încadrarea în serviciu şiulterior în fiecare an, membrii Consiliului de administraţiesînt obligaţi să depună, în condiţiilelegii, declaraţie cu privire la venituri şi proprietate.Membrii Consiliului de administraţie nu pot fi reţinuţi,arestaţi ori traşi la răspundere administrativăsau penală decît la decizia Procurorului General.Şedinţele Consiliului de administraţie se convoacăde Guvernator, cel puţin o dată pe lună.Şedinele pot fi convocate şi la cererea în scris a 3membri ai Consiliului. Fiecare membru al Consiliuluide administraţie are dreptul la un vot. Şedinţa

Administrarea publică: teorie şi practică 15este deliberativă dacă la ea sînt prezenţi mai multde jumătate din membrii activi ai Consiliului, inclusivGuvernatorul sau primul-viceguvernator.Şedinţele Consiliului de administraţie sînt secrete.Conform deciziei Consiliului toate sau o parte dinhotărîrile sale pot fi aduse la cunoştinţa opiniei publiceîn conformitate cu Legea cu privire la secretulcomercial. Hotărîrile Consiliului se adoptă cu majoritateasimplă de voturi ale membrilor săi prezenţila şedinţă, cu excepţia cazurilor prevăzute de legesau de Statutul BNM. Dreptul la vot aparţine numaiacelor membri ai Consiliului care s-au prezentat laşedinţă. În caz de paritate a voturilor, votul preşedinteluişedinţei este decisiv. Hotărîrile Consiliuluide administraţie se emit sub semnătura preşedinteluişedinţei. 1Serviciul de Informaţii şi Securitate al RepubliciiMoldova. Serviciul de Informaţii şi Securitateal Republicii Moldova (în continuare – Serviciu)este organul de stat specializat în domeniul asigurăriisecurităţii de stat. Activitatea Serviciului estecoordonată de către Preşedintele Republicii Moldova,în limitele competenţei sale, şi este supusăcontrolului parlamentar. Serviciul reprezintă unorgan unitar centralizat, constituit din subunităţileaparatului central al Serviciului şi organele saleteritoriale. Efectivul Serviciului este stabilit şi aprobatde Parlament la propunerea directorului Serviciului.Organele teritoriale sînt subordonate directconducerii Serviciului. Cadrul juridic al activităţiiServiciului îl constituie Constituţia Republicii Moldova,Legea privind Serviciul de Informaţii şi Securitateal Republicii Moldova, alte acte legislative,decretele Preşedintelui Republicii Moldova şi hotărîrileGuvernului. Activitatea Serviciului se desfăşoarăşi în conformitate cu acordurile internaţionalela care Republica Moldova este parte. Serviciulîşi desfăşoară activitatea conform principiilor:- legalităţii;- respectării drepturilor şi libertăţilor omului;- umanismului;- nonpartidismului;- oportunităţii;- conspiraţiei, îmbinării metodelor şi mijloacelorde activitate deschisă şi acoperită;- centralizării conducerii Serviciului, îmbinăriiconducerii unipersonale şi colegiale.În activitatea sa, Serviciul asigură respectareadrepturilor şi libertăţilor omului. Nu se admite limitareadrepturilor şi libertăţilor omului, cu excepţiacazurilor prevăzute de Constituţie şi de alte actelegislative.Serviciul în exercitarea atribuţiilor sale:a) elaborează şi realizează, în limita competenţeisale, sistemul de măsuri orientate spre descoperirea,prevenirea şi contracararea următoareloracţiuni care, conform legislaţiei, periclitează securitateade stat, publică şi a persoanei:- acţiunile îndreptate spre schimbarea prinviolenţă a orînduirii constituţionale, subminareasau lichidarea suveranităţii, independenţei şi integrităţiiteritoriale a ţării. (Aceste acţiuni nu potfi interpretate în detrimentul pluralismului politic,realizării drepturilor şi libertăţilor constituţionaleale omului);- activitatea ce contribuie, în mod direct sau indirect,la desfăşurarea de acţiuni militare împotrivaţării sau la declanşarea războiului civil;- acţiunile militare sau alte acţiuni violente caresubminează temeliile statului;- acţiunile care au ca scop răsturnarea prin violenţăa autorităţilor publice legal alese;- acţiunile care favorizează apariţia de situaţiiexcepţionale în transport, telecomunicaţii, la unităţileeconomice şi cele de importanţă vitală;- spionajul, adică transmiterea informaţiilor ceconstituie secret de stat altor state, precum şi obţinereaori deţinerea ilegală a informaţiilor ce constituiesecret de stat în vederea transmiterii lor unorstate străine sau structuri anticonstituţionale;- trădarea manifestată prin acordarea de ajutorunui stat străin în desfăşurarea de activităţi ostileîmpotriva Republicii Moldova;- acţiunile care lezează drepturile şi libertăţileconstituţionale ale cetăţenilor şi pun în pericol securitateade stat;- pregătirea şi comiterea atentatelor la viaţa,sănătatea şi inviolabilitatea persoanelor oficialesupreme ale ţării, a oamenilor de stat şi fruntaşilorvieţii publice din alte state aflaţi în Republica Moldova;- sustragerea de armament, muniţii, tehnică deluptă, substanţe explozive, radioactive, otrăvitoare,narcotice, toxice şi de altă natură, contrabandacu acestea, producerea, folosirea, transportarea şipăstrarea lor ilegală, dacă prin aceasta se aduceatingere intereselor de asigurare a securităţii destat;- constituirea de organizaţii sau grupări ilegalecare periclitează securitatea de stat sau participareala activitatea acestora;b) protejează secretul de stat, exercită controlulprivind asigurarea păstrării şi prevenirii scurgeriiinformaţiilor ce constituie secret de stat şi altorinformaţii importante pentru stat;c) creează şi asigură funcţionarea şi securizarea

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 16sistemelor guvernamentale de telecomunicaţii,elaborează strategia şi realizează politica naţionalăîn domeniul creării, administrării şi asigurării funcţionăriişi securităţii sistemelor speciale de telecomunicaţii;d) desfăşoară activităţi de combatere a terorismului,finanţării şi asigurării materiale a actelorteroriste.Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce ţin de asigurareasecurităţii de stat, Serviciul desfăşoară:a) activităţi informative;b) activităţi contrainformative;c) combaterea infracţiunilor a căror urmărirepenală este atribuită, conform legislaţiei, Serviciului.Alte atribuţii în domeniul combaterii criminalităţiipot fi acordate Serviciului prin legi şi alte actenormative.Serviciul este obligat:a) să informeze Parlamentul, Preşedintele RepubliciiMoldova, Guvernul şi alte autorităţi publiceasupra problemelor ce ţin de interesele securităţiide stat;b) să obţină date informative în interesul asigurăriisecurităţii Republicii Moldova, sporirii potenţialuluiei economic, tehnico-ştiinţific şi defensiv,creării condiţiilor pentru promovarea politicii eiexterne şi interne;c) să descopere, să prevină şi să contracarezeactivitatea informativă şi subversivă a serviciilorşi organizaţiilor speciale străine, precum şi a unorpersoane aparte, orientată spre prejudicierea securităţiiRepublicii Moldova;d) să descopere, să prevină şi să contracarezeinfracţiunile a căror urmărire penală ţine, conformlegislaţiei, de competenţa Serviciului, să caute persoanelecare au comis ori sînt suspectate de comitereaunor atare infracţiuni;e) să întreprindă măsuri de asigurare contrainformativăa Ministerului Apărării, MinisteruluiAfacerilor Interne, trupelor de grăniceri, altor formaţiunimilitare, create în condiţiile legii, precumşi a organelor de control şi vamale;f) să asigure conducerea ţării, a ministerelor,departamentelor şi a altor autorităţi publice, inclusivîn străinătate, conform Nomenclatoruluiîntocmit de Guvern, cu legătură guvernamentală,cifrată, secretă şi cu alte tipuri de telecomunicaţii;să organizeze şi să asigure siguranţa exploatării lor;g) să asigure, în limita competenţei sale, siguranţaobiectivelor complexului defensiv, sistemuluifinanciar-bancar, energetic, de transport şi telecomunicaţiişi a obiectivelor de importanţă vitală,a sistemelor informaţionale şi de telecomunicaţii, acercetărilor ştiinţifice;h) să exercite controlul privind asigurarea păstrăriiinformaţiilor ce constituie secret de stat; săparticipe la elaborarea şi realizarea măsurilor deprotejare a informaţiilor ce constituie secret de statîn autorităţile publice, formaţiunile militare, la întreprinderi,instituţii şi organizaţii, indiferent de tipulde proprietate; să întreprindă, în modul stabilit,măsuri legate de accesul cetăţenilor la informaţiilece constituie secret de stat;i) la cererea conducătorilor autorităţilor publice,în condiţiile legii, să verifice şi să ofere date cuprivire la persoanele ce urmează a fi încadrate înautorităţile publice;j) să întreprindă, în comun cu alte autorităţi publice,măsuri de asigurare a securităţii instituţiilorRepublicii Moldova situate pe teritoriul altor stateşi a cetăţenilor ei aflaţi în străinătate;k) să participe, în limita competenţei sale şi încolaborare cu trupele de grăniceri, la asigurareapazei frontierei de stat a Republicii Moldova;l) să acorde, prin forţe şi mijloace disponibile,inclusiv tehnice, sprijin organelor afacerilor interneşi altor organe de drept la combaterea criminalităţii;m) să depisteze emiterile radio ale mijloacelorradioelectronice emiţătoare a căror activitate pericliteazăsecuritatea de stat;n) să participe, în conformitate cu legislaţia,la soluţionarea problemelor ce ţin de acordarea şiretragerea cetăţeniei Republicii Moldova, intrarea/ieşirea în/din ţară a cetăţenilor republicii şi a străinilor,precum şi de respectarea regimului de şederea străinilor în ţară;o) să menţină în stare bună pregătirea de mobilizarea Serviciului, să formeze necesităţile şi săţină evidenţa rezervelor efectivului;p) în limita competenţei sale, să planifice, sădesfăşoare activităţi şi să prezinte organelor abilitateinformaţiile necesare pentru asigurarea securităţiimilitare a statului;q) la declararea stării de asediu sau de război,în limita competenţei sale, să coordoneze cu Statul-MajorGeneral al Forţelor Armate măsurile demenţinere a regimului stării de asediu sau de războişi să participe la asigurarea operaţiilor de apărarea ţării.(1) Serviciul are dreptul:a) să efectueze, în conformitate cu legislaţia,măsuri operative de investigaţii;b) să întreprindă măsuri de profilaxie a infracţiunilor,care, conform legislaţiei, ţin de competenţaServiciului;

Administrarea publică: teorie şi practică 17c) să antreneze, în condiţiile prevăzute de legislaţie,în mod deschis sau secret (inclusiv în calitatede colaboratori netitulari), persoane, cu acordulacestora, în vederea contribuirii la îndeplinireaatribuţiilor ce-i revin Serviciului. Împuternicirilecolaboratorilor netitulari sînt stabilite prin acteledepartamentale ale Serviciului;d) să folosească, în bază de contract sau înţelegereverbală, în limitele necesare pentru efectuareamăsurilor operative de investigaţii, încăperilede serviciu, alte bunuri ale întreprinderilor,instituţiilor, organizaţiilor de stat, ale formaţiunilormilitare, precum şi încăperile şi alte bunuri ale cetăţenilor;e) să utilizeze, în caz de extremă necesitate, îninteres de serviciu, mijloacele de telecomunicaţiiale întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, indiferentde tipul de proprietate, precum şi ale asociaţiilorobşteşti şi cetăţenilor, cu consimţămîntulacestora;f) să utilizeze, în cazurile care nu suferă amînare,mijloacele de transport ale întreprinderilor,instituţiilor şi organizaţiilor, indiferent de tipul deproprietate, precum şi ale asociaţiilor obşteşti, cetăţenilor,cu excepţia celor ce aparţin instituţiilorstrăine şi persoanelor cu imunitate diplomatică.La cererea proprietarilor mijloacelor de transport,Serviciul le compensează, în modul stabilit de legislaţie,cheltuielile sau prejudiciile pricinuite;g) să efectueze reţinerea administrativă a persoanelorcare au comis delicte ce ţin de tentativade pătrundere şi de pătrunderea pe teritoriul pussub pază specială al obiectivelor cu regim specialşi al altor obiective păzite, precum şi să controlezeactele de identitate ale acestor persoane, să leceară explicaţii, să efectueze percheziţia lor corporală,controlul şi ridicarea obiectelor şi actelor ce leaparţin; să întocmească procese-verbale cu privirela contravenţii administrative;h) să înainteze autorităţilor publice, administraţieiîntreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor,indiferent de tipul de proprietate, precum şi asociaţiilorobşteşti, indicaţii executorii privind înlăturareacauzelor şi condiţiilor care contribuie la realizareaameninţărilor securităţii de stat;i) să obţină, pe gratis, de la autorităţile publice,întreprinderi, instituţii şi organizaţii, indiferentde tipul de proprietate, informaţii necesare pentruexercitarea atribuţiilor ce revin Serviciului;j) să elaboreze coduri de stat şi mijloace tehnicede cifrare, să execute lucrări de cifru în cadrulServiciului, precum şi să exercite controlul asuprarespectării regimului de secretizare la manipulareainformaţiilor cifrate în cadrul subdiviziunilorde cifru ale autorităţilor publice, întreprinderilor,instituţiilor şi organizaţiilor, indiferent de tipul deproprietate;k) să creeze, în modul stabilit de legislaţie,întreprinderi, instituţii, organizaţii şi subdiviziuninecesare pentru îndeplinirea atribuţiilor ce revinServiciului şi pentru asigurarea activităţii sale;l) să antreneze, de comun acord cu MinisterulAfacerilor Interne, forţele şi mijloacele acestuia laacţiuni de asigurare a securităţii de stat;m) să creeze subdiviziuni publice şi acoperitecu destinaţie specială în scopul executării atribuţiilorce revin Serviciului;n) să efectueze expertize criminalistice şi dealtă natură, precum şi cercetări ce ţin de competenţaServiciului;o) să detaşeze în autorităţile publice, la întreprinderi,instituţii şi organizaţii de stat, în modulprevăzut de Guvern, şi în cele private cu acordulconducătorilor acestora, ofiţeri de informaţii şi securitatepentru a ocupa funcţii în cadrul lor, aceştiacontinuînd să îndeplinească serviciul special;p) să stabilească relaţii cu serviciile specialeşi organele de drept străine; să încheie, în modulstabilit şi în limitele competenţei sale, acorduri internaţionale;q) să dispună de reprezentanţi oficiali ai Serviciuluiîn ţări străine, de comun acord cu serviciilespeciale sau cu organele de drept ale acestor ţări,în scopul combaterii mai eficiente a infracţiunilorcu caracter internaţional;r) să întreprindă măsuri pentru asigurarea securităţiiproprii;s) să se folosească, în scop conspirativ, de actecare codifică identitatea persoanelor cu funcţii derăspundere, apartenenţa departamentală a subdiviziunilor,organizaţiilor, încăperilor şi mijloacelorde transport ale organelor care exercită activitateoperativă de investigaţii, precum şi identitateapersoanelor care colaborează cu aceste organe înmod confidenţial;t) să desfăşoare cercetări ştiinţifice pe problemece ţin de securitatea de stat;u) să creeze grupuri de lucru în componenţaofiţerilor de informaţii şi securitate şi specialiştilorinvitaţi de la alte autorităţi publice pentru desfăşurareacercetărilor pe probleme importante ce ţinde asigurarea securităţii de stat;v) să efectueze pregătirea şi reciclarea personaluluiServiciului, inclusiv în străinătate, să pregătească,în bază de compensare sau gratuit, cadrepentru serviciile speciale străine.

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 18(2) Nu este admisă utilizarea drepturilor acordateServiciului pentru îndeplinirea unor obligaţiicare nu sînt prevăzute de legislaţie.Serviciul este condus de un director, numit înfuncţie de Parlament, la propunerea PreşedinteluiRepublicii Moldova, pe un termen de 5 ani. Eliberareadin funcţie a directorului se face de Parlamentla propunerea Preşedintelui Republicii Moldovasau a deputaţilor în Parlament.(3) Directorul Serviciului este în drept să participela şedinţele Guvernului.(4) Directorul Serviciului are directori-adjuncţi,care sînt numiţi în funcţie de Preşedintele RepubliciiMoldova, la propunerea directorului Serviciului.(5) Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce revin Serviciului,se constituie un colegiu în a cărui componenţăintră: directorul (preşedinte), directorii-adjuncţi,alte persoane cu funcţii de conducere aleServiciului.(6) Membrii Colegiului Serviciului sînt confirmaţide Preşedintele Republicii Moldova, la propunereadirectorului Serviciului. 2BIBLIOGRAFIE1Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.95, Monitorul Oficial al RepubliciiMoldova nr. 56 -57/624 din 12.10.1995.2Legea nr. 753 din 23.12.1999, privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, înMonitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 156 din 31.12.1999.Prezentat: 5 septembrie 2011E-mail: dulschi@mail.ru

Administrarea publică: teorie şi practică 19Unele considerațiuni generaleprivind conceptul de politici publiceOrest TĂRÂŢĂ,doctor în ştiinţe politice, conferenţiar universitar,Academia de Administrare Publicăde pe lângă Preşedintele Republicii MoldovaMariana IAŢCO,doctor în politici publice, lector superior universitar,Universitatea de Stat din MoldovaSOMMAIRECet article traite le concept de politiques publiques tout en partant des définitions déjà existantes dans lalittérature de spécialité. Les politiques publiques ont une histoire relativement courte, mais il y a de différentesperspectives de recherche du concept des politiques publiques. Plusieurs auteurs proposent et soulignent lesaspects clefs de l’action publique, d’où la complexité de ce concept. En même temps, l’approche théoriqueet pratique du concept des politiques publiques permettrait aux fonctionnaires de l’administration publiquede comprendre la complexité du processus de gouvernement et de trouver les solutions adéquates pour lesproblèmes publics. Dans ce contexte, la compréhension du concept des politiques publiques devient actuelleafin de moderniser et d’améliorer les pratiques démocratiques dans la République de Moldova, qui se trouveactuellement face aux provocations pour le processus de gouvernement démocratiques.Momente introductive. Prezentul articol îşi propuneca scop să verse lumină asupra conceptuluide politici publice. În cadrul ştiinţelor politice şiadministrative, analiza politicilor publice este unadestul de recentă. Abordarea de bază a „disciplinei”are abia cinci decenii de existenţă, dar în acelaşitimp dezvoltarea a fost una amplă, dacă nereferim la volumul bibliografie de specialitate existentă,precum şi la abordările multiple prezentateîn studiile efectuate.O distincţie primară a conceptului de bază estenecesară pentru a înţelege esenţa şi natura politicilorpublice. Pentru început, să constatăm esenţaetimologică a cuvîntului. Astfel, limba română nupermite a face diferenţă între cele două conceptede bază introduse de anglo-saxoni: politics şi policy.Prin politics putem traduce politica înţeleasăca o luptă pentru putere. Prin urmare, cînd dorimsă studiem politica în sensul de politics, obiectivilenoastre de studiu sunt forţele politice, electorale,instituţiile politice şi parlamentare. Adică, activitateace are ca scop obţinerea şi menţinerea puteriipolitice.Prin policy înţelegem traducerea politicilor publicesau termenul de politică urmat de un adjectiv(social, economic, bugetar etc.), prin care facem referinţăla o acţiune publică, la un aspect pragmatical activităţii de guvernare.Din punct de vedere istoric, H. Laswell a fostcel care a apelat la termenul de policy în 1951, ulteriorprezentând o serie de contribuţii importantepentru analiza politicilor publice. În primul rând,a diferenţiat două activităţi complementare şi interdependentepentru această nouă sarcină: cunoaştereaa (knowledge of) şi cunoaşterea pentru(knowledge in) acţiunea publică. [1]Primul sens al knowledge of face referire la analizaşi studiul procesului de politici, adică abordeazăaspectul cognitiv. Al doilea sens al knowledge inîncearcă să încadreze date şi teoreme în proceseledeliberative şi de decizie pentru a îmbunătăţi activitateapublică. În general, în timp ce una se referăla partea teoretică, cealaltă are un caracter practic.Pentru cercetătorul H. Laswell aceste activităţi suntîmbinate complex şi implică un caracter interdisciplinar.În continuare, discipolii săi au prezentat propriilelor abordări ale disciplinei. În realitate, de fapt,studiul politicilor publice s-a divizat în două maricurente, care se pot diferenţia schematic în modulurmător: cantitativ, unidisciplinar, normativ,economic, axat pe conţinutul cunoaşterii analizeipoliticilor şi versus modul contextualizat, multidisciplinar,politico-administrativ, interesaţi în analizapentru politici.În literatura de specialitate existentă se consi-

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 20deră că problema guvernării (governance) implicărelaţii multiple dintre diverse subsisteme sociale şitendinţe de reflectare a factorilor politici în studiuladministraţiei. Urmare a acestor relaţii, persistăexaminarea acţiunii administrative în cadrul politicilorpublice, aşa cum o politică publică reprezintăun fenomen complex ce rezidă în numeroasedecizii luate de mai multe persoane şi organizaţiipublice. Deseori, aceasta este nuanţată de politicileanterioare şi condiţionată de alte decizii careuneori nu au o legătură evidentă cu o anumită politicăpromovată.În acest sens, politicile publice prezintă dificultăţipentru specialişti, care au conceput numeroasemodalităţi de abordare a fenomenului politicilorpublice, cuprinzând o întreagă gamă de variabilecare influenţează procesul de luare a deciziilor publice.Din perspectiva analizei, politicile publice seprezintă sub forma unui ansamblu de practici şinorme elaborate de unul sau mai mulţi actori publicidin administraţia publică centrală şi cea locală.Câmpul de studiu, constituit de analiza politicilorpublice, cuprinde în acelaşi timp trei obiective:cunoaşterea, acţiunea sau gestionarea şi formulareapoliticilor. Cunoştinţele generate pretind afi adresate şi aplicate la problemele concrete aleacţiunilor politice şi administrative, care includaspecte multiple şi, prin urmare, foarte complexe,deoarece implică valori, percepţii sociale, factoriinstituţionali, actori publici, conflicte şi ideologii cuprivire la soluţionarea problemelor publice.În acest context, interesul ştiinţei politice faţăde procesul de formulare a politicilor publice a fostsă găsească răspunsuri la următoarele întrebări:- Care sunt raţiunile pentru care anumite problemesunt calificate ca fiind publice, în timp cealtora li se refuză acest statut?- Cum şi pentru ce motive guvernele includanumite probleme publice pe agenda lor, în timpce pe altele le resping?- Ce definiţii capătă anumite probleme publice?- Cum şi din care raţiuni guvernele tind să aleagăanumite mijloace de acţiune, să utilizeze anumiteinstrumente?- Cum guvernele aleg anumite modele de implementareşi preferă anumite criterii de evaluare?- De ce se menţin anumite politici, în timp ce laaltele se decide să se renunţe sau să fie modificate?[2, 27]Atare perspective tind să răspundă în esenţăunor preocupări diverse ale administraţiei publice,pentru optimizarea procesului de guvernaredemocratică şi de a analiza efectele intervenţieipublice în transformarea problemelor respective.Astfel, ca studiu ştiinţific, o politică publică cerceteazăacele procese de formulare şi implementarea diferitelor interese publice, utilizate pentrua soluţiona probleme specifice legate de viaţa societăţii.[3,19]În context, analiza politicilor publice are scopulde a produce informaţii relevante pentru luareadeciziilor publice şi să constituie un suport practicşi normativ pentru factorii decizionali în soluţionareaproblemelor publice cu aspect social sau economic.Este fundamental să explicăm esenţa politicilorîn baza a două aspecte-cheie:„analiza politicilor” care se bazează pe elaborareaunor metodologii pentru determinarea rezultatelorunei politici şi pentru a realiza comparaţiiîntre politici alternative în ceea ce priveşte rezultatelelor;„ciclul politicilor ” încearcă să explice politicileca pe o succesiune logică de etape ca: stabilireaagendei ce se referă la procesul prin care problemeleajung în atenţia publicului şi a instituţiilor administrative;formularea politicilor priveşte procesulprin care sunt definite, evaluate, acceptate saurespinse politicile alternative de soluţionare a uneiprobleme aflate pe agendă; urmează luarea deciziilor– procesul prin care instituţiile guvernamentaleadoptă o anumită alternativă pentru soluţionareaunei probleme; implementarea este procesul princare instituţiile guvernamentale aplică în practicăpolitica adoptată; şi ultima este evaluarea procesulprin care rezultatele politicilor sunt monitorizate şievaluate. Deoarece rezultatele obţinute pot constatareconceptualizarea problemei şi a soluţiilorpropuse. [4, 25]Astăzi a devenit un imperativ necesitatea raportăriisau a evaluării de către autorităţile publicecu privire la acţiunea publică. Momentul dării deseamă a favorizat dezvoltarea evaluării politicilorpublice, al cărei obiectiv principal este de a determinaeficienţa acestora. Deci constă în a compararezultatele politicilor publice cu obiectivele propuseşi mijloacele utilizate pentru a fi realizate pânăla capăt. În acelaşi timp, evaluarea constă într-oactivitate ştiinţifică, şi mai este, totodată, o practicăprofesională în elaborarea unui ansamblu demecanisme instituţionale.Actualmente, evaluarea este o activitate în dezvoltare,dar este important de remarcat faptul căfrontierele între aceasta şi cele ale monitorizării,

Administrarea publică: teorie şi practică 21controlului gestionării, consultării, a cercetării aplicativeşi a auditului mai rămân a fi definite.Definiţii ale conceptului de politici publice. Pentrua ne apropia de o definire a conceptului depolitici publice, să reluăm unele definiţii din literaturade specialitate. Politicile publice se referăla activităţile materiale sau simbolice pe care legestionează autorităţile. Această primă definiţie secentrează pe două componente. Prima se raporteazăla determinarea principalilor actori ai politicilor:autorităţile publice. A doua componentă neatenţionează prin faptul că politicile publice suntacţiuni concrete şi elemente aparent simbolice aleacţiunii publice.Pentru a întelege acest moment, propunemo altă definiție, reluată de autorul J. C. Thoenig(1985), care se referă la „ceea ce guvernele decidsă realizeze sau să nu realizeze”.[5, p. 18] În context,trebuie clarificat următorul momentul. Nu se afirmăcă faptul de a nu acţiona este o politică publică,ci, dimpotrivă, se doreşte evidenţierea aspectuluică decizia de a nu acţiona cu privire la o anumităproblemă confirmă în sine o politică publică. Prinurmare, există definiţii ce cuprind ambele aspecteşi consideră că o politică publică este nu doar o acţiuneconcretă, dar poate fi şi o acţiune simbolicăsau o nonacţiune.Alt element-cheie în definiţie se referă la un ansamblude decizii al cărui obiectiv este distribuireaanumitor bunuri sau resurse. Asemenea abordarene reaminteşte că o politică publică este nu o acţiuneizolată, o măsură separată, ci reprezintă uncomplex sau o reţea de acţiuni care pot afecta sauprivilegia anumiţi indivizi ori grupuri sociale.Un alt cercetător, C. Larrue (2000), propuneurmătoarea definiţie a politicilor publice: „O juxtapunerede activităţi, decizii sau măsuri coerenteşi adoptate, principalul, de către actorii sistemuluipolitic-administrativ ai unui stat cu scopul de a rezolvao problemă colectivă”. [6, 28] Aceste deciziicreează acte şi documente de politici formalizate,de natură mai mult sau mai puţin coercitivă, cuobiectivul de a modifica comportamentul „grupurilorţintă”, care se află, desigur, în centrul problemeice solicită o soluţionare.O altă perspectivă de conceptualizare a politicilorpublice este cea propusă de W. Jenkins, caredefineşte politicile publice ca „un set de decizii interdependenteluate de un actor politic sau de ungrup de actori politici cu privire la selecţia scopurilorşi la mijloacele de a atinge atare scopuri într-osituaţie specifică, în care ar trebui ca actorii politici,să poată lua decizii ”. [7, 14]Meritul definiţiei respective constă în faptul dea considera elaborarea politicilor publice un proces,unde autorităţile guvernamentale sunt supuseunor presiuni interne şi externe, ce ţin de lipsa resurselorsau de rezistenţa faţă de anumite alternativede soluţionare a problemelor.În acelaşi timp, autorul recunoaşte că politicilepublice reprezintă o serie de decizii interdependente.De asemenea, Jenkins propune un standardde evaluare în analiza politicilor publice. Deoareceprocesul de elaborare a politicilor publice reprezintăun comportament al autorităţilor de a decide cuprivire la anumite scopuri şi mijloace de a le atingeîntr-o anumită situaţie. Prin urmare, în opinia autorului,trebuie să existe o coerenţă şi concordanţăîntre scopuri şi mijloace, chiar dacă nu explică naturalor şi mijloacelor implicate.În momentul actual, în literatura occidentală,există un consens relativ al cercetătorilor cu privirela caracteristicile conceptului de politici publice. Însensul că o politică publică poate constitui în acelaşitimp:- un conţinut – deoarece activitatea publicăse reprezintă sub forma unui conţinut, produs cedecurge din mobilizarea resurselor. Anume acesteproduse sunt rezultatul unor acţiuni ale instituţiiloradministrative;- un program – în sensul că politicile nu se reducla un anumit punct de acţiune în mod izolat, ci lao reţea de legături între aceste acţiuni, formând ostructură de referinţă în orientarea actelor de guvernare;- o orientare normativă ce presupune că acţiuneapublică nu este rezultatul unor răspunsurihaotice ci, dimpotrivă, este expresia finalităţilor şipreferinţelor pe care factorii decizionali, conştientsau nu, în mod forţat sau voluntar, nu poate decâtsă le accepte şi pentru care este responsabil. Or, acţiunilepublice comportă anumite valori şi normece servesc drept bază pentru obiectivele guvernării;- un factor coercitiv – se explică prin faptul căactivitatea publică rezultă din autoritatea cu caresunt învestiţi actorii guvernamentali. Adică, aceştiadin urmă au o legitimitate a autorităţii legale sauexercită o coerciţie care se bazează pe monopolulforţei. Actul public se impune prin faptul că esteabilitat ca o expresie a puterii publice şi, prin urmare,autoritatea se impune colectivităţii;- un resort social - prin faptul că o politică publicăse defineşte prin resortul său, prin cetăţeniiale căror situaţii, interese, comportamente suntafectate de acţiunea publică. Analiza trebuie să

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 22identifice publicul, indivizii, grupurile, instituţiilecare intă în arealul de acţiune guvernamentală. [8,19-20]Aceste abordări teoretice, de fapt, reprezintăun ghid pentru analiza politicilor, care nu este totuşiuşor de respectat în practică, mai ales în situaţiipublice concrete.În context, am propune şi noi o viziune asupraconceptului de politici reieşind din ansamblul definiţiilorabordate în literatura de specialitate. Astfel,politicile publice reprezintă o reţea de decizii interdependente,care se referă la alegerea obiectivelor, priorităţilor,mijloacelor, resurselor alocate şi punerea lorîn practică pentru a orienta realitatea economică şisocială în direcţia dorită, în vederea furnizării bunăstăriicolective.La ora actuală, atenţia şi interesul care se acordămăsurării preformanţelor în politicile publiceconstituie încercarea de a raţionaliza procesul elaborăriipoliticilor. Atunci când ne referim la elaborareapoliticilor ca un proces politic, trebuie să înţelegemvalorile, ideile, normele care se reflectă înacest proces. În acelaşi timp, diferite aspecte ce divizeazăgrupurile sociale şi induc diferite percepţiiasupra scopurilor publice, necesitatea de a rezolvaproblemele publice pe căi de consens şi dialog şifactorii critici influenţează dezvoltarea politicilor înfiecare etapă de înfăptuire a lor.În această ordine de idei, am putea reliefa oînţelegere a interacţiunilor dintre analiza politicilorşi politică şi a circumstanţelor prin care consideraţiilepolitice creează cadrul pentru utilizareaanalizei. Se presupune că analiza este obiectivă şidenotă raţionalitate, fapt ce semnifică utilizarea instrumenteloreconomice, statistice, de planificare,algoritmi matematici şi alte metode de cercetarepentru a ghida spre soluţii raţionale pentru problemeleexistente, pentru a contribui la creştereaproducţiei şi furnizării de bunuri şi servicii publice.Deoarece este important să distingem ceea cereprezintă studiul politicilor publice şi analiza politicilor,care au la bază drept criteriu gradul de neutralitateşi interesele politice ale analiştilor. AutoriiHowlett şi Ramesh susţin că studiile asupra politicilorpublice sunt examinate, mai ales, de mediulacademic, se referă la metapolitică şi sunt fixate peînţelegerea proceselor de constituire a politicii publice.În timp ce analiza politicilor este condusă denişte funcţionari publici sau de anume instituţii detip „think-tank” axate pe conceperea politicii reale.Prin urmare, primele au un caracter descriptiv şiexplicativ, în timp ce acestea din urmă au o orientareprescriptivă.[ 9]Analiza politicilor publice: modele. Analiza politicilorpublice reprezintă o preocupare relativ nouăpentru administraţia publică. De exemplu, pentruadministraţia publică din Republica Moldovaanaliza politicilor constituie o activitate destul derecentă, chiar dacă guvernele anterioare s-au confruntatşi mai înainte cu probleme privind înfăptuireapoliticilor publice.Diverse tipologii au fost dezvoltate pentru aanaliza politicile publice. În acest efort, specialiştiiîn politici s-au bazat pe modele şi instrumente propusede către ştiinţele sociale. În continuare, vomface referinţă doar la unele dintre ele.Problema care apare aici poartă următorul caracter:care este influenţa statului asupra înfăptuiriipoliticilor publice? Există şi alţi factori în societatecare influenţează procesul dat? Dacă da, atuncicum se balansează aceştia? Desigur, nu există unsingur răspuns la aceste întrebări. Din atare perspectivăexistă câteva modele sau abordări de înfăptuirea politicilor publice.În linii generale, putem distinge trei abordăriteoretice de analiză frecventă în literatura occidentalăde specialitate. Prima dintre ele, de naturăfuncţională, consideră că statul se potriveşte unui„ghişeu” însărcinat cu deservirea tuturor cerinţelorsociale. Astfel, politicile publice constituie răspunsurileacestor cerinţe şi sunt analizate dintr-o perspectivăde optimizare a deciziilor colective, a raţionalităţiicomportamentului birocraţiilor. În acestmodel găsim şi reflectăm abordarea raţionalităţiiabsolute, a raţionalităţii limitate şi a Şcolii PublicChoise. [10]Conform celei de-a doua abordări, statul seprezintă monopolizat de către o anumită clasă socială,aşa precum o percepe abordarea marxistă şineomarxiştii din anii ‘60 ai sec. al XX-lea sau de cătreanume grupuri specifice potrivit teoriei elitelorşi celei a organizaţiilor. Prin urmare, statul are unspaţiu de autonomie limitat în raport cu intereseleunei clase ori unui grup şi politicile publice constituieo reflectare a intereselor grupurilor dominante.[11]Cea de-a treia abordare se centrează pe distribuireaputerii şi a interacţiunilor între actorii publiciprin intermediul reprezentării şi organizării intereselorsectoriale sau categoriale conform abordăriineocorporatiste.[12] Or, manifestă interes faţăde organizarea instituţională ce marchează acesteinteracţiuni, aşa precum o propune modelul neoinstituţionalist.În plus, unele modele numite taxonomii se dedicăa clasifica politicile publice şi a prezenta sche-

Administrarea publică: teorie şi practică 23mele ciclului de politici. Astfel, găsim studii axatepe tipologii, care se adresează tipului de elaborarea politicilor publice şi a consecinţelor acestora. Alţiioferă o analiză a problemelor ce apar pe parcursuldiferitelor etape ce intervin în politicile publice.Există, de asemenea, contribuţii ce abordează analizafenomenelor de distribuire a puterii între actoriipoliticilor publice pentru a elabora tipologia lor.În acest sens este important de semnalat cănumeroase analize ale politicilor publice recurg lamodelul sistemic. Pentru că mediul politic formeazăun subsistem cu structuri, actori şi reguli. În faţapresiunilor, solicitărilor şi stimulărilor sistemul datreacţionează printr-un singur răspuns: politicilepublice. Sistemul are propriile sale caracteristicisau inputs şi generează ieşiri, soluţii sau output.Modelul sistemic reprezintă un cadru interpretativde abordare destul de sugestiv pentru analiştii depolitici publice. [13]În acelaşi timp, evident, modelele politicilorconstruite cu scopuri precise sunt reprezentărisimplificatoare ale unor anumite aspecte ale problemelor.În context, un model poate avea formefoarte variate de la o imagine a problemei pânăla concepţii exacte, diagrame, ecuaţii sau scenariiprogramate la calculator.Să propunem un exemplu simplu, pentru a observaîn ce măsură modelele sunt utile în analizapoliticilor. Să presupunem că legislativul are iniţiativade a modifica legislaţia cu privire la limita deviteză pe drumuri. Se poate crea un model al problemeiîn modul următor: la început, se vor selectavariabile semnificative ale problemei, relevantepentru analiză. Şi acestea ar fi: timpul economisitde şoferi în deplasări; numărul accidentelor; costuloperării. Prin urmare, dacă limita de viteză creşte,atunci se economiseşte timp, fiindcă se reducetimpul deplasărilor, în schimb creşte probabilitateanumărului de accidente şi, pe de altă parte,costul operării va creşte, dacă maşinile circulă cu oviteză mai mică decât cea indicată.Astfel, aspectele relevante ale problemei nepermit o înţelegere mai clară a situaţiei. Desigur,în acest sens se poate realiza o analiză a impactuluifiecărei variabile, de exemplu, pentru a calculatimpul economisit sau costul operării. Se susţinefaptul că modelele pot fi clasificate în mai multemoduri, ţinând cont de scopurile pentru care aufost create, de funcţiile lor, de conţinutul şi formape care o pot lua.Modele descriptive şi normative. Cele descriptiveau funcţia de a explica evoluţia problemelorpublice şi de a prezice scenariile sau consecinţeleacestora. Modelele descriptive pot fi utile pentrua monitoriza rezultatele politicilor. Şi, de obicei,apelează la anumiţi indicatori, cum ar fi cei macroeconomici(dinamica PIB, mărimea inflaţiei, deficitulbugetar etc.) sau cei sociali, precum e nivelul dealfabetizare, accesul la serviciile medicale etc. Înschimb, modelele prescriptive nu au rolul de a explicasau preciza anumite evoluţii, ci de a propunenişte reguli, norme sau recomandări. Ele fac apel lavalorile a căror atingere este considerată dizerabilă.Pentru o guvernare democratică sunt esenţiale:valorile, eficienţa, dreptatea, respectarea drepturiloromului, conservării şi protejării mediului etc.Modele verbale şi simbolice. Aceste modele suntdescrise într-o formă simbolică, de obicei utilizeazătehnici matematice, statistice, logice, baze de datesau programe informatice etc. Deseori sunt greude interpretat şi mai dificil de explicat publiculuisau factorilor de decizie, uneori chiar şi specialiştilor,dar sunt de un mare ajutor la fundamentareaşi îmbunătăţirea deciziilor publice. Cele mai cunoscutemodele, probabil, sunt cele care folosescfuncţiile liniare de tipul algoritmului matematic,când analistul de politici doreşte modificarea uneivariabile a politicii. Modele verbale sunt utilizatefrecvent şi devin folositoare, pentru că permit formulareaunor argumente, a unor puncte de vederesau păreri generale, mai degrabă decât folosireaunor valori numerice exacte.Modele statice şi dinamice. Modelele statice seaxează pe analiza unei situaţii date şi se concentreazăasupra raporturilor dintre variabilele problemeide politici. Însă acestea pot fi analizate şi dinamicpentru a obţine simularea evoluţiei viitoare.Una dintre cele mai cunoscute şi mai simple formede model dinamic este cea a arbolului de decizie,efectuat pentru proiecţia în viitor a deciziilor asuprapoliticilor publice şi a consecinţelor acestora.Un exemplu, în context, ar fi politicile privitorla problema poluării, unde deciziile se ramifică şise poate cunoaşte probabilitatea rezultatelor sauconsecinţelor. [14]În final, am putea susţine că importanţa modelelorconstă în aceea că: simplifică problemelede politici, ajutându-l pe analist să gestioneze maibine complexitatea problemei abordate; contribuiela distingerea variabilelor semnificate de celenesemnificate; permite prezicerea consecinţeloradoptării unei politici; ajută la obţinerea de informaţiirelevante pentru decidenţi; şi, în cele dinurmă, contribuie la o mai bună comunicare întreactorii participanţi la elaborarea unei politici; înlesneşteprocesul de realizare a politicilor publice.

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 24Desigur, realizarea acestor modele necesităabilităţi, cunoştinţe şi măiestrie din partea specialiştilorde politici publice. Astăzi şi pentru modernizareaadministraţiei publice din Republica Moldovadevine un imperativ încadrarea analizei problemelorde politici în modele care să corespundăadecvat complexităţii lor. În acest sens, conformstrategiei de reformă a administraţiei publice centraleîn Republica Moldova, a fost adoptată HotărâreaGuvernului nr. 33 privitor la regulile şi cerinţeleunificate faţă de documentele de politici. [15] Sepoate afirma că este un pas de bun augur în scopulperfecţionării procesului decizional, îmbunătăţiriicalităţii documentelor de politici, asigurarea transparenţeişi participării la formularea şi elaborareapoliticilor publice în ţara noastră.BIBLIOGRAFIE1. Laswell H. „The Policy Orientation”, în Lerner D., Laswell H., The Policy Sciences, Stanford UniversityPress, 1951.2. Profiroiu M. Politici Publice, Ed. Economică, 2006, p. 27.3. Potucek M., Lance T. Le Loup, „Approaches to Public Policies in Central and Eastern Europe” în PublicPolicy in CEE Theories, Methods, Practices NISPAcee, 2003, p. 19.4. Miroiu A., Rădoi M., Zulean M., Politici publice, Ed. Politeia-SNSPA, Bcuruşti, 2002, p. 25.5. Thoenig J. C. Meny Y., Politiques publiques, Presses Universitaires de France, Paris, 1989, p.18.6. Larrue C., Analyser les politiques publiques d’environnement, Ed. L’Harmattan, Paris, 2000.7. Howlett M., Ramesh M., Studiul politicilor publice: cicluri şi subsisteme ale politicilor, Ed. Epigraf,Chişinău, 2004, p. 14.8. Profiroiu M. Politici publice, Ed. Economică, 2006, p. 19-20.9. Howlett M., Ramesh M., Studiul politicilor publice: cicluri şi subsisteme ale politicilor, Ed. Epigraf, Chişinău,2004.10. Downs A., An Economic Theory of Democracy, în Popescu L., Politici Publice, Ed. Economică, Bucureşti,2003.11. Habermas J., Raison et légimité. Les problèmes de légitimation dans le capitalisme avancé, Ed. Payot,Paris, 1988.12. Bertrand J., Muller P., L’Etat en action. Politiques publiques et corporatismes. Ed. PUF, Paris, 1987.13. Kauffer Michel E.F., Las politicas publicas : algunos apuntes generales, Ed. Ecosur, 2007, p. 4.14. Miroiu A., Rădoi M., Zulean M., Politici publice, Ed. Politeia-SNSPA,Bcuruşti, 2002, p. 55.15. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la regulile de elaborare şi cerinţele unificatefaţă de documentele de politici nr. 33 din 11 ianuarie 2007.Prezentat: 27 iunie 2011.E-mail: orestetarita@ yahoo.com

Administrarea publică: teorie şi practică 25Manipulatori și activizatori în guvernareDumitru PATRAŞCU,doctor habilitat în pedagogie,profesor universitar,Academia de Administrare Publicăde pe lîngă Preşedintele Republicii MoldovaTatiana ANDRIEŞ (PATRAŞCU),magistru în management, studentă,Universitatea din Concordia, Montreal (Canada)SUMMARYThe author of the article considers problems of manipulators and energizers in public administration,types of manipulators and instruments to discover them, reasons of manipulators appearance, and systemsof manipulating and particularities of energizers.Fenomenul manipulării şi actualizării este infinit,adică el a fost, este şi va exista în viaţa umană.Exemple de manipulare proprie omului găsimchiar în Sfînta Scriptură. Trebuie să recunoaştem cămanipulatorul ne pîndeşte peste tot şi întotdeauna.Manipulator poate fi conducătorul care foloseştetimpul şi talentul subalternilor în interesulpropriu; alesul poporului care făgăduieşte alegătorilorceea ce nu poate şi nu va putea îndeplini;guvernanţii înscăunaţi şi împuterniciţi de partidepentru a le apăra interesele.Toţi aceştia pot prezenta pericol pentru noi. Celmai periculos manipulator este cel ce s-a reţinutîn noi înşine şi în persoana care se află la putere,la guvernare. Manipulatorul din interiorul nostrureprezintă acea parte a personalităţii noastre careconştient (aceasta este cinism) sau inconştient foloseştediferite şiretlicuri pentru a controla şi a supunesituaţia intereselor şi obiectivelor meschine.Desigur, nu orice manipulare este dăunătoare,deoarece în lupta pentru existenţă avem nevoie deea. Însă prea multe manipulări sînt dăunătoare. Eleascund/maschează lipsa de spiritualitate, conducla distrugerea familiei, carierei, organizaţiei, societăţii,statului, vieţii per ansamblu.Psihologia umanistă percepe manipulareaexistentă în societatea contemporană ca pe cevace transformă oamenii în roboţi, în persoane incapabilesă-şi manifeste simţurile în mod deschis şispontan.Societatea din Republica Moldova este orientatăspre relaţii de piaţă, unde cunoaşterea omului,deocamdată, este pornită spre a-l manipula.Astfel, manipularea omului devine actuală, destulde importantă şi periculoasă pentru noi, cei cesîntem conduşi. În ţară nu există o economie depiaţă bazată pe un model avansat. De aceea, manipularea,la noi, se manifestă peste tot, în toateverigile societăţii. Acestea constituie produsul şiconsecinţele moştenirii regimurilor de guvernare(sovietic totalitar, democrat-agrar, comunist-dictatorial,al alianţei pentru integrarea europeană),care păstrează şi dezvoltă relaţii antagoniste prinimpunerea intereselor ce nu coincid cu cele ale poporului,lipsite de stima reciprocă a oamenilor. Ajutorareacelor de „jos”, teoria şurubului, distrugereaconştientă/inconştientă a economiei, a tradiţiilor şiculturii ne domină societatea. Însă debarasarea deaceastă zestre, întipărită în mentalitatea şi acţiunilenoastre şi ale guvernanţilor, nu este atît de uşorde înfăptuit.Priviţi la moldoveni. Ei sînt oameni foarte buni.Însă, totodată, sînt supărăcioşi şi fricoşi. Nu trebuiesă le spunem şi să recunoaştem că sîntem cadavre.Aceasta este o caracteristică a „bolii” moldovenilorcontemporani. Omul nostru este mort; el esteca o păpuşă manipulată de păpuşarii despre careauzim de la muritorii de rînd şi guvernanţi. Comportamentulpăpuşii este asemănător cu comportamentulcadavrului, care „permite” celor din jur săfacă tot ceea ce vor cu el, deşi el acţionează într-unanumit mod asupra lor.Aşadar, contemporanul omului nostru, mai cuseamă a guvernantului, este dispus intenţionat şipremeditat pentru a manipula. Iar în această legăturămoldoveanul are mari dificultăţi cu emoţiile,este fidel în lucru şi lipsit de dorinţe vii şi tendinţenoi. Viaţa lui este destul de posomorîtă, pustie şifără sens. El e preocupat de manipularea celor dinjur; este prins în plasa manipulărilor proprii şi alealtora.Moldoveanul contemporan va nega, cu spumă

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 26la gură, că el este mort şi fals. Mult mai aprins semanifestă atunci cînd i se pune diagnoza că estemort de viu, atunci cînd este manipulat.Prin limbajul vorbit auzim şi observăm: ei!? şice dacă sînteţi morţi? Aceasta e o dovadă că avemnevoie de reanimare şi psihoterapie. Trebuie săînviem, să ne smulgem părul din cap, să ieşim dinmormînt sau din cazanul încins al iadului, unde neambăgat pe vrute sau nevrute.Mişcarea de la manipulator spre activizator neajută să ne reîntoarcem la viaţă, să ne schimbămmentalitatea proprie şi a guvernanţilor. În esenţă,acest proces este o mişcare de ieşire din maladiespre însănătoşire. Cine ştie, dacă fiecare dintre noipoate şi vrea să parcurgă această cale de întremare,adică să se transforme dintr-un manipulatorfără suflet într-un activizator viu, într-un om adevăratşi creativ. Ceea ce poate avea loc numai atuncicînd societatea, în frunte cu guvernanţii, se va puteatrata de boli şi de mentalitatea păgubitoare.Care sînt paşii salvatori şi de ieşire din ghearelemanipulatorilor? Primul pas pe care trebuiesă-l facem noi şi cei care ne guvernează este conştientizareacă sîntem manipulaţi şi să reacţionămîmpotriva ei. Însă nu ca o sentinţă fără milă asuprasa şi a guvernanţilor noştri, ci ca un material caretrebuie refăcut şi reeducat. Nu vom deveni actualizatori,dacă nu credem că aceasta poate avea loc:punerea în fruntea statului a oamenilor cu virtuţi.Dar, conform unor teorii se propagă ideea căomul este „iresponsabil”, că el „pune responsabilitateape alţii”, că „joacă în jocuri”, că este o „personalitate,care acţionează în baza accepţiuniloralogice”.Să revenim la manipulator. Studiile ne permitsă vorbim despre manipulator că el este o persoanănenorocită, că tinde să joace cu cei din jur,precum îi conduce, are o atitudine faţă de oamenica faţă de obiecte, nu-şi recunoaşte falsitatea şinerealizarea sa. De aceea acest om are nevoie deun ajutor din partea psihoterapeutului, care îl vaînţelege şi îi va ajuta să conştientizeze gravitateamaladiei sale.Trebuie să spunem că, într-o anumită măsură,sîntem manipulatori şi actualizatori. Adică avemun început, care ne permite să credem în sentimentelenoastre, să ştim necesităţile şi preferinţelenoastre, să ne bucurăm de prieteni şi să urîmduşmanul, să oferim ajutorul necesar şi să nu netemem de agresiune.Însă, dacă în noi există începutul manipulator,care ne impune să ne ascundem şi să ne camuflămpropriile simţuri, atunci putem deveni manipulatori.Primul care păşeşte pe calea manipulăriieste mediocritatea, deoarece diapazonul său comportamentaleste destul de mare. El începe de laduşmănie şi ajunge pînă la linguşirea slugarnică.Pentru a ajunge la aceasta, el pierde multe forţe.Atîtea forţe cîte i-ar trebui manipulatorului pentrua se transforma în actualizator.Deja am menţionat că în actuala societate cunoaştereaşi manipularea omului s-au transformatîntr-un obiectiv, care i-ar impune relaţii înjositoare.Ele vin din manipulările care au loc în economia depiaţa şi din dorinţa de a manipula oamenii şi funcţionariiaflaţi la guvernare. Acest cîmp psihologicformează „relaţii umane” care pun la dispoziţie opsihologie „specifică” conducătorilor şi guvernanţilor,ceea ce prinde rădăcini în educaţie, management,administrare şi guvernare.Nu rîdeţi şi nu vă posomorîţi atunci cînd veţidescoperi că sînteţi manipulatori. Schimbaţi-vă,transformaţi-vă în actualizatori, deoarece aceasta eceva posibil. Trebuie de ţinut minte principalul. Nuvă trădaţi pe sine. Nu trădaţi rudele, colegii, prietenii,conducătorii, ţara, neamul! Fiţi adevăraţi patrioţiai propriei voastre persoane! Deoarece manipulatorulnu stă pe loc, el se dezvoltă, perfecţionîndu-secontinuu. El tinde să atingă secretele naturiipsihice umane, pentru a-i controla pe cei din jur.De exemplu, conducătorul a reuşit să-şi cunoascăsubalternii. Şi ce gîndiţi? El va folosi aceste cunoştinţepentru binele lor? De multe ori, mai mult casigur că nu. Acestea îi trebuie pentru a-i manipulaşi a-i ţine din strîns pe subalterni, pentru a-şi asiguracareva fapte şi acţiuni neaşteptate de la ei.Oare acest joc cu subalternii îi aduce satisfacţieconducătorului manipulator? Desigur că nu. Dimpotrivă,el îl epuizează. Însă nu se poate despărţi deobişnuinţele păguboase de a controla şi manipula.Ele vin din familie, şcoală, universitate şi activitateaprofesională. Astfel, manipulatorii nu se nasc;ei se formează pe parcursul vieţii. Manipulările audevenit o obişnuinţă cotidiană în viaţa noastră. Noiîncetăm să le observăm. Dar ele sînt asemănătoarepăsărilor, care sînt multe în jur, însă nu le vedem şila care nu ne gîndim şi nici nu reacţionăm.În continuare, vă propunem să descoperiţi desine stătător manipulatorii şi activizatorii, începîndcu propria persoană şi ajungînd pînă la guvernanţi.Cercetările ne permit să afirmăm că manipulareadevine un flagel al omului contemporan. Eaare un caracter universal, este infinită şi prezentăîn toate epocile societăţii umane. Paradoxul omuluicontemporan constă în aceea că, fiind raţionalşi educabil, se lasă pradă inconştientului şi duce o

Administrarea publică: teorie şi practică 27viaţă josnică.Nu toţi oamenii – agricultorii, intelectualii, managerii,guvernanţii – sînt înşelători şi falşi. Noi netemem să cunoaştem viaţa, să ne privim adecvatpropria persoană. Noi îmbrăcăm nişte măşti şi participămla mascarada generală, numind-o viaţă.Mai mult ca atît, manipulatorul se teme ca nucumva cineva, fie chiar un om apropiat şi iubit, săştie sau să afle sentimentele sale adevărate. Tăinuirea/ascunderea/dosireasimţurilor adevărate esteo pată ruşinoasă a manipulatorului. El vrea să obţinănumai cîştig pentru sine, îmbrăcînd o mascăde om binevoitor şi zîmbăreţ, uitînd că masca nu-lacoperă pe deplin şi că esenţa lui adevărată va ieşicîndva la suprafaţă.Manipulatorul este un jucător bun în viaţă. Eleste ca jucătorul în pocher, care tinde permanentsă-şi ascundă cartea goală. Jucătorul profesionistpoate să-şi acopere indiferenţa, însă cîtă energienervoasă îl costă această mină! În viaţă, nu rareori,întîlnim astfel de „jucători”. De exemplu, guvernareaactuală din Republica Moldova este un exempluviu al manipulării. Cu cît mai mult se joacă înschimbul Constituţiei, în alegerea Preşedinteluiţării, în partajarea funcţiilor guvernamentale etc.,cu atît mai mult vedem cum partidele politice şiguvernanţii manipulează cetăţenii ţării şi organismeleinternaţionale.Cel mai răspîndit tip de manipulator este omul,care în comunicare impune limbajul de „acoperire”,adică cu expresii de tipul „Da, aceasta, desigur, estefoarte interesant”, însă în acelaşi timp nu manifestăniciun interes. El recurge la expresii ucigaşe detipul: „N-am mai făcut...”, „Nu merge...”, „Nu avemtimp...”, „Nu avem braţe de muncă...”, „Nu este prevăzutîn buget...” etc.Dacă doriţi să-l treziţi şi să puneţi la punct manipulatorulmincinos, puneţi-l într-o situaţie dificilă.Spuneţi-i, de exemplu: „Eu nu te cred”. Aceasta îlva scoate din sărite şi masca îi va dispărea pe loc.Alte particularităţi, pe care le descoperim lamanipulator, sînt următoarele: el nu poate să sebucure de viaţă, nu este sincer, zîmbeşte amărîu/cu ciudă/. El este un automat preocupat, care nuşiasumă responsabilitate pentru comportamentulşi erorile sale; dă vina în permanenţă pe toţi. Dar,acesta nu-i un lucru atît de uşor: să dai vina pe alţii.De aceea manipulatorul seamănă cu un peşteviu aflat pe-o tigaie fierbinte. Astfel, el o duce peparcursul întregii vieţi – se suceşte, se-nvîrteşte, sejustifică, se strîmbă, se vinde, trece dintr-un partidîn altul, numai ca să fie la putere, la guvernare.Manipulatorul citează savanţi, scriitori, politicienietc. El n-a citit nimic, în afară de nişte frînturidin crestomaţii, pe care le-a învăţat pe de rost; areo erudiţie superficială. Scopul său este de a faceimpresie, a aduna oamenii din jur şi de a-i prindeîn undiţă, ca să-i manipuleze. El nu studiază viaţa,ci colecţionează obiecte deştepte, cuvinte şi citate,cu ajutorul cărora aruncă praf în ochi.Manipulatorul suferă în urma manipulărilorsale. Chestiunea constă în aceea că activitateamecanică nesinceră, care a transformat viaţa noastrăîntr-o muncă pe care n-o iubim. Atitudinea safaţă de activitatea desfăşurată seamănă cu muncaunui argat angajat cu ziua, căruia i s-a urît şi vrea săscape cît mai repede de ea. Manipulatorul pierdesimţul bucuriei vieţii, nu are emoţii şi sentimenteprofunde; consideră că timpul de distracţie şi satisfacţie,de învăţare şi dezvoltare s-a terminat, l-apărăsit odată cu copilăria şi tinereţea; la maturitateare numai probleme şi greutăţi. Astfel, atingîndmaturitatea, manipulatorul are un mod de viaţăvegetativ, fără a atinge obiectivele şi sensul existenţeisale.Manipulatorul îşi doreşte o avansare permanentăîn funcţii. Dar, dacă nu reuşeşte, el întreprindeo serie de acţiuni pentru a înlătura persoaneledemne şi competente, se angajează să-i mîntuie petoţi de pe faţa pămîntului! El se dereglează mintal,terorizîndu-i pe cei din jur, converteşte subalterniiîmpotriva celor demni şi competenţi, se comportăcu ură faţă de oameni, este cu sufletul deşert şi nemiluitor,stupid.Manipulatorul iubeşte foarte mult să administreze,necunoscînd care e diferenţa dintre conducere,dirijare, management şi administrare. El nu sesimte teafăr fără aceasta; este robul acestei necesităţi.De aici se desprinde un paradox al manipulatorului:cu cît el iubeşte mai mult să administreze, cuatît mai puternic îi apare necesitatea de a fi condusde cineva.Manipulatorul foloseşte concepţiile psihologicepentru a-şi îndreptăţi comportamentul nedestoinic.Amintim că psihologia n-a fost niciodatăslugă în justificarea comportamentului periculosşi autodistrugător, să încurce individului să-şi dezvoltela maximum potenţialul creativ. Psihologiaîncearcă să explice cauzele comportamentelor, înacelaşi rînd şi al manipulatorilor. Scopul său estede a ajuta omul să se perfecţioneze, să devină maibun şi fericit.În concepţia manipulatorului omul devine unobiect. De unde consideră că omul poate fi decupat/desfăcutca şi obiectele. Deci, în opinia manipulatorului,omul poate fi manipulat ca şi obiec-

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 28tele. Dar aceasta nu-i chiar aşa. Nu putem divizaomul, fără a-l distruge, a-l omorî. Deci, nu putemmanipula omul fără a-i dăuna.Evidenţierea particularităţilor manipulatoruluine permite să vă propunem o taxonomie a manipulatoriloraflaţi la guvernare. Dar trebuie să menţionămcă în fiecare om se află cîţiva manipulatori,care în diferite momente ale vieţii încearcă să neconducă. Între aceşti manipulatori există unul dominant.În continuare, nominalizează tipurile debază ale manipulatorilor aflaţi la guvernare. Pentrureferinţe la persoane concrete, vă propunem să-ievidenţiaţi de sine stătător şi să-i înscrieţi în coloanarezervată din Tabelul 1.Tabelul 1. Tipuri de manipulatori aflaţi la guvernareTipul manipulatoruluiCaracteristica tipului Varietăţile tipului Numele, prenumelemanipulatorilor1. Dictatorul El îşi supraapreciază puterea. El domină,ordonă, citează autorităţi, îşi conduce victimelesale.SupraveghetorulŞefulBoss-ulDumnezeul Mic2. Cîrpa Este victima dictatorului şi opusul lui. Cîrpamanifestă o mare măiestrie în interacţiunecu dictatorul. Ea îşi supraapreciază sensibilitatea.Procedeele de acţiune sînt: a uita, anu auzi, a tăcea, a trăda.IpohondruProstul/StupidulCameleonulConformistulSfiosulRenunţătorul3. Calculatul El supraapreciază necesitatea de tot şi de a-icontrola pe toţi. El minte, evită, se stăruie săpăcălească şi să controleze pe alţii.4. Lipitoarea Este opusul Calculatului. Supraapreciazădependenţa sa. Este omul care vrea să fieobiectul grijii. Îşi permite şi impune pe ascunsca alţii să facă lucrul său.5. Huliganul Supraapreciază agresivitatea, duritatea,rea-voinţa sa. Conduce apelînd la diferiteameninţări.6. Băiatul bun Supraapreciază grija, dragostea şi atenţiasa, te omoară prin bunătatea sa. Ciocnireacu el este mai greoaie, decît cu huliganul.Nu puteţi lupta cu băiatul bun. În conflictulhuliganului cu băiatul bun huliganul pierde.7. Judecătorul Supraapreciază critica sa. El nu crede nimănui,are o mulţime de învinuiri, se indignează,iartă greu.AfaceristulJucătorul în pocherReclamatorulŞantajistulParazitulTînguitorulVăicărătorulCopilul veşnicIpohondrulÎntreţinutulNeputinciosulOfensatorulInamiculGangsterulAmeninţătorulFemeia arţăgoasăSlugarniculMoralistulBinevoitorulOmul statuluiOmul organizaţieiAtotştiutorulAcuzatorulDenunţătorulAcumulatorul deprobeDefăimătorulApreciatorulRăzbunătorulImpunătorul de recunoaşterea vinei.

Administrarea publică: teorie şi practică 298. Avocatul. Este contrariul judecătorului. Subliniazăsusţinerea sa şi indulgenţa faţă de erori. Elîi strică pe alţii, avînd emoţii. Le permitecelor pe care îi apără să stea pe picioare şisă devină independenţi. Nu se preocupă delucrurile sale, are grijă de alţii.Cloşca cu puiConsolatorulOcrotitorulAjutorulSalvatorulMartirulNeprecupeţitulManipulatorul îşi găseşte fără greş partenerulcel mai potrivit tipului său. De exemplu, conducătorultop de tip cîrpă îşi alege un adjunct dictator,pentru ca să-l manipuleze cu manierele salede subminare.Se consideră că manipularea apare datorităconflictului veşnic al omului cu sine însuşi, deoareceîn viaţa cotidiană omul trebuie să se sprijinepe propria persoană şi pe mediu. Astfel, se potevidenţia următoarele cauze ale apariţiei manipulării:1) Conflictul intrauman şi mediul social. Aiciapare problema încrederii în sine şi a încrederii înalţii.2) Lipsa adevărată de a iubi omul.3) Riscul mare şi nedeterminarea din jur facomul neputincios.4) Frica de situaţii dificile.5) Omul învaţă pe parcursul vieţii numai cîtevaipoteze privitor la viaţă.Care sînt sistemele de manipulare ale guvernanţilor?Studiile întreprinse ne permit să evidenţiempatru sisteme de manipulare.1. Manipulatorul activ încearcă să conducăpe alţii cu ajutorul metodelor active. El nu demonstreazăslăbiciune, joacă rolul omului plinde putere. De regulă, el se foloseşte de rangulşi starea sa socială. El devine „cîinele de sus”, bazîndu-sepe slăbiciunea altora şi obţine controlulasupra lor. Tehnicile sale preferate sînt „responsabilităţileşi aşteptările”, iar principiul de bază estetabelul de ranguri.2. Manipulatorul pasiv este opusul celuiactiv. El se preface neputincios şi stupid, joacă„cîinele de jos”. În timp ce manipulatorul activcîştigă, biruind adversarii, manipulatorul pasivcîştigă, răbdînd înfrîngerea, permiţînd manipulatoruluiactiv să gîndească şi să lucreze. Manipulatorulpasiv obţine o biruinţă distrugătoare.Ajutorii lui cei mai buni sînt pasivitatea şi moliciunea.3. Manipulatorul competitor percepe viaţaca un turneu permanent, ca lanţ infinit de cîştigurişi pierderi. El îşi atribuie rolul de luptătorvigilent. Pentru el viaţa este o luptă permanentă,iar oamenii sînt adversari şi duşmani reali saupotenţiali. El oscilează între „cîinele de sus” şi „cîinelede jos”, reprezentînd aliajul manipulatoruluipasiv şi activ.4. Manipulatorul indiferent joacă cu indiferenţa,stăruindu-se să fie plăcut, să se debarasezede contacte. Deviza lui este: „Mie mi-e indiferent”.Metodele sale sînt sau active, sau pasive; el esteba femeie arţăgoasă, ba martir, ba neputincios. Într-adevăr,el nu-i indiferent. De aceea a şi începutjocul complex de manipulare.Deci filozofia manipulatorilor aflaţi la guvernareeste: a celui de tip activ constă în supremaţieşi stăpînire a situaţiei cu orice preţ; a celui detip pasiv – niciodată să nu provoace iritare; a celuide tip competitiv – să cîştige cu orice preţ; acelui de tip indiferent – să respingă grija.Cu ei trebuie să fim vigilenţi şi să-i ţinemminte, punîndu-i la punct. Ei pot fi prevăzuţi, lepunem diagnosticul şi calculăm cum se vor comportaîn anumite situaţii. Pentru ca manipulatorulsă devină imprevizibil, el trebuie să devinăactualizator. Dar, cine este actualizatorul?Abraham Maslow le consideră personalităţiautoactualizatoare pe acele persoane caretrăiesc viaţa din plin; mai deplin decît individulmediocru. Nu-i vorba despre soartă şi noroc, cidespre deprinderea de a folosi potenţialul propriuintern al persoanei. În opinia savantului,actualizatori sînt foarte puţini. Diferenţa dintremanipulatori şi actualizatori se poate evidenţiaprin compararea stilurilor de viaţă.Stilul de viaţă al manipulatorului se bazeazăpe minciună, neconştientizare, control şi cinism,pe cînd la actualizator se observă onestitatea,conştientizarea, libertatea şi încrederea. Tranziţiade la manipulator la actualizator are loc datoritămişcării de la apatie spre neplenitudine şi spontaneitate.Particularităţile contrastante ale manipulatoruluişi actualizatorului aflat la guvernaresînt concretizate în Tabelul 2.

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 30Tabelul 2. Particularităţile contrastante ale manipulatorului şi actualizatorului aflat la guvernareParticularităţile manipulatorului1. Minciuna (falsul şi escrocheria). Aplică procedee,metode, maniere, „se dă în comedii”, joacă roluri,în fel şi chip se stăruie să provoace impresie. Estefără simţuri, dar le alege stăruitor şi se exprimă înfuncţie de circumstanţe.2. Inconştiinciozitatea (apatia, plictiseala). Nu conştientizeazăimportanţa reală a vieţii. Are o „viziunede tunel”, adică vede şi aude numai ceea cevrea să vadă şi să audă.3. Controlul (închiderea, premeditarea). Pentru eladministrarea şi viaţa este un joc de şah. Se străduieştesă controleze situaţia; el, de asemenea, estecontrolat. Exterior, îşi păstrează liniştea pentru aascunde planurile proprii faţă de oponenţi.4. Cinismul (lipsa credinţei). Nu are încredere înnimeni şi nici în sine. În adîncul firii sale nu are încredereîn natura umană. Împarte oamenii în douăcategorii mari: în cei care sînt controlaţi şi în ceicare controlează.Particularităţile actualizatorului1. Cinstea (transparenţa, sinceritatea, autenticitatea).Este capabil să fie cinstit în toate simţurile. Îlcaracterizează sinceritatea, expresivitatea.2. Conştiinciozitatea (răspuns, plenitudinea vieţii,interes). Se vede şi se aude pe sine şi pe alţii.Este capabil să formuleze de sine stătător o opiniedespre operele literare, muzică, lucruri, viaţăîn genere şi cu minuţiozitate despre guvernare,administrare.3. Libertatea (spontaneitate, deschidere). Este liberîn exprimarea potenţialului personal. Este stăpînulactivităţii şi vieţii sale.4. Încrederea (credinţa, convingerea). Crede în sineşi în oameni permanent, tinde să facă legături cuviaţa şi să birue greutăţile aici şi acum.În fine, constatăm că analizatorul se află într-osecuritate mai mare decît manipulatorul.Guvernantul actualizator înţelege că el este unic,iar unicitatea îi dă valoare. Actualizatorul cautăoriginalitate şi unicitate în propria persoană. Manipulatorul,dimpotrivă, îngroapă/ascunde originalitateasa în adîncuri, repetînd, copiind şi multiplicîndmodelele comportamentale străine. El sestăruie, gîfîie, se caţără spre putere, să ajungă laguvernare.BIBLIOGRAFIE1. Patraşcu D., Gaştea R. Fantasma mentalităţii, Chişinău, Tip. centrală, 2011, 370 p.Prezentat: 29 iunie 2011.E-mail: dumitru.patrascu200@yahoo.ru

Administrarea publică: teorie şi practică 31Clarificări conceptuale ale politicilor publice(perspectivă complexă)Tatiana SAVCA,lector superior universitar,Academia de Administrare Publicăde pe lîngă Preşedintele Republicii MoldovaSUMMARYPublic policies is a relatively new field of investigation on the scientific area of the Republic of Moldova thatis why the basic notions need to be clarified and thoroughly explained. The article presents a three-dimensionaldefinition of the notion “public policies” (as a discipline, as a process and as a system) a fact that willfacilitate the understanding of the given concept by the reader.Consolidarea capacităţilor administraţiei publicedin Republica Moldova este o condiţie primordialăîn stabilirea unui sistem de guvernare eficientşi orientat social, susţinut în implementarea obiectivelorsale de către actorii sociali. O direcţie deconsolidare este reprezentată de politicile publice.Politicile publice sînt acţiunile realizate de cătreautorităţile publice ca răspuns la problemele careapar în societate.Întru înţelegerea fenomenului complex de politicipublice este nevoie de a efectua unele clarificărinoţionale ale conceptului de politici publice.Vom expune subiectul în conformitate cu ideeaexpusă de Barbara Nelson în lucrarea „Manual deştiinţă politică” 1 prin care cercetătoarea susţine cădefinirea termenului „politică publică” poate fi divizatăîn trei tradiţii de definire: a) politica publicăca domeniu ştiinţific (susţinător al ideii LawrenceMead); b) politica publică ca proces (susţinătoriLarry Lynn, Peter Guy, Peters); c) politica publică casistem (Brewer Gary, Peter de Leon).Politicile publice reprezintă o disciplină destudiu. Istoricul politicilor publice este foarte recent,deşi eforturi de analiză a politicii publice aufost realizate cu patru mii de ani în urmă în oraşulbabilonian Uruk (Codul lui Hammurabi 2 ).Elemente de analiză a politicilor publice regăsimşi în antichitate, care vine cu lucrările filozofilorPlaton (căuta logica dezvoltării schimbărilor politice),Aristotel (căutarea unei forme ideale de conducerea statului), Zenon (susţinea că statul idealtrebuie să fie global, cetăţenia – universală, legea– unică, să nu depindă de teritorii).În Epoca Renaşterii, valoros pentru domeniulpoliticilor publice este aportul cercetătorilor Tomad’Aquino (independenţa autorităţii statului deautoritatea bisericii), Machiavelli (ordinea socialăpoate fi atinsă numai prin intermediul unui statputernic, poporul nu are putere, decizia este luatănumai de domnitor) şi alţii.Ideile mai multor gînditori au ajutat la explicareafenomenului politic, precum: Hobbes (menţionacă societatea evoluează prin două stări: naturalăşi statală); Lock (susţinea că sarcina statului este săasigure condiţii de autodezvoltare); Im. Kant (demonstracă cea mai performantă formă de organizarea statului este republica, este necesară o paceveşnică bazată pe superioritatea legilor); Hegel G.(prezintă actul legislativ ca o activitate liberă de interesulmaselor şi prerogativa structurilor politiceprofesionale).Cu toate acestea, cercetările nemijlocite dindomeniul politicilor publice au o istorie nu atît deîndelungată în comparaţie cu alte domenii ale ştiinţei,chiar dacă unele idei şi postulate au fost expusecu mulţi ani înainte.În timp ce studiul despre politică are o istorielungă, studiul politicii publice, putem spune căeste o creaţie a secolului al XX-lea. Daniel Mc Collargumenta faptul că studiile moderne despre politiciîncep în 1922, cînd Charles Merriam s-a gînditsă lege teoria şi practica despre politici cu înţelegereaactivităţilor actuale ale guvernului.Mai apoi, în perioada anilor 40 ai secolului trecut,încep să apară în rîndul facultăţilor în instituţiile deînvăţămînt superior facultăţi de administraţie publicăcare abordează problemele gestionării statale.Însăşi disciplina Politicile publice a apărut în anii’60 ai sec. al XX-lea, sub influenţa ştiinţei politice, sociologiei,economiei şi a altor discipline, dar cu toateacestea apariţia ei nu s-a realizat dintr-odată 3 .Politicile publice startează, mai cu seamă, dupăcel de-al doilea război mondial. Cercetările operaţionale,folosite cu mare succes în Marea Britanie

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 32şi Irlanda de Nord pe parcursul războiului, s-auocupat mai ales de sursele securităţii complexe astatului. Mai tîrziu, aria analizei s-a extins şi asuprapoliticilor publice civile.Harold Lasswell, un pionier al acestei cercetări,a propus aproximativ prin 1950 înfiinţarea disciplinei“analiza politică”. În acelaşi timp, a apărut şi analizasistemică ca metodă a analizei surselor politicilor,promovată de o corporaţie din Santa Monica,California (RAND CORPORATION).Ca disciplină aparte, “analiza politicilor publice”s-a cristalizat în perioada anilor 1968 – 1975, îndeosebi,în Statele Unite ale Americii.Astfel, această disciplină a apărut în programelede studii superioare din instituţiile de învăţămîntsuperior. Ideile promovate în cadrul disciplinei începa fi discutate pe marginea revistelor de specialitateşi în cadrul asociaţiilor profesionale.Momentul crucial al dezvoltării disciplinei încauză a fost recunoaşterea de către guverne căanaliza politicilor publice constituie un suport importantîntru ridicarea nivelului lor de elaborare apoliticilor, în perfecţionarea procesului de construirea politicilor prin instituţionalizarea componentelorsale.Primele organizaţii pentru studiul politicilors-au format în 1971 în Statele Unite, aşa-numitele„think tank”-uri. Studiile despre politici la începuturilelor aveau în vedere probleme specificeale politicilor, determinanţii cauzali ai diferitelorpolitici, precum şi relaţia dintre politici şi efectelesociale. Spectrul european de organizaţii este prezentatde Clubul de la Roma, Fondul Soros, OpenHouse, Institutele de Politici Publice din diferite ţărietc.Studiile politicilor publice caută să înţeleagăde ce naţiunile fac un anumit lucru sau nu îl fac,şi cum fac ele acest lucru. Ele leagă procesele derezultate şi pun mai mult accentul asupra impactului,asupra evaluării sistematice a rezultatelor şiasupra consecinţelor nedorite. 4Etapa actuală de cercetare a domeniului respectiveste prezentată de un şir de cercetători dedomeniu recunoscuţi, de talie mondială, aşa caGoodin Robert, Klingemann Hans-Dieter, TheodorLowi, Deborah Stone, Lawrence Mead, William N.Dunn, Aaron Wildavsky, Ira Sharkansky, AlmondGabriel, Nelson Barbara, Hofferbert Richard, MajoneGiandomenico, Peters Guy, Wright Vincent,Frederick Lane şi alţii.Un aport important în cercetarea politicilorpublice a fost oferit şi de cercetătorii români. Astfel,savanţii Ioan Alexandru, Adrian Miroiu, 5 MireilleRadoi, 6 Marian Zulean, 7 Alina Mungiu-Pippidi şiSorin Ioniţa, 8 Florin Bondar, 9 Luminiţa Popescu 10 şialţii au publicat volume în care tratează problematicagenerală a politicilor publice, instrumentele deevaluare a politicilor publice şi analiza sectorială adiferitelor politici publice.Literatura de specialitate rusă ne oferă studii interesanterealizate de Atamanciuk G., Şahmalov F.,Smorgunov V., Torunkov K., Roi O., Cirkin V., VelihovL., Mironov B., Sungurov A., Daţiuk S., VinogradovaT., Gornîi M. şi alţii.În Republică Moldova, prima instituţie de învăţămîntce valorifică domeniul administraţiei publiceapare în 1993, odată cu deschiderea Academieide Studii în domeniul Administraţiei Publice (actualmente,Academia de Administrare Publică) şiîncadrarea în planurile de învăţămînt a disciplineiPolitici publice, începînd cu anul 2000. Mai apoiastfel de cursuri au fost înscrise şi în planurile de învăţămîntale altor instituţii universitare. Societateacivilă care explorează domeniul politicilor publiceeste reprezentată de Institutul de Politici Publice,IDIS Viitorul, ADEPT, Expert-Group etc.Literatura de specialitate autohtonă relevă maimulte publicaţii ce se referă nemijlocit la analizaunor politici publice, atît sectoriale, cît şi generale.Astfel, sînt cunoscute deja seria de publicaţii subdenumirea de „Politici publice” ale IDIS Viitorul,studiile şi rapoartele Institutului de Politici Publice,reviste ştiinţifice ca „Moldoscopie”, „AdministrareaPublică”, anuarele de cercetări ştiinţifice aleinstituţiilor universitare, cum ar fi Academia de AdministrarePublică, Universitatea de Stat din Moldova,Universitatea Liberă Internaţională din Moldova,Academia de Studii Economice din Moldova,USEM, IŞA, materialele conferinţelor internaţionaleştiinţifico-practice ce abordează problematica administraţieipublice, guvernării şi serviciilor publice,managementului politic etc.Lista cercetătorilor şi analiştilor politici ce auabordat problematica politicilor publice în RepublicaMoldova este completată de astfel de personalităţica M. Platon, V. Popa, V. Munteanu, I. Paladi,V. Ioniţă, A. Barbăroşie, O. Nantoi, V. Cibotaru şialţii.Cu referinţă la principalele reviste ştiinţificede domeniu, aşa ca Public Administration Review(SUA), American Political Science Review (SUA),L*Administration (Franţa), (Marea Britanie), Economieşi Administraţie publică (România), Problemîteorii i praktiki upravlenia, Gosudarstvenaia slujba(Rusia), Administraţie publică: teorie şi practică(Ucraina), Probleme de administrare (Belarusi) pu-

Administrarea publică: teorie şi practică 33tem constata că articolele de politici publice sîntpublicate ocazional.Probleme generale de politici publice sîntabordate în cîteva reviste mai specializate, aşa caPolicy Sciences, Policy Studies Journal, Policy StudiesReview, Journal of Policy Analysis and Management(SUA); Polis (Rusia), Revista Română de Ştiinţe Politice,Revista Naţională de Administraţie Publică (România).Analiza lucrărilor de specialitate apărute în ţaranoastră şi în străinătate denotă faptul că procesulde elaborare, în aspect teoretic şi practic, al politicilorpublice nu a făcut, pînă acum, subiectul unuistudiu amplu în Republica Moldova. Cercetărilepoliticilor publice au fost realizate în mod discret,ocazional. Ele necesită o abordare sistemică, identificîndtoţi factorii interni şi externi ai procesuluide formulare a politicilor publice şi stabilind relaţiileşi interferenţele între aceşti factori.Să revenim la definirea conceptului de politicăpublică. Sensul sintagmei “politici publice” diferăde la autor la autor. În corespundere cu Dicţionarulde termeni administrativi, politicile publicereprezintă nişte reguli şi programe ale unui sistempolitic, adoptate individual sau colectiv. Ele se potmanifesta într-o varietate de forme, incluzînd legi,ordonanţe, decizii ale tribunalelor, ordine ale executivului,decizii ale administraţiilor publice sauchiar înţelegeri nescrise despre ceea ce trebuie defăcut.Mai mulţi cercetători susţin că politica publicăse poate defini ca un ansamblu de acţiuni ale instituţiilorguvernamentale (în sens larg), în faţa uneiprobleme specifice competenţelor sale. În acestsens, politica defineşte un cadru general în care seintegrează un ansamblu de activităţi care se potexprima prin mai multe forme. Astfel, de exemplu,se poate vorbi de politica de sănătate, de locuinţe,de securitate sau de politica împotriva drogurilor.Savanţii francezi Variato-Manuel Santo şi Pierre-EricVerrier definesc politica publică ca o sumăa acţiunilor exercitate de către o autoritate publicăpentru a rezolva o problemă sau de a menţineo situaţie satisfăcătoare într-un domeniu în careaceastă autoritate este competentă. 11Literatura de specialitate prezintă mai multedefiniţii ale noţiunii de politici publice. Tabelul T1 integrează mai multe definiţii formulate de cercetătoriidin domeniu încadrate într-un spectrucronologic.Tabelul T 1. Definirea noţiunii de politică publicăAutorul Anul Definiţia LucrareaWilliam Jenkins 1978 Politicile publice sînt „un set de decizii interrelaţionate,luate de un actor politic sau deun grup de actori, privind o serie de scopurişi mijloace necesare pentru a le atinge într-osituaţie dată.”Thomas Dye 1984 politicile publice sînt „tot ceea ce un guverndecide sa facă sau sa nu facă ”.B. Guy Peters 1986 Politicile publice sînt suma activităţilorguvernelor, fie că acţionează direct, fie prinintermediul unor agenţi, dacă au o influenţăasupra vieţii cetăţenilor.James Anderson 1990 Politicile publice sînt „un curs al acţiuniiurmat de un actor sau mai mulţi actori politici,cu un scop, în încercarea de a rezolva oproblemă”.O acţiune cu un anumit scop îndeplinită deun actor sau de un grup de actori, în privinţaunei relaţii cu o problemă specifică.Politici publice sînt acele politici elaborate şiurmate de organe guvernamentale şi funcţionariguvernamentali.Policy Analysis: A Politicaland OrganizationalPerspective, Londra,1978Understanding PublicPolicy Ed. 5 EnglewoodCliffs, N. J. Prentice-Hall,1984American Public Policy,ed. 2,Chatham, N. J.Chatham House, 1986Public Policymaking,Boston, HoughtonMifflin, 1990

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 34V. M. Santo şi P. E.Verrier1993 Politica publică ca o sumă a acţiunilor exercitatede către o autoritate publică pentru arezolva o problemă sau de a menţine o situaţiesatisfăcătoare într-un domeniu în careaceastă autoritate este competentă.Lawrence Mead 1995 Politica publică – “abordare a studiului politiciicare analizează procesul guvernării înlumina problemelor publice majore”.A. Mungiu –Pippidi 2002 Politica publică –„acea direcţie de acţiunesau lipsă a acţiunii aleasă de autorităţile publiceca răspuns la o anumită problemă saula un set de probleme interconectate.”Profiroiu Marius 2006 O politică publică reprezintă un ansamblude măsuri luate de o autoritate legală şiresponsabilă care vizează îmbunătăţireacondiţiilor de viaţă ale cetăţenilor sau concepereaunor măsuri de stimulare a creşteriieconomice.Popescu L. G. 2006 Politicile publice – “decizii politice în favoareaunei anumite stări dorite, inclusivopţiunile în favoarea anumitor mijloaceconsiderate a fi adecvate atingerii obiectivelorproiectate”.Trandafira Andrei 2007 Politicile publice sînt acţiunile colective ceau ca scop satisfacerea preferinţelor cetăţenilor,indiferent dacă sînt de tip guvernamental,de guvernanţă sau de alt tip.Platon Mihail 2008 Forma de activitate socială organizată deinstituţiile statului pentru reglarea raporturilorcu cetăţenii conform deciziilor politice,principiilor şi formelor democratice de participarea cetăţenilor la conducere.Ansamblul de programe guvernamentalepentru realizarea unor obiective de interesgeneral: eradicarea sărăciei, construcţia delocuinţe, îmbunătăţirea protecţiei socialeetc.Bondar Florin 2009 PP – este „rezultatul unei intervenţii guvernamentale”.PP –„implicarea unei autorităţi care are capacitateaşi legitimitatea de a iniţia, promova,implementa, susţine respectiva politică.”Sursa: elaborată de autor în baza cercetării literaturii de specialitate.Le management public,1993Public policy: vision,potential, limits, PolicyCurrents, 1995Politici publice: teorie şipractică, Polirom, Iaşi,2002Politici publice. Teorie,analiză, practică, Ed.Economică, Bucureşti,2006Administraţie şi politicipublice, Ed. Economică,Bucureşti, 2006Politici publice şi administraţiepublică, Polirom,2007Dicţionar explicativ alfuncţionarului public,Combinatul Poligrafic,Chişinău, 2008Metode şi tehnici deelaborare, monitorizareşi evaluare a politicilorpublice, Bucureşti,IPP, 2009Analizînd totalitatea de accepţiuni ale termenuluide politică publică găsim elemente esenţialecomune, astfel o politică publică:- nu este aprobată şi promovată printr-un singuract sau decizie, ci reprezintă un grup de deciziiformale, prin intermediul cărora este implementatăpolitica publică;- este adoptată de instituţii politico-administrativeşi contează pe garanţia guvernamentală,devenind obligatorie spre executare;- se poate prezenta sub mai multe forme: o reglementarejuridică, un discurs politic, o formă de

Administrarea publică: teorie şi practică 35restructurare a serviciilor publice;- mobilizează resurse pentru a genera anumiteproduse şi servicii în societate;- are o încărcătură valorică pe care o promovează;- este orientată spre satisfacerea anumitor interese.În realizarea sarcinii de satisfacere a interesuluipublic, politicile publice pot să 12 furnizeze beneficiidirecte cetăţenilor (de exemplu, şcolarizarea,asistenţa medicală gratuită, asigurarea securităţiivieţii şi veniturilor, servicii de stare civilă, ordineapublică etc.); să interzică comportamente ce punsocietatea în primejdie (de exemplu, pedepsesc crima,corupţia, evaziunea fiscală, încălcarea regulilorde circulaţie etc.); protejeze cetăţeni, activităţi saulucruri (de exemplu, protejarea minorităţilor naţionale,tineretului ca segment de populaţie specific;protejarea monumentelor şi operelor de artăautohtone, dezvoltarea meşteşugăritului şi altele);să promoveze (de exemplu, turismul ecologic, încurajeazăagroturismul prin micşorarea impozitelor,să promoveze brend-urile competitive autohtone,stil sănătos de viaţă etc.).Noţiunea de politică publică este o noţiune cumultiplă încărcătură de sens, redată prin componentelesale. Tabelul T 2 explică conţinutul acestorcomponente pentru o clarificare mai bună a conceptuluide politică publică.Componente alepoliticii publiceun conţinutun programo orientare normativăun factor coercitiv,de constrîngereun resort socialTabelul T 2. Înţelegerea politicii publiceAbordareaActivitatea publică apare sub forma unei substanţe, a unui conţinut. Pentru agenera rezultate sau produse trebuie alocate resurse. Aceste produse rezultădintr-un proces de muncă şi de acţiune.O politică publică nu se rezumă la un act punctual luat în considerare în modizolat. În spatele unui act se află un cadru mai general în care se integreazăpolitica publică dată.Activitatea publică nu este rezultatul unor răspunsuri aleatorii la necesităţilecetăţenilor, ci din contra, este expresia finalităţilor şi preferinţelor pe care decidentul,conştient sau nu, în mod voluntar sau forţat de împrejurări, le acceptăşi este răspunzător de realizare. Politicile satisfac anumite interese, poartăanumite valori.Activitatea publică provine din natura autoritară cu care este învestit actorulguvernamental. Acesta are o legitimitate a autorităţii legale sau exercită ocoerciţie care se bazează pe monopolul forţei. Actul public se impune tocmaiprin faptul că este abilitat ca expresie a puterii publice.O politică publică se defineşte în cele din urmă prin resortul sau prin cetăţeniiale căror situaţii, interese, comportamente sînt afectate de aceste acte şi dispoziţii.Sursa: tabel elaborat în baza lucrării autorilor Y. Meny şi J. C. Thoening,Politiques publiques, Press Universitaires de France, 1989.După cum susţine Cr. Pîrvulescu, în studiereapoliticilor publice cercetătorii disting un triplu demers,şi anume: demersul 13 descriptiv, explicativ şiprescriptiv.Abordarea descriptivă ţine de cercetarea politiciipublice prin cadrul său comportamental, adicăa instituţiilor ce sînt responsabile de elaborarea şiimplementarea politicii publice şi relaţiilor întreele. Abordarea prescriptivă ţine de cercetarea a totce prevede, prescrie politica publică spre executare.Abordarea explicativă ţine de abordarea politiciiprin prisma tuturor actelor normative ce au fostadoptate pentru implementarea politicii publice şia subiecţilor-beneficiari.Deci, reieşind din sarcina de cercetare a politiciipublice, putem alege una dintre abordările propusesau să integrăm toate cele trei puncte de vedereîn cercetarea procesului politicilor publice.Pentru a clarifica poziţia politicilor publice şi acontura domeniul, este important să cercetăm relaţiadintre ştiinţa politică, politicile publice şi domeniuladministraţiei publice.

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 36Literatura de specialitate elucidează mai multeargumente evocînd diferenţa dintre aceste douădomenii: ştiinţa politică şi politicile publice.Dicţionarul 14 limbii române explică clar că: “Politicaeste ştiinţa şi arta de a guverna un stat; formade organizare şi de conducere a unei comunităţiumane prin care se instituie şi se menţine o anumităordine internă şi se garantează, se asigură securitateaexternă; activitate, orientare, acţiune a uneiclase sociale, a unor partide, a unor grupări sociale(în raport cu statul), determinată de interesele şide scopurile lor (în domeniul conducerii treburilorinterne şi externe); activitate, orientare, acţiune aorganelor puterii şi a conducerii într-un stat, carereflectă orînduirea socială şi structura economicăa ţării; ideologie care reflectă această activitate,orientare, acţiune; un mijloc, o tactică, comportarepentru atingerea unui scop”.Politica publică, la rîndul său, reprezintă: 15 „Ansamblulmijloacelor tactice folosite pentru relaţiiledintre guvern şi public; ansamblul de programeguvernamentale pentru realizarera unor obiectiveIdeologieConflictLuptă pentru putereReguliReprezentarede interes general: eradicarea sărăciei, construcţiade locuinţe, îmbunătăţirea protecţiei sociale etc.;forma de activitate socială organizată de instituţiilestatului pentru reglarea raporturilor cu cetăţeniiconform deciziilor politice, principiilor şi formelordemocratice de participare a cetăţenilor la conducere”.Deci politica se conturează ca un set de declaraţii,de intenţii în actul de guvernare, iar politicapublică precum un cadru de acţiune pentru implementareaacestora.Cu referire la raportul dintre ştiinţa politică şipoliticile publice, cercetătorii Martin Potucek şiLance T. LeLoup, la rîndul lor, delimitează ştiinţapolitică de politicile publice. Astfel, ei susţin căştiinţa politică tradiţională priveşte politica ca oluptă pentru putere, un conflict de interese, undomeniu profesional de activitate umană (a politicienilor),o activitate specializată. Pe cînd politicilepublice se interesează de procesul politic şi socialprin care sînt satisfăcute necesităţile umane (tabelulT 3).Tabel T 3. Diferenţierea dintre ştiinţa politică şi politicile publiceŞtiinţa politicăLuarea deciziilor pe termen scurtTehnologieConsensServiciiCooperarePolitică publicăSatisfacere a necesităţilorLuarea deciziilor pe termen lungSursa: M. Potucek, Lance T. LeLoup, Approaches to Public Policy in Central and Eastern Europe,in Public Policy in Central and Eastern Europe: Theories, Methods, Practices, pag. 15.La rîndul său, cercetătorul M. Platon 16 susţinecă ştiinţa politică se preocupă de elaborarea şiimplementarea politicii publice prin intermediuldeciziilor, considerate ca avînd autoritate şi obligativitatepenru societate.Literatura de specialitate ne demonstrează căexistă două caracteristici ale politicii publice asupracărora au căzut de acord cercetătorii şi anume,este vorba despre natura interdisciplinară şi importanţadimensiunilor aplicative ale acesteia.Studiile despre politicile publice preiau elementede la mai multe discipline: 17 ştiinţa politică:preocuparea de procesul prin care se iau deciziileprivind politicile; administraţia publică: preocupareade rolul birocraţiei în formularea politicii şiimplementarea deciziilor; economia: preocupareade concepte precum: raţionalitatea instrumentală,cost/beneficii; sociologia: preocuparea de clasă,statutul şi problemele sociale; psihologia: preocupareade logică, valori şi etică.Această listă este completată de Marius Profiroiu18 prin includerea altor domenii învecinate, cumar fi: istoria şi lecţiile politice ale trecutului, antropologiaşi importanţa culturii, legile matematiciişi instrumentele de măsurare şi analiza, ştiinţelenaturale etc.În opinia noastră, natura interdisciplinară a studiilorprivind politicile publice poate fi atît un atu,cît şi un dezavantaj datorită lipsei de hotare şi parametricare poate fi sursa unei confuzii şi a lipseide claritate în dezvoltarea cercetărilor.Cea de-a doua caracteristică-cheie a studiilorpoliticilor publice constă în dimensiunile aplicativeale acestora şi în relevanţa, directă sau indirec-

Administrarea publică: teorie şi practică 37tă, a acestora pentru problemele reale cu care seconfruntă societatea. Această dorinţă de a furnizainformaţii, care ar putea conduce la rezolvareamai bună a problemelor publice, a reprezentat unfactor crucial pentru dezvoltarea acestui domeniuştiinţific. Ea ar putea însă reprezenta şi o slăbiciuneprin percepţia acestui domeniu ca fiind lipsitde merit ştiinţific. Această percepţie este sporităde folosirea greşită şi politizarea analizei politicilorpublice, ea fiind folosită ca instrument de apărare.Deci, după cum sesizăm, la compartimentulrespectiv, există o serie de opinii divergente: uniiautori consideră că politicile publice oferă un terenfavorabil pentru dialogul între cercetătorii dediverse specialităţi; alţii percep acest cîmp al politicilorpublice ca pe un fel de revoluţie a ideilorcare sînt dificil de înţeles, dar revoluţie realizată încîmpul politicii. La aceasta a contribuit şi faptul căpolitologii au exprimat puncte de vedere mai multdecît formale în cadrul analizei acţiunii guvernamentale.Politica publică (public policy) ca disciplinăştiinţifică analizează acele procese de formulareşi implementare a diferitelor intervenţii publice, utilizatepentru a rezolva probleme specifice legate deviaţa societăţii. 19 După cum am menţionat, politicapublică este o disciplină ştiinţifică care traverseazămulte alte discipline ştiinţifice. Ea depăşeşte graniţeleştiinţelor sociale tradiţionale atît prin structurasa tematică, cît şi prin scopul cognitiv şi prin metodelede investigare utilizate.Cercetînd raportul „administraţie publică – politicipublice” cercetătorii la fel nu dau un răspunsclar. Unii autori consideră politicile publice un domeniuintegral al administraţiei publice, iar alţii -un domeniu aparte. Sau, de exemplu, cercetătorulI. Paladi consideră că politicile publice sînt partecomponentă a managementului public.Considerăm că relaţia dintre aceste trei subiecte– ştiinţa politică, administraţie publică, politicipublice – ar fi următoarea: ştiinţa politică– politici publice – administraţie publică. Politicilepublice joacă un rol intermediar între ştiinţelepolitice şi cele administrative şi se plasează ca domeniude cercetare de tangenţă, fiind puntea delegătură între aceste două sfere de ştiinţe.Un alt moment de clarificare a spaţiului politicilorpublice ar fi identificarea domeniilor de interes.Tabelul T 4 prezintă aceste domenii în felul următor:Tabelul T 4. Domenii de interes ale politicilor publice ca disciplină ştiinţificăPolitici publicePolitici generale Politici economice Politici socialePolitici privind drepturileomului.Politici de mediuPolitica de securitate internăşi externă.Politici în domeniul migraţiei.Politici de transport si telecomunicaţii.Politici de media (informare).Politici (fiscală, monetară,investiţională).Politici de cercetare – dezvoltare.Politici inovaţionale.Politici demografice.Politici de angajare.Politica de asistenţă.Politici de securitate socială(protecţia socială).Politici educaţionalePolitici de ocrotirea sănătăţiiPolitici de ocrotire a familieişi copilului.Politici de incluziune şicoeziune socială.Politici de susţinere agrupurilor social-vulnerabile şiindivizilor marginalizaţi.Sursa: elaborată de autor. Notă. Lista domeniilor nu pretinde a fi exhaustivă.După cum observăm, domeniile de interes auo mare amplitudă de extindere. Începînd de la asigurareadrepturilor şi libertăţilor omului (politici cuaplicaţie asupra tuturor membrilor societăţii), pînăla politici de susţinere a grupurilor social-vulnerabile(politici cu ţintă strict individualizată).Politicile publice ca proces. Desfăşurarea procesuluipoliticii publice este reprezentat de o succesiunede etape în dezvoltarea şi urmărirea obiectivului,care începe odată cu gîndirea, continuă cu

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 38acţiunea şi se termină cu rezolvarea. Aceste etapesînt în mod frecvent prezentate nu ca alcătuindo linie, ci un cerc, fapt ce sugerează că între douăetape există o progresie naturală. Modelul „ciclului”procesului de desfăşurare a politicii cuprindeurmătoarele etape 20 : identificarea problemei; recunoaştereaproblemei de elaboratorii de politici;identificarea alternativelor de răspuns la probleme;compararea soluţiilor alternative; luarea deciziei(soluţia aleasă devine politică); implementareapoliticii; evaluarea impactului politicii; modificăriposibile ale politicii.Un interes ştiinţific deosebit prezintă aspecteleprin care am putea explica procesul politicilorpublice. Astfel, în viziunea cercetătorilor MihaelaPăceşilă şi Mădălina Voican, explicarea politicilorse bazează pe două aspecte principale 21 :- „ciclul politicilor” explică politicile ca pe o succesiunelogică de „paşi” (ex.: definirea problemei,identificarea răspunsurilor alternative, evaluareaopţiunilor, decizia, implementarea, evaluarea);- „analiza politicilor” în stil american, care sebazează pe elaborarea unor metodologii pentrudeterminarea rezultatelor unei anumite politici şipentru a realiza comparaţii între politici alternativeîn ceea ce priveşte rezultatele lor.O altă distincţie clasică este cea dintre policyanalysis (analiza politicilor) şi policy design (elaborareapoliticilor).Policy analysis (analiza politicilor) presupuneo privire neutră, expertul studiază o politică publicăfără să-şi asume a priori, în mod conştient vreoalternativă prestabilită, o alegere precisă şi din maimulte opţiuni posibile. Analiza constă în identificareatuturor consecinţelor pe care le implică toatealternativele disponibile sau imaginabile, precumşi în descrierea lanţului de efecte previzibile. Analizatrebuie să răspundă, astfel, la două întrebări, şianume: „Care sînt alternativele de acţiune imaginabiledin punct de vedere politic pe care actorul guvernamentalle poate lua în considerare în situaţiaîn care se află?”; „Cum şi de ce o astfel de alternativăşi nu alta apare pe scena politică?”Cercetătoarea M. Rădoi 22 evidenţiază următoareletrăsături definitorii ale analizei politicii publice:multidisciplinaritatea (aplică metode şi cunoştinţedin domenii diferite), orientarea spre rezolvarea deprobleme (nu are caracter pur academic), asumareanormativităţii.În schimb, policy design (elaborarea politicilor)desemnează o abordare mult mai angajată,mai activă, în acest caz analistul nu se limitează lasimpla observare a alternativelor, ci elaborează elînsuşi astfel de alternative. Factor de decizie sauconsilier al unui decident, expertul îşi exprimă, înmod conştient, preferinţa pentru un rezultat finalcare trebuie obţinut, pentru un efect concret caretrebuie indus. El va modela apoi mijloace şi soluţiicare au cele mai mari şanse de a genera rezultatuldorit, de a atinge ţinta stabilită.O altă distincţie 23 este cea dintre studiul politiciipublice şi analiza politicii publice, care are labază drept criteriu gradul de neutralitate şi intereselepolitice ale analiştilor. Howlett şi Ramesh arătaucă studiile asupra politicii publice, coordonatemai ales de academicieni, se referă la metapoliticăşi sînt axate pe înţelegerea proceselor de constituirea politicii publice, în timp ce analizele politicilorsînt conduse de către funcţionari sau de cătreorganismele private de „think tank” şi sînt axate, îngeneral, pe conceperea politicii reale. Primele sîntdescriptive şi explicative, în timp ce acestea dinurmă au o orientare mai curînd prescriptivă. 24Politicile publice ca sistem. Pentru prezentareapoliticilor publice ca sistem, vom aduce definiţialui Garz Brewer şi Peter deLeon. Autorii susţin că„politicile publice reprezintă cele mai importantedecizii ale unei societăţi, acţiuni, sprijinite de aprobarealargă şi/sau de teama unor sancţiuni.” 25 Politicilesînt procese la nivel sistemic care se petrec înşase etape: iniţiere, estimare, selecţie, implementare,evaluare, finalizare.Sistemul politicilor publice este explicat şi prinprezenţa a unui set de categorii proprii acestuidomeniu. Totalitatea categoriilor ce elucidează fenomenulcomplex al politicilor publice (în tratareaLuminiţei Popescu) 26 cuprinde: viziunea strategică;misiunea politicii publice; valorile; obiectivele;strategia; tacticile; capitalul uman.După cum se ştie, o sarcină deosebită a managementuluipolitic este furnizarea valorilor, bunurilorpublice acceptate de spaţiul public, dar cucondiţia celor mai mici costuri economice, socialeşi politice pentru societate. Pentru realizarea adecvatăa acestor aşteptări ale societăţii este nevoie dea determina profilul, direcţia principală de evoluţiea unui anumit domeniu de interes public. Astfel,conceptul de viziune strategică implică anticipareaconturului, imaginii domeniului dat în următoriiani, luînd în considerare evoluţiile viitoare atîtîn plan naţional, cît şi internaţional (evoluţia europeană,mondială, continentală...).Viziunea strategică ca punct de pornire în elaborareaunei politici publice trebuie să conţină răspunsulla două întrebări de bază: Care este nivelulde dezvoltare spre care se tinde? Cînd şi cum se

Administrarea publică: teorie şi practică 39poate ajunge acolo?În elaborarea viziunii strategice trebuie să sepornească de la ceea ce comunitatea crede şi doreştela un anumit moment (cum ar fi: se doreşteconstrucţia economiei de piaţă, proprietate publicăsau proprietate privată?).O altă categorie folosită în sistemul politicilorpublice este misiunea. Misiunea reprezintă rolul,rostul sau menirea politicii publice. Misiunea oricăreipolitici publice este satisfacerea intereselor grupurilorce definesc spaţiul public. Exemplu: politicade tineret – grupul de definire – tineretul; misiuneapoliticii publice – satisfacerea intereselor generaleale tineretului.Următoarea categorie importantă în sistemulpoliticile publice – valorile. Valorile reprezintăsuma calităţilor caracteristice promovate de politicapublică. Reprezentanţii managementului politictrebuie să promoveze prin politicile publice formarea,menţinerea sau schimbarea culturii actorilorspaţiului public. „Politica publică... este reprezentatăşi de valori pentru că valoarea motiveazăparticipanţii la procesul de formulare a politicilor,asigură obiectivele acestora... Cele mai importanteîn procesul de policy-making se referă la: egalitate,individualism, eficienţă, securitate, libertate, democraţie.”27Va avea succes (va fi eficace şi eficientă) aceapolitică publică care va susţine şi se va baza pe valorilecunoscute şi acceptate de grupurile largi alespaţiului public.Nu putem vorbi de eficacitatea şi rezultativitateaunei politici publice fără stabilirea unor obiectiveconcrete. Obiectivul – reprezintă o stare dorită,un rezultat, un deziderat sau finalitatea unor acţiuniîntreprinse într-un anumit domeniu, realizabildupă o perioadă stabilită de timp.Obiectivele unei politici publice sînt influenţatede filozofia autorităţilor publice, adică de aspiraţiilemanagementului politic, ce rezultă din programelepartidelor politice, şi aspiraţiile managementuluiadministrativ, ce decurg din programelede guvernare. Astfel, obiectivele politicilor publicereprezintă numai acele finalităţi care descriu stăriviitoare pentru care managementul administrativeste de acord să iniţieze, elaboreze, implementezeşi să monitorizeze programe de acţiune.Strategia ca concept exprimă opţiunea aleasă,prevăzînd căile şi resursele necesare, circumstanţelecare vor fi întrunite pentru atingerea obiectivelor.Fiecare opţiune strategică are o serie de costuri(directe, indirecte, asociate), produce anumiteefecte. Alegerea variantei strategice convenabile(politic şi public) este condiţionată de rezultateleevaluării acestor costuri şi efecte.Pentru realizarea strategiei se elaborează tacticilepoliticilor publice. Tacticile reprezintă modalitateaconcretă de folosire a căilor şi mijloaceloradecvate pentru opţiunea strategică aleasă.O deosebită importanţă în sistemul politicilorpublice are capitalul uman, reprezentat de totalitateapotenţialului uman plus cunoştinţele acestuiacare trebuie valorificate.Astfel, cele analizate ne conduc la ideea că definireapoliticii publice prezintă dificultăţi pentruanalişti, care au conceput numeroase modalităţide abordare a politicilor publice. Dată fiind complexitateasarcinii, majoritatea analiştilor au pusaccentul doar pe un număr limitat de factori, deşise recunoaşte necesitatea unei abordări completecare să cuprindă întreaga gamă de variabile ceinfluenţează procesul de elaborare a politicilorpublice. Evident rămîne faptul că politicile publicesînt un fenomen real, atotcuprinzător prin care semanifestă activitatea administraţiei publice.Studiind literatura de specialitate ce defineştepolitica publică sub mai multe aspecte, am ţinutsă prezentăm un spectru larg de definiţii, tipologii,categorii care ar elucida mai profund conceptul depolitică publică.Aşadar, este evident faptul că despre politicilepublice s-a scris mult în cadrul ştiinţei politice şi acelorlalte ştiinţe sociale, însă contrar a ce se poatecrede, nici ideea, nici noţiunea însăşi de politicipublice nu a ocupat un loc central în preocupărileactuale. Cu referire la Republica Moldova, eforturilede dezvăluire a esenţei şi conţinutului politicilorpublice sînt mai mult de conotaţie practică, deseorireprezentînd interesul agenţiilor guvernamentaleşi nu elementul dezbătut pe marginea disputelorştiinţifice teoretice.BIBLIOGRAFIE1Goodin R., Klingemann H.-D. (coord.), Manual de ştiinţă politică, Collegium, Polirom, Iaşi, 2005, pag.481-508.2Codul Hammurabi – descoperit în 1902 la Susa – codul regelui Hammurabi (1793 -1750 î. Hr), unuldintre fondatorii Imperiului Babilonian, reprezintă una dintre cele mai vechi culegeri de legi şi se păstreazăactualmente în Luvru (Paris).

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 403Birkland, Thomas A., An Introduction to the Policy Process : Theories, Concepts and Models of PublicPolicy Making , Second Edition , 2001, p. 4.4Potůček Martin, Lance T. Le Loup, Public Policy in CEE Theories, Methods, Practices NISPAcee, 2003,p. 11.5Miroiu A., Introducere în analiza politicilor publice, Polirom, Bucureşti, 2002.6Rădoi M., Evaluarea politicilor publice, Bucureşti, Tritonic, 2005.7Zulean M., Politica de securitate naţională, 2010.8Mungiu-Pippidi A., Ioniţa S., Politici publice: teorie şi practică, ed. Polirom, Bucureşti, 2002, pag. 350.9Bondar Florin (coordonator), Politici publice şi administraţie publică, Polirom, Iaşi, 2007, pag. 387.10Popescu Luminiţa Gabriela, Politici publice, Editura Economică, Bucureşti, 2003.11V. Santo, P. Verrier, Le management public, ed. Presses Universitaires de France, 1993, p. 40.12Savca T., Politici publice. În manualul Participarea publicului la procesul decizional în RepublicaMoldova, Primex COM, Chişinău, 2001.13Pîrvulescu Cr., Politici şi instituţii politice, editura TREI, Bucureşti, 2002, pag. 17-18.14Dicţionar Enciclopedic, Cartier, Chişinău, 2003, pag. 703.15Platon M., Dicţionarul explicativ al funcţionarului public, Chişinău, 2008, pag. 229.16Platon M., Administraţia publică. Curs de lecţii, ed. Universul, Chişinău, 2008.17Potůček Martin, Lance T. LeLoup, Public Policy in CEE Theories, Methods, Practices NISPAcee, 2003,p. 12.18Profiroiu M., Politici publice. Teorie, analiză, practică., ed. Economică, Bucureşti, 2006, pag. 26.19Potůček Martin, Lance T. Le Loup, Approaches to Public policies in Central and Eastern Europe înPublic Policy in CEE Theories, Methods, Practices NISPAcee, 2003, p. 19.20Young Eoin, Quinn Lisa, Cum să scriem un document eficient de politică publică, ed. ARC, Chişinău,2007, pag.21Păceşilă Mihaela, Voican Mădălina, Expertiza şi ciclul politicilor publice, în revista Cercetări practiceşi teoretice în Managementul urban, anul 2, nr. 4, 2007, pag. 45.22Rădoi Mireille, Evaluarea politicilor publice, Tritonic, Bucureşti, 2005, pag. 25.23Brooks Stephen şi Gagnon Allain G., Social Scientists ,Policy , and the State, Praeger , New York,1990în Michael Howlett , M . Ramesh, Studiul politicilor publice: Cicluri şi subsisteme ale politicilor, trad. engl.,Editura Epigraf, Chişinău , 2004, p. 18.24Howlett Michael, M . Ramesh, Studiul politicilor publice: Cicluri şi subsisteme ale politicilor, trad.engl., Editura Epigraf, Chişinău , 2004, p. 18.25Brewer G., deLeon P., Foundations of Policy Analysis., Homewood, III., Dorsey Press, 1983, pag. 9.26Popescu L. G., Politici publice, editura Economică, Bucureşti, 2003.27Profiroiu M., Politici publice. Teorie, analiză, practică., ed.Economică, Bucureşti, 2006, pag. 139.Prezentat: 10 septembrie 2011.E-mail: tatisav@rambler.ru

Administrarea Societatea civilă publică: şi statul teorie de drept şi practică 41Societateacivilăşi statul de drept

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 42Delimitări conceptuale ale modalitățilorde înfăptuire a administrației publice localeAnatolie BANTUŞ,doctor în drept, profesor universitar,Academia de Administrare Publicăde pe lângă Preşedintele Republicii MoldovaSUMMARYRelations between the central and local administration are characterized by different degrees of dependenceon the center, therefore either by the centralization, or by deconcentration or by decentralization, principlesunderlying the organization and functioning of public administration.Înainte de a discuta despre aplicarea principiilorde organizare şi funcţionare ale unei administraţiimoderne, se impun o serie de delimităriconceptuale referitoare la centralizare, descentralizare,desconcentrare, pentru o înţelegere adecvatăa subiectului şi pentru formularea unor alternativeşi recomandări.Raporturile dintre administraţia centrală şicea locală se caracterizează prin diferite grade dedependenţă faţă de centru, respectiv, fie prin centralizare,fie prin desconcentrare sau prin descentralizare,principii care stau la baza organizării şifuncţionării administraţiei publice.În viziunea profesorului Paul Negulescu, înorice ţară sunt două categorii de interese: unelecare au un caracter cu totul general privind totalitateacetăţenilor, întreaga colectivitate şi altele,care sunt speciale unei anumite localităţi. Pentruarmonizarea acestor categorii de interese statul acreat regimuri juridice sau instituţii speciale, fiecaredintre ele asigurând o rezolvare mai mult saumai puţin corespunzătoare situaţiilor concrete. Iniţial,centralizarea şi descentralizarea nu au fost noţiunijuridice, se apreciază în doctrina actuală, eleexprimau tendinţele politicii administrative, legatede istorie, de regimul constituţional, de cerinţelepractice, ulterior, odată cu apariţia dreptului administrativele luând forme concrete. [1]În realitate nu există regimuri total centralizatesau total descentralizate, astfel încât problemacentralizării şi descentralizării în administraţia publicăs-a pus şi se pune în orice stat, indiferent destructura sa, de forma de guvernământ şi de regimulpolitic. Problema descentralizării puterii destat este strâns legată de cea a centralizării ei. Gradulde dependenţă a administraţiei locale de administraţiacentrală reprezintă criteriul care separăsistemele centralizate de cele descentralizate. [2]Putem spune că în organizarea administraţieipublice a unui stat se cunosc două sisteme de organizareadministrativă: centralizarea şi descentralizarea,iar desconcentrarea administrativă reprezintăo variantă a sistemului centralizat.În ultimele decenii doctrina administrativă sebazează pe trei principii fundamentale privitoarela organizarea administraţiei publice, respectiv teritoriale:a) principiul centralizării;b) principiul descentralizării;c) principiul desconcentrării.În cazul centralizării, toate sarcinile administrativerevin statului care le asigură printr-un sistemuniform, ierarhizat şi unificat, în care autoritateacentrală adoptă decizii, iar autorităţile teritoriale leexecută. Treptat însă statul a cedat din atribuţiilesale unor autorităţi plasate la nivel local, menţinându-şiun drept de control sau, în unele cazuri,acordând o libertate totală, aplicându-se, astfel,principiile desconcentrării sau descentralizării.Acest sistem administrativ a cunoscut o lungăistorie, fiind promovat de doctrinele etatiste,caracterizate prin elementul dominant pe care-lacordau centralismului de stat în detrimentul iniţiativeilocale, fiind specific organizării statale şi administrativedin antichitate şi evul mediu.Doctrinele etatiste s-au bucurat de o largă popularitate,mai ales în cea de-a doua jumătate asecolului al XlX-lea, reuşind să se impună în importantestate europene ca Franţa, Germania, Rusiaetc. Cele mai importante variante ale doctrineloretatiste au fost considerate:a) doctrina socialismului de stat, reprezentatăprin lucrările lui Schumacher, care a jucat un rolimportant în Germania la finele secolului al XIX-lea;

Administrarea Societatea civilă publică: şi statul teorie de drept şi practică 43b) doctrina solidaristă, al cărui reprezentant demarcă a fost Leon Bourgeois;c) doctrinele socialiste şi comuniste. [3]Centralizarea în administraţia publică înseamnă,în plan organizatoric, subordonarea ierarhicăa autorităţilor locale faţă de cele centrale, nerecunoscânddreptul colectivităţilor umane de ase autoadministra, existând o voinţă unică ce setransmite din centru spre unităţile administrativteritoriale.Este incontestabil faptul că interesele întregiicomunităţi nu pot fi încredinţate decât puterii centrale.Într-un regim administrativ centralizat funcţionariipublici din conducerea autorităţilor localesunt numiţi de către autorităţile centrale. Şi înacest fel cetăţenii nu mai participă la administrareatreburilor lor, sunt lipsiţi de iniţiativă.Cu alte cuvinte, în cadrul unui sistem centralizatautoritatea publică centrală ia deciziile şi exercităconducerea, asigurându-se o funcţionare coordonată,promptă şi eficientă a serviciilor publice,printr-o administraţie ierarhizată şi unificată, iarautorităţile locale execută deciziile primite de lacentru.Un asemenea sistem nu exclude organizareateritoriului statal în circumscripţii, care sunt însăsimple delimitări teritoriale destinate să permităo implantare raţională a serviciilor statului peansamblul teritoriului naţional. În acest sens, unregim centralizator pur organizează numai circumscripţiiteritoriale, dar nu recunoaşte colectivităţilelocale. [4]Acest lucru prezintă însă unele dezavantaje,deoarece interesele locale nu-şi pot găsi o rezolvareoptimă, autorităţile centrale neputând cunoaşteîn specificitatea lor aceste interese care diferă de lao localitate la alta. Concentrarea, la nivel central, amodului de conducere a unor servicii publice deinteres local are ca urmare supraaglomerarea autorităţilorcentrale, ceea ce duce la rezolvarea cuîntârziere şi superficialitate a problemelor care s-arrezolva mai operativ şi mai bine de către autorităţilelocale.1. Centralizarea administrativă ca sistem deorganizare statală prezintă următoarele caracteristici:a) statul era singura persoană de drept publicpolitico-teritorială, existând o supunere directăsau indirectă a autorităţilor locale în exercitareaatribuţiilor lor puterii ierarhice;b) interesul public era unul, cel al statului centralizat,fiind, astfel, exclusă posibilitatea autorităţilorlocale de a acţiona în baza unei iniţiative proprii;c) rezumarea activităţii autorităţilor locale latraducerea voinţei autorităţilor ierarhice şi nu a colectivităţilorlocale;d) existenţa unui control anterior şi posteriorprivind oportunitatea şi ilegalitatea actelor emise,controlul ierarhic, putând anula, modifica sau suspendaactele autorităţilor locale. [5]Actele emise de către autorităţile locale, în regimulcentralizării (atunci când acestea primesccompetenţe de a le emite) pot fi anulate de autorităţilecentrale (în virtutea dreptului de controlierarhic) ori de câte ori nu sunt în concordanţă cudecizia „centrului”.În cadrul sistemului centralizat, administraţiastatului este riguros ierarhizată, pe principiul subordonăriiierarhice, existând pe planul exercităriidreptului de control, mai multe trepte de efectuarea controlului şi de luare a măsurilor legalecorespunzătoare, fapt ce se constituie în garanţiisuplimentare pentru apărarea intereselor celor administraţi.2. Descentralizarea în administraţia publicăeste un regim juridic în care rezolvarea problemelorlocale nu se mai face de funcţionari numiţi dela centru, ci de către cei aleşi de corpul electoral.În acest regim administrativ, statul conferă unorautorităţi publice şi dreptul de exercitare a puteriipublice în unele probleme.Ideea de descentralizare are la bază existenţaunei colectivităţi locale care, bine ancorată într-oaltă colectivitate mai vastă, se administrează ea însăşi,îşi girează propriile afaceri, concept care esteexprimat prin “sebstverwaltung” (care înseamnădreptul de a se administra pe sine însuşi), “localgovernment”(guvernare locală sau administraţielocală), al căror corespondent francez ar fi „autoadministrare”.[6]Putem desprinde concluzia că descentralizareareprezintă nu un scop în sine, ci un mijloc care permiteapropierea nivelului deciziei de cel care o vasuporta sau va beneficia de aceasta.Prin urmare, descentralizarea reprezintă nuopusul centralizării, ci micşorarea ei. Problema cepreocupă orice naţiune este deci cea a gradului dedescentralizare necesar, ce variază după întindereateritoriului, mărimea populaţiei, condiţiile economiceşi politice existente, tradiţii etc. [7]În cazul descentralizării, statul nu-şi asumă singursarcina administrării, ci o împarte, în anumitecote, cu alte categorii de persoane, cum sunt colectivităţilelocale.Sistemul descentralizării înlocuieşte puterea

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 44ierarhică-specifică centralizării – cu controlul administrativde legalitate.Descentralizarea reprezintă transferul de competenţăadministrativă şi financiară de la niveluladministraţiei publice centrale la nivelul administraţieipublice locale sau către sectorul privat,necesare pentru satisfacerea intereselor locale.Descentralizarea este un principiu de organizareşi conducere a statului întemeiat pe o largă autonomiea organelor locale de conducere a unităţiloradministrativ-teritoriale. Conform acestui principiu,are loc un transfer limitat al puterii de deciziede la autorităţile publice centrale către cele locale.[8]Descentralizarea este acel sistem potrivit căruiaadministrarea intereselor locale (comunale,orăşeneşti sau raionale) se realizează de către autorităţileliber alese de către şi dintre cetăţenii colectivităţilorrespective, care au la dispoziţie, conformnormelor constituţionale, mijloace financiareproprii şi putere autonomă de decizie.Descentralizarea nu reprezintă o alternativă acentralizării, deoarece ambele forme de administraresunt necesare într-un stat democratic. Acestregim administrativ se fundamentează pe un patrimoniupropriu al unităţilor administrativ-teritoriale,distinct de cel al statului, care asigură mijloacelemateriale şi financiare necesare satisfacerii intereselorşi nevoilor locale.În cazul descentralizării administrative, deşi autorităţilorlocale li se încredinţează puterea de decizie,puterea ierarhică a organelor centrale faţă decele locale este înlocuită cu tutela administrativă.Pentru elaborarea strategiei de descentralizaretrebuie să se ţină seama de toate aceste aspecte.Descentralizarea este o formă a procesului deguvernare, ceea ce înseamnă că nivelul de performanţăatins de autorităţile publice centrale se varegăsi şi la autorităţile publice locale.Însă este necesar de menţionat că în competenţaautorităţilor administraţiei publice locale nusunt date toate problemele din unitatea administrativ-teritorialărespectivă, ci numai „o parte”, şianume partea „importantă” a treburilor publice.Descentralizarea este un principiu de organizareşi conducere a statului întemeiat pe o largăautonomie a organelor locale de conducere a unităţiloradministrativ-teritoriale. O bună guvernaredescentralizată include forme şi proceduri carepermit societăţii să-şi atingă obiectivele vizate,obiective ce se axează, în principal, pe eradicareasărăciei, creşterea susţinută a nivelului de viaţă şiechitatea socială dintre indivizi.Noţiunea de descentralizare are o accepţie largăşi una restrânsă.În sens larg, prin descentralizare se înţelegeorice transfer de atribuţii din plan central în planlocal, indiferent de procedeul folosit.În sens restrâns, descentralizarea este legatăde procedeul de realizare a acestuia. Un procedeueste cel al transferului de atribuţii către unităţile administrativ-teritoriale(descentralizarea teritorială).Al doilea procedeu al descentralizării este acela alserviciului public, când se realizează desprindereaunor servicii publice din competenţa centrală saulocală şi se conferă acestora personalitate juridică.Altfel spus, descentralizarea se prezintă ca odemocraţie locală, aplicată în administraţie.Există diferite tipuri de descentralizare care sedisting, deoarece au diferite caracteristici, implicaţiipolitice şi condiţii pentru succes. Există patru tipuride descentralizare, care includ: descentralizareapolitică, descentralizarea administrativă, descentralizareafiscală şi descentralizarea de piaţă.Evidenţierea deosebirilor dintre aceste conceptene permit a evidenţia multiplele dimensiunipe care le presupune descentralizarea şi nevoiade coordonare dintre ele. Cu toate acestea existăo clară suprapunere în definirea fiecăruia dintreaceşti termeni, şi definiţiile individuale nu suntatât de importante ca nevoia pentru o concepţiecuprinzătoare. Descentralizarea politică, administrativă,fiscală şi de piaţă poate apărea în diferiteforme şi combinaţii în diverse ţări.Din punct de vedere politic, descentralizareaeste o instituţie democratică ce implică participareacetăţenilor sau a reprezentanţilor acestoraîn rezolvarea treburilor de interes public, fiind expresiaa ceea ce se numeşte „democraţie aplicatăadministraţiei”.Descentralizarea politică este recunoscută şi deCarta Europeană „Exerciţiul autonom al puterii locale”,adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985,care consideră descentralizarea drept unul dintreprincipiile democratice comune Europei.Descentralizarea administrativă nu trebuieconfundată cu descentralizarea politică ce implicăfederalismul.Descentralizarea politică urmăreşte să le acordecetăţenilor şi reprezentanţilor aleşi de ei maimultă putere în luarea deciziilor. Ea poate, deasemenea, să sprijine democratizarea, prin acordareacetăţenilor şi reprezentanţilor lor mai multăinfluenţă în formarea şi implementarea politicilorpublice. [9] Din punct de vedere politic descentralizareaeste expresia „democraţiei aplicată adminis-

Administrarea Societatea civilă publică: şi statul teorie de drept şi practică 45traţiei”, asigurându-se un sistem în care cetăţenii,prin intermediul autorităţilor locale alese, participăla conducerea treburilor publice locale. [10]Adepţii descentralizării politice susţin că deciziileluate printr-o participare mai mare vor fi maibine informate şi mai relevante pentru diferitele intereseale societăţii decât cele luate doar de cătreautorităţile politice naţionale.Conceptul de descentralizare politică implicăfaptul că selecţia reprezentanţilor din jurisdicţiileelectorale locale le permite cetăţenilor să-şi cunoascămai bine reprezentanţii politici şi să le comunicemai bine oficialilor aleşi nevoile şi dorinţelelor.Descentralizarea politică cere adesea reformeconstituţionale sau de stat, dezvoltarea partidelorpolitice pluraliste, întărirea legislaturii, crearea unităţilorpolitice locale, încurajarea grupurilor efectivede interes public, acestea fiind componenteimportante ale descentralizării.Sunt elocvente, în acest sens, cuvintele lui Alexisde Tocqueville, precum că „instituţiile comunaleînseamnă pentru libertate ceea ce înseamnăşcolile primare pentru ştiinţă, ele o aduc la îndemânapoporului; ele îl obişnuiesc să o folosească şiîl învaţă să-i guste binefacerile. O naţiune poate săşiinstaureze o formă de guvernare liberă, dar fărăinstituţii comunale ea nu poate dobândi spiritul delibertate”. [11]Dimensiunile politice ale descentralizării suntîn general preocupate decreşterea participării publiceprin implicarea activă a cetăţenilor în instituţiilepublice. Programele care se ocupă cu descentralizareacer implicarea formală a guvernelorîn iniţierea procesului. Dacă mediul politic de bazănu atrage după sine reforma, este puţin probabilca descentralizarea să fie trecută în agenda guvernamentalăsau, odată iniţiată, să fie un succes.Arta europeană a autonomiei locale recunoaştecaracterul politic al descentralizării, considerândprincipiul descentralizării unul dintre principiiledemocratice comune Europei.În majoritatea ţărilor aflate în dezvoltare, se înregistreazăo tendinţă de centralizare dominantă şibirocraţie prematură a sistemelor politice. În aceastăperspectivă statele nu favorizează implementareaeficientă a formelor de descentralizare politicăşi administrativă bazate pe transferul de putere dela nivelul central la cel local. Aceasta pentru că descentralizareapolitică are adesea provocări înrădăcinateîn practicile birocratice ale departamenteloradministrative ale guvernului. În consecinţă, doarpuţine state au experimentat serios descentralizareapolitică.În majoritatea cazurilor, colaborarea dintre instituţiilepolitice în cazul descentralizării lasă dedorit. Cele mai multe iniţiative de descentralizarestipulează o gamă de reguli şi reglementări careacoperă interacţiunea dintre consiliile locale şiagenţiile centrale guvernamentale. Felul în careaceste reguli sunt interpretate în practică are unimpact decisiv asupra implementării cu succes aunui sistem veritabil şi viabil de descentralizare,care asigură mai multe dintre serviciile şi bunurilecerute de cetăţeni.Pentru ca democraţia reprezentativă să aibăsucces, trebuie să fie completată de mecanismeale participării cetăţenilor, să permită celor aleşi sădecidă mai bine care sunt nevoile şi priorităţile oamenilorşi, de asemenea, să creeze un sentiment alproprietăţii serviciilor asigurate de guvern.Din punct de vedere administrativ descentralizareaconţine ideea că autorităţile alese de comunităţilelocale sunt cele mai în măsură să cunoascănecesităţile locale şi să ia măsurile necesare pentrurealizarea lor. Descentralizarea, în doctrina contemporană,este considerată o problemă exclusivadministrativă, spre deosebire de federalism, careare o semnificaţie politică. Descentralizarea instituţionalăcaută să redistribuie autoritatea, responsabilitateaşi resursele financiare către serviciile publicedintre diferitele niveluri de guvernare.Acesta este transferul de responsabilitate pentruplanificarea, finanţarea şi administrarea unorfuncţii publice de la guvernul central şi agenţiilesale către unităţile de pe teren ale agenţiilor guvernamentale,unităţi subordonate sau niveluri de guvernare,autorităţi publice semiautonome sau autorităţipe întreaga zonă, regionale şi funcţionale.Aceasta este o componentă de bază a descentralizării.Pentru ca guvernele locale şi organizaţiilesă-şi îndeplinească în mod eficient sarcinile descentralizatear trebui să aibă un nivel corespunzătoral veniturilor colectate local sau transferate dela guvernarea centrală, cât şi autoritatea de a decideasupra cheltuielilor.O comunitate care se dezvoltă e o comunitatecare depinde din ce în ce mai mult de propriiledecizii şi resurse pe care le gestionează şi din ce înce mai puţin de ajutor de dinafară. Dacă deciziileşi gestionarea resurselor nu sunt luate în interiorulcomunităţii, aceasta va deveni dependentă.Acest lucru se poate obţine în două feluri: fieguvernul central cedează baza de venit care vaputea fi exploatată de autorităţile locale, fie acestacolectează veniturile prevăzute şi le transferă către

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 46niveluri guvernamentale mai joase.În multe ţări în curs de dezvoltare, guvernelelocale sau unităţile administrative deţin autoritatealegală de a impune taxe, dar baza acestora este,de obicei, atât de redusă încât nu reuşesc să adunedestule venituri şi, astfel, depind de subvenţiile guvernuluicentral. În multe cazuri, controlul exercitatde guvernul central este atât de înrădăcinat, încâtnici o încercare nu este efectuată cu scopul de aexercita această autoritate fără o aprobare prealabilă(Banca Mondială).Din aceste motive, iniţiativele de descentralizarerecunosc importanţa furnizării de resursefinanciare către instituţii descentralizate pentru ale ajuta să-şi îndeplinească funcţiile şi responsabilităţile.Lipsa unei acordări de fonduri adecvatăcătre unităţile de nivel inferior a fost singurul faptmai important care a subminat multe dintre încercărilede descentralizare. Astfel, pentru ca unităţiledescentralizate să îndeplinească responsabilităţilecare le-au fost transferate vor avea nevoie de unnivel adecvat de resurse fiscale.O reformă reală a administraţiei locale nu sepoate rezuma numai la delegarea de responsabilităţicătre autorităţile locale. Fără o abordare multmai serioasă a segmentului descentralizării fiscale,care trebuie să asigure resursele financiare necesareunei decizii performante a administraţiei, nuputem vorbi de reforme. Transferul de sarcini cătreautoritatea locală, nedublat de transferul de fonduri,va afecta în mod direct procesul investiţional.Fără o descentralizare fiscală nu poate exista odescentralizare administrativă reală. Accelerareaprocesului de descentralizare fiscală de la administraţiapublică centrală către autorităţile publicelocale prin transferarea competenţelor în gestionareaanumitor activităţi trebuie să fie simultanăcu generarea unor resurse financiare autonome lanivel local.Descentralizarea economică şi de piaţă implicăatât fenomenul de privatizare, cât şi cel de reglementarecare transferă responsabilităţile şi funcţiilede la sectorul public către cel privat.Obiectivul acestor forme de descentralizareeste să realizeze managementul problemelor politiceprintr-o punere în practică mai receptivă, eficientăşi viabilă la nivel local.Pentru ca descentralizarea să fie eficientă înschimbarea vieţii oamenilor ar trebui să existe oîmbinare corectă între dimensiunea politică, administrativă,fiscală şi economică, acestea mergândîmpreună cu formarea de capacităţi.Dacă guvernul naţional descentralizează doarfuncţiile administrative, atunci nu face altceva decâtsă aducă birocraţia mai aproape de oameni,fără să transfere puterea politică la nivel local. Dacătransferă puterea politică fără autoritatea fiscală,atunci creează autorităţi locale fără mijloace de a-şiîndeplini funcţiile. Astfel, o combinaţie echilibratăa acestor tipuri de autorităţi ar trebui să fie transferatăîn concordanţă cu exigenţele specifice impusede condiţiile naţionale şi locale.În general, descentralizarea administrativăsau desconcentrarea tinde să aibă loc la început,urmată de o descentralizare politică şi, în final, dedescentralizarea fiscală. La fiecare pas, întocmireaprogramelor ar trebui să se axeze pe crearea de raţionamenteprivind reprezentarea, responsabilitatea,transparenţa, mobilizarea resurselor, formareacapacităţilor locale, purtătorii de cuvânt locali şiviabilitatea acestora.Oricând veniturile sunt colectate pe plan localsau central, strângerea lor nu reprezintă un succesîn sine, ci este limpede că guvernele naţionale trebuieîntr-un fel să acorde guvernelor locale accesulla suficiente resurse corespunzătoare responsabilităţilorşi funcţiilor pe care le deţin. Pe de altă parte,eşecurile în descentralizare nu sunt doar rezultatullipsei de resurse şi de cunoştinţe tehnice ale personaluluiguvernelor locale, ci reflectă şi anumiteconstrângeri care domină relaţia dintre guvernelelocale şi cele subordonate.Descentralizarea economică şi de piaţă reprezintăprocesul treptat de deconectare dintre stat şiîntreprinderile sale sau serviciile furnizate de stat,de la controlul şi subvenţiile guvernului şi înlocuireaacestui canal cu o reţea legată de forţele pieţei.Acest proces presupune existenţa unei economiicentrate pe piaţă, cu un regim economic privat cuinfrastructura necesară, gata să-şi asume funcţiilecedate. Aceasta nu este în mod clar realitatea multoradintre ţările în curs de dezvoltare, nici măcar întoate regiunile unei singure ţări.Astăzi, literatura de specialitate a impus douăforme ale descentralizării:- descentralizarea teritorială, care presupunefaptul că teritoriul statului este împărţit în unităţiadministrativ-teritoriale, care se bucură de independenţăfaţă de autoritatea centrală. În prima accepţiunede descentralizare teritorială, de cele maimulte ori cele două noţiuni de descentralizare şi deautonomie se folosesc împreună, ideea de descentralizareimplicând şi ideea de autonomie locală.[12] Conducerea unităţilor administrativ-teritorialecreate aparţin autorităţilor administraţiei publicelocale, care au competenţă materială generală.

Administrarea Societatea civilă publică: şi statul teorie de drept şi practică 47În acest sens, Paul Negulescu definea principiuldescentralizării ca un regim administrativ care admite„...ca îngrijirea intereselor locale sau specificesă fie încredinţate la autorităţi ai căror titulari aleşide corpul electoral local pot stabili norme valabilepentru locuitorii din acea localitate...”:- descentralizare tehnică (pe servicii), prin careunul sau mai multe servicii publice sunt scoase dincompetenţa autorităţilor centrale sau locale şi suntorganizate în mod automat. [13]Procesul de descentralizare a serviciilor publiceva asigura preluarea atribuţiilor administrativeşi financiare ale unor activităţi de către autorităţileadministraţiei publice locale (consilii raionale, consiliilocale) şi reprezintă unul dintre obiectivele pecare administraţiile publice le au de îndeplinit înperioada următoare.Descentralizarea tehnică se realizează prin constituireaunor instituţii publice sau a unor instituţiide utilitate publică care au dobândit personalitatejuridică şi care au la bază proprietatea privată astatului ori a unor persoane fizice sau juridice. [14]Putem spune că descentralizarea este un fenomencomplex, care implică transferul prerogativelorde la un nivel central la unul local, prin acordareaunei mai mari libertăţi de acţiune, proces ce artrebui însoţit, pentru a fi eficient, şi de un transferal resurselor financiare.Desconcentrarea reprezintă redistribuirea decompetenţe administrative şi financiare între diferiteniveluri ale administraţiei centrale.Desconcentrarea administrativă este consideratăca o formă intermediară între organizareacentralizată şi cea descentralizată, caracterizatăprintr-o oarecare independenţă a organelor localeîn fruntea cărora sunt funcţionarii numiţi de organelecentrale.Practic însă, centralizarea administraţiei existăîn orice moment, deoarece, pe de o parte, agenţiisunt subordonaţi ierarhic puterii administrativecentrale, iar, pe de altă parte, deciziile lor sunt imputabileexclusiv statului. [15]Apropierea desconcentrării de centralizare reiesedin numirea titularilor puterii locale de cătrecentru, ei nefiind aleşi de electoratul local.Ceea ce o apropie de descentralizare este faptulcă titularii puterii locale au competenţa să rezolveei problemele locale, fără să le mai înaintezeşefului său ierarhic de la centru, dar el este supuscontrolului acestuia şi obligat să se conformezeactelor superiorului său. [16] Deciziile sunt date încompetenţa agenţilor şi organismelor locale aflatela faţa locului, şi care au putere de decizie, însă rămânsupuşi centralizării.Prin desconcentrare administrativă, profesorulA. Teodorescu înţelegea „a lărgi cât mai mult atribuţiileagenţilor puterii centrale aşezaţi în judeţe şicomune”, iar profesorul Paul Negulescu, analizândacelaşi principiu, îl definea astfel: „Când se acordăunei autorităţi locale sau speciale, ai cărui titularisunt numiţi de puterea centrală, dreptul de a luaanumite deciziuni, nu se poate zice că avem descentralizare,cu toate că s-ar putea acorda o oarecareautonomie acelei autorităţi. În cazul acestaavem o diminuare a sistemului de centralizare.Această formă micşorată de centralizare poartănumele de desconcentrare”. [17]Prin desconcentrarea serviciilor publice se înţelegetransferul unor atribuţii care revin niveluluicentral de administrare, unor entităţi subordonate,ce funcţionează în teritoriu, fiind vorba de o formădiminuată a sistemului de centralizare.Diferenţa rezidă în faptul că la nivel teritorial nuexistă agenţi, ca în cazul centralizării, dar organe(instituţii) administrative, numite, revocabile şi răspunzătoareîn faţa autorităţilor administraţiei centralede stat, ce au o competenţă proprie şi puterede decizie.Justificarea desconcentrării o regăsim, deexemplu, în Franţa, în expunerea de motive a decretelordin 1964: „Pentru a face faţă la nevoi crescânde,statul se vede obligat să intervină în celemai diverse forme în viaţa ţării... În faţa acestor fenomeneşi a acestei politici, adaptarea structuriloradministrative se impune... Restructurarea dată vafacilita desconcentrarea, care va avea ca avantajeapropierea administraţiei de administraţi şi accelerareadeciziilor“.Desconcentrarea îmbracă două forme: orizontalăşi verticală.Prima vizează încredinţarea unui reprezentantunic al statului (cum ar fi prefectul) a responsabilităţiiserviciilor desconcentrate ale diferitelor ministere,în timp ce cea de-a doua aşază aceste serviciidupă o ierarhie directă în care şeful serviciului depindedoar de ministrul de resort.Prin desconcentrare nu se promovează interesullocal, ci se doreşte realizarea sarcinilor autorităţilorpublice centrale, menţinându-se putereaierarhică, în detrimentul principiului autonomiei.Desconcentrarea orizontală concentrează autoritateateritorială în mâinile reprezentantuluiunic al guvernului, întăreşte puterea acestuia şiaplică asupra teritoriului un sistem ce se doreştecoerent, elaborat la nivel naţional. În cazul desconcentrăriiverticale se conservă o anumită continu-

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 48itate administrativă, dar se tinde spre sectorializareaministerială.În unele ţări, cum ar fi Franţa, România ş. a., afost adoptată varianta desconcentrării orizontale(prefectul conduce serviciile publice desconcentrate),fără a exista o analiză individuală a serviciilorpublice, pentru a identifica, în vederea unorperformanţe maxime, pentru care dintre acesteaeste utilă desconcentrarea verticală. Acest lucru acondus la numeroase disfuncţionalităţi, pentru că,practic, există o dublă subordonare a acestor servicii– faţă de prefect şi minister – şi implicit la deciziicontradictorii.În cele mai multe cazuri este vorba de serviciistrict specializate, fiind evident că prefectul nu sepoate implica în conducerea activităţilor specificeşi, dacă se menţine acest sistem, trebuie precizatexact în ce constă activitatea de conducere a prefectuluişi pentru ce competenţe există o subordonarefaţă de minister.Justificarea sistemului actual rezidă în faptul cădincolo de apropierea de cei administraţi, aparenevoia de a realiza o contrapondere autorităţii aleşilorlocali pentru a menţine autoritatea statului.Tendinţele europene, mai ales în Franţa, sunt de ascoate de sub autoritatea prefectului acele serviciicare presupun o utilizare privată: educaţia, inspecţiamuncii, încasările, cheltuielile publice şi controlulconturilor şi de a le transfera către colectivităţilelocale.Având în vedere amploarea descentralizării,desconcentrarea are ca menire crearea unui interlocutoretatic pentru autorităţile locale, destul deputernic pentru a lua decizii prin care să oblige diferiteservicii să acţioneze sub responsabilitatea sa.3. Desconcentrarea este destinată echilibrării,pe de o parte, a tendinţelor centralizatoare carevor să concentreze deciziile etatice la nivelul administraţieicentrale şi, pe de altă parte, celor deteritorializare a puterilor prin care se doreşte apropiereade nevoile reale ale unei ţări.Aşadar, desconcentrarea reprezintă o formădiminuată a centralizării ce presupune deplasareaîn teritoriu a unor competenţe etatice, menţinându-serelaţia de subordonare faţă de nivelul central.În cazul serviciilor descentralizate, nu există osubordonare faţă de nivelul central, ci doar formede control. [18]Desconcentrarea sistemului administrativ sepoate defini şi ca o dispersare teritorială a sarciniloradministrative, ce implică deschiderea unor birouriregionale sau raionale ale ministerelor centrale şi aaltor agenţii statale urmate de delegaţia autorităţiide la centru către aceste reprezentări locale ale autorităţilorcentrale. Aşadar, există componente aleautorităţilor publice centrale care nu pot fi supuseprocesului de descentralizare. Ele pot fi, cel mult,desconcentrate.Astfel, desconcentrarea sistemului administrativreprezintă transferul responsabilităţilor de laorganele administraţiei centrale către reprezentanţeleacestora în teritoriu, care, deşi sunt la dispoziţiacetăţeanului, rămân subordonate centrului.Putem afirma că desconcentrarea exprimă o variantăîmbunătăţită a centralizării, reprezentând ocentralizare atenuată sau o slabă descentralizare.În realitate, acest sistem măreşte centralizarea,întrucât, în caz că se dovedeşte eficient, extindecontrolul autorităţilor centrale asupra chestiunilorlocale ce ar putea rezulta în frustrarea participăriicetăţenilor.Pentru o mai bună şi mai complexă înţelegerea problemei, considerăm că se impune şi definireaaltor doi termeni, şi anume – cel de devoluţie şi dedelegare.Devoluţia este un termen utilizat în unele stateanglo-saxone (Marea Britanie, Irlanda, Statele Unite)şi implică transferul puterii politice şi al autonomieipolitice către unităţile guvernamentale localecu politicieni aleşi pe plan local. Acest sistemconferă autonomie autorităţilor locale în domeniiclar stabilite de luare a deciziilor prin drepturi constituţionale,implicând un transfer real al responsabilităţii.Devoluţia poate duce la dominarea exercitatăde către elitele locale şi la neechilibre regionale întrezone bogate în resurse şi cele sărace. De aceeaeste necesară stabilirea unui echilibru între intereselelocale legitime, pe de o parte, şi interesele naţionalelegitime, pe de cealaltă parte. Acest bilanţpoate fi realizat prin transferuri de venituri necesarede la guvernele centrale către cele locale.Devoluţia presupune transmiterea competenţelorşi a surselor de venituri de la autorităţilepublice centrale în beneficiul autorităţilor publicelocale, fiind un fenomen mai important decât desconcentrarea,care nu presupune decât un transferla nivel local al politicii centrale.Delegarea reprezintă exercitarea, de către autorităţileadministraţiei publice locale sau de cătrealte instituţii publice, a unor competențe în numeleunei autorităţi a administraţiei publice centrale,în limitele stabilite de către aceasta.Delegaţia este o formă mai extinsă a descentralizării.Prin delegaţie guvernele centrale transferăresponsabilitatea luării deciziilor şi administrării

Administrarea Societatea civilă publică: şi statul teorie de drept şi practică 49funcţiilor publice către organizaţiile semiautonomenecontrolate în întregime de guvernul central,dar în ultimă instanţă care răspund în faţa acestora.Guvernele deleagă responsabilităţi când creeazăfirme sau corporaţii publice, autorităţi imobiliare,de transport, sectoare cu servicii speciale, sectoareşcolare semiautonome, corporaţii regionale pentrudezvoltare sau unităţi pentru implementareaproiectelor speciale. De obicei, aceste organizaţiiiau decizii cu un grad înalt de discreţie. Ele pot fiscutite de constrângerile unui personal obişnuitde serviciu civil şi pot să încaseze bani pentru serviciidirect de la beneficiari. Acestea pot avea şi libertateade a plăti salariile personalului lor.Delegarea presupune exercitarea competenţeloradministraţiei publice centrale de către administraţiapublică locală, în numele şi în limitelestabilite de administraţia publică centrală.Concluzionând cele prezentate, putem spunecă centralizarea răspunde nevoii de unitate naţională,în timp ce descentralizarea răspunde nevoiide diversitate. Procesul de descentralizare reflectăconvingerea că regenerarea durabilă, creştereaeconomică, calitatea serviciilor publice şi participareademocratică deplină pot fi atinse eficient încazul în care instituţiile guvernamentale nu suntsupercentralizate.Ambele forme de administraţie coexistă în diferitesisteme politice. Un exces de centralizare sau deautonomie locală absolută nu este benefic, fiind necesarăinstaurarea unui sistem de colaborare mai eficientîntre autorităţile naţionale, regionale şi locale.Cât priveşte desconcentrarea, aceasta nu esteo variantă a descentralizării, ele reprezintă douăprocese distincte: desconcentrarea este pentru guvernulcentral transferul factorilor de decizie cătreproprii agenţi locali, descentralizarea este transferulde putere către organele alese de populaţie.BIBLIOGRAFIE1. Apostol, Tofan Dana, Drept administrativ, vol. I, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2008, p. 218.2. Vida, Ioan. Puterea executivă şi administraţia publică, Editura Regia Autonomă, Monitorul Oficial,Bucureşti, 1994, p.16,172-196.3. Nicola, Iordan, Managementul serviciilor publice locale, Editura All Beck, Bucureşti, 2003, p. 40 .4. Manda, Corneliu, Ştiinţa administraţiei, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004, p. 286.5. Popa, Victor, Efectele descentralizării: rolul reprezentantului Guvernului în unităţile administrativ-teritoriale,Inst. Pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale IDIS „Viitorul”. – Chişinău, Editura TISH, 2008, p.12.6. Laubadere, Andre de, Venezia, Jean Claude, Gaudement, Yves, Traite de droit administratif, tome I, 14edition, L.G.D.J., Paris, 1996, p. 85-86.7. Dincă Dragoş, Servicii publice şi dezvoltare locală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2008, p. 191.8. Cuşnir, Vitalie, Unele aspecte ale reformei administrativ-teritoriale şi administrării locale, în Problemeale edificării statului de drept în Republica Moldova, Chişinău, 2003, Tipografia Centrală, p. 241.9. Şandor Sorin Dan, Tripon, Ciprian, Romanian public servants on public administration reforms, RevistaTransilvană de Ştiinţe Administrative no 23E / June / 2008, p. 25.10. Şandor Sorin Dan, Tripon, Ciprian, Romanian public servants on public administration reforms, RevistaTransilvană de Ştiinţe Administrative no 23E / June / 2008, p. 27.11. Roată, Valentin, Particularităţi ale autonomiei locale în legislaţia unor state ale Uniunii Europene, Caietede Drept Internaţional, nr. 16 (3/2007) ale Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Administrative din cadrulUniversităţii „Eftimie Murgu” din Reşiţa, p. 44.12. Iorgovan, Antonie, Tratat de drept administrativ, vol. I, II, ediţia a 4-a, Editura All Beck, Bucureşti,2005, p. 452.13. Petrescu, Rodica, Principiile organizării administraţiei publice locale consacrate de Constituţia României,Revista Transilvăneană de Ştiinţe Administrative, nr.1(2)/1999, Cluj-Napoca, p. 19.14. Manda, Corneliu, Ştiinţa administraţiei, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004, p. 146.15. Gheorghe, Filip, Onofrei, M., Elemente de ştiinţa administraţiei, Editura Junimea, Iaşi, 2004, p. 118.16. Preda, Mircea, Drept administrativ, Partea generală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004, p. 345.17. Negulescu, Paul, Tratat de drept administrativ, vol. I, Principii generale, Editura Marvan, Bucureşti,1934, p.p. 609-623.18. Dincă, Dragoş, Deconcentrarea serviciilor publice, http://www.cadranpolitic.ro, p.1-17Prezentat: 12 septembrie 2011.E-mail: a_bantus@yahoo.com

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 50Libertatea sindicală.Reglementări internaționale și interneEufemia VIERIU,doctor în drept, lector superior,Universitatea Petrol-Gaze Ploieşti (România)SUMMARYBeing considered a fundamental human right, freedom of association, as a counterbalance of the activityof enterprises, was recognized by the Universal Declaration of Human Rights, IOM Conventions, as well as bythe Council of Europe and the European Union.Consacrat ca un drept fundamental al omului,libertatea sindicală, contrapondere a activităţii întreprinderilor,a fost recunoscută prin DeclaraţiaUniversală a Drepturilor Omului, prin convenţiileOIM, precum şi cele ale Consiliului Europei şi UniuniiEuropene.Marile curente de gândire socială din a douajumătate a secolului al XIX –lea au susţinut necesitateaproclamării şi respectării libertăţii de asocieresindicală. Prin enciclica Rerum Novarum (Asupracondiţiei muncitorilor), publicată de Papa Leon alXIII-lea la 15 mai 1891, se proclama solemn dreptulmuncitorilor şi al patronilor de a se asocia saude a deveni membri ai unor asociaţii profesionale.Se sublinia chiar că statul nu trebuie să le interzică,fiind un drept natural.Termenul de sindicat provine din latina veche,din cuvântul sindiz care însemna un avocat carereprezintă o colectivitate, care, la rândul său, vinede la cuvântul grecesc sundikos care înseamnăasistent de justiţie: dike-norma, dreptul şi sun-ceeace însoţeşte norma pentru aplicarea ei. Termenulexprimă deci chiar obiectul principal de activitatea sindicatelor: apărarea drepturilor şi intereselorsalariaţilor pe plan individual şi colectiv.Libertatea de asociere, mai ales cea sindicală,a fost consacrată în documente internaţionaleabia în a doua jumătate a secolului trecut, dupăun secol de preocupări interne şi internaţionale înmaterie. Libertatea de asociere sindicală se regăseşteconsacrată în documente internaţionale dereferinţă, precum:- Declaraţia Universală a Drepturilor Omului,1948;- Convenţia nr. 87/1948 a Organizaţiei Internaţionalea Muncii;- Pactul Internaţional referitor la drepturilecivile şi politice ale Organizaţiei Naţiunilor Unite,1966;- Pactul Internaţional referitor la drepturileeconomice, sociale şi culturale al ONU, 1966;- Convenţia Europeană a Drepturilor Omului,1950;- Carta Socială Europeană, 1961, revizuită.Consacrată ca un drept fundamental al omului,libertatea sindicală, contrapondere a activităţiiîntreprinderilor, a fost recunoscută prin DeclaraţiaUniversală a Drepturilor Omului, prin convenţiileOIM, precum şi cele ale Consiliului Europei şi UniuniiEuropene. Apărute încă în perioada avântuluiindustrializării, sindicatele s-au manifestat ca unfactor de echilibru social, una din instituţiile esenţialeale societăţii civile şi ale democraţiei, unuldintre partenerii negocierilor colective şi ai dialoguluisocial care a jucat şi joacă un rol deosebit îndezvoltarea dreptului muncii. 1 Sindicatele reprezintăconcretizarea dreptului fundamental la asociereşi o cale importantă de asigurare a justiţieisociale.Organizaţia Internaţională a Muncii a adoptat,mai ales după cel de-al Doilea Război Mondialmai multe convenţii ce au ca obiect de reglementaredrepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.Printre acestea şi unele, ratificate şi de România,care constituie la nivel internaţional un mecanismeficient de promovare şi protecţie a libertăţiisindicale: Convenţia nr. 87/1948 şi Convenţia nr.98/1949. Într-o opinie 2 cele două convenţii suntcomplementare, prima reglementând expres raporturiledintre angajatori, lucrători, organizaţiilelor cu autorităţile publice, iar cealaltă – relaţiile întrepatroni, lucrători şi asociaţiile acestora. Ulterioracestor convenţii, fundamentale în materie, OIMa elaborat şi altele care nuanţează principiile debază.Convenţia nr. 87/1948 privind libertateasindicală şi protecţia dreptului sindical 3Principiul fundamental statuat de convenţie

Administrarea Societatea civilă publică: şi statul teorie de drept şi practică 51este acela al asigurării dreptului liber exercitatal angajatorilor şi angajaţilor de a se organiza învederea promovării şi apărării intereselor lor. Convenţianu face vreo diferenţă între dreptul unuipartener social (lucrătorul) şi celălalt (angajatorul)de a se organiza în sindicate. Termenul „lucrător”trebuie înţeles în sens larg – toţi cei care au un raportjuridic de muncă, indiferent de izvorul acestuia.De asemenea, au acest drept în mod egal toţilucrătorii, indiferent de sectorul de activitate încare muncesc, pentru a-şi constitui un sindicat. Înconvenţie se tranşează şi problema controversatăa sindicalizării forţelor armate şi de poliţie, stabilindu-secă legislaţia naţională e în drept să determinegradul în care garanţiile convenţiei suntaplicabile acestor categorii.Organizaţiile muncitorilor şi patronilor audreptul, fără autorizaţie permanentă, să se constituieîn organizaţii sau să se afilieze acestora. Audreptul de a-şi elabora statutele şi regulamenteleadministrative, să-şi aleagă liber reprezentanţii,să-şi organizeze gestiunea şi activitatea şi să-şi formulezeprogramul de acţiune. Autorităţile publiceau obligaţia de a se abţine de la orice intervenţiede natură a limita acest drept şi de natură a împiedicaexercitarea lui legală. Se interzice dizolvareasau suspendarea acestor organizaţii pe cale administrativă.Dobândirea personalităţii juridice a organizaţiilormuncitorilor sau patronilor nu trebuiesă facă obiectul unor condiţii restrictive. Se recunoaşteprin convenţie şi dreptul organizaţiilor dea se constitui în federaţii sau confederaţii şi de a seafilia la astfel de organizaţii internaţionale.În ceea ce priveşte dreptul la grevă, acesta nueste prevăzut expres de textul convenţiei, dar eleste acoperit prin garantarea dreptului de a decideal acestor organizaţii asupra propriei activităţi.În plus, dreptul la grevă e un corolar implicital libertăţii sindicale şi al dreptului de negocierecolectivă. Nu poate fi un drept absolut el putândfi obiectul unor reglementări naţionale şi interzispentru anumiţi lucrători din categoria celor careacţionează în sectoare vitale pentru viaţa socioeconomicăsau poate fi limitat „în cazul serviciiloresenţiale”. 4Elementele substanţiale ale convenţiei au fostpreluate de legislaţia română în art. 217-223 dinCodul muncii şi Legea nr. 54/2003. Art. 220 dinCodul muncii prevede dreptul salariaţilor de ase constitui într-un sindicat recunoscut la nivelultuturor angajatorilor, cu respectarea drepturilorşi libertăţilor garantate de Constituţie şi de legilespeciale. Art. 2 al. 1 din Legea sindicatelor recunoaştecă salariaţii şi funcţionarii publici au dreptulsă constituie organizaţii sindicale şi să adere laacestea, iar persoanele care exercită în mod legalo meserie ori profesiune independent, membriicooperatori, agricultorii, persoanele în curs de calificareau dreptul, fără nicio îngrădire sau autorizaţieprealabilă, să adere la o organizaţie sindicală.Convenţia nr. 98/1949 privind dreptul deorganizare şi de negociere colectivă 5Obiectivul convenţiei este acela de a protejalucrătorii care exercită dreptul de a se organiza şide a promova negocierea colectivă, statuând relaţiiledintre organizaţiile angajatorilor şi cele alelucrătorilor.Protecţia se referă la discriminările antisindicale,mai ales pentru a elimina un refuz la angajarepe considerente de afiliere sindicală sau participarela activităţi sindicale. Muncitorii sunt protejaţi şiîmpotriva concedierilor sau unor alte consecinţesuferite pe temeiul activităţii sindicale.Organizaţiile de muncitori şi de patroni trebuiesă beneficieze de o protecţie adecvată împotrivaoricăror acte de ingerinţe ale unora faţă de celelalte,fie direct, fie prin agenţii sau membrii lor, înformarea, funcţionarea şi administrarea lor. Se auîn vedere, în special, măsurile ce tind să provoacecrearea de organizaţii de muncitori dominate deun patron sau de o organizaţie de patroni sau săsprijine organizaţii de muncitori în scopul de a lepune sub controlul unui patron sau unei organizaţiipatronale.Ideea protecţiei contra actelor de discriminaresindicală este reluată în alte instrumente OIM: Convenţianr. 135/1971, recomandarea nr.143/1971privind reprezentanţii lucrătorilor, Convenţia nr.151/1978 privind relaţiile de muncă în funcţia publicăşi Convenţia nr. 158/1983 asupra concedierii.Pentru că limita dintre un act antisindical şi un actce ţine de puterea patronală, dar care poate afectalibertatea sindicală, este una sensibilă, Recomandareanr. 143/1971 sugerează, ca mod de luptă împotrivaacestei practici, inversarea sarcinii probei.Conform acestei sugestii angajatorul ar trebui sădemonstreze că măsura sa e justificată.Convenţia urmăreşte şi să sporească rolul negocierilorcolective în reglementarea condiţiilorde muncă. Statele care ratifică acest act îşi asumăobligaţia pozitivă de a lua măsuri de promovare anegocierilor colective. În ceea ce priveşte forţelearmate şi poliţia, statele sunt chemate să se pronunţeasupra măsurii în care garanţiile prevăzutede convenţie li se aplică.Convenţia nr. 154/1981 privind promova-

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 52rea negocierilor colective 6 se aplică în toate ramurilede activitate economică. Reglementareanegocierii colective pentru forţele armate, poliţieşi funcţionarii publici revine legislaţiei şi practiciinaţionale.Convenţia explică noţiunea de „negociere colectivă”ca fiind orice negociere ce are loc între unangajator, un grup de angajatori sau una sau maimulte organizaţii de angajatori, pe de o parte, şiuna sau mai multe organizaţii ale lucrătorilor, pede altă parte, în vederea fixării condiţiilor de muncăşi angajare şi/sau reglementării relaţiilor întreangajatori şi lucrători şi/sau reglementării relaţiilordintre angajatori şi organizaţiile lor şi una saumai multe organizaţii ale lucrătorilor.Se cere statelor ce ratifică să adopte măsuriîn funcţie de circumstanţele naţionale, în vedereapromovării negocierii colective. Este necesarăşi dezvoltarea unor proceduri convenite întreorganizaţiile lucrătorilor şi ale angajatorilor, căcinegocierea nu trebuie obstaculată de inexistenţa,insuficienţa sau neadecvarea regulilor de procedură.Organele şi procedurile de reglementare aconflictelor de muncă trebuie concepute pentru acontribui la promovarea negocierii colective.Făcând aplicarea Convenţiei nr. 135/1971privind reprezentanţii lucrătorilor, Convenţia nr.154/1981 lasă la latitudinea legislaţiei naţionalemăsura în care termenul de negociere colectivănu include în mod egal şi negocierile cu aceşti reprezentanţi.Dacă aceşti reprezentanţi sunt acceptaţila negocieri, există cerinţa ca ei să nu contribuiela diminuarea situaţiei organizaţiei lucrătorilor.Convenţia nr. 154/1981 nu instituie o barieră încadrul mecanismelor şi instituţiilor de conciliereşi/sau arbitraj la care părţile la negociere participăvoluntar. De altfel, ea se aplică, având în vederepreexistenţa Convenţiei 144/1976 privind consultăriletripartite destinată să promoveze punereaîn aplicare a normelor internaţionale ale muncii,numai după consultări prealabile şi prin acord întreputerea politică şi organizaţiile angajatorilor şilucrătorilor.O dispoziţie importantă este cea din Recomandareanr. 163/1981 care nu se regăseşte în Convenţia154/1981 este cea privitoare la negociereaîn cunoştinţă de cauză. Se recomandă ca părţile –angajatori şi lucrători – să aibă acces la informaţiilenecesare. Această prevedere se regăseşte în Codulmuncii şi Legea 130/1966 republicată.OIM a considerat „precare” din punctul de vedereal libertăţii sindicale două domenii: lucrătoriirurali şi funcţionarii publici.În Convenţia nr. 141/1975 privind organizaţiilelucrătorilor rurali reia şi nuanţează la specificulagriculturii dispoziţiile Convenţiei 87/1948privind libertatea sindicală, urmărind exercitareaacestei libertăţi şi în agricultură în condiţii deegalitate, inclusiv în ceea ce priveşte dobândireapersonalităţii juridice a organizaţiilor sindicale alelucrătorilor rurali.Această convenţie nu e ratificată de România.Decizia ratificării ar trebui să atragă după sine modificarealegislaţiei în vigoare, a Legii nr. 54/2003privind sindicatele. 7Convenţia nr. 151/1978 privind relaţiile demuncă în funcţia publică are ca obiect de reglementareprotecţia funcţionarilor publici ce îşiexercită dreptul sindical, promovarea principiuluinoningerinţei autorităţilor publice în acest cadru,dreptul la negociere sau participarea la determinareacondiţiilor de muncă, instituirea unor garanţiipentru reglementarea diferendelor ce pot apăreape parcursul exercitării funcţiei publice.Prin „agenţi publici” se desemnează toate persoaneleîncadrate de autorităţile publice sub rezervacă legile naţionale pot determina gradul încare garanţiile convenţiei se vor aplica anumitoragenţi, cum ar fi: personalul forţelor armate, poliţieisau înalţi funcţionari publici, inclusiv demnitari.Organizaţiile funcţionarilor publici trebuie săbeneficieze de independenţă. Libertatea sindicalăa funcţionarilor publici e garantată cu rezerva respectăriiobligaţiilor ce decurg din statutul şi naturafuncţiilor pe care le exercită. Diferendele dintreautoritatea publică şi agenţii publici trebuie săconstituie un obiect al negocierii colective sau soluţionareasă se realizeze după o procedură care săse caracterizeze prin independenţă, imparţialitate.România nu a ratificat această convenţie, deşiStatutul funcţionarilor publici (Legea nr. 188/1999)respectă, în linii generale, prevederile sale.Convenţia europeană a drepturilor omuluişi libertăţilor fundamentale, 1950, 8 ConsiliulEuropeiArt. 11 al Convenţiei prevede dreptul de a înfiinţaun sindicat. S-a exprimat opinia 9 că redactareae mult prea generală, se referă doar la dreptulde a înfiinţa un sindicat şi la dreptul de afiliere laun sindicat, şi nu se referă la dreptul organizaţiilorde a acţiona liber.Într-un alt paragraf sunt pomenite şi derogărilede la acest drept, pe considerente de ordinepublică sau din raţiuni legate de exercitarea drepturilorîn cadrul forţelor armate, ale poliţiei sau administraţieide stat.

Administrarea Societatea civilă publică: şi statul teorie de drept şi practică 53Protecţia dreptului de asociere şi libertăţii sindicaleprin această convenţie e inferioară celei oferitede Convenţia nr. 87/1948 a OIM. Iar legislaţiaromână în materie e compatibilă cu dispoziţiileConvenţiei.Carta Socială Europeană 10Este un document de referinţă al secolului alXXI-lea în materia drepturilor sociale şi reprezintăun corespondent în domeniul social al Convenţieieuropene a drepturilor omului, cuprinzând unansamblu de drepturi fundamentale în domeniulmuncii, angajării, relaţiilor sociale şi securităţii sociale.Ea a fost redactată cu asistenţa OIM.Carta socială europeană din 1961 a fost modificatăîn 1988, 1991 şi 1995, iar la 4 octombrie 1994România semnase şi această Cartă. În 1997, Româniae al zecelea stat membru şi primul din EuropaCentrală şi de Est care a ratifcat Convenţia în formărevizuită.Carta socială europeană are cinci părţi. Substanţaei e dată de primele două părţi care definesc19 drepturi, garantate de statele contactante:- dreptul la muncă;- dreptul la condiţii de muncă echitabile;- dreptul la securitate şi igiena muncii;- dreptul la remuneraţie echitabilă;- dreptul sindical;- dreptul la negociere colectivă;- dreptul la protecţie al copiilor şi adolescenţilor;- dreptul la protecţie al lucrătoarelor;- dreptul la orientare profesională;- dreptul la pregătire profesională;- dreptul la ocrotirea sănătăţii;- dreptul la securitate socială;- dreptul la asistenţă socială şi medicală;- dreptul de a beneficia de serviciile sociale;- dreptul persoanelor cu o capacitate fizică saumentală diminuată de a beneficia de formare profesionalăşi readaptare profesională şi socială;- dreptul familiei la o protecţie socială, juridicăşi economică;- dreptul mamei şi al copilului la o protecţie socialăşi economică;- dreptul de a exercita o activitate lucrativă peteritoriul celorlalte state contractante;- dreptul lucrătorilor migranţi şi al familiilor lorla o protecţie şi asistenţă socială;La 5 mai 1988 se adaugă încă 4 drepturi printrunprotocol adiţional:- dreptul la şanse egale şi tratament egal înmaterie de muncă şi de profesie, fără discriminarebazată pe sex;- dreptul lucrătorilor la informare şi consultareîn cadrul întreprinderilor;- dreptul lucrătorilor de a lua parte la stabilireaşi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi a mediuluide muncă;- dreptul persoanelor în vârstă la protecţie socială.Carta socială europeană cuprinde în prezent31 de drepturi, pentru că s-au adăugat următoarele8:- dreptul la protecţie socială a persoanelor încazul concedierii;- dreptul lucrătorilor la protecţie a creanţelor încazul insolvabilităţii celui ce i-a angajat;- dreptul la demnitate în muncă;- dreptul oricărei persoane cu responsabilităţifamiliale care au sau care urmează să ocupe un locde muncă de a exercita muncă fără a fi supuse ladiscriminări prin concilierea muncii cu responsabilităţilefamiliale;- dreptul reprezentanţilor lucrătorilor la protecţiecontra actelor susceptibile a le aduce prejudiciişi dreptul la facilitate în exercitarea funcţiunilorlor;- dreptul lucrătorilor de a fi informaţi şi consultaţiîn procedurile concedierilor colective;- dreptul la protecţie contra sărăciei şi excluderesocială;- dreptul la locuinţă.Partea a III-a defineşte angajamentele statelorcontractante, cea de-a IV-a se referă la aplicarea ei,iar ultima statuează derogările admise.Printre articolele ratificate de România se numărăşi art. 5 referitor la dreptul sindical. Sestatuează principiul libertăţii de a constitui organizaţiisindicale şi de a adera la acestea atât pentrulucrători, cât şi pentru patroni. Acestui drept îi corespundeo obligaţie „de a face” – absenţa vreuneidispoziţii legale sau practice administrative care araduce atingere libertăţii sindicale şi patronale.Carta admite unele restricţii la care face referireîn art. G dacă sunt prescrise prin lege şi suntnecesare într-o societate democratică pentru agaranta respectarea drepturilor şi libertăţilor altorsau pentru a proteja ordinea publică, securitateanaţională, sănătatea publică sau bunele moravuri.Astfel, principiul înregistrării obligatorii a sindicatelornu e incompatibil cu art. 5 cu condiţia capersoanele interesate să dispună de garanţii suficiente,cu caracter administrativ şi jurisdicţional,împotriva unor refuzuri abuzive de înregistrare.Se aduce atingere libertăţii sindicale prin omisiuneade a proteja membrii de sindicat în privinţa

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 54imunităţilor prevăzute în materia răspunderii civile,precum şi concedierea pe motiv de apartenenţăla un sindicat. Se protejează libertatea sindicalăîmpotriva ingerinţelor autorităţilor în activitateasindicală, dar sunt admise şi considerate necontrareart. 5 din Convenţie anumite forme de intervenţiea statului în afacerile sindicatului. Se admite,în această idee angajarea răspunderii sindicatuluipentru grevele nelegale pentru a fi posibilă acoperireapagubelor cauzate de o faptă ilegală, ceea cenu atinge în vreun fel libertatea sindicală în sensulavut în vedere de art. 5 al Cartei. E acceptabilăobligaţia de a vota pe buletin secret pentru alegerealiderilor sindicali sau pentru declanşarea uneiacţiuni revendicative.În schimb, se consideră ca fiind ingerinţe înprivinţa constituirii sindicatelor şi îngrădire a libertăţiiprotejate de art. 5 limitarea prin lege a dreptuluiunui sindicat sau confederaţii de a-şi alegesau desemna liderii. O lege nu poate deci stipulacă liderii pot fi doar persoane ce exercită efectivprofesia în cauză.Art. 5 protejează dreptul de a adera la un sindicat,dar, în egală măsură, şi dreptul de a nu fimembru al unui sindicat sau de a se retrage dintrunsindicat. În general, orice formă de sindicalismobligatoriu e considerată incompatibilă cu art. 5din Cartă.Nu se permite statelor contractante să introducăîn convenţiile colective clauze prin care auprioritate la angajare sindicalizaţii.O astfel de clauzăar reprezenta o presiune împotriva lucrătorilorcare nu doresc afilierea la un sindicat. În aceeaşiidee patronul nu poate rezilia contractul unui salariatcare refuză aderarea la un sindicat ca urmarea existenţei unui acord de monopol sindical la încadrareaîn muncă. Chiar dacă lucrătorul cunoşteacondiţiile puse de angajator, lipsa protecţiei împotrivaconcedierii e o încălcare a libertăţii sindicale.Privarea unui lucrător de dreptul la o protecţieeconomică în caz de şomaj, chiar şi în cazul lucrătorilornesindicalizaţi, reprezintă o măsură inadmisibilăcare nu stimulează lucrătorii să devină sau sărămână membri de sindicat şi e contrară spirituluişi literei art. 5 din Convenţie.Conform art. 5, sunt exceptaţi de la exerciţiuldeplin al dreptului la libertate sindicală membriiforţelor armate şi poliţiei. Dar şi în privinţa acestoraorice formă de sindicalism obligatoriu e interzisă.Unele ţări, în spiritul art. 5, permit înfiinţareade organizaţii profesionale ale membrilor poliţieicare să aibă prerogative sindicale cum ar fi responsabilitateade a discuta condiţiile de muncăşi salarizare, dreptul de întrunire. Sunt admise înprivinţa acestor organizaţii resticţia de a fi alcătuitedoar din membrii forţelor armate şi de poliţie şilucrătorilor din poliţie de a adera doar la organizaţiisindicale ale poliţiei şi organizaţiior sindicale alepoliţiei de a adera doar la organizaţii internaţionaleale poliţiei.În privinţa funcţionarilor orice restricţie careimpune apartenenţa lor doar la sindicatele formatedoar din funcţionari nu este compatibilă cuprevederile Cartei.Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentaleale lucrătorilor (Uniunea Europeană),adoptată la Strasbourg la 9 decembrie 1989e, în esenţă, o declaraţie a principiilor pe care sefundamentează modelul comunitar de drept almuncii. Carta comunitară are rolul de a direcţionaorientările în politica socială a UE, apreciată la acelmoment ca insuficientă.În timp ce Carta socială europeană acoperă aspectelede politică socială a statelor, Carta comunitarăe mai explicită în privinţa unor instituţii aledreptului muncii. 11Convenţiile OIM, Carta socială europeană aConsiliului Europei, precum şi regulamentele UniuniiEuropene în materie socială promovează principiiconvergente.Prin Tratatul de la Amsterdam se reorganizeazăcompetenţele Uniunii Europene în domeniulsocial. Pentru unele competenţe se cere ca directivace le instituie să aibă acordul majorităţii calificatea Consiliului Uniunii Europene, la propunereaComisiei în codecizie cu Parlamentul European şidupă consultarea Comitetului Economic şi Socialşi a Comitetelor Regiunilor. Pentru altele se cereunanimitatea, iar altele sunt excluse competenţeicomunitare. Printre cele excluse se află şi dreptulde asociere, alături de dreptul la grevă, dreptul lalock-out şi salarizare. Excluderea acestor domeniidin competenţa comunitară surprinde. Ea ar puteafi explicată prin faptul că aceste patru domeniisunt puternic corelate cu factorii de propulsie socială,în fiecare stat şi la acest nivel trebuie rezolvateşi nu la nivel comunitar. O serie de alte argumentepentru fiecare în parte au fost aduse de unautor autohton.În caz de conflict între convenţiile OIM ratificatăşi o directivă comunitară, statul membru UEva observa întotdeauna prescripţiile comunitare.Dacă preexistă o convenţie a OIM şi ulterior se adoptăo directivă, pentru statele UE primează directiva,legislaţia muncii comunitare având prioritatefaţă de normele internaţionale ale muncii. Dacă

Administrarea Societatea civilă publică: şi statul teorie de drept şi practică 55preexistă o directivă şi se adoptă o convenţie aOIM în aceeaşi materie, statele membre ale UE potratifica şi convenţia, dacă nu contravine directivei,legislaţia muncii comunitară fiind prioritară.În cazul domeniilor excluse din competenţaUE, dar care sunt ratificate prin convenţii OIM, cumeste şi organizarea sindicală şi patronală, statelemembre pot ratifica şi convenţia, dacă sunt interesate.Declaraţia Universală a Drepturilor Omului(Organizaţia Naţiunilor Unite), adoptată şi proclamatăde Adunarea Generală ONU prin Rezoluţia217A (III) din 10 decembrie 1948, nu e un documentjuridic, nu are caracter obligatoriu pentrustatele membre. Constituţia României prevede că„drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretateşi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universalăa Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelaltetratate la care România e parte”.Pactul Internaţional cu privire la drepturilecivile şi politice 13 menţionează dreptul la nediscriminare,interdicţia muncii forţate, dreptul deasociere, respectiv, de asociere în sindicate. Dreptulde asociere este prevăzut într-un mod mai flexibildecât normele OIM, fără a prevedea garanţiilece se regăsesc în convenţiile OIM. Domeniul deaplicare a dreptului de asociere este mai amplu înpact şi corespunde celui din convenţia OIM.Pactul Internaţional cu privire la drepturileeconomice, sociale, culturale 14 conţine printrealte drepturi specifice dreptului muncii şi dreptulde a se asocia în sindicate.În general, aceste două pacte prevăd norme cesunt depăşite de nivelul garanţiilor date de convenţiileOIM.Legislaţia românăDreptul de asociere în sindicate e prevăzut deConstituţie 15 în art. 40 al. 1, face obiectul CapitoluluiII al Titlului VII din Codul muncii 16 şi e detaliat deLegea sindicatelor nr. 54/2003 17 .În doctrină se face distincţie între dreptul deasociere în sindicate şi libertate sindicală, deşidreptul de asociere în sindicate e o premisă indispensabilăa exercitării depline a libertăţii sindicale.Se distinge între libertatea sindicală două aspecte:individual şi colectiv. 18Libertatea sindicală individuală cuprinde:- dreptul oricărei persoane ce are clitatea şi capacitateacerute de lege să se asocieze pentru aconstitui un sindicat sau să adere la unul;- dreptul oricărei persoane să nu adere la unsindicat;- dreptul membrilor de sindicat să desfăşoareactivitate sindicală;- dreptul fiecărui membru de sindicat de a-i figarantată libertatea sindicală, ceea ce înseamnăinterzicerea presiunilor şi represaliilor de orice felîn legătură cu apartenenţa sa la un sindicat sau cuactivitatea prestată în sindicat.Pot să constituie sindicate „persoanele încadrateîn muncă şi funcţionarii publici” (art. 2 al. 1din Legea sindicatelor). Noţiunea „persoane încadrateîn muncă” nu se referă şi la persoanele careîşi desfăşoară activitatea în baza unui mandatcomercial sau a unui contract civil de prestări deservicii. Ele nu pot constitui un sindicat, textul referindu-sedoar la salariaţi.Orice funcţionar public, inclusiv poliţistul, 19poate participa la constituirea unei organizaţiisindicale, cu excepţia celor care deţin „funcţii deconducere” (art. 4 din Legea sindicatelor).Persoanele în curs de calificare, cele care exercităo meserie sau o profesiune independent,membrii cooperatori, agricultorii au dreptul de aadera la un sindicat, nu şi acela de a constitui unsindicat. Asupra acestei teze s-a ridicat excepţia deneconstituţionalitate, iar Curtea Constituţională adecis că prevederea e conformă Constituţiei şi înacord cu prevederile internaţionale. 20Expresie a libertăţii sindicale e şi aspectul negativ– dreptul de a nu adera la un sindicat. În plus,art. 33 din Legea sindicatelor permite membrilorunei organizaţii sindicale să se retragă, fără a fiobligat să arate motivele, iar în art. 1 al. 3 stabileştecă nicio persoană nu poate fi constrânsă să facăsau să nu facă, să se retragă sau să nu se retragădintr-o organizaţie sindicală.Nici legal, nici prin contractele colective demuncă sau individuale nu se pot realiza discriminărinegative sau pozitive după cum salariatul estesau nu membru de sindicat într-o anumită unitate.Încălcarea dreptului de a nu aparţine unui sindicatare consecinţe diverse în dreptul comparat. 21 ÎnFranţa, ca şi în România, e interzisă orice înţelegerede natură să afecteze dreptul persoanei de a nudeveni membru de sindicat. În sistemul anglo-saxon,Israel şi ţări latino-americane e permisă condiţionareaocupării unor posturi de apartenenţăla un sindicat. Astfel de condiţii se pot introduceîn contractele colective, dar în acest cadru nu epermisă şi limitarea, ca atare, a însuşi exerciţiuluidreptului sindical. În Germania se acceptă aceastădiferenţiere între sindicalişti şi nesindicalişti doardacă e vorba de o utilitate socială (sănătate publică,securitate naţională).Angajarea, repartiţia în muncă, formarea pro-

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 56fesională, avansarea, salarizarea, acordarea deavantaje sociale, măsurile disciplinare, concediereanu trebuie să depindă în vreun fel de apartenenţaşi activitatea sindicală a unui individ.Clauzele de neafiliere sindicală din contractele demuncă sunt nule. S-ar atinge libertatea sindicalăprin orice manifestare a angajatorilor de natură afavoriza un anumit sindicat.Libertatea sindicală colectivă cuprinde:- dreptul oricărui sindicat de a se asocia în uniunisindicale, federaţii, confederaţii şi dreptul de ase afilia la astfel de organisme;- dreptul oricărui sindicat de a nu se constituisau de a nu se afilia la astfel de organisme;- dreptul oricărui sindicat de a-şi alege reprezentanţiisau liderii;- dreptul sindicatelor de a-şi stabili propria democraţiesindicală şi propria disciplină sindicală.Conform art. 41 din Legea sindicatelor, douăsau mai multe organizaţii sindicale se pot asociadupă criteriul ramurii de activitate, al profesiuniisau după criteriul teritoriului în vederea constituiriiunei federaţii profesionale. La rândul lor, douăsau mai multe federaţii profesionale din ramuri deactivitate diferite se pot asocia în vederea constituiriiunei confederaţii sindicale. S-au formulat şicritici asupra acestor prevederi, deoarece permit ofărâmiţare sindicală excesivă. 22Raporturile sindicate – organizaţii economice(statale sau politice) sunt guvernate de următoareleprincipii de natură a asigura libertatea sindicală:a) egalitatea în drepturi şi pluralism sindical înraporturile dintre diferite sindicate;b) interdicţia oricărei ingerinţe sau forme deintimidare în raporturile sindicatelor cu partidelepolitice;c) egalitatea de drepturi şi parteneriat în raporturilesindicatelor cu unităţile în care sunt constituite,patronii, organizaţiile patronale.În România libertatea sindicală e protejată şigarantată prin prevederile Codului muncii şi, maiales, ale Legii sindicatelor.În primul rând, sindicatele se constituie liber însensul că nu e necesară o autorizare prealabilă, cănu e posibilă dizolvarea sau suspendarea activităţiiîn baza unor acte de dispoziţie ale autorităţiloradministraţiei publice sau ale patronatelor (art. 39din Legea sindicatelor). Adeziunea la un sindicat eliberă ca şi neadeziunea sau retragerea.E importantă, sub aspectul independenţeisindicatelor şi în strânsă legătură cu principiul libertăţiisindicale, prevederea art. 7 al. 1 din Legeasindicatelor: „Organizaţiile sindicale au dreptul dea-şi elabora reglementări proprii, de a-şi alege liberreprezentanţii, de a-şi organiza gestiunea şi activitateaşi de a-şi formula programe proprii de acţiunecu respectarea legii”. Legea sindicatelor menţioneazăexpres independenţa sindicatelor faţă deautorităţile publice, partidele politice şi patronateîn art. 1 al. 2. Deci legiuitorul nu reglementeazăorganizarea internă a sindicatelor, rămânând de lamomentul legiferării în poziţie neutră. Dar, fără afi o atenuare a libertăţii sindicale, potrivit art. 26al. 2 activitatea economico-financiară şi modul devirare a obligaţiilor către bugetul de stat sunt supusecontrolului organelor administraţiei de statcompetente.Derivat din libertatea sindicală e şi pluralismulsindical ce dă posibilitatea să se constituie maimulte sindicate în aceeaşi ramură, în acelaşi domeniu,teritoriu sau unitate. Legea română impunecriteii de reprezentativitate.Tot în spiritul libertăţii sindicale, art. 9 din Legeasindicatelor şi art. 223 al. 1 din Codul munciiasigură reprezentanţilor aleşi în organele de conducereale sindicatelor protecţia împotriva oricărorforme de condiţionare, constrângere sau limitarea exercitării funcţiilor lor.Conform art. 10 al. 1 din Legea sindicatelor şiart. 223 al. 2 din Codul muncii pe durata executăriimandatului şi pe o perioadă de 2 ani de la încetareaacestuia, reprezentanţii aleşi în organele deconducere ale sindicatelor nu pot fi concediaţipentru motive ce nu ţin de persoana salariatului,pentru necorespundere profesională sau pentrumotive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe carel-au primit de la salariaţii din unitate. În plus, prevedereadin Legea sindicatelor include şi interdicţiamodificării contractului individual de muncă.În legătură cu prevederea art 223 al. 2 din Codulmuncii s-a pronunţat şi Curtea Constituţională23 care a considerat că reprezintă o garanţie legalăîmpotiva eventualelor acţiuni de constrângere,de şantaj sau de reprimare, de natură să împiediceexercitarea mandatului. Liderii sindicali se aflăîntr-o situaţie diferită faţă de ceilalţi salariaţi, iarprotecţia lor legală este nu numai justificată, ci şinecesară. Curtea Constituţională a invocat şi prevederileConvenţiei OIM nr. 135/1971 privind protecţiareprezentanţilor lucrătorilor în întreprinderişi înlesnirile acestora, ratificată şi de România. S-astabilit că prevederea din Codul muncii are caracterulunei măsuri de protecţie şi nu de privilegiutocmai pentru a se asigura egalitatea între sindicatşi unitate, în caz contrar unitatea ar avea un mijloc

Administrarea Societatea civilă publică: şi statul teorie de drept şi practică 57de presiune asupra reprezentantului sindical.Într-o opinie contrară 24 prevederile art. 223al. 2 din Codul muncii sunt „în neconcordanţă cuprincipiile care guvernează într-o economie depiaţă, atât activitatea agenţilor economici, cât şieficienţa activităţii autorităţilor şi instituţiilor publice”.Se consideră că măsura de protecţie instituităde Convenţia OIM se referă doar la motivelece ţin de împlinirea mandatului lor primit de lasalariaţi.Tot pentru a proteja libertatea sindicală, Legeasindicatelor, în al. 1 şi 2 ale art. 11, prevedecă pe perioada în care persoana din organul deconducere este salarizată de organizaţia sindicală,contractul său individual de muncă sau, dupăcaz, raportul de serviciu se suspendă, iar acesta îşipăstrează funcţia şi locul de muncă avute anterior,precum şi vechimea în muncă. La revenirea în postli se va asigura un salariu care nu poate fi mai micdecât cel ce putea fi obţinut în condiţiile de continuitatela acest loc de muncă.Desfăşurarea activităţii sindicale nu poateconstitui un motiv pentru desfacerea contractuluiindividual de muncă. Sunt vizaţi cei aleşi în organelesindicale (unitate, teritoriu, ramură, naţional),chiar şi când organizaţia respectivă nu e reprezentativă.Pentru alte motive ce nu ţin de activitateasindicală se aplică art. 60 al. 1 lit. h şi art. 223 al. 2din Codul muncii. Interdicţia continuă să-şi producăefecte şi dacă cei în cauză au fost revocaţi dinfuncţiile de conducere pentru încălarea prevederilorstatutare.În practică angajatorul, prin măsurile sale, nutrebuie nici să avantajeze, nici să dezavantajeze peliderii sindicali. Interesul pentru o astfel de conduităe reciproc şi e o condiţie necesară pentru undialog corect şi pentru asigurarea prestigiului liderilorsindicali în rândul personalului salariat. 25Membrii aleşi în organele de conducere alesindicatelor, care lucrează nemijlocit în unitate, încalitate de salariaţi, au dreptul la reducerea programuluilunar cu 3-5 zile pentru activităţi sindicale,fără afectarea drepturilor salariale (art. 35 dinLegea sindicatelor).Legea sindicatelor consideră ca fiind infracţiunice se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 2ani sau amenda şi următoarele fapte ce aduc atingereexerciţiului libertăţii sindicale:- împiedicarea exerciţiului dreptului de liberăorganizare sau asociere sindicală, în scopurile şilimitele prevăzute de lege;- condiţionarea sau constrângerea, în oricemod, având ca scop limitarea exercitării atribuţiilorfuncţiei membrilor aleşi în organele de conducereale organizaţiilor sindicale.BIBLIOGRAFIE1. Andrei Popescu, Dreptul internaţional al muncii, Editura CH Beck, Bucureşti, 2006;2. Ion Traian Ştefănescu, Tratat de dreptul muncii, Editura LuminaLex, Bucureşti, 2003.3. N. Voiculescu, Dreptul muncii. Reglementări interne şi comunitare, Editura Rosetti, Bucureşti, 2003.4. Constituţia României revizuită.5. Codul muncii.6. Legea sindicatelor nr. 54/2003.Prezentat: 5 iulie 2011.E-mail: sae@aap.gov.mdNOTE1Valer Dorneanu, Introducere în dreptul muncii, dreptul colectiv al muncii, Editura Fundaţiei „Româniade Mâine”, Bucureşti, 2000, p. 139.2Andrei Popescu, Dreptul internaţional al muncii, Editura CH Beck, Bucureşti, 2006, p.191.3Ratificată de România prin Decretul nr. 213/1957, B Of nr. 4 din 18 ianuarie 1958.4Andrei Popescu, op. cit., p. 192.5Ratificată de România prin Decretul nr. 352/1958, B Of nr. 34 din 30 august 1958.6Ratificată de România prin Legea nr. 112/1992.7Andrei Popescu, op. cit., p. 199.8Ratificată de România prin Legea nr. 30/1994 publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994.9Andrei Popescu, op. cit., p. 275.10Adoptată la Strasbourg la 3 mai 1966, ratificată de România prin Legea nr. 74/1999, Monitorul Oficialnr. 193 din 4 mai 1999.

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 5811Andrei Popescu, op. cit., p. 280.12Vezi: Andrei Popescu, op. cit., p. 319-320.13Ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974 Monitorul Oficial nr. 140 din 20 noiembrie 1974.14Ratificat prin Decretul 212/1974.15Revizuită prin Legea nr. 429/2003 şi republicată în Monitorul Oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003.16Aprobat prin Legea nr. 53/2003. Monitorul Oficial nr. 72 din 5 februarie, cu modificările ulterioare.17Publicată în Monitorul Oficial nr. 73/2003.18N. Voiculescu, Dreptul muncii. Reglementări interne şi comunitare, Editura Rosetti, Bucureşti, 2003,p. 92-95.19Conform Conv. OIM nr. 87/1948 măsura în care garanţiile prevăzute de convenţie se aplică forţelorarmate şi poliţiei va fi determinată de legislaţia naţională.20Decizia nr. 25/2003, Monitorul Oficial nr. 73 din 5 februarie 2003.21Ion Traian Ştefănescu, Tratat de dreptul muncii, Editura Lumina Lex 2003, p. 131.22N. Voiculescu, op. cit. p. 97.23Decizia nr. 24 din 22 ianuarie 2003.24I. T. Ştefănescu, op. cit., p. 146.25I. T. Ştefănescu, op. cit., p. 151.

Administrarea Societatea civilă publică: şi statul teorie de drept şi practică 59Consideraţiuni privind natura şi esenţa statuluiNatalia BANTUŞ,doctor în dreptSUMMARYSpeaking about the nature and essence of the state, we mention the existence of multiple theories, accompaniedby a large number of definitions of it. State definitions are as numerous as contradictory, depending onthe doctrine that share some or other authors. Speaking of state, first, we must see in it a political entity, establishedon a territory defined by borders, people whos the territory belongs, and an institutionalized powerexercising sovereignty over the territory and over the rules of conduct.Încă în Roma antică, romanii au folosit douănoţiuni referitoare la stat, şi anume, „res publica”(pentru perioada republicii) şi „imperiu” pentruperioada imperiului (dominatului). Pentru acelaşitip de organizare politică a unei colectivităţi umane,grecii foloseau denumirea de „polis” [1, p. 61].Mai târziu, în sec. al XVI-lea, termenul „stat” afost utilizat în operele unor iluştri gânditori, cumar fi Nicollo Machiavelli care în lucrarea sa „Il Principe”(scrisă în 1513 şi publicată în 1532) începeCapitolul I cu o frază faimoasă: „Tutti li stati, tuttie’ dominii che hanno avuto et hanno imperio soprali uomini, sono stati e sono o repubbliche o principati”(Toate statele, toate dominaţiile şi imperiilecare au putere asupra oamenilor, au fost şi suntrepublici sau principate). Scopul statului constă înasigurarea fiecăruia de a se folosi liber de avere şisecuritate [2, p. 4; 181].Gânditorul francez Jean Bodin, autorul celebreilucrări „Les six livres de la République”, fundamenteazăconceptul de suveranitate a poporului,pe care o prezintă distinct de suveranitatea monarhului,calificând-o ca absolută şi nelimitată.Caracterul absolut şi indivizibil al suveranităţii, înopinia lui Jean Bodin, rezultă din imperativul unităţiistatului [3, p. 58].În secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, statul eraconceput ca rezultat al unui pact sau contractsocial între guvernaţi şi grupul minoritar, învestitde aceştia cu prerogative de conducere politică.Unii dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai teorieicontractului social au fost, în Anglia, ThomasHobbes şi John Locke, iar în Franţa, Jean-JacquesRousseau. Spre deosebire de Hobbes şi Locke,care fundamentau puterea absolută a Regelui încredinţatăacestuia de popor, Rousseau susţineacă poporul rămâne în continuare suveran, putândsă-l constrângă pe rege să-i respecte voinţa [4, p.99].Pe parcursul evoluţiei şi dezvoltării teorieistatului, precum şi a dreptului constituţional,conceptul statului este exprimat din perspectivediferite care întrunesc elementele caracteristice,cele mai generale, ale tuturor statelor, indiferentde perioada existenţei lor. O teorie despre stat, pedeplin satisfăcătoare nu există, deoarece dezbateridespre natura, formele, funcţiile statului auexistat şi există în prezent în cercurile specialiştilordin domenii variate (politologie, drept, sociologie,filozofie etc.) care cercetează şi analizeazăprobleme legate de dezvoltarea statului, a vieţiisociale şi politice.Astfel, Adhémar Esmein a definit statul ca fiindpersonificarea juridică a unei naţiuni, precum şi casubiect şi suport al autorităţii publice [5, p. 1]. MauriceHauriou definea, la rândul său, statul ca fiindpersonificarea juridică a unei naţiuni înfăptuită caurmare a centralizării politice, economice şi juridicea elementelor naţiunii şi realizată în vedereacreării regimului [6, p. 304].În opinia unui alt constituţionalist francez,Léon Duguit, statul ar fi apărut, şi rămâne astfel,ca fenomen natural rezultat prin diferenţiereanaturală între indivizi şi prin impunerea de cătreun grup social a forţei sale asupra celeilalte părţi apopulaţiei [7, p. 655].În epoca contemporană, definiţiile date statuluiau păstrat elementele clasice ale conceptului.Astfel, prof. Constantin G. Dissescu scria căstatul este o unitate alcătuită din reuniunea maimultor oameni pe un teritoriu determinat în formaguvernanţilor şi guvernaţilor [8, p. 429]. Statul,în opinia prof. Anibal Teodorescu, este formasuperioară de societate omenească învestită cuputerea exclusiv de comandă asupra colectivităţiide indivizi aşezaţi pe un teritoriu determinat, ce îiaparţine în propriu [9, p. 22]. Prof. George Alexianuarăta, la rândul său, că statul este o grupare

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 60de indivizi, reuniţi printr-o legătură naţională peun teritoriu determinat şi guvernaţi de o puteresuperioară voinţelor individuale [10, p. 72].Hans Kelsen, de asemenea, preciza că, în general,statul este considerat o grupare de indivizitrăind pe un anumit teritoriu bine determinat şisupusă unei puteri organizate juridiceşte [11, p.24; 114].În acelaşi context, şi prof. Tudor Drăganu defineştestatul ca o instituţie având ca suport ogrupare de oameni aşezată pe un spaţiu delimitat,capabilă de a-şi determina singură propria sacompetenţă şi organizată în vederea exercităriiunor activităţi care pot fi grupate în funcţiile: legislativă,executivă şi jurisdicţională [12, p. 94].La fel şi prof. Ion Deleanu menţionează că statulsemnifică dimensiunea specială şi esenţială asocietăţii politice, societate care a rezultat din fixareaunui teritoriu determinat al unei colectivităţiumane relativ omogene, întruchipând naţiunea,şi care este guvernată de o putere instituţionalizată,având capacitatea şi mijloacele de a exprimaşi de a realiza voinţa unei părţi din colectivitate cavoinţă generală [13, p. 8].Dintre savanţii moldoveni vom menţiona peprof. Gheorghe Avornic, care defineşte statul cao entitate politică constituită dintr-un teritoriudelimitat de frontiere, dintr-o populaţie şi dintr-oputere instituţionalizată. Titular al suveranităţii, el,statul, susţine Gheorghe Avornic, personifică dinpunct de vedere juridic naţiunea [14, p. 62]. Statuleste unitatea formată de un ansamblu de indivizireuniţi printr-o legătură naţională, locuind pe unteritoriu determinat, opinează Tudor Catan, carele este propriu lor, şi dominat de un Guvern, adicăde o putere învestită cu dreptul de a formulaordine şi de a face ca acestea să fie executate [15,p. 25].Am putea aduce multiple definiţii, dar, indiferentde formulările folosite în definirea statului dediverşi autori, elementele esenţiale ale definiţiilorsunt următoarele:a) forma de organizare politică a unei colectivităţiumane constituite istoric;b) localizarea geografică (teritoriul);c) existenţa unui grup conducător învestit cuatribuţii de guvernare şi de exercitare a autorităţiipublice în numele poporului;d) prerogativa grupului conducător de a stabilişi a apăra ordinea statală şi, în cadrul acesteia,ordinea juridică.Totuşi dacă ne referim la stat, considerăm cădintre elementele menţionate mai sus, trebuie săle desprindem pe cele mai importante dintre ele,pe cele care atestă faptul incontestabil că statul,în primul rând, este o asociaţie umană constituităpe bază teritorială. Această teză însă rămânediscutabilă, în raport cu unele fenomene contemporane,precum dezvoltarea grupurilor internaţionale(spirituale, profesionale, sindicale, economiceetc.), amplificarea emigraţiei, intensificareaeforturilor de unificare legislativă prin convenţii,dezvoltarea mijloacelor de comunicare [16, p.137]. Astfel, vorbind de stat, în primul rând, trebuiesă vedem în el o entitate politică constituitădintr-un teritoriu delimitat de frontiere, dintr-unpopor căruia îi aparţine teritoriul respectiv şi dintr-oputere instituţionalizată care exercită suveranitateapoporului asupra teritoriului şi a normelorde conduită.BIBLIOGRAFIE1. Henri Brun, Guy Tremblay, Droit constitutionnel, Les Editions Yvon Blais Inv, Québec, 1990, pag. 61.2. Niccolo Machiavel li, Principele, editura Minerva, Bucureşti, 1995, pag. 4, 181.Niccolo Machiavelli, Il Principe, http://www.belpaese2000.narod.ru/Teca/Cinque/Machiav/princ.htm3. Jean Bodin, Les six livres de la République, citat de Marian Voiculescu, Istoria doctrinelor politice,editura Hiperion XXI, Bucureşti, 1992, pag. 58.4. Jean Jacques Rousseau, Contractul social sau principiile dreptului public, editura Ştiinţifică, Bucureşti,1957, pag. 99.5. Adhémar Esmein, Eléments de droit constitutionnel français et comparé, 5e édition, Sirey, Paris,1909, pag. 1.6. Maurice Hauriou, Principes de droit public, Sirey, Paris, 1916, pag. 304.7. Léon Duguit, Traité de droit constitutionnel, volume I, Paris, 1927, pag. 655.8. Constantin G. Dissescu, Drept constituţional, Socec, Bucureşti, 1915, pag. 429.9. Anibal Teodorescu, Tratat de drept administrativ, volumul I, Ediţia a II-a, Institutul de Arte Grafice,Bucureşti, 1929, pag. 22.10. George Alexianu, Curs de drept constituţional, volumul I, Casa Şcoalelor, Bucureşti 1930, pag. 72.

Administrarea Societatea civilă publică: şi statul teorie de drept şi practică 6111. Hans Kelsen, Teoria generală a statului, Bucureşti, 1928, pag. 24.12. Tudor Drăganu, Drept constituţional şi instituţii politice, volumil I, Târgu Mureş, 1993, pag. 94.13. Ion Deleanu, Drept constituţional şi instituţii politice. Tratat, volumul II, editura Europa Nova, Bucureşti,1996, pag. 8.14. Gheorghe Avornic, Teoria generală a dreptului, ediţia a II-a, editura Cartier, Chişinău, 2004, pag. 62.15. Tudor Catan, Teoria generală a dreptului, Chişinău, 2001, pag. 25.16. Charles Rousseau, Droit International; Charles Rousseau, Droit International Public, 11e édition,Dalloz, Paris, 1987, pag. 137.Prezentat: 12 septembrie 2011.E-mail: bantusnatalia@yahoo.com

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 62Economieşi finanţe publice

Administrarea Economie şi finanţe publică: publice teorie şi practică 63Produsul intern brut –oglinda reflectării activității economiceAndrei BLANOVSCHI,doctor în economie, conferenţiar universitar,Academia de Administrare Publicăde pe lângă Preşedintele Republicii MoldovaSUMMARYÎn prezentul articol sînt examinate conţinutul, formele de manifestare şi metodele de calculare ale produsuluiintern brut (PIB). O atenţie deosebită se acordă analizei participării diferitelor ramuri şi sectoare aleeconomiei naţionale a Republicii Moldova în crearea PIB-ului, cunoaşterii acestui important indicator macroeconomicpentru elaborarea unei politici ştiinţifice.1. Esenţa şi formele de manifestare ale PIBului.În teoria economică, noţiunea de PIB este definităca fiind o mărime sau un indicator macroeconomicce măsoară în expresie bănească activitateaeconomică a unităţilor economice ale unei ţări desfăşuratăîn decursul unei perioade, de regulă, într-unan, din care s-a scăzut consumul intermediar. Se numeştebrut, pentru că include valoarea amortizăriisau consumul capitalului fix. I se mai spune şi produssocial brut. Mulţi autori consideră că aceastădenumire este mai adecvată. Atare părere este, înviziunea noastră, justă, deoarece în procesul decreare a PIB-ului are loc îmbinarea întregului ansamblude relaţii sociale şi economice.PIB-ul se manifestă în două forme: a) naturalmaterială(cereale, produse animaliere, metale, ţesăturiş. a.) denumite valori de întrebuinţare şi b) valorică(unităţi monetare). Cunoaşterea formei natural-materialeeste necesară, deoarece oamenii consumăpâine, carne, lapte, ouă, fructe şi alte produsealimentare; îmbracă haine, încalţă cizme, pantofi, şinu bani. Banii servesc doar ca echivalent general înprocesul de schimb al valorilor de întrebuinţare.În economia de piaţă, majoritatea absolută avalorilor de întrebuinţare devin marfă, se măsoarăîn bani. De aceea, este necesară cunoaşterea şia formei valorice a PIB-ului, care arată nivelul dedezvoltare a relaţiilor marfă-bani din cadrul uneieconomii naţionale, respectiv, dintre ţări.Actualmente, noţiunea de PIB este utilizată pelarg de către analişti, oameni politici, întreprinzători,presă şi public în procesul examinării unorprobleme socioeconomice şi pentru a aprecia succeselesau eşecurile politicilor economice aplicatede guvernanţi. Dar nu toţi acei, care apelează laaceastă noţiune, îi cunosc şi conţinutul real.PIB-ul cuprinde: 1) producţia tuturor bunurilormateriale şi a serviciilor individuale sau colectivefurnizate ori destinate să fie furnizate altor unităţi,decât cele care le-au produs (inclusiv producţia debunuri şi servicii consumate în procesul de crearea noilor bunuri şi servicii). Această parte a PIB-uluipriveşte toate produsele efectiv destinate pieţei(vânzare sau troc), dar şi toate bunurile şi serviciilefurnizate gratuit gospodăriilor individuale sau înmod colectiv comunităţii de către administraţiilepublice şi private; 2) producţia în cont propriu atuturor bunurilor materiale care sunt reţinute decătre producătorii lor pentru propriul consum finalsau pentru formarea de capital fix (acumulare); 3)producţia de servicii de cazare de către proprietariireţelei hoteliere şi serviciile produse prin angajareaunui personal domestic remunerat; 4) impozitelenete pe produs şi import.Producţia ilegală şi producţia disimulată („economiatenebră”) fac parte din producţie şi suntincluse în PIB în măsura în care pot fi cuantificate.Contabilitatea naţională nu se raportează la considerentede natură juridică sau morală. Înregistrareafluxurilor circuitului economic trebuie să fie câtse poate de coerentă şi completă.Ca indicator macroeconomic, PIB măsoară, înesenţă, valoarea creată de activitatea productivăa unităţilor economice autohtone care desfăşoarăactivităţi economice timp de, cel puţin, un an. Însăacest lucru nu este întotdeauna valabil. Anumiteactivităţi productive ale unităţilor economice naţionalepot fi realizate în alte ţări şi, reciproc, anumiteproducţii care au loc în ţară pot ţine de activitateaunor unităţi economice străine. În etapa actualăde intensificare a proceselor de cooperaţie întreţări, distincţia între unităţile economice rezidenteşi nerezidente este deci esenţială pentru definireaşi delimitarea PIB-ului.

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 64Ca urmare, PIB-ul va fi mai mare sau mai micdecât produsul intern cu mărimea valorii bruteobţinute de agenţii economici naţionali în afaragraniţelor naţionale şi cea realizată de agenţii economicistrăini în interiorul ţării.2. Metode de calculare a PIB-ului. În literaturade specialitate există mai multe modalităţide calculare a PIB-ului. Cele mai frecvente sunt: 1)metoda de producţie; 2) metoda de utilizări şi 3)metoda de determinare a veniturilor.Metoda de producţie se aplică în cazul în care sedetermină contribuţia fiecărui agent economic lacrearea finală a volumului de bunuri materiale sauservicii. Conform acestei metode:PIB = VAB + IP + TV – SP, unde:PIB – produsul intern brut;VAB – valoarea adăugată brută;IP – impozitul pe produs, inclusiv taxa pe valoareaadăugată;TV – taxele vamale;SP – subvenţiile pe produs.Aşadar, PIB reprezintă în expresie bănească rezultatelefinale ale activităţii economice ale uneiţări într-un interval de timp, de regulă, un an.Valoarea adăugată brută este soldul contuluide producţie şi se determină ca diferenţă dintre valoareabunurilor materiale şi serviciilor şi consumulintermediar (consum de bunuri, cu excepţia capitaluluifix), reprezentând deci valoarea nou creată(venitul naţional).Impozitul pe produs (impozitele directe şi indirecte)sunt impozitele plătite proporţional cu cantitateasau valoarea bunurilor şi serviciilor produse,comercializate sau importate din alte ţări.Taxele vamale sunt prelevări fiscale operateasupra importurilor, iar uneori şi asupra exporturilorşi tranzitului de mărfuri, în funcţie de valoareasau de volumul şi/sau greutatea lor.Subvenţiile pe produs constituie sumele vărsatede la buget pentru acoperirea diferenţelor depreţuri şi tarife.Metoda de utilizare descrie modul de utilizare aPIB-ului între diferiţi factori de producţie şi se prezintăastfel:PIB = CF + FBCF + VS + (E – I), unde:CF – consumul final;FBCF – formarea brută de capital fix;VS – variaţia de stoc;E – exporturi;I – importuri de bunuri şi servicii.Consumul final reprezintă însumarea consumuluifinal al gospodăriilor populaţiei, administraţieipublice şi administraţiei private.Formarea brută de capital fix include valoareabunurilor durabile, acumulate de unităţile economiceîn scopul de a fi utilizate ulterior în procesulde producţie.Variaţia stocurilor reprezintă diferenţa dintrestocul de la sfârşitul perioadei de activitate şi celiniţial. Stocurile sunt bunurile de capital circulant,deţinute de la un moment dat de unităţile de producţie.Exporturile reprezintă ansamblul operaţiilorde vânzare a mărfurilor şi serviciilor unei ţări într-oaltă ţară. Importul constituie totalitatea operaţiilorcu caracter comercial privind cumpărarea şi aducereaîn ţară a unor mărfuri produse în alte ţări.Metoda de determinare a veniturilor evidenţiazădistribuirea veniturilor obţinute din activitateaeconomică şi se prezintă astfel:PIB = R + EBE + IPRI – SE, unde:R – remunerarea salariaţilor;EBE – excedentul brut de exploatare;IPRI – impozitele pe producţie şi import;SE – subvenţii de exploatare şi export.Remunerarea salariaţilor reprezintă sumelede bani primite de angajaţi în schimbul forţei demuncă utilizată în procesul de creare a bunurilormateriale sau imateriale.Excedentul brut de exploatare este soldul contuluide exploatare şi arată ceea ce rămâne dinprodusul nou creat în procesul de producţie dupăremunerarea salariaţilor şi plata impozitelor legatede producţie.Impozitele pe producţie şi import cuprind impozitepe produs şi alte impozite legate de diverseactivităţi economice sau comercializare şi importarede bunuri.Subvenţiile de exploatare reprezintă transferuricurente, pe care autoritatea publică, conformunei politici economice şi sociale, le varsă unităţiloreconomice autohtone care produc bunuri şiservicii destinate pieţei în scopul influenţării preţuriloracestora sau de a permite o plată suficientă afactorilor de producţie.După cum se ştie, există două tipuri de subvenţiide exploatare:- subvenţii pe produs şi import (sume vărsatede la buget pentru acoperirea diferenţelor de preţurişi tarife);- alte subvenţii de exploatare (sume acordatede buget pentru acoperirea pierderilor.3. Modalităţi de evaluare a PIB-ului. Se practicădouă modalităţi de evaluare a PIB-ului: a) evaluareaîn preţuri curente şi b) evaluarea în preţuride bază (constante).

Administrarea Economie şi finanţe publică: publice teorie şi practică 65Mărimea PIB-ului este influenţată atât deschimbarea cantităţii de bunuri şi servicii produse,cât şi de modificarea preţurilor acestora. Separareaacestor influenţe conduce la determinarea PIB-uluinominal şi a PIB-ului real. PIB-ul nominal reprezintăexprimarea în preţuri curente ale perioadei încare au fost produse bunurile şi serviciile. Concomitentcu modificarea preţurilor se modifică şi mărimeavalorică a PIB-ului. Pentru a elimina aceastăinfluenţă şi a măsura variaţiile de volum, se evalueazăşi un PIB la preţuri constante. PIB-ul la preţurileconstante, adică PIB-ul real constituie valoareatuturor bunurilor şi serviciilor finale produse întrunan şi exprimate în preţurile unui an de referinţăsau de bază. Raportul dintre PIB-ul real şi PIB-ul nominalconstituie deflatorul PIB-ului şi este folosit înscopul determinării modificărilor reale interveniteîn producţie. În timp ce deflatorul PIB-ului măsoarăschimbarea mediei preţurilor şi serviciilor produse,indicele preţurilor de consum surprinde schimbareaintervenită în media preţurilor bunurilor şi serviciilorconsumate.Dacă sunt cunoscute PIB-ul în preţuri indexateşi PIB-ul în preţuri curente, poate fi determinat PIBulreal:PIB real = PIB nominal x 100%PIB în preţ indexatÎn scopul evidenţierii gradului de atragere şiutilizare eficientă a diferiţilor factori de producţie,se poate determina şi PIB-ului potenţial. Acestaexprimă cantitatea posibilă de bunuri şi servicii ces-ar putea obţine cu resursele de pământ, forţă demuncă şi capital existente. Se determină ca mărimeîntre productivitatea medie, numărul populaţieiocupate şi numărul de ore ce ar trebui lucratede o persoană ocupată în timpul unui an (în condiţiileîn care în economie se înregistrează folosireaintegrală a resurselor). În astfel de condiţii, PIB-ulpotenţial ar reprezenta un maximum de bunurimateriale şi servicii create în economia naţională.Deşi PIB-ul constituie unul dintre indicatoriimacroeconomici frecvent folosiţi pentru apreciereacreşterii economice, capacitatea sa de areflecta acest proces şi, mai ales, nivelul de traial populaţiei este limitată. Unele probleme aparîn legătură cu sfera sa de cuprindere. Astfel, dinconţinutul PIB-ului sunt excluse o serie de activităţişi anume: activităţile casnice, costul poluării,economia „ascunsă” ş. a. În acelaşi timp, în componenţaPIB-ului se menţin cheltuielile pentruapărare, întreţinere a organelor de poliţie, judecătoreştiş. a.Evoluţia Produsului Intern Brut în RepublicaMoldova.În Republica Moldova, ca şi pretutindeni, bazacreării PIB-ului o constituie activitatea organizatăpentru producerea bunurilor materiale şi a serviciilor.În economia de piaţă, majoritatea absolută aacestora îmbracă forma de marfă şi sunt destinatepieţei.Producţia de bunuri şi servicii destinată pieţeireprezintă acea producţie, care se schimbă pepiaţă la un preţ care îi permite producătorului, celpuţin, acoperirea costului de producţie. Toate bunurilesunt considerate, prin convenţie, a fi destinatepieţei.Producţia de servicii destinată pieţei este formatădin servicii furnizate de administraţia publicăşi privată colectivităţii, în ansamblul ei, sau anumitorgrupuri ale gospodăriilor populaţiei, cu titlugratuit sau cvasigratuit.Aşadar, PIB-ul reprezintă rezultatul activităţiide producţie şi care corespunde valorii bunurilor şiserviciilor produse pentru consumul personal sauproductiv.În cele ce urmează, vom supune analizei evoluţiadinamicii PIB-ului în Republica Moldova,ponderii principalelor tipuri de activităţi în creareaacestuia şi structurii PIB-ului pe surse de formare.Tabelul 1. Dinamica PIB-ului în ansamblu pe economia naţională şi pe cap de locuitorProdusul Intern Brut(preţuri curente) milioaneleiProdusul Intern Brut pecap de locuitor, lei1995 2000 2005 2006 2007 2008 2009 2009faţă de19956479 16020 37652 44754 53354 62922 60045 9,21493 4402 10475 12483 14916 17605 16839 16,8Sursa: Anuarul statistic al Republicii Moldova, 1998, p. 241; 2008, p. 258; 2010, p. 259.

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 66Datele statistice cuprinse în tab. 1 atestă că înultimii 15 ani volumul total al PIB-ului a crescut dela 6 miliarde 479 milioane lei în 1995 la 60 miliarde45 milioane lei în 2009 sau de 9,2 ori. S-a majoratconsiderabil PIB-ul şi pe cap de locuitor – de la1493 lei în 1995 la 16839 lei în 2009 sau de 16,8ori. Dar să nu ne grăbim cu aplauzele. Creşterea înexpresie bănească a PIB-ului în ansamblu pe ţarăşi pe cap de locuitor este condiţionată de majorareape an ce trece a preţurilor la materia primă,combustibil, energia electrică, materialele de construcţie,gazele naturale şi altele, ce se reflectă încreşterea costurilor de producţie a bunurilor noucreate şi/sau a serviciilor. Datorită unei astfel desituaţii, conţinutul natural-material al PIB-ului demonstreazăo sporire nesemnificativă, iar în uneledomenii (agricultură, industria alimentară ş. a.) – ostagnare şi chiar reducere.Factorul decesiv al sporirii PIB-ului îl constituiecreşterea productivităţii muncii angajaţilor în activitateaeconomică. Nivelul productivităţii munciieste reflectat de valoarea PIB-ului pe cap de locuitor.Şi la acest capitol ţara noastră înregistrează, încomparaţie cu alte state, restanţe esenţiale. Exprimatîn dolari americani, PIB-ul pe cap de locuitor înRepublica Moldova a constituit în anul 2008 doarcirca 1100 USD, pe când în Ucraina - $2300, Belarus– $3910, Polonia – $9140, Slovenia – $19300, Finlanda– $39820, Elveţia – $53260, Italia – $32450 ş.a. m. d. Cu un astfel de PIB pe cap de locuitor este,cel puţin, neserios să se vorbească în RepublicaMoldova despre o bunăstare decentă a populaţiei.La crearea PIB-ului participă diferite ramuri,subramuri şi sectoare ale economiei naţionale. ÎnRepublica Moldova, ponderea principalelor tipuride activităţi economice la producerea PIB-ului înintervalul de timp examinat se prezintă astfel.Tabelul 2. Ponderea principalelor tipuri de activităţi economice în crearea PIBAgricultură, economia vânatuluişi silvicultură1995 2000 2005 2006 2007 2008 200929,0 25,4 16,4 14,5 9,9 8,8 8,4industrie 25,0 16,3 15,8 14,7 14,8 13,9 13,0din care:industria prelucrătoare 20,7 14,3 13,3 12,5 11,8 11,6 11,5industria extractivă 0,3 0,2 0,4 0,5 0,5 0,6 0,4energie electrică şi termică, gaze şi apă 4,0 1,8 2,1 1,7 2,5 2,6 2,7construcţii 4,0 2,7 3,4 4,0 4,8 4,7comerţ cu ridicata şi amănuntul 6,0 12,5 10,4 11,5 12,0 13,0 13,0transporturi şi comunicaţii 5,0 9,6 12,2 11,8 12,1 12,1 12,3alte activităţi 20,0 23,4 27,8 29,4 32,2 31,7 35,6impozite pe produs şi import 11 12,5 16,0 16,6 17,0 17,7 16,0Produsul Intern Brut 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0Sursa: Anuarul statistic al Republicii Moldova, 1998, p. 244; 2008, p. 271; 2010, p. 274.O ţară se numeşte agrară sau industrială în dependenţăde ponderea agriculturii sau a industrieiîn componenţa PIB-ului. Dacă ponderea agriculturiidepăşeşte 50 la sută în structura PIB-ului, ţara senumeşte agrară şi, invers, atunci când producţia industrieiconstituie mai mult de 50 la sută, este vorbade o ţară industrială. Secole de-a rândul Moldovaa fost o ţară agrară. În ultima treime a secoluluial XX-lea, în perioada dezvoltării intense a ramurilorindustriale, Republica Moldova devenise o ţară industrial-agrară,deoarece ponderea producţiei industrialeîn componenţa PIB-ului atinsese 52-54%.În anii tranziţiei la economia de piaţă s-au produsschimbări radicale în participarea agriculturii,industriei şi a altor domenii în crearea PIB-ului.Compararea datelor statistice incluse în tab. 2 demonstreazăcă ponderea agriculturii a scăzut de la29% în anul 1995 la 25,4% în anul 2000 şi la 8,4 înanul 2009. În acelaşi interval de timp ponderea industrieis-a redus de la 25% la 13% sau de două ori.De la 6 la 13% sau de două ori a sporit pondereacomerţului cu ridicata şi amănuntul, a transportu-

Administrarea Economie şi finanţe publică: publice teorie şi practică 67rilor şi comunicaţiilor. Ponderea altor activităţi (remitenţelesau transferurile de bani ale emigranţilorla muncă) s-au majorat de la 20% în 1995 la 35,6%în anul 2009. În ultimii ani, peste o treime din PIBulRepublicii Moldova este alcătuit din remitenţeleemigranţilor.Deci evoluţia ponderii principalelor tipuri deactivităţi economice în formarea PIB-ului atestăcă în prezent Republica Moldova este o ţară niciagrară, nici industrială şi nici agrar-industrială, cimai degrabă un conglomerat de activităţi economiceîn care predomină exportul forţei de muncăşi importul de bunuri şi servicii. Importăm nu numaiceea ce este strict necesar pentru consumulproductiv şi personal, dar şi ceea ce s-ar putea producecu costuri mult mai reduse în interiorul ţăriinoastre (de ex., pălării, umbrele, bastoane, flori artificialeş. a.). Nu întâmplător, în ultimii ani, gradulde acoperire a importurilor cu exporturi constituiedoar 32-34%.În viziunea noastră, o astfel de situaţie va existapână atunci, până când guvernarea RepubliciiMoldova va aplica măsuri concrete cu privire lastoparea declinului agriculturii şi industriei naţionaleşi readucerea lor la cerinţele contemporanede dezvoltare.Schimbări esenţiale s-au produs şi în structuraPIB-ului pe categorii de resurse de formare. Despreastfel de schimbări demonstrează datele statisticeprezentate în tab. 3.Tabelul 3. Evoluţia structurii PIB-ului în Republica Moldova pe categorii de resurse1995 2000 2005 2006 2007 2008 2009Produsul Intern Brut 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0din care :bunuri materiale 54,3 41,7 32,2 29,2 24,7 22,7 21,5servicii 36,5 45,6 52,8 54,2 58,3 59,6 60,7impozite nete pe produsşi import13,2 12,7 16,0 16,6 17,0 17,7 17,8Sursa: Anuarul statistic al Republicii Moldova, 1998, p. 243; 2008, p. 258; 2010, p. 259.Datele prezentate în tab. 3 atestă că în ultimii15 ani au avut loc modificări esenţiale în raportuldintre resursele de formare a PIB-ului. Astfel, pondereabunurilor materiale în structura acestui importantindicator macroeconomic s-a redus de la54,3% în anul 1995 la 32,2% în anul 2005 şi la 21,5la sută în anul 2009. În acelaşi timp, ponderea serviciilora sporit de la 36,5 la sută în 1995 la 60,7 lasută în anul 2009 sau de 1,7 ori. De 1,3 ori a crescutponderea impozitelor pe produs şi import.Aşadar, în prezent circa 80% din PIB-ul RepubliciiMoldova sunt constituite din valoarea serviciilorşi din impozitele directe şi indirecte. Cauzafundamentală se datorează, în opinia noastră, reduceriiconsiderabile pe an ce trece a producţieiautohtone de bunuri materiale în sectorul agrar şicel industrial. Dacă în timpul apropiat guvernareaţării noastre nu va interveni cu măsuri radicale învederea creşterii producţiei agricole şi industrialeautohtone, ne putem pomeni în situaţia în carePIB-ul în forma sa valorică va fi format doar din valoareaserviciilor şi a impozitului pe venit şi import.Însă o astfel de situaţie poate avea un impact foartenegativ asupra securităţii economice şi socialea ţării.După cum am menţionat, capacitatea PIB-uluide a reflecta dezvoltarea economică şi socială înansamblu este limitată. De aceea, pentru a măsurarezultatele finale ale activităţii economice dintr-oţară se calculează produsul intern net (PIN) şi produsulnaţional net (PNN).PIN-ul la preţurile pieţei (curente) se determinăprin eliminarea din PIB a cheltuielilor de capital circulantşi a amortizării capitalului fix sau însumândvaloarea nou creată netă şi impozitele indirecte.Un important indicator macroeconomic estePNN, denumit şi venit naţional (VN). ImportanţaPNN constă în faptul că el evidenţiază mărimeaproducţiei ce poate fi consumată fără a micşoracapacitatea de producţie.Raportat la numărul de locuitori, VN caracterizeazănivelul de dezvoltare şi constituie condiţiaesenţială a progresului unei ţări.Mărimea venitului naţional este dată de muncaproductivă a lucrătorilor ocupaţi în sfera materialăde producţie şi constituie principala sursă de satisfacerea nevoilor de consum curent ale populaţieişi celor de dezvoltare şi modernizare a bazei teh-

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 68nico-materiale de producţie. Evident că o partedin nevoile de consum curent şi productiv pot fiacoperite prin aplicare la împrumuturile instituţiilorfinanciare internaţionale, dar, după cum se ştie,aceste împrumuturi trebuie achitate la un termenstabilit şi cu o dobândă corespunzătoare.5. Distribuirea primară şi distribuirea secundarăa venitului naţional. Odată creat, venitulnaţional parcurge faza distribuirii primare şi fazadistribuirii secundare (denumită şi redistribuire). Înfaza distribuirii primare venitul naţional se împarteîn veniturile (salariile) lucrătorilor ocupaţi în ramurileproducătoare de bunuri materiale şi veniturileîntreprinderilor. În conformitate cu politica fiscalăîn vigoare, o parte din aceste venituri sub formă deimpozite este transferată în bugetul statului, alcătuindîmpreună cu alte încasări veniturile bugetuluinaţional.Deoarece munca lucrătorilor din sfera de prestarea serviciilor (educaţie, sănătate, cultură ş. a.)este considerată utilă pentru societate, dar nu şiproductivă, remunerarea activităţii acestei categoriide lucrători se efectuează prin distribuireasecundară a venitului naţional, adică din veniturileacumulate la bugetul de stat.Distribuirea primară şi cea secundară a venituluinaţional se finalizează cu formarea a douăfonduri: fondul de consum curent şi fondul deacumulare (economii). În conformitate cu cerinţelelegii economice obiective a raportului optimdintre consum şi acumulare (economii) 74-76%din venitul naţional pot fi destinate consumuluicurent (individual şi colectiv), iar alte 26-24%trebuie să fie acumulate şi utilizate pentru dezvoltareaşi modernizarea bazei tehnico-materialede producţie. Doar în astfel de condiţii poatefi asigurată sporirea nivelului de trai al populaţiei şio creştere economică pe principiile autofinanţăriicu ritmuri anuale de 3-4%. În cazul în care nu serespectă acest raport optim de distribuire a venituluinaţional, are loc strivirea cointeresării materialea muncitorilor sau a posibilităţilor de dezvoltare aproducţiei şi, corespunzător, a creşterii în viitor aPIB-ului.Legea economică obiectivă a raportului optimdintre consum şi acumulare trebuie, în opinianoastră, să fie cunoscută şi aplicată în realitateaeconomică atât de specialiştii în domeniu, cât şide agenţii economici. Aceasta va contribui la depăşireadezechilibrului interminabil de distribuireşi redistribuire haotică a veniturilor obţinute întreconsum şi acumulatoare şi va pune bazele uneidezvoltări economice favorabile.BIBLIOGRAFIE1. Anghelescu Carolina (coordonator). Dicţionar de economie, editura „Economica”, Bucureşti, 2001.– P. 348.2. Blanovschi Andrei ş. a. Dicţionar de economie, editura enciclopedică „Gheorghe Asachi”, Chişinău,1996. – P. 172.3. Anuarul statistic al Republicii Moldova, Chişinău, 1999, p. 241; 2008, p. 258, 271; 2010, p. 263-277.Prezentat: 13 iunie 2011.E-mail: aap@aap.gov.md

Administrarea Economie şi finanţe publică: publice teorie şi practică 69Indicatorii de performanţă ai managementuluicalităţii şi abordarea standardelor ISO 9001,14001, 22000 în cadrul unui sistem integratde management al calităţiiTatiana TOFAN,doctor în economie,Academia de Administrare Publicăde pe lângă Preşedintele Republicii MoldovaSUMMARYIntegrated quality management of the external environment allows meeting requirements of internal organizationand its environment, on increasing the efficiency of all processes, focusing on training and motivatingstaff. An integrated management system is a logical and systemic approach to management, whichcontributes to strategic and operational decisions that best address all key issues, leading to the effective functioningof an organization in terms of both quality and environmental or safety and food hygieneLa începutul secolului al XXI-lea s-a conturat onouă direcţie a managementului calităţii, care presupuneabordarea integrată a managementuluicalităţii. Managementul integrat al calităţii permitesatisfacerea cerinţelor mediului extern al organizaţiei(cerinţele clienţilor şi ale societăţii în ansamblu) şiale mediului său intern, referitoare la creşterea eficienţeituturor proceselor, punând accentul pe formareaşi motivarea personalului.La rândul său, un sistem integrat de managementreprezintă o abordare managerială logicăşi sistemică, ceea ce contribuie la adoptarea unordecizii strategice şi operaţionale optime care iau înconsiderare toate aspectele esenţiale, ce conducla funcţionarea eficientă a unei organizaţii atât dinpunctul de vedere al calităţii, cât şi al mediului sausiguranţei şi igienei alimentare etc.Sistemul de management integrat între douăsau mai multe standarde presupune proiectarea şiimplementarea simplificată a acestora, precum şifacilitează optimizarea eforturilor şi elimină incoerenţele.În literatura de specialitate, pot fi întâlnite maimulte tipuri de sisteme integrate, configuraţia lor,diferenţiindu-se în funcţie de standardele utilizate.De exemplu, calitate – mediu; calitate – siguranţaalimentelor; calitate – securitatea informaţiilor; calitate– mediu – siguranţa alimentelor; calitate – mediu– sănătate şi securitate ocupaţională etc.Standardul ISO 8402 ne oferă o abordare puţindiferită şi defineşte planificarea calităţii ca fiind „ansamblulactivităţilor prin care se stabilesc obiectivele şicerinţele referitoare la calitate, precum şi cerinţele privindimplementarea elementelor sistemului calităţii” .Standardul ISO 9000:2000 conţine o definiţieasemănătoare, dar face referiri clare la proceseleoperaţionale şi resursele necesare îndeplinirii obiectivelorcalităţii .Din această definiţie rezultă că planificarea calităţiise divide în 2 componente:- planificarea strategică;- planificarea operaţională.Planificarea strategică constă în formularea deprincipii de bază şi de direcţii referitoare la calitate,acestea luând forma politicii privind calitatea. Concretizareaprincipiilor şi direcţiilor se realizează lanivel operativ, prin intermediul planificării operaţionale.În cadrul planificării operaţionale se pot identifica:planificarea internă şi planificarea externă acalităţii.Prin planificarea internă a calităţii se urmăreştetranspunerea dorinţelor clienţilor în caracteristici aleprodusului şi serviciului şi dezvoltarea proceselor caresă facă posibilă realizarea acestor caracteristici. Iarplanificarea externă a calităţii are ca scop identificareaclienţilor şi stabilirea nevoilor acestora, pe bazastudiilor de piaţă .Standardul ISO 8402 defineşte evaluarea calităţiica reprezentând examinarea sistematică, efectuatăpentru a determina în ce măsură o entitate este capabilăsă satisfacă cerinţele specificate. [113, p. 15]A controla înseamnă, în primul rând, a măsura.Măsurarea este un proces-cheie în orice organizaţie.

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 70Fără a măsura, nu se pot cunoaşte nici rezultatele şinici dacă acestea corespund obiectivelor fixate anterior.Dacă nu se măsoară, nu se poate şti care esterandamentul indivizilor, nici al proceselor, nici al organizaţiei.Nu se va şti dacă ceea ce s-a obţinut seadaptează standardelor de calitate şi, de asemenea,nu se va şti până la ce nivel a fost realizată calitateaplanificată.Caracteristicile serviciilor fac ca şi controlul calităţiirealizat asupra lor să prezinte anumite particularităţi.[63, p. 86]În primul rând, producerea serviciului este simultanăcu prestarea sa. Aceasta împiedică realizareaunui control de calitate al serviciului înainte ca acestasă ajungă la client, pentru a avea, astfel, posibilitateade a respinge caracteristicile care nu corespundstandardelor prevăzute. Dacă acestea nu corespundcu standardele, clientul primeşte un serviciu deficient,de regulă, nu este posibilă rectificarea acestuia.În consecinţă, calitatea trebuie să fie evaluată petot parcursul procesului, inclusiv în faza proiectării.Acest principiu a fost aplicat deja în producţia industrială,în ideea că este mai puţin costisitor să eviţifabricarea produselor deficiente prin intermediulcontrolului procesului decât să respingi produseledeja terminate.În al doilea rând, în servicii, obiectul controluluicalităţii nu-l reprezintă dimensiunile fizice, ci un alt tipde caracteristici, precum: integralitatea serviciului,timpul, termenul de execuţie etc. Totuşi aceasta nuîmpiedică folosirea tehnicilor statistice clasice, pentrucă sunt numeroşi parametri care se pretează lamăsurările cantitative şi a analizei statistice. Pe dealtă parte, o consecinţă a definirii calităţii în termenide satisfacere a necesităţilor şi aşteptărilor clienţiloro reprezintă situarea evaluării satisfacerii clientuluiîntr-un punct central, pentru a evalua calitatea adevărată(calitatea realizată sau reală). Nu mai este vorbadoar de a verifica conformitatea cu anumite standardede calitate, ci de a înţelege până la ce punctclientul se simte satisfăcut de produsul sau serviciulprimit. Acest lucru, important, de altfel, în orice activitate,este în mod special relevant în servicii, pentrucă în ele se implică mulţi factori subiectivi care aulegătură cu satisfacţia clienţilor.În condiţiile diversificării şi înnoirii rapide a oferteide servicii şi a mondializării pieţelor, a apărut necesitateaintroducerii unor practici noi, care să asigurecreşterea încrederii cetăţenilor privind calitateaserviciilor, pe care le achiziţionează. De aceea a fostintrodus sistemul „certificării calităţii”.Necesitatea certificării este impusă de creştereavolumului şi complexităţii serviciilor, creştere carecreează dificultăţi beneficiarilor în aprecierea calităţii.Prin certificare se înţelege ,,procedura prin careo terţă parte dă o asigurare scrisă că un produs, processau serviciu este conform cu cerinţele specificate”, definiţieformulată de Ghidul ISO/ICE 2, preluată şi înstandardul SR 10000-1.În cazul certificării, seria ISO 9000 sunt standardegenerale, care conţin recomandări privind managementulcalităţii şi cerinţele pentru asigurarea calităţii,destinate să dea încredere clientului în ceea cepriveşte satisfacerea nevoilor sale.Ideea elaborării unor standarde care să uşurezeimplementarea unui sistem de calitate în cadrul uneifirme, dar să-i permită şi o evaluare a acestuia pebaza unui referenţial, a fost pusă pentru prima datăîn cadrul comitetului tehnic TC 176 „Managementulcalităţii şi asigurarea calităţii” al OrganizaţieiInternaţionale de Standardizare, în anul 1979. Eforturileacestui comitet tehnic s-au concretizat în anul1986, prin publicarea standardului ISO 8402. Aceststandard a fost revizuit ulterior în anii 1995, 2000,2005 şi 2008, unde pe parcursul acestei perioade asuferit multiple modificări din punctul de vedere alconţinutului şi structurii.Astfel, conform ultimelor modificări din noiembrie2008, ISO 9001 „Sisteme de management alcalităţii. Cerinţe” specifică cerinţele unui sistem demanagement al calităţii pentru organizaţiile careeste necesar să demonstreze capacitatea lor de afurniza produse care să îndeplinească cerinţele clienţilor,precum şi cerinţele de reglementare aplicabile,având drept scop creşterea satisfacţiei clienţilor.Comparativ cu ISO 9001:2000, noua ediţie9001:2008:- nu specifică noi cerinţe;- conţine unele clarificări utile pentru cerinţeleexistente;- prezintă, în principal, modificări editoriale;- prezintă exemple de creştere a compatibilităţiicu ISO 14001:2004.Practica de revizuire periodică a standardelorISO se face drept urmare a diverşilor factori, cum arfi: progresul tehnologic, implementarea în paralel amai multor standarde internaţionale, cerinţe noi referitoarela calitate şi siguranţă sau aspecte legate deinterpretare şi aplicare etc.Secretarul General al ISO Alan Bryden a comentat:„Standardul revizuit ISO 9001rezultă dintr-unproces structurat, care ia în considerare necesităţileutilizatorilor şi impacturile şi beneficiile posibile ale reviziilor.Prin urmare, ISO 9001:2008 este produsul uneiexaminări riguroase, care confirmă adecvarea pentru

Administrarea Economie şi finanţe publică: publice teorie şi practică 71utilizarea ca reper internaţional pentru managementulcalităţii”. [139]ISO 9001:2008 nu conţine nicio cerinţă nouă, ciaduce doar câteva clarificări la cerinţele existente învechea ediţie şi introduce modificări pentru îmbunătăţireacompatibilităţii cu ISO 14001:2004, standardulpentru sistemele de management de mediu.Acest standard poate fi aplicat [114, p. 9]:a) organizaţiilor care caută să obţină avantajeprin implementarea unui sistem de management alcalităţii;b) organizaţiilor care caută să obţină încredereafurnizorilor că cerinţele lor referitoare la produse vorfi satisfăcute;c) utilizatorilor produselor;d) celor interesaţi de o înţelegere mutuală a terminologieiutilizate în managementul calităţii (deexemplu, furnizori, clienţi, autorităţi de reglementare);e) celor care, din interiorul sau din exteriorul uneiorganizaţii, evaluează sistemul de management alcalităţii sau îl auditează pentru conformitatea cucerinţele ISO 9001 (de exemplu, auditori, autorităţide reglementare, organisme de certificare/ înregistrare);f) celor care, din interiorul sau din exteriorul uneiorganizaţii, oferă consultanţă sau instruire referitorla sistemul de management al calităţii adecvat aceleiorganizaţii;g) elaboratorilor de standarde conexe.ISO 9001 specifică cerinţele unui sistem de managemental calităţii pentru organizaţiile care dorescsă demonstreze capabilitatea lor de a furniza produsecare să îndeplinească cerinţele clienţilor, precumşi cerinţele de reglementare aplicabile, având dreptscop creşterea satisfacţiei. [115, p. 1] Stabileşte cerinţelepentru un sistem de management al calităţiiatunci când o organizaţie:a) are nevoie să demonstreze capabilitatea sa dea furniza consecvent produse care să satisfacă cerinţeleclientului şi cerinţele reglementărilor aplicabile ;b) urmăreşte să crească satisfacţia clientului prinaplicarea eficace a sistemului, inclusiv a proceselorde îmbunătăţire continuă a sistemului şi prin asigurareaconformităţii cu cerinţele clientului şi cu celeale reglementărilor aplicabile.Standardul ISO 9001 poate fi utilizat de părţiinterne şi externe, inclusiv de organismele de certificare,pentru a evalua capabilitatea organizaţiei de asatisface cerinţele clientului, cele de reglementare şiale organizaţiei însăşi.În momentul în care organizaţia doreşte să implementezeaceste standarde, ea trebuie [115, p. 12]:a) să identifice procesele necesare sistemului demanagement al calităţii şi aplicarea acestora în întreagaorganizaţie;b) să determine succesiunea şi interacţiuneaacestor procese;c) să determine criteriile şi metodele necesarepentru a se asigura că atât operarea, cât şi controlulacestor procese sunt eficace;d) să se asigure de disponibilitatea resurselor şiinformaţiilor necesare pentru a susţine operarea şimonitorizarea acestor procese;e) să monitorizeze, să măsoare şi să analizezeaceste procese;f) să implementeze acţiuni necesare pentru arealiza rezultatele planificate şi îmbunătăţirea continuăa acestor procese.Acest standard promovează adoptarea uneiabordări bazate pe proces în dezvoltarea, implementareaşi îmbunătăţirea eficacităţii sistemului demanagement al calităţii, în scopul creşterii satisfacţieiclientului prin îndeplinirea cerinţelor acestuia.Pentru ca o organizaţie să funcţioneze eficace,aceasta trebuie să identifice şi să conducă numeroaseactivităţi corelate. O activitate, care utilizează resurse,condusă astfel încât să permită transformareaelementelor de intrare în elemente de ieşire, poate ficonsiderată un proces. Adesea elementele de ieşiredintr-un proces constituie, în mod direct, elementelede intrare în procesul următor.Standardul ISO 14000 prevede cerinţe referitoarela sistemul de management de mediu, aplicabileoricărei organizaţii care urmăreşte:- implementarea şi îmbunătăţirea sistemului demanagement de mediu;- asigurarea conformităţii sistemului cu politicasa de mediu;- demonstrarea conformităţii sistemului cu aceststandard;- certificarea /înregistrarea sistemului de managementde mediu;- realizarea unei autoevaluări sau declanşareape proprie răspundere a conformităţii sistemului cuacest standard.Cerinţele acestui standard sunt integrabile în sistemulde management al organizaţiei şi elementelelui pot fi astfel adaptate, încât să se asigure conformitateacu cerinţele standardului.Pe de altă parte, modalitatea concretă de aplicarea standardului depinde de o serie de factori, printrecare: politica de mediu a organizaţiei, natura activităţilorsale, condiţiile concrete în care activează.ISO 14001 „Sistem de management de mediu”este un standard care specifică cerinţele pentru

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 72un sistem de management de mediu care să permităunei societăţi să formuleze şi să implementeze opolitică şi obiective care iau în considerare cerinţelelegale cu privire la aspectele semnificative de mediu.Structura elementelor sistemului de managementde mediu, prevăzute de standardul ISO14001, s-a realizat urmând etapele ciclului PEVA,despre care am vorbit ceva mai sus, subliniindu-se,astfel, necesitatea îmbunătăţirii continue a tuturorproceselor pe care le implică un asemenea sistem.În anul 2004 a fost elaborată o nouă variantă astandardului ISO 14001. Standardul ISO 14001:2004are o vastă aplicare pe plan internaţional şi conţinecerinţe obligatorii referitoare la respectarea legislaţieisau altor reglementări de mediu aplicabile şi reprezintăstandardul de referinţă pentru implementareaunui sistem de management de mediu.Al treilea standard ce face parte din sistemul integratde management al calităţii propus este ISO22000. Standardul ISO 22000 este un nou standardinternaţional, elaborat pentru a asigura securitatealanţurilor alimentare pe plan mondial. Standardul afost elaborat în cadrul ISO de specialişti din domeniulindustriei alimentare, împreună cu reprezentanţiiorganizaţiilor internaţionale specializate înstrânsă cooperare cu Comisia Codex Alimentarius,organism creat în colaborare cu Organizaţia NaţiunilorUnite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO)şi cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) pentruelaborarea de standarde referitoare la produselealimentare. ISO 22000 cuprinde principiile HACCPşi integrează cerinţele standardelor-cheie elaboratede diverse asociaţii de distribuitori, la nivel mondial.Alan Bryden, secretar general al ISO, considerăcă „participarea sectorului public la elaborarea familieide standarde ISO 22000 este, de asemenea, importantă,mai ales, cea a Comisiei Codex Alimentarius FAO/OMS, care răspunde de binecunoscutul sistem HACCP,referitor la igiena alimentelor. Graţie parteneriatuluiISO – Codex, ISO 22000 va facilita implementarea sistemuluiHACCP şi a principiilor de igienă alimentarăelaborate de Codex, care joacă un rol major în acestdomeniu”.HACCP reprezintă abrevierea pentru „HazardAnalysis and Critical Control Point”, ceea ce în traducereînseamnă „Analiza riscurilor. Puncte criticede control”. Acest concept a apărut la începutulanilor ‘60 ai secolului trecut în SUA. Primii care auutilizat aceste principii au fost ,,Corporaţia Pillsbury”alături de ,,Laboratoarele NASA” şi ,,LaboratoareleArmatei SUA”, care au aplicat această metodă înscopul realizării alimentaţiei astronauţilor, care prevedea100% asigurare împotriva contaminării bacterieneşi a viruşilor patogeni.HACCP reprezintă un sistem preventiv de controlreferitor la asigurarea calităţii produselor alimentare.Principiile HACCP pot fi aplicate tuturor sectoarelorproducătoare de alimente şi băuturi, distribuţiei şiserviciilor din alimentaţia publică atât pentru produseledeja existente, cât şi pentru produsele noi.În acest sistem sunt incluse aprovizionarea, recepţia,depozitarea, producţia şi livrarea.Fiecare dintre aceste procese ale sistemului esteevaluat din perspectiva probabilităţii de eşec.În scopul întăririi încrederii consumatorului însecuritatea produselor alimentare în UE a fost adoptatăDirectiva nr. 93/43/EEC/ din 14 iunie 1993 privindigiena produselor alimentare.În concluzie, putem menţiona că, în fond, calitateareprezintă punctul de plecare în obţinereasuccesului, ea este o noţiune complexă, dinamică şiconţinutul căreia a evoluat în timp.Calitatea este o sarcină deloc uşoară. ManagementulTotal al Calităţii este o filozofie atractivă, iarimplementarea lui implică numeroase dificultăţi.Implementarea Managementului Total al Calităţiipresupune o transformare atât de profundă a organizaţiei,încât este inevitabilă apariţia unor rezistenţeputernice. Din acest motiv, este necesar să se iaîn considerare imensul efort care se impune pentrurezolvarea dificultăţilor care apar în procesul dat.Managementul Total al Calităţii pleacă de la cunoaştereastadiului organizaţiei şi a mediului sau şi,prin intermediul îmbunătăţirii continue, se încearcăposibilitatea ca ea să ajungă la stadii mai apropiatede cele excelente.BIBLIOGRAFIE1. Moldoveanu G., Dobrin, C. Metode actuale de management operaţional, Editura MATRIX ROM, Bucuresti,2000, p. 13, p. 25.2. Olaru, M. (coord.) Managementul calităţii. Tehnici şi instrumente, Editura ASE, Bucuresti, 1999, p. 15,p. 18.3. Olaru, M. (coord.) Tehnici şi instrumente utilizate în managementul calităţiii, Bucuresti, Editura Economică,2000, p. 13, p. 21.Prezentat: 30 iunie 2011.E-mail: tatianatofan@yahoo.com

Administrarea Economie şi finanţe publică: publice teorie şi practică 73Instruireafuncţionarilor publici:strategii şi tehnologii noi

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 74Evaluarea performanţelor profesionale alefuncţionarilor publici din Republica MoldovaAurelia ŢEPORDEI,magistru, doctorand,Academia de Administrare Publicăde pe lângă Preşedintele Republicii MoldovaSUMMARYBeginning with the 1st of January 2009 the activity of civil servants from Republic of Moldova is institutionalizedby the Law on Public Function and Statute of Civil Servant no. 158-XVI from 4th of July 2008. Accordingto mentioned Law, each civil servant’s professional performances shall be evaluated yearly. The organizationand evolution process of the assessment procedure is institutionalized by the Regulation on the evaluation ofcivil servant’s professional performances, approved by the Government decision no. 201 from 11th of March2010.The normative framework, which brings under the regulation the civil servant’s activity, contains a circumstantialdefinition of the professional performances evaluation process for all categories of civil servants:senior civil servants, management and executive civil servants. The evaluation procedures are different – forsenior civil servants is one procedure, for management and executive civil servants – it’s another, but bothare conceived to create the conditions of a impartial and honest evaluation, which will carry on to the civilservant’s career development and to the institutional progress as a whole.Începând cu 1 ianuarie 2009, activitatea funcţionarilorpublici din Republica Moldova este reglementatăde Legea nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cuprivire la funcţia publică şi statutul funcţionaruluipublic. Conform prevederilor Legii menţionate,performanţele profesionale ale fiecărui funcţionarpublic sunt evaluate anual. Procesul de organizareşi desfăşurare a procedurii de evaluare este reglementatprin Regulamentul cu privire la evaluareaperformanţelor profesionale ale funcţionarilor publici,aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 201 din11 martie 2010.Cadrul normativ care reglementează activitateafuncţionarului public conţine o descriere detaliatăa procesului de evaluare a performanţelorprofesionale pentru toate categoriile de funcţionaripublici: de conducere de nivel superior, deconducere, de execuţie. Procedurile de evaluaresunt diferite – pentru funcţionari publici de conducerede nivel superior este o procedură, pentru ceide conducere şi de execuţie – altă procedură, darambele sunt concepute astfel, încât să creeze premiselepentru o evaluare obiectivă, corectă, care săconducă la dezvoltarea carierei funcţionarului publicşi la dezvoltarea instituţională în general.Evaluarea performanţelor profesionale ale personaluluiconstituie una dintre procedurile importantede personal care reprezintă un proces ciclicşi se desfăşoară în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie.Acest proces are multiple scopuri şi efecte petermen lung asupra carierei funcţionarului public.În procesul de evaluare se determină nivelul deîndeplinire a obiectivelor individuale de activitate şinivelul de manifestare a abilităţilor profesionale şia caracteristicilor comportamentale de către funcţionarulpublic, în vederea aprecierii rezultatelorobţinute şi identificării necesităţilor de dezvoltareprofesională.Astfel, evaluarea performanţelor profesionaleale funcţionarilor publici contribuie la:- îmbunătăţirea performanţei organizaţionaleprin aprecierea performanţelor profesionale individualeşi dezvoltarea competenţelor profesionaleşi personale necesare funcţionarilor publici;- corelarea directă dintre activitatea funcţionaruluipublic, sarcinile şi atribuţiile funcţiei publice,obiectivele funcţionarului public, priorităţile şiobiectivele subdiviziunii şi/sau autorităţii publicedin care face parte funcţionarul public;- aprecierea obiectivă a performanţelor funcţionarilorpublici prin compararea rezultatelor obţinutecu obiectivele stabilite;- asigurarea unui sistem de management alperformanţei şi îmbunătăţire continuă a performanţeiprin coordonarea şi monitorizarea performanţelorla nivel individual, subdiviziune şi autoritatepublică;- asigurarea unui sistem de motivare financia-

Administrarea Instruirea funcţionarilor publică: teorie publici: şi practică strategii şi tehnologii noi75ră şi nonfinanciară a funcţionarilor publici care audemonstrat performanţă înaltă în activitatea profesională;- identificarea necesităţilor de dezvoltare profesionalăa funcţionarilor publici;- identificarea riscurilor, barierelor şi lacunelorîn îndeplinirea obiectivelor stabilite în vederea interveniriila timpul potrivit;- identificarea lacunelor şi problemelor în resurselepuse la dispoziţia funcţionarului public,precum şi redistribuirea lor pentru îmbunătăţireaperformanţei acestuia.Evaluarea este necesară pentru:- luarea deciziilor manageriale (de promovare,transfer, recalificare etc.);- cunoaşterea de către angajaţi a modului încare li se percep punctele forte şi punctele slabe;- stabilirea contribuţiei individuale şi a grupuluila realizarea obiectivelor autorităţii publice;- elaborarea deciziilor de recompensare a activităţiidepuse;- depistarea necesităţilor de instruire şi perfecţionarela nivel de fiecare funcţionar public şi asubdiviziunilor din cadrul autorităţii publice;- asigurarea unui feedback/reacţie de răspuns,oferit periodic, dintre conducător şi funcţionarulpublic evaluat.În prezentul articol vom descrie succint procesulde evaluare a performanţelor funcţionarilorpublici de conducere şi de execuţie.Procesul de evaluare a performanţelor funcţionarilorpublici de conducere şi de execuţie estesimilar, fiind constituit din următoarele etape:- stabilirea obiectivelor individuale de activitateşi a indicatorilor de performanţă ;- completarea fişei de evaluare;- realizarea interviului de evaluare;- contrasemnarea fişei de evaluare;- după caz, repetarea procedurii de evaluare;- după caz, contestarea calificativului de evaluare.Stabilirea obiectivelor individuale de activitate şia indicatorilor de performanţă. Obiectivele reprezintănişte priorităţi-cheie ale funcţionarului public,care urmează a fi realizate într-un termen definitde timp (1 an). Întru realizarea optimă a obiectivelorindividuale de către funcţionarul public serecomandă stabilirea a 3-5 obiective. Obiectivelesunt stabilite anual de către evaluator (persoanacu funcţie de conducere din cadrul subdiviziunii/autorităţii publice unde îşi desfăşoară activitateafuncţionarul public evaluat sau, după caz, care coordoneazăactivitatea funcţionarului public respectiv),în baza prevederilor fişei postului şi a Planului deactivitate a subdiviziunii/autorităţii publice pentruanul respectiv, ele trebuie să fie specifice, măsurabile,realizabile, flexibile şi realiste din punctul devedere al datelor-limită stabilite:- specifice: caracteristice activităţilor ce implicăexercitarea prerogativelor de putere publică, să fieconcrete şi bine definite;- măsurabile: să cuprindă o finalitate sau rezultateconcrete, care pot fi măsurate în mod cantitativsau calitativ;- realizabile: să prezinte posibilitatea de îndeplinirea obiectivelor stabilite prin intermediul resurseloroferite;- flexibile: să fie posibil de revizuit în funcţie demodificările intervenite în priorităţile autorităţiipublice şi/sau subdiviziunii interioare;- realiste: să reflecte termenele de realizare asarcinilor şi să fie limitate în timp.Se recomandă ca procesul de stabilire a obiectivelorsă fie unul participativ. În acest sens, conducătorulva discuta, în cadrul interviului de evaluare,şi va stabili obiectivele împreună cu funcţionarulpublic evaluat. Astfel, se va asigura un nivel de implicareşi responsabilitate personală mai mare dinpartea funcţionarului public în vederea realizăriioptime a obiectivelor stabilite împreună cu evaluatorul.În procesul de stabilire a obiectivelor şi aindicatorilor de performanţă, sunt utilizate următoareledocumente:- Planul de activitate a autorităţii publice pentruanul respectiv care reiese din Planul de dezvoltare instituţională;- după caz, Strategia de dezvoltare socioeconomicăa localităţii/raionului;- Planul de activitate a subdiviziunii interioare;- Fişa de post a funcţionarului public evaluat.În vederea măsurării nivelului de realizare aobiectivelor stabilite, se formulează indicatori deperformanţă. Indicatorii de performanţă analizeazăcantitativ şi calitativ performanţa funcţionaruluipublic şi rezultatele managementului aplicat.Indicatorii de performanţă sunt formulaţi înbaza obiectivelor stabilite, măsurând cantitatea şicalitatea activităţilor desfăşurate sau a serviciilorprestate. Nu este o limită în ceea ce priveşte stabilireaunui număr definit de indicatori de performanţă.Important este ca pentru fiecare obiectiv să sestabilească minimum câte un indicator de performanţăcantitativ şi unul calitativ.În cazul funcţionarilor publici care s-au încadratîntr-o funcţie publică în cursul anului, obiectiveleşi indicatorii de performanţă se stabilesc în

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 76termen de până la 30 de zile calendaristice de ladata numirii în funcţia publică.La stabilirea numărului de obiective şi niveluluide complexitate ale acestora, evaluatorul va luaîn consideraţie durata perioadei de activitate depână la implementarea procedurii de evaluare.Obiectivele individuale de activitate şi indicatoriide performanţă pentru fiecare funcţionar publicsunt consemnate într-o fişă specială – Fişă destabilire a obiectivelor individuale de activitate şi aindicatorilor de performanţă.Cadrul normativ în vigoare prevede şi revizuirea,în anumite cazuri, a obiectivelor individuale deactivitate:a) acţiunile prioritare ale autorităţii publice şi/sau ale subdiviziunii interioare au fost modificateşi aceasta a influenţat sarcinile şi atribuţiile de serviciuale funcţionarului public evaluat;b) structura organizatorică a autorităţii/structurasubdiviziunii a fost modificată, respectiv ainfluenţat modificarea sarcinilor şi atribuţiilor deserviciu ale funcţionarului public evaluat;c) alte cauze, circumstanţe obiective apăruteau făcut ca obiectivele stabilite să fie nerealizabiledin motive neimputabile funcţionarului publicevaluat.Revizuirea obiectivelor individuale de activitatese face timp de până la 30 de zile calendaristicedupă survenirea situaţiilor menţionate mai sus.Revizuirea obiectivelor poate avea loc şi în urmamonitorizării performanţei pe parcursul anului. Încazul în care obiectivele sunt revizuite, se stabilescşi noi indicatori de performanţă.Modificările se consemnează într-un procesverbalsemnat şi datat de către conducătorul autorităţiipublice, coordonat cu subdiviziunea resurseumane, luat la cunoştinţă de evaluator şi de funcţionarulpublic care urmează să fie evaluat şi se anexeazăla dosarul personal al acestuia.Completarea fişei de evaluare. Fişa de evaluarereprezintă un document care conţine informaţiiprivind nivelul de realizare a obiectivelor stabilitela începutul anului (în termeni cantitativi şi calitativi),nivelul de manifestare a criteriilor de evaluarepe parcursul perioadei evaluate şi calificativul deevaluare acordat de către evaluator. De asemenea,fişa de evaluare conţine informaţii privind necesităţilede dezvoltare profesională a funcţionaruluipublic.Conform Regulamentului cu privire la evaluareaperformanţelor profesionale ale funcţionaruluipublic, funcţionarii publici de conducere suntapreciaţi conform criteriilor de evaluare: competenţămanagerială, competenţă profesională, activismşi spirit de iniţiativă, creativitate, eficienţă,comunicare şi reprezentare, iar funcţionarii publicide execuţie – conform criteriilor de evaluare: competenţăprofesională, activism şi spirit de iniţiativă,eficienţă, calitate a muncii, lucrul în echipă, comunicare.În anexa nr. 2 la Regulamentul menţonat suntdefinite criteriile de evaluare, precum şi o descrieredetaliată privind modalitatea de acordare apunctajului pentru diferite niveluri de manifestarea criteriilor de evaluare în activitatea profesională afuncţionarului evaluat.Fişa de evaluare este completată de către evaluator,în perioada de evaluare – 15 decembrie – 15februarie.Menţionăm faptul că funcţionarul public poatesă-şi expună comentariile sale cu privire la rezultateleevaluării. În cazul în care funcţionarul publicnu este de acord cu rezultatele evaluării, poate săşiexpună argumentele/faptele ce confirmă celeexpuse.Desfăşurarea interviului de evaluare. Interviulde evaluare reprezintă o discuţie dintre evaluatorşi funcţionarul public evaluat privind rezultateleevaluării: reuşite, nereuşite, probleme şi bariere înrealizarea obiectivelor stabilite, soluţiile identificate.De asemenea, în cadrul interviului de evaluare sediscută obiectivele pentru anul următor şi necesităţilede dezvoltare profesională ale funcţionaruluipublic. Interviul de evaluare se desfăşoară în perioadade evaluare, dar nu mai târziu de 5 februariea fiecărui an.Scopul interviului de evaluare constă în discutareaconstructivă a rezultatelor evaluării dintreevaluator şi funcţionarul public evaluat şi a găsi soluţiipentru îmbunătăţirea performanţei. Discuţiileîn cadrul interviului de evaluare vizează:- rezultatele obţinute de funcţionarul publiccomparate cu obiectivele stabilite;- nivelul de manifestare a criteriilor de evaluare;- calificativul de evaluare propus de evaluator;- riscurile şi barierele care au influenţat performanţafuncţionarului public;- comentariile menţionate de evaluator în fişade evaluare;- obiectivele şi indicatorii de performanţă pentruurmătoarea perioadă evaluată;- necesităţile de dezvoltare profesională.Funcţionarul public are nevoie de opinia/feedback-ulconducătorului său privind aprecierea performanţeisale, de aceea evaluatorul trebuie să fiepregătit pentru interviu.

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 78argumente plauzibile. Regulamentul prevede maimulte niveluri de contestate a rezultatelor evaluării,până la adresarea în instanţa de contenciosadministrativ.În conformitate cu prevederile pct. 85 al Regulamentului,funcţionarul public care nu este deacord cu rezultatul evaluării, poate să îl conteste laconducătorul autorităţii publice.Calificativul de evaluare poate fi contestat:a) după repetarea procedurii de evaluare;b) după procedura de evaluare în cazul în care:- funcţionarul public evaluat nu este de acordcu calificativul de evaluare, a argumentat despreacest lucru în fişa de evaluare, dar contrasemnatarulnu a dispus repetarea procedurii de evaluare;- nu există contrasemnatar pentru funcţionarulpublic evaluat, în condiţiile pct. 76 al Regulamentuluişi deci nu poate fi dispusă repetarea proceduriide evaluare.În aceste cazuri, funcţionarul public va depune,în scris, o contestaţie către conducătorul autorităţiiîn care va solicita examinarea rezultatului evaluării.Este foarte important ca funcţionarul public să seadreseze conducătorului autorităţii în scris, nu oral.Temei pentru demararea procedurii de contestareva fi contestaţia scrisă, în care se va conţine motivulîntemeiat al solicitării de contestare.Examinarea contestaţiei se efectuează de cătreconducătorul autorităţii publice, evaluator, contrasemnatar,funcţionarul public evaluat şi un colaboratoral subdiviziunii resurse umane. Conducătorulautorităţii publice va emite un act administrativprin care va pronunţa decizia finală.În situaţia în care nu există contrasemnatar,conform pct. 87 din Regulament, la solicitareafuncţionarului public, conducătorul autorităţii publiceva constitui un grup de contestare format din:- conducătorul autorităţii publice;- evaluator;- funcţionarul public evaluat;- colaborator al subdiviziunii resurse umane;- funcţionari, activitatea cărora are tangenţe cuactivitatea funcţionarului evaluat.Grupul de contestare va examina fişa de evaluare,fişa de reevaluare, alte documente relevanteprocedurii de evaluare anexate de către evaluatorşi/sau funcţionarul public evaluat. De asemenea,membrii grupului de contestare pot solicita atât dela evaluator, cât şi de la funcţionarul public evaluat,şi alte documente relevante procedurii de evaluare.Examinarea poate fi efectuată individual de cătrefiecare membru al grupului, dar discuţia referitorla examinarea rezultatului se va face în cadrulunei şedinţe a grupului. Rezultatul examinării contestaţieise consemnează într-un proces-verbal,semnat de către fiecare membru al grupului decontestare. În cazul în care unii membri ai grupuluiau o altă părere decât majoritatea membrilor grupului,atunci ei pot să anexeze părerea lor separatăla procesul-verbal.Decizia finală aparţine conducătorului autorităţiipublice. În baza propunerilor membrilor grupuluide contestare, acesta va emite un act administrativ,în care va fi expus rezultatul examinăriicontestaţiei depuse. Rezultatul contestaţiei se vaaduce la cunoştinţa funcţionarului public solicitantîn scris. La etapa respectivă decizia conducătoruluiautorităţii este definitivă.Funcţionarul public poate să se adreseze în instanţade contencios administrativ în cazul în carenu este mulţumit de modul de soluţionare a contestaţieide către grupul de contestare.O importanţă deosebită în procesul deevaluare o are monitorizarea performanţeifuncţionarului public – activitate realizatăcontinuu de către evaluator care are scopulde a identifica progresul înregistrat de cătrefuncţionarul public din subordine în realizareaobiectivelor stabilite şi exercitarea atribuţiilorde serviciu, de a identifica posibileleprobleme sau bariere în activitatea acestorapentru a interveni la timp şi în mod optim.Procesul de monitorizare a performanţei funcţionarilorpublici nu este reglementat în Regulament,astfel nu este o acţiune obligatorie dinpartea conducătorilor. Dar luând în consideraţieavantajele şi beneficiile acestui proces, se recomandăca performanţa funcţionarilor publici dinsubordine să fie monitorizată.În cazul în care are loc doar evaluarea anuală,fără acţiuni de monitorizare, procedura de evaluareva fi una formală şi va avea mai multe efecte negativedecât pozitive. Evaluatorul trebuie să dispunăde date şi fapte pentru a argumenta calificativulde evaluare acordat, iar fără monitorizare acest lucrueste foarte dificil, mai ales dacă evaluatorul aremulţi funcţionari publici în subordine.În rezultatul evaluării funcţionarului public,evaluatorul, în baza punctajului acumulat, acordăunul dintre cele patru calificative de evaluare: foartebine, bine, satisfăcător, nesatisfăcător.Rezultatele evaluării anuale a performanţelorprofesionale ale funcţionarului public se iau înconsiderare la luarea deciziilor cu privire la:a) conferirea unui grad de calificare superior;

Administrarea Instruirea funcţionarilor publică: teorie publici: şi practică strategii şi tehnologii noi79b) promovarea într-o funcţie publică superioară;c) avansarea sau menţinerea în trepte de salarizare;d) destituirea din funcţia publică.a) Conferirea unui grad de calificare superior. Înconformitate cu prevederile Legii nr. 158-XVI, art.33, pct. 3, conferirea gradului de calificare imediatsuperior se face dacă funcţionarul public a obţinut,cel puţin, calificativul de evaluare „bine” la 3 evaluăriale performanţelor profesionale sau în cazulîndeplinirii unor misiuni de importanţă deosebităsau obţinerii calificativului de evaluare “foartebine” la ultimele 2 evaluări ale performanţelor profesionale(pct. 4).Dacă funcţionarul public a întrunit condiţiilemenţionate, conducătorul autorităţii publice areobligaţia, conform legii, să-i confere gradul de calificaresuperior.b) Promovarea într-o funcţie publică superioară.În conformitate cu prevederile Legii nr. 158-XVI,art. 45, pct. 4, funcţionarul public poate fi promovatîntr-o funcţie publică superioară dacă a obţinutîn urma evaluării performanţelor profesionale calificativul„foarte bine” la ultima evaluare sau calificativul„bine” la ultimele 2 evaluări.Chiar dacă funcţionarul public a întrunit condiţiilemenţionate, promovarea într-o funcţie publicăsuperioară poate fi aplicată doar dacă existăposibilitatea de promovare într-o funcţie publicăsuperioară.c) Trecerea funcţionarului public într-o treaptă desalarizare superioară. În conformitate cu prevederileLegii nr. 158-XVI, art. 46, trecerea funcţionaruluipublic într-o treaptă de salarizare superioară seefectuează succesiv, cu condiţia obţinerii la evaluareaperformanţelor profesionale, cel puţin, acalificativului de evaluare „bine”. În cazul obţineriila evaluarea performanţelor profesionale a calificativului„satisfăcător”, funcţionarul public rămâne înaceeaşi treaptă de salarizare.Dacă funcţionarul public a întrunit condiţiilemenţionate, conducătorul autorităţii publiceare obligaţia de a trece funcţionarul public într-otreaptă de salarizare superioară sau de a-l menţineîn aceeaşi treaptă de salarizare, conform legii.d) Destituirea din funcţia publică. În conformitatecu prevederile Legii nr. 158-XVI, art. 64, pct.(d), destituirea din funcţia publică poate avea locîn cazul în care funcţionarul public a demonstratincompetenţă profesională stabilită în urma obţineriicalificativului de evaluare „nesatisfăcător” laevaluarea anuală a performanţelor profesionaleale funcţionarului public.Dacă funcţionarul public a obţinut calificativulde evaluare „nesatisfăcător”, conducătorul autorităţiipublice are obligaţia de a destitui funcţionarulpublic din funcţie, conform legii.BIBLIOGRAFIE1. Legea nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi funcţionarul public (Monitorul Oficialal Republicii Moldova nr. 230-232, 2008, art. 840).2. Regulamentul cu privire la evaluarea performanţelor profesionale ale funcţionarului public, aprobatprin Hotărârea Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009 „Privind punerea în aplicare a prevederilor Legiinr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public”, anexa nr. 8 (MonitorulOficial al Republicii Moldova nr. 145-147/780 din 13.08.2010).3. Levinţa-Perciun Elena, Gheorghiţa Tamara, Ţepordei Aurelia, Shundi Ansi, Evaluarea performanţelorprofesionale ale funcţionarilor publci, Ghid metodic, Chişinău, 2010.Prezentat: 8 septembrie 2011.E-mail: aurelia_tepordei@yahoo.com

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 80Formarea lingvistică în francezăa funcționarilor publici din Republica MoldovaVlad CANŢÎR,lector superior universitar, doctorand,Academia de Administrare Publicăde pe lângă Preşedintele Republicii MoldovaSOMMAIREL’ initiative d’intégration européenne impose des exigences politiques et sociales dans la fonction publiquede notre état. Une de ces rigueurs est la formation linguistique en français des fonctionaires. Les modalitésde dispersion de la langue française sont animées par l’état français via ses structures habilitées et disséminéesdans les institutions de l’administration publique moldave, impliquées dans le processus d’intégrationeuropéenne. Dans ce contexte, il est nécessaire d’élaborer des cursus ad hoc, conformément aux validités desstandards internationaux bien reconnus et adaptées aux réalités de chez nous.Mots-clé: processus d’intégration, politique linguistique, identité européenne, formation de qualité, formationlinguistique, capacités de communication, action didactique.Limba franceză de specialitate în domeniul funcţieipublice este axată pe dezvoltarea capacităţilorde exprimare ale funcţionarilor publici în francezaspecializată în diverse situaţii de comunicare, utilizândun vocabular terminologic adecvat. Angajatulfuncţiei publice, în virtutea funcţiilor şi responsabilităţilorsale, trebuie să cunoască etica profesionalăfranceză şi să înveţe, având la bază capcităţile de exprimareîn franceza de cultură generală formate anterior,cadrul noţional terminologic în domeniul administraţieipublice, cu elemente de management,economie, drept administrativ, drept constituţional,drept internaţional, relaţii internaţionale şi informatică.În plus, agentul public trebuie să poată utilizaliteratura ştiinţifică de specialitate în scopul elaborăriide lucrări şi cercetări în domeniu. Funcţionarulva trebui să dea dovadă de competenţe şi abilităţide comunicare terminologică, cunoscând bine realităţilesociale, culturale, politice, economice şi caracteristicilefuncţionale ale sistemului administrativ alstatului din care provine şi ale statelor partenerilorfrancofoni. În plus, funcţionarul instruit va trebui săcunoască în esenţă cadrul legislativ şi juridic al sistemuluide administrare publică al ţării.Acest tip de formare lingvistică specializată urmeazăsă satisfacă necesităţile personalului instruitşi are scopul de a ameliora capacităţile angajaţilorpublici de toate nivelurile de a comunica într-un mediufrancofon. Într-o situaţie de comunicare oralăcu caracter profesional, la nivel de comprehensiune,funcţionarul instruit trebuie să poată comunicafără dificultate, să înţeleagă sensul general, contextul,unele detalii şi nuanţe, aspectele interculturaleşi alte elemente implicite. La nivel de expresieorală, utilizatorul trebuie să se pronunţe, fără efortpronunţat şi cu o anumită precizie, asupra numeroaselorsubiecte din viaţa profesională, utilizândfraze complexe, legate corect între ele. Funcţionarultrebuie să poată face o prezentare clară şi detaliatăspecifică domeniului de activitate. De exemplu: săpoarte discuţii cu caracter specializat profesional,să animeze diverse reuniuni de muncă, să participeactiv la discuţii, expunând şi apărând punctul său devedere, să participe la seminare, mese rotunde, conferinţe,să negocieze şi să intervină cu sugestii dinexperienţa proprie asupra unor subiecte din domeniulfuncţiei publice.Într-o situaţie de comunicare scrisă, la nivelde comprehensiune, funcţionarul supus instruiriitrebuie să fie în măsură să înţeleagă, fără dificultate,orice text care se referă la domeniul său de competenţă:articole şi informaţii de actualitate, documenteoficiale, rapoarte, procese-verbale, dări de seamă,rezultate ale unor sondaje, atitudini şi expuneri deopinii etc. La nivel de exprimare scrisă, funcţionariiinstruiţi trebuie să poată prelucra şi prezenta înscris o informaţie de o manieră organizată şi ierarhizată,să o poată reformula, individualizând-o şi adaptând-ola situaţie, să expună în scris diferite subiectepe diverse domenii specifice administaţiei publice:scrisori oficiale, corespondenţă electronică, acte regulamentare,informaţii de serviciu, rapoarte de totalizaresau de intenţie, note de sinteză etc.În contextul realităţilor şi fenomenelor de consolidareeuropeană şi a iniţiativelor de aderare la UE,Guvernul Republicii Moldova trebuie să procedezela examinarea unor noi forme şi modalităţi de prestarea serviciilor de formare lingvistică specializatăîn franceză a angajaţilor din funcţia publică. În urmaacestor acţiuni urmează să fie elaborată o nouă po-

Administrarea Instruirea funcţionarilor publică: teorie publici: şi practică strategii şi tehnologii noi81litică lingvistică, mecanism care ar asigura, pe scarănaţională, o formare lingvistică în franceză specială,de înaltă calitate şi eficientă, care ar răspunde provocărilorşi exigenţelor actuale şi ar asigura capacitateade adaptare la necesităţile de viitor ale funcţieipublice. Elementele principale ale acestui mecanismpot fi următoarele :- o nouă viziune în prestarea serviciilor de formareîn franceza de specialitate a funcţionarilor publici;- un studiu al eficacităţii actuale al acestui sistemde formare lingvistică în franceză a funcţionarilor;- pregătirea unor planuri de tranziţie şi activităţinecesare.Menţionăm că noua politică lingvistică nu trebuiesă se limiteze doar la:- o elementară evaluare a stării actuale de formarelingvistică în funcţia publică şi nici la o analizăistorică a experienţei anterioare, chiar dacă eadetermină, marchează realitatea ultimilor 20 de anide suveranitate şi independenţă a statului nostru şiar putea servi drept punct de plecare în proiectareaunor activităţi de viitor;- un raport asupra rezultatelor unui sondaj, realizatîn cadrul funcţiei publice, dat fiind că opiniilefuncţionarilor intervievaţi pot fi extrem de diferitevis-à-vis de acţiunile care trebuie întreprinse întrususţinerea şi promovarea noii politici de formarelingvistică în franceză;- un document oficial, mai mult de natură formală,asupra cunoaşterii şi utilizării eventuale sau dupăcaz a limbii franceze în cadrul funcţiei publice moldoveneşti.Noua politică trebuie să propună cu claritate oviziune pozitivă asupra formării lingvistice în francezăa funcţionarilor publici, care s-ar înrădăcinatemerar în realităţile şi exeperienţele deja existenteîn statul nostru şi care ar servi drept bază credibilăde constituire a unor acţiuni de viitor. În fază incipientă,unele aspecte sau componente ale noii politicilingvistice ar putea avea, în aparenţă, un caracterprovocator, ţinând cont de caracteristicile de mentalitateşi comportament atitudinal al multor funcţionaripublici moldoveni. E o reacţie inevitabilă, dare necesar, în speţă, de depăşit cadrul tradiţional alsistemelor şi practicilor noastre în vigoare, păstrând,în acelaşi timp, vocaţia şi valorile sistemului administrativnațional. Noua politică lingvistică are menireade a fortifica viziunea ţării asupra respectării, învăţăriişi utilizării limbii franceze, ca limbă de comunicareinternaţională, de către angajaţii funcţiei publice. Înplus, acest obiectiv nu presupune doar concentrareaunor elemente sau competenţe de ordin tehnic, utilizateaccidental, ci încurajarea unei prezenţe adevăratea limbii franceze în funcţionarea eficientă a instituţiilorpublice ale statului nostru, în mod specialpe plan extern.Formarea lingvistică în franceză necesită onouă abordare fondată pe unele carcteristici:- constituirea unui regim legislativ şi determinareaunui echilibru echitabil între responsabilităţilefuncţiei publice şi ale funcţionarilorangajaţi;- supleţe şi raţionalitate în modul de abordarea instruirii şi perfecţionării funcţionarilor;- angajare plenară a funcţionarilor şi a instituţiilorpublice de orice nivel întru promovarealimbii franceze în cadrul funcţiei publice;- integrarea efectivă a formării lingvistice înfranceză în procesele generale de instruire şi perfecţionareprofesională;- angajamente politice privind realizareapractică a formării lingvistice în franceză în cadrulfuncţiei publice şi poziţionarea responsabilizatăa organelor de resort pentru realizareaefectivă a acestor angajamente în domeniul serviciuluipublic.Actualmente, nu există nici o îndoială că în RepublicaMoldova, în cadrul funcţiei publice, limba francezănu are realmente recunoscut statutul de limbăde uz internaţional, care trebuie învăţată şi vorbită.Acest fapt scoate în relief elementul de insuficienţăa acestor activităţi de formare lingvistică în francezăa funcţionarilor publici. Formarea lingvistică în francezăpentru funcţia publică, în modul accidental şifragmentar în care s-a produs până acum, este totalmenteineficientă, nu a atins niciun scop esenţialşi, mai mult, nici nu a creat condiţii favorabile, dinconsiderente de necesitate şi obligativitate, pentrustudierea limbii franceze de către angajaţii administraţiilorpublice centrale şi locale. Este regretabil faptulcă, pe parcursul celor două decenii de independenţă,guvernele Republicii Moldova nu au făcut investiţiilenecesare în formarea lingvistică în francezăa funcţionarilor publici, care este totuşi unul dintreelementele principale în procesul de materializareefectivă a iniţiativelor de eurointegrare. E vorba de odiscrepanţă sensibilă dintre obiectivele ostentatoriiale formării lingvistice în franceză a funcţionarilor şirealitatea rezultatelor, care reprezintă, de fapt, unadintre caracteristicile cele mai manifeste şi mai puţinavantajoase ale situaţiei lingvistice generale dincadrul funcţiei publice moldoveneşti. Sistemul deformare lingvistică în franceză pentru angajaţii publicinu funcţionează din simplul motiv că nu existăca şi concepţie organizată şi complexă, recunoscutăşi legiferată. Mai există o deficienţă de menţionat. Evorba de discrepanţa între obiectivele fixate într-unproces de formare şi viziunea unor funcţionari asu-

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 82pra formării lingvistice şi dezvoltării competenţelorcomunicative în franceză. În loc să considere dezvoltareacompetenţelor în franceză un element esenţialal eficacităţii lor şi al propriei perfecţionări profesionale,ei pun accentul pe căutarea unor forme mailejere şi mai superficiale de susţinere a probelor deevaluare, de parcă ar fi vorba de un obstacol, caretrebuie, pur şi simplu, depăşit. Lipsa de implicarepersonală în ameliorarea reală a competenţelor decomunicare în franceză nu poate fi explicată decâtprin prezenţa sentimentului de angoasă (de altfel,des întâlnit), senzaţie de inferioritate, inculturăvoalată de un comportament emfatic (în special,funcţionarii cu posturi înalte), incapacitate de efortintelectual sau, pur şi simplu, nedorinţa elementarăa multor dintre ei. Prin urmare, administraţia publicădin Moldova are încă multă cale de parcurs până aajunge cu adevărat la o condiţie validă de utilizare alimbii franceze în cadrul sectorului public întru pregătireaunor noi generaţii de angajaţi pentru perspectivamulticulturală de viitor.Astăzi, funcţia publică din ţară suportă modificăride generaţii, care sunt însoţite de propriile provocărişi de necesitatea stringentă de cunoaştere a limbilorstrăine. Bunăoară, angajaţii nou-veniţi au, de regulă,nişte competenţe particulare, obişnuiesc să utilizezeîn activităţile lor tehnologii noi, care n-au fost anterioraplicate pe scară largă în domeniul gestiuniistatale. Mulţi dintre tineri vorbesc limba franceză decultură generală. Însă acest val al schimbării este,deocamdată, modest, iar calitatea abilităţilor de comunicarespecializată în franceză este insuficientă.În ultimă instanţă, generaţia tânără de funcţionariacceptă mai uşor exigenţa cunoaşterii funcţionale alimbii franceze de specialitate. Situaţia actuală şi importanţalimbii franceze în mediul lucrativ al funcţieipublice este departe de a fi performant, iar formarealingvistică în franceză a tuturor generaţiilor de funcţionaripublici din Republica Moldova, practic, nu seproduce.În context, este necesar de a modifica realităţilede instruire şi perfecţionare a funcţionarilor publiciîn limba franceză, la nivel de:- concepţie la nivel de stat;- efectivitate în organizare;- calitate în formare;- recrutare de formatori de performanţă dinţară şi de peste hotare;- mentalitate a instruiţilor;- testări şi evaluări specifice a competenţelor.Esenţa activităţilor de formare în franceză a angajaţilorfuncţiei publice, demonstrează faptul căsistemul actual de instruire şi perfecţionare în francezăa personalului din serviciul public al ţării esteunul inefectiv, formal, conservator, care nu ţine contde necesităţile existente cu adevărat şi cu metodede evaluare stresante. Sistemul actual de formareîn franceză nu are realmente un scop bine definit,abordează conţinuturi curriculare de o manieră accidentală,face uz de metode de evaluare inadecvate.În plus, există ideea conform căreia dacă un sistemde formare poate să supună un om matur, serios, cufuncţie înaltă pe care o ocupă, cu experienţă, funcţionarpublic cu responsabilitate mare unui test,examen sau altă formă de evaluare, atunci în acestsistem de formare e ceva anormal.Nivelul de cunoaştere a limbii franceze constituiesubiectul de discuţie şi de discordie al multorfuncţionari, care au atitudini diferite faţă de normeleşi aşteptările impuse de rigorile curriculare standardizate.Unii, de exemplu, referindu-se la nivelul B, leconsideră exagerate şi greu de dobândit la vârstalor avansată şi sunt de părerea, eronată evident, căpentru activităţile în domeniul lor ar fi suficient săcunoască doar câteva fraze de politeţe ori de salut.De regulă, aceşti funcţionari frecventează cursurilede formare în franceză de o manieră strict formală,iar evaluarea se transformă într-o procedură de scurtăumilinţă, dar necesară pentru a obţine (!) o notăfoarte bună, certificatul ori diploma de studii multrâvnită. În mod normal, aceşti reprezentanţi ai serviciuluipublic nu au cunoştinţe adecvate şi necesarepentru a realiza o comunicare calitativă în franceză.Totuşi, aceste atitudini singulare ne obligă să încercămsă depistăm insuficienţele sistemului nostru deformare în franceză, de la mentalitate la concepţie şide la evaluare la rezultate autentice. Problema carese pune realmente e de a şti ce ar trebui, în mod rezonabil,să oferim funcţionarilor publici instruiţi şi ceputem aştepta de la ei într-un final.În urma unui studiu realizat în cadrul Academieide Administrare Publică, cu 457 funcţionari supuşiformării lingvistice în franceză, s-a constatat că:- circa 55% dintre funcţionarii instruiţi ar rămânesatisfăcuţi dacă, în urma activităţilor de formarelingvistică în franceză, ar putea citi un text de specialitate,chiar şi cu greşeli, şi ar mai putea să se exprimeoral, chiar şi de o manieră imperfectă;- circa 35% din funcţionarii instruiţi ar fi satisfăcuţidacă ar avea doar nişte capacităţi de comunicarepasive sau receptive, în cazul în care ar apărea asemeneanecesitate în cadrul unui contact cu lumeafrancofonă;- doar 10% din funcţionarii intervievaţi sunt depărerea că abilităţile de comunicare scrisă şi oralăîn franceză ale unui funcţionar public trebuie să fieperformante şi de calitate.Menţionăm că acest sondaj a fost realizat pe

Administrarea Instruirea funcţionarilor publică: teorie publici: şi practică strategii şi tehnologii noi83parcursul anilor 2005-2010, cu un număr total de457 funcţionari publici instruiţi de toate niveluriledin administraţiile publice centrală şi locală din RepublicaMoldova, care au avut cursuri de limbă francezăaplicată la specialităţile: administrare publică,management public şi relaţii internaţionale. Rezultateleacestui sondaj par pentru început, paradoxale,din momentul în care toţi funcţionarii supuşiacestui sondaj au declarat cu claritate şi discernământcă realităţile zilelor de astăzi impun necesitateastringentă de a cunoaşte obligatoriu (!) o limbăstrăină. Rezultatul obţinut ne determină să credemcă angajaţii serviciului public din ţara noastră auconştientizat acest lucru doar la nivel formal, iar situaţiacare s-a creat se datorează lipsei unui cadrulegislativ adecvat, prin care s-ar impune condiţia deobligativitate în atare caz. Aceste probleme trebuiesă fie în vizorul Guvernului Republicii Moldova, înmomentul în care se va proceda la o nouă abordarea concepţiei privind formarea lingvistică în francezăa funcţionarilor publici. Considerăm că puncteleesenţiale ale noilor abordări ar trebui să ţină contde faptul că:- formarea lingvistică în franceză poate fijustificată doar, dacă are efecte practice în activităţilede comunicare ale funcţionarilor şi vin săfortifice calitatea serviciului public;- rezultatele formării în franceză vor fi aproapenule, dacă funcţionarii implicaţi în acesteactivităţi de instruire nu se vor angaja plenar înperfecţionarea propriilor abilităţi de comunicareîn franceză ;- finalităţile activităţilor de formare în francezăvor fi derizorii, dacă această politică nouă nuva fi susţinută şi pusă în aplicare pe scară largă,la nivel de stat.Vorbind despre susţinerea de către stat a formăriilingvistice în franceză, menţionăm că, din discuţiilecu funcţionarii publici chestionaţi, s-a depistatideea, de mai multe ori expusă, că posibilitatea dea studia franceza depinde mult şi de comportamentulşi atitudinea conducătorilor autorităţilor şi instituţiilorpublice, care deleagă la studii funcţionariiselectaţi, pentru o perioadă de timp determinată,conform unei decizii speciale a Guvernului. Însă, dinpăcate, această decizie guvernamentală este unaformală şi nerespectată chiar de aceşti conducători,care deseori penalizează sau ameninţă cu disponibilizareadin funcţie, pentru nereuşită în realizareavolumului de lucru exact pe această perioadă, subalterniiimplicaţi în procesul de instruire, considerându-lneimportant în raport cu problemele de care seocupă autoritatea sau instituţia publică pe care oconduce. În mod normal, funcţionarii subalterni vorreacţiona la obiecţiile şefilor în detrimentul calităţiistudiilor. Prin urmare, leadership-ul este un factordeosebit de important în definirea abordărilor statale,din momentul în care este vorba de o relansarea procesului de formare lingvistică în franceză în domeniulfuncţiei publice.BIBLIOGRAFIE1. Cadrul European Comun de Referinţă pentru Limbi. Strasbourg: Comitetul Director pentru Educaţie,2003.2. Hиконова С. М. Английский язык в начальных классах. Москва: Просвещение, 1964.3. Macavei E. Pedagogie: Teoria educaţiei, Bucureşti: Aramis Print, 2001.4. Popescu D. Arta de a comunica. Bucureşti: Ed. Ştiinţifică, 1998.5. Victoria Moldovan, Liana Pop, Lucia Unicaru, Nivel prag pentru învăţarea limbii române ca limbăstrăină, Politici lingvistice, Strasbourg, Council of Europe Publishing, Editions du Сonseil de l’Europe,2002.6. La francopolyphonie: langues et identité, André Lewin. De Dieu à Difou diversité culturelle, multipolaritéet francophonie, p. 8, 361 p., Colloque international/Colocviu international, Chişinău, ULIM, 23-24 mars 2007.7. Redactor-Pierre Morel, Université Libre Internationale de Moldova, Institut de Recherches philologiqueset interculturelles, ULI M, Colloque international, Alliance française de Moldova, Canada, AUF,Chişinău, 23-24 mars, 2007.8. Grigoriţă M. Predarea şi învăţarea limbilor străine. Bucureşti: E.D.P.,1995.9. Widdowson H. G. Teaching Language as Communication. New York: Oxford University Press, 2008.10. Рогова Г. В. Методика обучения английскому языку (на английском языке). Москва:Просвещение, 1983.11. Гальскова Н. Д. Современная методика обучения иностранным языкам. Пособие дляучителя. Москва: Аркти, 2004.Prezentat: 13 septembrie 2011.E-mail: vlad.cantir@mail.ru

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 84Raportul dintre motivare și performanță în muncăși tehnologiile informaționaleNadejda VACAROV,lector superior, Catedra sociologie,Universitatea de Stat din Moldova“Nu există pedeapsă mai greadecât munca inutilă şi lipsită desperanţă.”Albert CAMUSSUMMARYMotivation is one of the most important driving force by which we achieve our goals. Is said to be complexand multilateral in so many ways, but it’s crucial especially in the work environment. This article refersto human motivation in its many aspects in the organizational environment. According to various theories,motivation may be rooted in a basic need to minimize stress, inefficiency and to promote, support results andwell being among the employeesÎn contextul actual al unei economii bazate pe cunoştinţe,odată cu conştientizarea faptului că resurseleumane constituie cel mai important capital pentru oriceoganizaţie, raportul dintre motivare şi performanţăîn muncă şi tehnologiile informaţionale a devenit unsubiect de maxim interes pentru toate autoritățile publiceşi companiile orientate spre succes.Deşi din punct de vedere conceptual termenul demotivaţie este simplu şi clar, bazându-se, în esenţă,pe modul în care indivizii sunt trataţi şi pe sentimentelepe care le au faţă de munca lor, realitatea organizaţionalădemonstrează că nu este deloc uşor să segăsească mijloacele optime de motivare a angajaţilorsau de a-i menţine motivaţi. Mai mult, între motivare şidemotivare există o linie foarte subţire, ceea ce-i poateimprima performanţei un caracter fluctuant. Complexitateaproblemei motivaţionale s-a tradus şi prinelaborarea de către diferiţi specialişti a unor definiţii,care, însă, prezintă anumite limite. De exemplu, DicţionarulLarousse oferă următoarea definiţie, dar care esteaproximativă: „Ansamblul motivelor care explică un act”.„Prin motivaţii desemnăm acele elemente, formaleşi informale, de natură economică şi moral-spirituale, pecare proprietarii şi managerii le administrează salariaţilororganizaţiei satisfăcându-le anumite necesităţi individualeşi de grup, pentru a-i determina ca, prin atitudinile,eforturile, deciziile, acţiunile şi comportamentele lorsă contribuie la desfăşurarea activităţilor şi îndeplinireaobiectivelor organizaţiei.” 1Această definiţie reliefează faptul că elementulcentral al motivaţiei îl reprezintă salariatul instituţiei,iar rezultatul urmărit este realizarea de către angajaţia obiectivelor organizaţionale, din proprie iniţiativă,prin determinarea acestora de către manageri, stimulându-lecomportamentul necesar.De asemenea, motivaţia are diferite sensuri dintrecare cele mai importante sunt:- din punct de vedere economic, motivaţia reprezintăansamblul factorilor ce determină comportamentulunui agent economic;- din punct de vedere psihologic, motivaţia constituieacţiunea forţelor conştiente şi inconştiente, caredetermină comportamentul individului;- din punctul de vedere al producătorului informaţieişi al utilizatorului acesteia motivaţia reprezintăansamblul factorilor tehnologici ce determină utilizareatehnologiilor moderne (cine e mai instruit în TI,dispune de mai multă informaţie şi e mai motivat săse realizeze).Factorii tehnologici în perioada pe care o parcurgemşi, cel puţin, în cea imediat următoare, resurseletradiţionale ale afacerilor – oameni, maşini, materiale,bani – se completează cu cea de-a cincea resursă –tehnologiile informaţionale. Având în vedere rapiditateacu care se dezvoltă piaţa tehnologiilor informaţionalepe plan mondial şi naţional, precum şi facilităţilepe care le oferă în dezvoltarea activităţilor umane, estenecesară analiza acestor factori din perspectiva priorităţilorîn motivaţie.Una dintre teoriile intens dezbătute este teoria instrumentalităţii,conform căreia singura motivaţie a salariaţilorunei organizaţii o reprezintă salariul: ”Este im-

Administrarea Instruirea funcţionarilor publică: teorie publici: şi practică strategii şi tehnologii noi85posibil să-i determini pe muncitori să depună un efortmai mare decât efortul mediu al celor din jurul lor, cuexcepţia cazului în care le asiguri o majorare substanţialăşi permanentă a salariului.” Scopul angajaţilor estemaximalizarea câştigurilor. De aceea, pentru a-şi motivasubordonaţii, este suficient ca managerii să majoreze,nu în mod semnificativ, salariul. Se anulează întotalitate existenţa altor motivaţii ale salariaţilor, deciputem vorbi de unidimensionalitatea acestei teorii. Deaici decurge şi lipsa ei de realism şi ineficienţa aplicării.Deşi prezintă limite majore, are totuşi o rezonanţă şi înprezent, existând companii care consideră că prin motivareade acest fel se obţin rezultatele dorite, neluândîn calcul şi alte elemente.Această teorie în societatea informaţională se respinge,se demonstrează că salariaţii nu muncesc doarpentru bani, pentru aceştia, de o importanţă majorăsunt şi relaţiile interindividuale la locul de muncă şi cooperarea.De aceea, se consideră necesare motivaţiilecare sunt corelate cu dezvoltarea sentimentului deapartenenţă, eficientizarea comunicării verticale şiaccentuarea interesului faţă de muncă, nu în ultimulrând prin utilizarea TI în comparaţie cu salariul obţinut.Utilizarea principalelor tehnologii informaţionale,precum Internet-ul şi diversele sale aplicaţii (Intranet,Extranet, poşta electronică, e-marketingul, e-learing,comerţul electronic ş. a.), recunoaşterea optică a caracterelor,utilizarea bancomatelor, intalnirile virtualeconduc instituţiile statale şi publice spre modernitate,instituţia modernă işi desfăşoară activitatea într-unmediu global informatizat, deci şi motivaţia trebuie săaibă alt aspect şi legătură reciprocă cu modernizareasocietăţii.Concluzia făcută de savanţi este: trebuie satisfăcutemai întâi nevoile de bază, care sunt limitate: salariulminim, condiţiile de muncă acceptabile şi siguranţaresimţită în cadrul organizaţiei şi la nivelul postului,înainte de a motiva individul la un nivel superior, să tindăla anumite scopuri argumentate.Multe dintre motivaţiile umane deviază de la raţionalitate,însă nu trebuie pierdut din vedere faptul căexistă şi motivaţii care sunt inaccesibile conştientului.Acest lucru se întâmplă deoarece de-a lungul experienţeiindivizilor în procesul de maturizare, emoţiileplăcute sunt ataşate unor acţiuni şi evenimente specifice.Pentru a înţelege în profunzime aceste specificităţi,este necesară realizarea unei clasificări a motivaţiilor,luând în considerare însă faptul că fiecare persoanăeste diferită, de aceea şi sistemul de motivaţii esteparticularizat în funcţie de caracteristicile, valorile,experienţa şi aşteptările fiecăruia.Principalele tipuri de motivaţii sunt: 3- motivaţii economice şi profesionale („omul economic”);- motivaţii sociale ( „omul social”);- motivaţii legate de autorealizare („omul care serealizează”);- motivaţii complexe („omul psihologic”);- motivaţii de mobilizare, implicare („omul participativ”).În cadrul motivaţiilor economice şi profesionalese includ: salariul, remuneraţiile angajaţilor, condiţiilede muncă şi existenţa corelaţiei dintre competenţelesalariaţilor şi cerinţele postului, care ar corespundestandardelor şi necesităţilor societăţii.Motivaţiile sociale se referă la necesitatea existenţeisentimentului de apartenenţă la grup, a unorrelaţii de muncă, atât formale, cât şi informale. Celeformale sunt generate de structura ierarhică a organizaţiei.De aici reiese importanţa grupurilor din cadrulcompaniilor şi necesitatea conducerii lor de către persoanecu abilităţi şi cunoştinţe în acest sens. Analizagrupurilor determină obţinerea de informaţii cu privirela climatul organizaţiilor.Motivaţiile legate de autorealizarea individuluisunt că salariaţii au capacitatea să îndeplineascăresponsabilităţile postului şi chiar să aibă iniţiativăsă-şi asume unele suplimentare. De aceea, rezultă că„din punctul de vedere al conducerii unei organizaţii,motivaţia salariaţilor este maximă atunci când fiecareangajat are stabilit un set de obiective individuale şidispune de independenţă psihologică.Motivaţiile complexe sunt cele care iau în considerareierarhia motivaţională individuală, corelată custadiile psihologice ale persoanelor. Cercetările nu audescoperit cum sunt ierarhizate motivaţiile individuale.De aceea este dificil să se combine diferitele informaţiidespre experienţa anterioară a unei persoanepentru a anticipa care motivaţii vor predomina. Însăeste cert că acestea se schimbă în timp, în special înanii de dezvoltare a maturităţii.Motivaţiile de mobilizare sunt cele care se referăla salariaţii care lucrează în organizaţii cu performanţecrescute. Angajaţii au foarte dezvoltat sentimentulapartenenţei la companie, rezultatele acesteia fiindconsiderate rezultate personale, de aici reiese rolulimportant pe care resursele umane îl au în realizareaobiectivelor organizaţionale. Datorită afectivităţii faţăde companie se generează implicarea în muncă şi dorinţade a obţine performanţa.Pentru a obţine o motivare superioară şi implicareasalariaţilor în activităţile organizaţiei se apeleazăla managementul participativ. Acest tip de managementpresupune descentralizarea activităţii organizaţieişi creşterea rolului salariaţilor de pe diferite niveluriierarhice în realizarea obiectivelor organizaţionale,

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 86implicarea sporită a acestora şi crearea unor interdependenţeîn vederea obţinerii unor rezultate superioare.Deciziile cu privire la problemele importante aleorganizaţiei şi la resursele umane sunt fundamentateşi aplicate prin analiza şi contribuţia salariaţilor, acestlucru determinând facilitarea procesului decizional.Managementul participativ implică existenţa delegăriişi descentralizării activităţilor. Delegarea presupuneacordarea unor responsabilităţi superioare salariatului,prin extinderea competenţelor sale pentrua rezolva anumite aspecte. Superiorii exercită o formăde control asupra acestuia, evitând însă apariţia unorconstrângeri, tot ei fiind cei care iau o anumită deciziecu privire la aspectul luat în considerare. Aceasta nuatrage schimbări majore în structura organizaţiei, însăeste o sursă motivatoare pentru angajaţi, care astfel sesimt importanţi şi au ocazia să înveţe, să deprindă noiabilităţi şi competenţe.Descentralizarea presupune schimbări structuralemajore, prin „creşterea autonomiei unităţilor dincomponenţa unei organizaţii.” 4 Implicaţia care rezultăeste creşterea responsabilităţii diferitelor structuriierarhice, realizându-se, totodată, o implicare superioarăa angajaţilor în fundamentarea şi aplicarea deciziilor.Un efect favorabil este scăderea rezistenţei laschimbări prin participarea angajaţilor la desfăşurareaprocesului decizional. De asemenea, sentimentulde apartenenţă şi ataşamentul resurselor umane faţăde companie creşte. Ca şi delegarea, descentralizareagenerează personalului sentimentul de importanţă aacestora pentru angajator. Principala limită a acesteiaeste datorată comunicării; dacă fluxul ascendent deinformaţii nu se poate asigura la un nivel eficient şi întimp real, performanţele organizaţiei pot fi afectate.Există mai multe metode participative utilizate decătre companiile performante pentru motivarea salariaţilorşi implicarea sporită a acestora în viaţa organizaţiei,prezentate în continuare.Managementul de contact, care aşa cum sugereazănumele, se referă la realizarea unui contact zilnicîntre manageri şi subordonaţii săi, cel puţin o dată pezi, pentru a comunica cu aceştia.Grupele de planificare produs sunt utilizate pentrua dezvolta idei noi, produse noi, de către anumiteechipe organizate dintre membrii companiei care seîntâlnesc trimestrial. Proiectul este condus de un şefde produs, iar echipa are în componenţă şi un specialistîn marketing, precum şi alţi manageri de nivelsuperior. Pentru eficientizarea proiectului trebuie respectateanumite cerinţe, cu privire la timpul necesarstudierii ideilor şi punerii în practică a acestora, cât şila cercetările de piaţă.Managementul prin structuri autonome, carese utilizează pentru a evita birocraţia din marile companii,ce duc la întârzieri mari în realizarea de proiecteşi au la bază identificarea unei oportunităţi economice,ce se urmăreşte a fi valorificată de către o echipăautonomă din cadrul organizaţiei, coordonată de unşef de proiect şi mai mulţi specialişti. Având stabiliteanumite obiective şi fiind stimulată de obţinerea unorrecompense superioare în cazul reuşitei, echipa se remarcăprin dinamism şi inovare.Echipele de „veghe” strategică sunt formate dinmembrii unei organizaţii, care urmăresc evoluţia pepiaţă a principalilor concurenţi şi a acţiunilor acestora,pentru a armoniza deciziile strategice ale companieiîn cauză, în funcţie de comportamentul concurenţilor.Eficienţa acestor echipe este dată de calitatea relaţiilorpe care aceştia le creează pe piaţă, pentru a obţine informaţiilenecesare.Echipele de „veghe” tehnologică sunt acele echipeformate pe baza voluntariatului, care au ca obiectividentificarea principalelor progrese şi noi tehnologiide o importanţă majoră pentru organizaţie.Grupurile interîntreprinderi au în vedere importanţanetworkingului pentru companie, a stabilirii unorrelaţii ce pot fi surse de avantaj competitiv pentruorganizaţie. Grupurile interîntreprinderi sunt formatedin salariaţii mai multor organizaţii care conlucreazăpentru realizarea unor proiecte comune.Echipele ad-hoc sunt formate din salariaţii uneiîntreprinderi, pe baza voluntariatului, cu scopul rezolvăriiunor probleme urgente, în timp util. Realizareaacestui lucru presupune obţinerea unor recompensestimulative pentru angajaţi.În concluzie, putem afirma că, în cazul apariţieide probleme în domeniul motivaţiei, sarcina manageruluiva fi dificilă, dar provocatoare. Managerului îiva fi greu să identifice natura problemelor ce apar camai apoi să le rezolve, datorită caracterului complex alcomportamentului individual. Astfel, motivaţia devineun element foarte important în cadrul companiei datorităfaptului că este un factor principal ce stă la bazaperformanţei.De la mediocritate la performanţă este doar unpas, pe care angajaţii unei companii îl fac sau nu înfuncţie de motivaţia pe care o resimt. Această decizieare un impact major asupra valorii unei companii carecreşte prin angajaţii săi, aceştia fiind cel mai importantcapital.Motivaţia bazată pe exemple. a) IT, performanţămotivare şi contabilitateTehnologiile informaţionale joacă un rol vital în realizareaactivităţii tuturor organizaţiilor, orientate atâtspre obţinerea de profit, cât şi spre activităţi nonprofit.Contabilii profesioniştii trebuie să utilizeze pe scară

Administrarea Instruirea funcţionarilor publică: teorie publici: şi practică strategii şi tehnologii noi87largă variatele tipuri ale tehnologiilor informaţionale.Ei trebuie să joace un rol activ din organizarea, avizareaşi evaluarea procedurilor de adaptare, dezvoltareşi utilizare a tehnologiilor informaţionale de către organizaţiide toate tipurile şi mărimile. Societatea contemporanăaşteaptă ca şi contabilii să dobândeascănivelul cerut de competenţă, pentru a efectua acesteservicii ei au o arie diversă de acţiune, activând în industrieşi comerţ, ca liber-profesionişti sau în sectorulpublic. În această arie ei îşi asumă diferite roluri, precumacela de manager financiar, de membru al echipeicare gestionează sistemul de producere a informaţiilorfinanciare, de auditor intern, auditor extern sau expertcontabil. Tehnologiile informaţionale afectează modurileîn care organizaţiile sunt structurate, conduse şi işidesfăşoară activitatea şi, ca urmare, sunt în măsură săschimbe natura şi aspectul financiar al activităţii instituţiilor.Tehnologiile informaţionale modifică mediulcompetitiv la care participă contabilii. De aceea ei suntchemaţi să participe la procesele de creare a informaţiilorunui sistem informaţional.Un contabil bine instruit la capitolul TI este un profesionistcare dispune de o motivaţie mult mai marede a fi angajat, de a pretinde la un salariu decent. Recunoaştemsau nu, profesia de contabil nu era iubită,fapt pentru care şi imaginea ei se afla uneori în suferinţă,din simplul fapt că sutele de documente, acte,mape, înşirate pe masa unui contabil, te duceau lagândul că e un neordonat, încet în muncă şi suspect.Astăzi contabilul, utilizând TI pare un alt om, pentru căla ziua de azi se adeveresc cuvintele lui Göethe, „contabilitateaeste una dintre cele mai ingenioase creaţii”.b) TI, performanţă motivare şi statistică. Astăzie greu de imaginat activitatea unui departament,birou de statistică fără utilizarea tehnologiilorinformaționale, profesionistul statist-analist este căutatpe piaţa muncii, pe când câţiva ani în urmă deaşa specialitate puţin ce se cunoştea. Motivaţia uneiasemenea meserii se datoreşte iarăşi tehnologiilor informaţionale.c) TI, performanţă motivare şi bibliotecă. Motivaţiaunui bibliotecar este stâns legată de utilizareatehnologiilor informaţionale, modalităţile de căutarea informaţiei pot fi tradiţionale sau electronice – depindede abilităţile bibliotecarului profesionist. Astăzimai rar vezi un bibliotecar care îndeplineşte o cartelăde împrumut a cărţii, azi este văzut în faţa calculatorului,utilizând softul pentru bibliotecă, căutarea unuidocument, a unei cărţi în biblioteca locală sau în ceapartajată.d) TI, performanţă motivare şi jurisprudenţa. Tehnologiileinformaţionale trebuie să constituie una dintrestrategiile prioritare menite să releveze şi să împiedicefenomenul economie subterană şi spălarea banilor.Ipoteza că, actualmente, organele de drept aplică metodeînvechite de constatare a informaţiei ce vizeazăcomiterea unor fapte infracţionale ce formează economiasubterană. În context, şi motivaţia profesioniştilordin domeniu, de a utiliza tehnologii informaţionale arduce la combaterea unor evaziuni sau fraude fiscale.Aceasta este posibil de aplicat la nivelul ţării în ansamblu,graţie computerizării şi electronizării calculelor.TI, performanţă, motivaţie şi .... Această listă poatefi prelungită.Raportul dintre motivare şi performanţă în muncăşi tehnologiile informaţionale ţine de dezvoltarea uneiţări, de elaborarea şi punerea în aplicare a unei strategiiTI generală şi dinamică, adaptată următoarelorpriorităţi :- sisteme de informaţii interne, care vin în sprijinulactivităţilor Comisiei, în parteneriat cu celelaltedirecţii generale şi servicii – mai ales în domenii precumgestiunea documentelor, gestiunea financiară,planificare şi raportare, resurse umane;- o infrastructură informatică şi de telecomunicaţiisigură, fiabilă şi performantă la nivelul statal,pentru a sprijini activităţile instituţiei şi facilita punereaîn aplicare a proiectului e-Comisie 5 ;- servicii de consultanţă pentru a promova celemai bune practici în aplicarea noilor tehnologii TI;- servicii logistice şi contractuale pentru a asiguraachiziţionarea şi utilizarea eficientă şi la costuriavantajoase a produselor şi serviciilor.BIBLIOGRAFIE1. Boceanu C. - Managementul performanţelor personalului, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2009.2. Nicolescu O., Verboncu I.- Fundamentele managementului organizaţiei, Editura Universitară, Bucureşti,2008.3. Deaconu A., Podgoreanu S. - Factorul uman şi performanţele organizaţiei, Editura ASE, Bucureşti, 20044. Internet, http://it-moldova.md/ro/tic-in-moldova.5e-Comisie: Comisia Europeană în aplicarea politicilor UE de administraţie publică electronică.Prezentat: 9 septembrie 2011E-mail: vnt15@yahoo.com

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 88Relaţiiinternaţionaleşi integrare europeană

Administrarea Relaţii internaţionale publică: şi teorie integrare şi practică europeană89INTERVIURI„Cred în viitorul european al Republicii Moldova”Interviul ministrului afacerilor externe şi integrării europene al Republicii Moldova,Iurie LEANCĂ, pentru postul de radio “Europa Libera”Iurie LEANCĂ: Eu cred că UE va supravieţui, iarrelaţia Moldovei cu UE e în funcţie de capacitateanoastră de a fi guvernabili. Moldova a pierdut multtimp, dar, cel puţin, a reuşit să ajungă la un consensnaţional, anume că vrea să se integreze în UE. Numaică întârzierea startului ar putea fi costisitoare.Din păcate, am reuşit puţin în sensul creăriiunui stat viabil şi ancorat într-un sistem de repereeconomice, politice şi de securitate în această perioadă.Şi, în sfârşit, iată, după 20 de ani de mişcăridese ori foarte haotice, lipsite de coerenţă, lipsitede înţelegere profundă a ceea ce înseamnă acestinteres naţional, iată după 20 de ani se pare căexistă o înţelegere consensuală a elitelor politicedin Republica Moldova, dar şi sprijinite masiv decetăţeni că obiectivul prioritar este integrarea înUniunea Europeană.Transformarea Republicii Moldova într-un stateligibil se va realiza în momentul în care vom deveniţară candidat şi în mişcarea pe acest parcurs.Care sunt şansele de realizare a acestui obiectiv?Bineînţeles că acum este mult mai complicat. CăŢările Baltice, ţările Europei Centrale au reuşit săobţină această perspectivă clară şi s-au mişcat.Însă este mult mai dificil astăzi pentru că vedemprocese mult mai complicate în interiorul UniuniiEuropene.„Europa Liberă”: Există voci care pun la îndoialădacă e nevoie de această eurointegraresau nu, ţinând cont de situaţia creată în interiorulUE.I. L.: Totuşi, vreau să cred, cu toate problemele,în crearea acestei identităţi tot mai puterniceşi politice, şi valutare, şi economice. Vedeţi, acumvorbim despre crearea unui guvern economicunic, iniţiativa recentă germano-franceză. Deci eucred că Uniunea Europeană va supravieţui. Pe dealtă parte, relaţia noastră cu Uniunea Europeanăva depinde de capacitatea noastră de a demonstracă noi suntem guvernabili, previzibili, că valorilerespective, care înseamnă separarea puterii, careînseamnă respectul pentru drepturile omului, careînseamnă instituţii ale statului, care sunt responsabileîn faţa cetăţeanului, justiţiei.„Europa Liberă”: Problemele interne ar fiprioritatea priorităţilor...I. L.: Şi dacă vom reuşi să menţinem pasul cadenţat,iar, din păcate, în ultimele luni suntem martoriai diminuării procesului de reformare a acestorinstituţii. Cunoaştem despre anumite probleme recente,care au dezgolit lacunele sistemice, corupţiasistemului, care este sistemul nostru judecătoresc,care afectează securitatea statului. Deci aceastădiminuare a ritmurilor, bineînţeles, că ne afecteazăpe noi. Sper că în coaliţie vom avea acum foarterapid o discuţie şi o analiză sinceră şi sper să găsimforţa necesară de a înţelege, care sunt problemeleşi de a găsi soluţii. Dacă vom reuşi să ne mişcămaşa cum ne-am mişcat în 2010, eu sunt destul deoptimist, cu toate aceste probleme din interiorulUniunii Europene, că ceea ce ne-am propus noi– de recunoaştere a eligibilităţii, de obţinere a regimuluifără vize, de construire a acestei zone deliber schimb, - acestea ar urma să ne aducă acolounde vrem noi: transformarea cetăţeanului moldoveanîn cetăţean european. Cred că vom reuşi.„Europa Liberă”: Domnule Leancă, cum respectăRepublica Moldova angajamentele europene?I. L.: În aceşti doi ani am reuşit să extindemcooperarea cu Uniunea Europeană, practic, asupraîntregului spectru de funcţionare a instituţiilorstatului, a activităţii economice, comerciale, îndomeniul conlucrării vamale, în domeniul energeticii,practic, în toate domeniile avem o conlucrare.Aceasta înseamnă şi angajamente pe care nile luăm, fiindcă dacă nu ne luăm anumite angajamente,nu le respectăm, bineînţeles că nu va firăspunsul pozitiv din partea Comisiei Europene.Pe anumite domenii mergem mai bine, cum ar fi,de exemplu, tot ce ţine de pregătirea RepubliciiMoldova pentru a obţine acest regim fără de vize,sau ce ţine de pregătirea pentru a iniţia negocieri

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 90pe marginea obţinerii zonei de liber schimb. Darpe alte domenii, cum ar fi reforma sistemului judecătoresc,cum ar fi reforma instituţiilor de forţă,cum ar fi problema corupţiei, ceea ce ne afecteazăîn ultimă instanţă, trebuie să ne respectăm acesteangajamente. Fiindcă, spun încă o dată, acest angajamenteste în interesul Republicii Moldova şi alcetăţeanului.„Europa Liberă”: Domnule Leancă, totuşiguvernarea se zice că rezistă datorită suportuluifinanciar din partea Uniunii Europene, caree unul consistent, din partea UE şi al altor parteneride dezvoltare. Ar putea să se erodeze relaţiiledintre elitele politice moldoveneşti şi celede la Bruxelles, în cazul în care Moldova nu-şi vaface tema pentru acasă?I. L.: Nu sunt de acord în totalitate că supravieţuimdoar datorită acestei susţineri. Susţinerea dinpartea Uniunii Europene, care s-a bazat pe o relaţiefoarte bună cu FMI-ul şi care a fost unica soluţiede supravieţuire, nefalimentarea statului RepublicaMoldova, într-adevăr, a fost absolut crucială.Lucrurile revin la normalitate, parametrii creşteriieconomice ş.a.m.d. sunt pozitivi. Important estesă menţinem acest ritm şi să reuşim, de exemplu,în domeniul atragerii investiţiilor mult mai mult,fiindcă avem realizări foarte modeste. Accentul încomunicarea noastră cu Uniunea Europeană sepune şi pe alte domenii, nu doar pe susţinerea financiară.Ne dorim să trecem în relaţiile cu UniuneaEuropeană pe fonduri structurale, aşa cum seîntâmplă cu ţările candidate, ajutate să ajungă lanivelul standardului mediu european, începând cusubvenţii în agricultură, terminând cu proiecte socialeşi aşa mai departe. Dar până acolo mai avemmulte lucruri de făcut. În momentul în care nu nevom respecta angajamentele, trebuie să fim conştienţică interesul celor de la Bruxelles, din capitaleleUniunii Europene se va diminua. Deopotrivăcu ţările din Balcanii de Vest, trebuie să venim cuargumente, aşa cum anul 2010 în sensul acesta afost extrem de relevant.„Europa Liberă”: S-a pus vreodată tranşantproblema: ori rămâneţi în orbita FederaţieiRuse, ori faceţi reforme şi veniţi în UE?I. L.: Problema se pune altfel. În moment ceMoldova ştie exact ce vrea, nu vine doar cu declaraţii,dar şi cu tema făcută, ei sunt gata să discutecu noi.„Europa Liberă”: În aceşti 20 de ani clasapolitică de la Chişinău a tot spus că Moldova vamerge acolo unde îi va fi bine. Sau ca şi în proverbulcela: mielul care suge de la două mameo duce foarte bine. Balansarea asta între Vest şiEst, acum Moldova ştie foarte clar unde vrea şide ce trebuie să meargă?I. L.: Cu acest supt de la două vaci am ajuns săfim cea mai săracă ţară din Europa. Cea mai marerealizare din ultima perioadă este că, cel puţin,ştim exact ce ne propunem să realizăm. Şi faptul cănimeni nu mai contestă că obiectivul fundamentalde politică externă, dar şi internă al RepubliciiMoldova este această eurointegrare cred că esteun avantaj.„Europa Liberă”: Nesoluţionarea problemeitransnistrene este un obstacol pe calea progresuluişi reformelor de integrare europeană?I. L.: Nereglementarea conflictului nu este unimpediment. Din contra, am convins parteneriinoştri europeni că integrarea Republicii Moldova,apropierea de aceste standarde, sporeşte nivelulde viaţă în Republica Moldova, pe malul drept,creşterea atractivităţii urmare a acestei apropieriva crea condiţii şi premise suplimentare pentrua găsi soluţii viabile şi durabile pentru conflictultransnistrean.„Europa Liberă”: Dar cum e? Întâi reunificămţara şi după asta o eurointegrăm?I. L.: Să intrăm în faza reală de integrare. Fiindcăacest proces va însemna un angajament foarteputernic din partea autorităţilor de la Chişinău de areforma toate aceste instituţii ale statului, de a construialtă economie. Ceea ce va permite să redămîncrederea cetăţeanului din Republica Moldova căîşi va putea găsi un destin, el şi copiii săi în cadrulRepublicii Moldova. E important să mergem înainte.Într-un an-doi să reuşim să demonstrăm celordin Uniunea Europeană că putem construi acestcaz de succes.„Europa Liberă”: Dar cu acest ritm, pe care-lînregistrează astăzi Republica Moldova, are eadreptul moral să bată în anticamera UE şi să zicăcă am venit să depunem cererea de membruasociat?I. L.: Astăzi încă este devreme să mergem cuaceastă cerere. Nu poţi doar declarativ să vorbeştidespre ataşamentul la principiile şi valorile respective.Trebuie să mai faci ceva. Şi cei din afară ştiuexact că avem probleme.

Administrarea Relaţii internaţionale publică: şi teorie integrare şi practică europeană91„Europa Liberă”: Uneori se zice că demnitariioccidentali ar cunoaşte mai bine situaţiadecât clasa politică de la Chişinău. Dar, haideţi,să vedem totuşi despre şansele de a depune ocerere de membru asociat, cât de mari sunt?I. L.: Nimeni nu contestă europenitatea noastră.De exemplu, sunt bucuros să constat că peaceste segmente care ţin de zona de liber schimb,care ţin de liberalizarea regimului de vize, ne mişcămdestul de bine, în linii mari.„Europa Liberă”: Până la finele anului 2012,moldovenii vor putea să considere că regimulde vize a fost abolit pentru ei?I. L.: Pentru mine acest termen rămâne valabilîn continuare. Semnalele de la Bruxelles sunt, deocamdată,pozitive. Tratarea nediscriminatorie aRepublicii Moldova va crea doar avantaje şi pentruUE, şi pentru noi.„Europa Liberă”: Cum credeţi D-voastră, dece georgienilor le reuşeşte să promoveze reformele,şi moldovenilor mai greu?I. L.: Georgienii, într-adevăr, au reuşit, şi nudoar în domeniul luptei cu corupţia, şi în domeniulpoliţiei, creării unui mediu propice pentru atragereainvestiţiilor.„Europa Liberă”: Ei au spus că vor în NATO.I. L.: În sensul acesta, bineînţeles, că trebuie săevaluăm nu doar ce au reuşit georgienii, dar şi săpreluăm această experienţă. Dar în cazul Georgieiaceastă verticală poate avea şi anumite ramificaţiinegative – când construieşti o verticală a puterii.„Europa Liberă”: Un preşedinte autoritar?I. L.: Eu nu dau calificative. Dar totuşi există şiavantaje. Modelul georgian a servit o sursă de inspiraţie,de exemplu, pentru procesul de reformea Ministerului de Interne de la noi prin aplicarea aceea ce se numeşte politica morcovului şi biciului.Fiindcă doar prin metode de a convinge prin cuvinteş.a.m.d. nu este suficient.„Europa Liberă”: Ce viitor are RepublicaMoldova?I. L.: Eu vreau să cred într-un viitor european alRepublicii Moldova.„Europa Liberă”: Doar european? Sau euroatlantic?I. L.: Vorbim despre un context european. IarEuropa, fără o angajare plenară şi un parteneriateuroatlantic puternic nu va reuşi să răspundă provocărilorcu care se confruntă chiar în preajma sa.Fiindcă criza libiană sau din Tunisia sau din alte ţăriarabe, în mod special, a fost o problemă şi o provocaremasivă pentru Uniunea Europeană. Noi, europenii,suntem aici, în preajma ţărilor respective, şinu SUA. Şi iarăşi fără un parteneriat puternic noi nuvom putea să reuşim. Uitaţi-vă, angajamentul plenaramerican în procesele cu care ne confruntăm.Şi iarăşi, dacă vom reuşi să menţinem acest interesamerican, ba din contra - să-l amplificăm, cred căne va servi şi nouă, şi regiunii în ansamblu.

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 92Costuri și beneficii de integrare aRepublicii Moldova în Uniunea EuropeanăIurie JOSAN,doctor în folozofie, conferenţiar universitar,Academia de Administrare Publicăde pe lângă Preşedintele Republicii MoldovaSOMMAIRELa participation à un groupement intégrationniste détermine une série de transformations d’ampleurvariée au niveau des états paricipants. L’ ampleur de ces transformations varie en fonction de l’intégrationréalisée par le groupement régional et peut prendre la forme des redéfinitions institutionnelles et/ou de contenu/adoptiondes politiques sectorielles. Etant donné le stade avancé d’intégration au niveau de l’UE, lestransformations dans l’adoption des politiques économiques sont évidentes au niveau des états membres.L’adoption des politiques économiques, dans lesquelles le facteur „européen” devient dominant, signifie essentiellementla réduction du degré de liberté, justifié par l’intérêt commun „européen” dans la formulation etl’implémentation des politiques économiques.Cea mai mare parte a eforturilor de analizăa condiţionalităţilor „europene” impuse statelormembre a fost concentrată la nivelul statelormembre ale grupării. Premisa de bază a acestorteorii era aceea că europenizarea constituie unproces care se manifestă exclusiv la nivelul statelormembre ale UE. Recent, având în vedere şi concretizareaeforturilor de extindere a UE 1 , literatura despecialitate a extins sfera de analiză a europenizăriişi la nivelul statelor candidate la UE. Ipotezade analiză este aceea că europenizarea presupuneextinderea modelului european de guvernare economicăcătre statele candidate şi afectează deopotrivăatât statele membre, cât şi statele candidate.Europenizarea afectează atât statele membre, câtşi statele candidate în sensul impunerii unor modele,norme și politici comunitare care implicăredefiniri de substanţă ale politicilor naţionale şiale cadrului instituţional de adoptare şi aplicare aacestora. Instrumentul principal al europenizării,în cazul statelor candidate, este cel al condiţionalităţiloreuropene impuse pentru aderarea la UE,aceste condiţionalităţi fiind vizibile, în primul rând,sub forma criteriilor de aderare.Condiţionalităţile europene cuprinse în criteriilede aderare de la Copenhaga constituie unvector important în asigurarea acestei convergenţe.O astfel de abordare este justificată deoareceanaliza perioadei de tranziţie în Republica Moldova,precum şi studiile realizate la nivelul altor statecandidate, relevă faptul că politicile economice,redefinirile de ordin instituţional şi toate obiectivelestrategice ale guvernelor ţărilor respective auavut ca determinant unic aderarea la UE, ceea ce înplan concret a presupus eforturi susţinute pentrurespectarea condiţionalităţilor europene cuprinseîn criteriile de la Copenhaga.Unul dintre cele mai importante elemente decondiţionalitate europeană, cu implicaţii evidenteîn termeni de cost şi beneficiu, este cel exprimatprin criteriul juridic, respectiv, asumarea acquisuluicomunitar relevant în adoptarea politicilorsectoriale şi cu implicaţii asupra competitivităţii firmelormoldoveneşti. Concentrarea acestui criteriueste justificată prin prisma următoarelor elemente:- adoptarea acquis-ului comunitar presupuneadoptarea normelor şi obiectivelor ca şi a modeluluiinstituţional al UE de elaborare a politicilorsectoriale, factorul european prevalând asupraelementelor naţionale;- adoptarea acquis-ului comunitar presupunenu numai transpunerea în legislaţia moldoveneascăa reglementărilor europene, ci şi implementarealor şi este un demers ce trebuie realizat, în principiu,anterior aderării propriu-zise la UE, ceea ce implicăfaptul că aderarea la UE va genera costuri şibeneficii, atât ante-, cât şi postaderare;- acquis-ul comunitar cuprinde norme care auimpact asupra competitivităţii firmelor moldoveneşti,creând noi condiţii de desfăşurare a activităţiiacestora.Existenţa şi stabilitatea instituţiilor democraticeale statului de drept, asigurarea premiseloradministrative necesare creării unei economii depiaţă funcţionale, competitive etc. constituie elementedefinitorii ale tranziţiei; transformări induse

Administrarea Relaţii internaţionale publică: şi teorie integrare şi practică europeană93de urmărirea acestor imperative ar fi existat şi înabsenţa aderării la UE, diferenţa constă în orizontulde timp alocat pentru realizarea lor. În ceeace priveşte criteriul juridic, adoptarea acquis-uluicomunitar, acesta are un impact direct şi evidentdeoarece impune priorităţile, obiectivele, conţinutulşi un cadru instituţional uniform de adoptare şiimplementare a politicilor economice naţionale,interesul şi modelul comunitar prevalând în aceastăecuaţie. În acest context, este evident că respectareacriteriilor de aderare şi, implicit, aderareaRepublicii Moldova la Uniunea Europeană implicăo serie de transformări la nivel economic şi politic. 2Ţinând cont de maniera în care sunt formulatecriteriile de aderare, respectiv cel administrativ, şide modul de derulare a negocierilor de aderare,cea mai mare parte a costurilor legate de îndeplinireacriteriilor de la Copenhaga se va concentraîn perioada anterioară de aderare la Uniunea Europeană.Principalele categorii de costuri legate înmod direct de aderarea la Uniunea Europeană potfi grupate astfel: 3a) costuri de adoptare a normelor şi politiciloreuropene (acquis-ul comunitar);b) costuri legate de respectarea şi implementareastandardelor definite de normele şi politicileeuropene;c) costuri legate de asumarea statutului demembru al Uniunii Europene;d) costuri legate de modernizarea economieimoldoveneşti.Cea mai mare parte a costurilor derivă din diferenţeleexistente între structurile instituţionale,priorităţile şi conţinutul politicilor economice lanivelul Republicii Moldova, pe de o parte, şi elementeledefinitorii ale modelului comunitar, pede altă parte. Aderarea la Uniunea Europeană implicăadoptarea acestui model şi înlocuirea celuinaţional şi, implicit, costuri aferente de adoptare/asigurare a compatibilităţii/convergenţei în acestsens. De asemenea, în perspectivă sectorială, ceamai mare parte a costurilor derivă din nivelul redusde dezvoltare a unor sectoare comparative cu celedin Uniunea Europeană, ceea ce face ca adoptareaacquis-ului comunitar să afecteze serios competitivitateade preţ a sectoarelor în cauză şi să ridicecosturile alinierii şi prin dispariţia anumitor firmesau domenii de activitate care nu pot susţine financiartranspunerea acquis-ului comunitar.Unul dintre beneficiile importante ale europenizăriiîl constituie asistenţa financiară şi tehnicăacordată de Uniunea Eeuropeană Republicii Moldovaîn domeniul creării cadrului legal şi instituţionalnecesar pentru buna funcţionare a economiei.Principalele beneficii ale aderării Republicii Moldovala Uniunea Europeană pot fi clasificate astfel:a) suplimentarea şi diversificarea resurselor financiare;b) beneficii derivate din statutul de membru;c) accelerarea reformelor şi susţinerea tranziţieiprin furnizarea elementelor de bază pentru definireapoliticilor economice naţionale.Identificarea unui sector drept câştigător sauperdant în procesul de integrare nu înseamnă căacelaşi lucru se poate spune despre orice firmă sauindivid din acel sector. În plus, analiza sectorialănu corespunde neapărat unei influenţe pozitive/negative asupra bunăstării întregii societăţi. Unsector perdant poate elibera resurse pentru altesectoare, îmbunătăţind, astfel, eficienţa alocării resurselorîn economie. 4Prin statutul său de ţară candidată RepublicaMoldova urmăreşte, în primul rând, îndeplinireacriteriilor de la Copenhaga, respectiv, “stabilireaunei economii de piaţă funcţionale care să aibă capacitateade a rezista presiunii competitive şi forţelorpieţei din cadrul Uniunii Europene”.Integrarea în cadrul Uniunii Europene şi, în perspectivă,în uniunea monetară va conduce cel maiprobabil la reducerea inflaţiei ceea ce va contribuila creşterea ratelor de investire. Totodată, macrostabilizareaexpectată va spori accesul la crediteexterne reducând, totodată, costurile acestora.Unul dintre aspectele derivate ale procesuluide aderare la Uniunea Europeană vizează o expectatămajorare a investiţiilor străine directe (ISD),dimensiune decisivă, dacă luăm în considerare nevoiaacută de capital. Mai multe studii arată că aexistat o corelaţie între anunţul privind extindereaUniunii Europene şi evoluţia ISD 5 .Integrarea europeană nu va avea un efect negativasupra actualului nivel de suveranitate aRepublicii Moldova, ci, din contra, va fi un processtimulator pentru consolidarea suveranităţii pânăla un interval a cărui limită superioară va fi determinatăde obiectivele pe termen lung de construcţieeuropeană. Pentru ca Uniunea Europeanăsa rămână funcţională, ponderea împuternicirilorcare revin Bruxelles-ului de la noile state membrecreşte cu fiecare extindere. Deşi există posibilitateadeclanşării unei noi „parade a suveranităţilor”,este clar că în secolul XXI suveranitatea naţionalăva fi subminată, în primul rând, de globalizarea„sălbatică”, nu de aderarea la Uniunea Europeană.Autoeliminarea Republicii Moldova din procesuleuropean nu va avea drept efect păstrarea suvera-

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 94nităţii sale. Mai mult ca atât, chiar dacă RepublicaMoldova nu va fi acceptată în calitate de candidatla aderarea la Uniunea Europeană, ca şi în cazul statelor-membreale EFTA, vecinătatea cu UE va implicainevitabil o armonizare a legislaţiei naţionale cucea europeană şi aplicarea standardelor europeneasupra producţiei locale, acestea determinânderodarea suveranităţii.Un risc major decurge din constituirea şi consolidareastructurilor birocratice supranaţionale,calificate de eurosceptici ca fiind „impersonale” şidificil de a le expune controlului cetăţenilor europeni.Problema deficitului democratic în UniuneaEuropeană s-ar putea agrava odată cu aderareanoilor membri şi cu necesitatea de a transmitemai multe competenţe organelor supranaţionalepentru a păstra un caracter funcţional şi eficient alUniunii Europene.Pentru Republica Moldova integrarea europeanătrebuie să fie ghidată de aceleaşi obiectivede politică externă pe care le-au urmărit şi actualiicandidaţi. Desigur că există factori specifici care îşivor lăsa amprenta atât asupra strategiei concreteprin care se va urmări integrarea europeană, cât şiasupra efectelor de politică.O voce externă mai bine auzită şi o autoritatemai înaltă în relaţiile internaţionale este una dinmizele esenţiale urmărite de candidatele din EuropaCentrală şi de Est. Aderarea la Uniunea Europeanăva oferi Republicii Moldova posibilitatea dea participa la procesele din economia, politica şicultura europeană şi mondială. Istoria dezvoltăriiUniunii Europene arată ca şi statele mici au jucatun rol important în luarea unor decizii strategice.Integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeanăva fi o expresie firească a identităţii de valorişi principii, a vocaţiei sale de ţară democrată,profund ancorată prin tradiţii, cultură şi civilizaţie,în spaţiul unic european. Actualele tendinţe proeuropenecare se manifestă în societăţile norvegianăşi elveţiană sunt determinate, în mare măsură,anume de teama că, fiind lăsate în afara UniuniiEuropene, aceste ţări vor avea foarte puţine lucruride oferit şi de spus în politica internaţională.Indiscutabil, alături de integrarea în NATO, integrareaîn Uniunea Europeană a fost urmărită inclusivdin cauza că prezenţa într-o structură regionalăde talia Uniunii Europene adaugă ţărilor-membreo certitudine mai înaltă în planurile lor de asigurarea securităţii şi intereselor naţionale. În perspectivă,Uniunea Europeană îşi va dezvolta propriileforţe de apărare şi reacţie rapidă.Deci în concluzie putem remarca beneficiile caefecte generale următoarele: beneficii de naturăpolitică (participarea la procesul decizional la niveleuropean, stabilitatea sistemului democratic, siguranţacetăţenilor, consolidarea poziţiei statului în raportcu terţii); beneficii de natură economică (accesulliber al produselor, serviciilor şi capitalurilor autohtoneîn Uniunea Europeană, accesul la fondurilestructurale, creşterea fluxurilor de investiţii străinedirecte); beneficii de natură socială (siguranţa sporităla locul de muncă, îmbunătăţirea stării de sănătatea populaţiei, creşterea nivelului de trai, libertateacetăţenilor de a se stabili oriunde în Europa).Dintre costurile aderării, au fost identificate:costuri bugetare (formate din costurile creării şifuncţionării aparatului administrativ, costuri cu armonizarealegislativă, formarea personalului); costurieconomice şi sociale (corespunzătoare ajustărilorstructurale necesare în vederea aderării).Întrucât se consideră că aceste costuri ar fi apărutoricum ca urmare a procesului de transformarea statului într-o economie de piaţă, efectul finalal aderării a fost evaluat drept pozitiv, pe termenlung, beneficiile fiind superioare costurilor.BIBLIOGRAFIE1Aderarea la Uniunea Europeană a 10 din cele 15 state candidate în 2004.2Preston, C., “Enlargement and Integration in the European Union”, London: Routledge, 1997. - P. 39.3Primele două categorii de costuri din această tipologie sunt direct legate de adoptarea şi implementareaacquis-ului comunitar, celelalte fiind legate de respectarea celorlalte criterii de aderare, cuantificarealor nefăcând obiectul principal al acestui studiu.4Dăianu, D. (coord.), “Câştigători şi perdanţi în procesul de integrare europeană. O privire asupra României”,Bucureşti: Centrul Român de Politici Economice, 2001. - P. 127.5Alan Bevan, Saul Estrin and Heather Grabbe, “The impact of EU accession prospects on FDI inflows tocentral and eastern Europe”, POLICY PAPER 06/01, ESRC “One Europe or Several ?” Programme, 2007. - P.112-119.Prezentat: 25 mai 2011.E-mail: yjosanu@gmail.com

Administrarea Tribuna tînărului publică: cercetător teorie şi practică 95Tribunatînărului cercetător

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 96Sistemul administrativ specific Uniunii EuropeneDaniel BLIORŢ,doctorand,Academia de Administrare Publicăde pe lângă Preşedintele Republicii MoldovaSUMMARYBeeing a reality that appeared in the last half of the 20th century, The European Union is a result of effortsof bringing peace that can be dated in the 18th century but which were fulfilled only after the Second WarldWar. The European Union as it is known today is a multinutional structure that developed in the last fiftyyears and which is ruled through its own administrative institutions. All the institutions of The European Unionallow it to fulfill its major objectives and make it preparead to impose its values and to be opened to otherEuropean countries that are willing to join the European Union.1. Istoricul formării Uniunii EuropeneStructura administrativă pe care astăzi o denumimUniunea Europeană s-a format de-a lungulunei perioade de peste 50 de ani, în etape succesive,implicând, odată cu evoluţia sa în timp, unnumăr din ce în ce mai mare de state europene.Lucrarea autoarelor Gabriela Stănculescu şiArmenia Androniceanu, intitulată Sisteme comparatede administraţie publică europeană,fixează momentul istoric al evoluţiei comune astatelor europene după finalul celui de-al DoileaRăzboi Mondial: „A fost nevoie de două războaiemondiale, pentru ca europenii să se gândească larealizarea unităţii lor pe cale paşnică. Guverneledemocratice din Occident au căutat soluţii ale ieşiriidin impasul economic şi politic în care se găseaula sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial,alegând calea integrărilor economice şi politice.S-a creat, astfel, Comunitatea Europeană, dândnaştere unui fenomen unic în felul său în istoriamodernă a omenirii” .1Deşi începutul istoriei Uniunii Europeane – aşacum menţionează autoarele citate, în Introducerealucrării lor – este faptic legat de evenimenteale secolului al XX-lea, iluminiştii şi socialiştii utopici,încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, visaula un guvern european unic, – o garanţie a păciişi stabilităţii într-un continent bântuit de războaieşi nesiguranţă. Claude-Henri Saint-Simon dă glasidealurilor sale într-un text pe care l-a intitulatsugestiv De la Réorganisation de la Société Européene[Ou de la nécessité este des moyensde rassembler les peuples de L’Europe un seulcorps politique en conservant a chacune sonindépendance nationale]. După restabilirea păciidintre Anglia şi Franţa, aflate în război la sfârşitulsecolului al XVIII-lea, Saint-Simon construieşteacest model, utopic pentru acea epocă, al unuiguvern european suprastatal, în care să se respectetotuşi puterea de decizie a fiecărui stat în parte:„l’Europe aurait la meilleure organisation possible,si toutes les nations qu’elle renferme, étantgouvernées chacune par un parlament, reconnaissaientsuprématie d’un parlament général placéau-dessous de touts les gouvernemens nationauxet investi du pouvoir de juger leurs differens.” 2 Peparcursul apologiei pe care o face ideii de Europăunită, Saint-Simon recunoaşte că ideea estepreluată de la iluminişti, deoarece Jean-JaquesRousseau identifica patru condiţii ale unei păcidurabile: o confederaţie generală a statelor, untribunal judiciar internaţional, crearea unor forţearmate internaţionale permanente şi convocareaperiodică a unui congres al tuturor statelor. Devizaacestei lumi pe care o gândeşte socialistul utopicSaint-Simon este „Tout par le travail. Tout pourla travail.” 3 Textele gânditorului francez sunt interesanteşi prin mesajul pe care îl propun, deoarece,în viziunea sa, viaţa economică are ca scop rezolvareaproblemelor internaţionale globale, dareste anticipativă şi prin faptul că, fiind un adeptal libertăţii, pledând pentru libertate, el şi-a scrislucrările, considerându-se un locuitor al Genevei,localitate care, în secolul al XX-lea, a devenit uncentru al Uniunii Europene.Analizând originea şi evoluţia fenomenuluiadministrativ şi preluând un model conceptual

Administrarea Tribuna tînărului publică: cercetător teorie şi practică 97oferit de şcoala franceză, Antonie Iorgovan, înlucrarea Tratat de drept administrativ, menţioneazătrei factori ai dezvoltării fenomenuluiadministrativ: „a) creşterea teritoriului statelor,formarea marilor imperii, China, Persia, Egipt, ImperiulIncaşilor, Imperiul Roman etc.; b) dezvoltareacivilizaţiei şi c) anumite stări de pericol (deexemplu, ameninţarea unei invazii).” 4 Dincolo deaceşti factori specifici fenomenului administrativ,trebuie de avut în vedere aspectul unitar al culturiieuropene, care, deşi cunoaşte o împărţireîn naţiuni distincte, s-a dezvoltat într-un mediucare a păstrat o moştenire comună a antichităţiigreco-romane şi apoi a creştinismului, princare s-a dezvoltat un model cultural al lui homouniversalis. Acest element unitar este subliniat şide autorii lucrării Uniunea Europeană: drept,instituţii şi politici comunitare, în capitolul introductiv:„Explicaţia succesului acestui proces şimaterializarea, după lungi tatonări istorice, a ideiide unificare europeană rezidă, după majoritateaanaliştilor, în existenţa unei comunităţi de culturiapropiate ca esenţă (în ciuda disensiunilor dintreele), cu o lingua franca şi o religie comună pănăîn Evul Mediu, cu rădăcini adânci în antichitateaclasică, dubla moştenire greacă şi romană fiind înmod esenţial întregită de apariţia creştinismului,care a acţionat şi ca un catalizator, rezultând deaici marea tradiţie iudeo-creştină, cu o largă deschiderespre universal.” 5Nu este departe de adevăr afirmaţia că încazul formării Uniunii Europene au acţionat maimulţi factori, astfel încât înfiinţarea Organizaţieide Cooperare Economică Europeană (având camembri fondatori şaptesprezece state), în 1948,şi a Consiluilui Europei (pentru început cu zecestate semnatare), în 1949, să fie un rezultat al încercăriloreuropenilor de a şterge cât mai repedeefectele distuctive ale războiului care tocmai seîncheiase: „Preocupaţi de refacerea rapidă a economiei,după distrugerile războiului, liderii ţărilorcaută mijloacele adecvate unei creşteri rapide şisusţinute, în care să nu mai repete greşelile trecutului.”6Pasul următor a fost administrarea producţieide oţel şi cărbune a Franţei şi Germaniei de cătreun organism supranaţional, fapt care a devenitposibil prin anunţarea „Planului Shuman”, în 1950,care a condus la înfiinţarea, în 1951, a ComunităţiiEuropene a Cărbunelui şi Oţelului (C.E.C.O.), dincare făceau parte Belgia, Olanda, Luxemburgul,Franţa, Germania şi Italia.În 1956, a fost aprobat un proiect pe temaunei uniuni economice generale şi a unei uniunireferitoare la utilizarea paşnică a energiei nucleare.Consecinţa acestui plan a fost semnarea Tratatuluide la Roma, la 2 martie 1957, prin care celeşase ţări deja menţionate puneau bazele ComunităţiiEconomice Europene (C.E.E.) şi ale ComunităţiiEuropene a Energiei Atomice (EURATOM).Tratatul de la Roma prevedea ca realizareaComunităţii Economice Europene să se facă treptat,pornind, într-o primă etapă, de la o uniune vamală,pentru ca mai apoi să se ajungă la o unitateeconomică şi monetară. O etapă ulterioară ar fifost o uniune politică a ţărilor membre.De-a lungul timpului, prevederile iniţiale aleTratatului de la Roma au fost completate şi, dela nişte directive generale, s-a ajuns la linii politiceuniforme în domenii diverse, precum suntagricultura, comerţul şi energia. La Summit-ul dela Haga, din decembrie 1969, se iau decizii importanteprivind viitorul Comunităţii: încheiereaperioadei de tranziţie, lărgirea CE, adoptarea PAC,stabilirea resurselor comunitare, stabilirea uniuniieconomice şi monetare până în 1980.După înfiinţare, Comunităţile create, C.E.C.O.,pe de o parte, şi C.E.E. şi EURATOM, pe de altă parte,aveau instituţii proprii, dar, în 1967, ele s-auunit şi au dat naştere Comunităţii Europene, cunoscutăastăzi sub denumirea de Uniunea Europeană.Lărgirea Comunităţii Economice Europene s-afăcut treptat prin primirea de noi membri. Aderareala C.E.E. era precedată de depunerea unei cereride aderare din partea ţărilor care doreau acestlucru, iar aceasta era supusă aprobării organelorcomunitare.Primele ţări care au depus cerere de aderare,în 1961 şi apoi în 1967, sunt Marea Britanie, Norvegia,Danemarca şi Irlanda. Deşi iniţial aderareaMarii Britanii este blocată de opoziţia Franţei, laLuxemburg, în iunie 1970 încep negocierile pentruaderarea Marii Britanii, Irlandei, Norvegiei şiDanemarcei, fapt care s-a realizat, pentru MareaBritanie, Danemarca şi Irlanda, în 1973.La Summit-ul de la Paris, din decembrie 1974,şefii de stat decid să se întâlnească de trei ori pean în cadrul Consiliului European. Tot acum seaprobă mecanismul alegerilor directe în ParlamentulEuropean şi se instituie Fondul Europeanpentru Dezvoltare Regională.Următorul pas a fost extinderea spre sud aComunităţii Europene prin depunerea cererilorde aderare din partea Greciei, Portugaliei şi Spaniei.Ca urmare a acestui demers, Grecia a devenit

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 98membru cu drepturi depline din 1981, iar Portugaliaşi Spania – din 1986.La 7 februarie 1992, a fost semnat, la Maastricht,Tratatul asupra Uniunii Europene, care aintrat în vigoare la 1 noiembrie 1993. În conformitatecu prevederiele acestui Tratat, Uniunea Europeanăeste structurată pe trei piloni importanţi: a)Comunitatea Europeană, b) Politica Externă şi deSecuritate Comună (PESC) şi c) Justiția şi AfacerileInterne (JAI). Din noiembrie 1993, Consiliul ComunităţiiEuropene va purta denumirea de ConsiliulUniunii Europene, iar Comisia Comunităţii Europenedevine Comisia Europeană.Schimbările petrecute în Europa la începutulanilor ’90 ai secolului trecut au adus cu ele cererilede aderare ale Austriei, Finlandei şi Suediei. Negocierileau început în 1993, iar ratificarea tratatelorde aderare s-a încheiat în 1995.Reformele iniţiate în Uniunea Sovietică după1985 de către politica lui Mihail Gorbaciov auoferit Comunităţii Europene posibilitatea reluăriidialogului cu statele Europei de Est. În 1988, auînceput negocierele legate de semnarea acordurilorde cooperare între Comunitatea Europeană şiţările membre ale C.A.E.R.-ului. Un prim acord deacest fel a fost semnat în decembrie 1988 cu Ungaria,pentru ca în vara anului 1989 să se decidăacordarea unui ajutor financiar şi economic Polonieişi Ungariei. În programul PHARE (care priveainiţial Polonia şi Ungaria: asistenţă pentru reconstruireaeconomică) au fost incluse şi alte ţări aleEuropei Centrale şi Răsăritene, iar apoi s-a creat şiun alt program, TACIS.Declaraţia Comună din 25 iunie 1988 a marcatînceputul cooperării dintre Comunitatea Europeanăşi ţările central şi est-europene, astfelîncât, între octombrie 1988 şi martie 1991, au fostsemnate acorduri cu Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia,Uniunea Sovietică, Bulgaria şi România, iarla începutul anului 1992 – cu Albania şi cele treiţări baltice.Consilul European de la Copenhaga din 1993a lansat ideea ca ţările central şi est-europenecare doresc să poată deveni membre ale UniuniiEuropene atunci când vor fi pregătite să-şi asumeobligaţiile ce decurg din calitatea de membru. Încadrul acestei întâlniri, prin documentele redactate,s-au stabilit şi condiţiile, principalele criterii,pe care ţările candidate vor trebui să le îndeplinească:- să atingă o stabilitate a instituţiilor care garanteazădemocraţia, supremaţia legii, drepturileomului şi respectarea şi protecţia minorităţilor;- să dispună de o economie de piaţă operaţionalăîn stare de a face faţă presiunii concurenţialeşi forţelor pieţei din cadrul uniunii;- să aibă capacitatea de a-şi asuma obligaţiiledecurgând din calitatea de membru, inclusiv aderareala obiectivele uniunii politice, economice şimonetare.Ţările asociate au început alinierea legislativă,adoptând măsuri care să conducă la realizareaunor economii libere, măsuri care se află la bazapieţei unice interne. Pentru a oferi sprijin de-alungul acestui proces complex, Consiliul European,întrunit la Cannes în iunie 1995, a adoptat oCarte Albă al cărei scop declarat este de a susţineţările asociate în pregătirea cât mai rapidă şi maieficientă pentru integrarea în paţa unică. Fiind unadevărat ghid tehnic, elaborat după consultareaţărilor partenere, Cartea Albă stabileşte un corpusde legi care constituie baza unei pieţe libere şicare privesc 23 de sectoare, precum: libertatea demişcare a capitalului şi a persoanelor, produseleindustriale, concurenţa, agricultura, transportul,mediul, telecomunicaţiile, impozitele directe, serviciilefinanciare, protecţia consumatorului etc.La 28 februarie 2002, are loc deschiderea lucrărilorConvenţiei privind viitorul Europei, iar laSummit-ul de la Copenhaga, din luna decembriea aceluiaşi an, UE lansează invitaţia de aderarepentru alte zece state – Polonia, Ungaria, Cehia,Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania, Slovenia, Cipruşi Malta –, ratificarea tratatelor de aderare făcându-seîn 2004.În 2005, alte două state europene, Româniaşi Bulgaria, primesc invitaţia de a face parte dinUniune, fapt care va deveni realitate din ianuarie2007.Odată cu aderarea ultimelor state, UniuneaEuropeană este, dincolo de toate observaţiileeuroscepticilor, un sistem în care sunt integrate25 de state, însumând peste 450 milioane de locuitori,cu un sfert din produsul naţional brut. Înacest context se pune din ce în ce mai acut problemaunui Tratat Constituţional pentru Europa.Totuşi un astfel de document nu este ratificat,deoarece prima sa variantă a fost respinsă prin referendumde către populaţia din Olanda şi Franţa.Aceeaşi situaţie s-a repetat şi în cazul Tratatuluide la Lisabona, din 2007, care a fost respins deIrlanda.2. Instituţiile Uniunii EuropeneÎncă de la începuturile funcţionării sale, Co-

Administrarea Tribuna tînărului publică: cercetător teorie şi practică 99munitatea Europeană a recunoscut rangul de instituţieunui număr de patru entităţi:- Consiliul Uniunii Europene, care este unorganism interguvernamental;- Comisia Europeană, prin care Uniunea Europeanăeste reprezentată la nivel internaţional;- Parlamentul European, instrument de controldemocratic;- Curtea Europeană de Justiţie, organ judiciar.Celor patru instituţii li s-au adăugat în timp:- Curtea de Conturi, prin care se asigură legalitateaşi regularitatea veniturilor şi cheltuielilorcomunitare;- Comitetul Economic şi Social, alcătuit dinreprezentanţi ai societăţii civile;- Comitetul Regiunilor, membrii căruia reprezintăcolectivităţile regionale şi locale.Instituţiile europene funcţionează după unmodel unic fiind, în aceeaşi măsură, organismesupranaţionale, dar respectând şi suveranitateastatală. În sistemul UE, afirmă Dan Chirleşan, autorullucrării Administraţie publică. Sisteme, „seadoptă decizii suverane, se combină instituţiilesupranaţionale cu instituţii interguvernamentaleşi funcţiile puterii executive se împart în plan instituţional.”8Consiliul Uniunii Europene, denumit înaintede Tratatul de la Maastricht Consiliul ComunităţiiEuropene, reprezintă, alături de ParlamentulEuropean, ramura legislativă a UE. Acest consiliueste format din reprezentanţii guvernelor statelormembre şi este condus de un preşedinte,desemnat prin rotaţie, la fiecare şase luni, dintrereprezentanţii statelor membre. Instituţia poatelua forma unui Consiliu general, atunci când estecompus din miniştrii de externe ai statelor membresau a unor Consilii speciale sau sectoriale,când este compus din miniştrii specializaţi într-undomeniu sau altul.Consiliul general se întruneşte lunar pentru aasigura continuitatea activităţii, element necesarunei bune funcţionări a UE. Consiliile specializatese reunesc atunci când se impune discutarea unoraspecte concrete din domeniile de activitate pecare le reprezintă.Adoptarea hotărârilor Consiliului Uniunii Europenese face cu respectarea mai multor reguli,deciziile fiind supuse votului. În prezent, fiecarestat are un număr de voturi, stabilit proporţionalcu ponderea populaţiei, dar care totuşi favorizeazăla nivel de reprezentare ţările mici. Astfel, celepatru state mari – Germania, Italia, Franţa şi MareaBritanie – au câte 29 de voturi; Spania şi Poloniacâte 27; România are 14; Olanda – 13; Ungaria,Portugalia, Grecia şi Belgia – 12; Austria, Bulgariaşi Suedia – câte 10; Lituania, Slovacia, Irlanda, Finlandaşi Danemarca au câte 7 voturi; Cipru, Letonia,Estonia, Slovenia şi Luxemburg, Malta au câte4 voturi.Instituţie comunitară care îşi desfăşoară activitateaîn mod permanent pe principii comunitare,Consiliul Uniunii Europene se deosebeşte de alteinstituţii cu denumire asemănătoare, dar cu carenu se confundă, precum Consiliul Europei (un forde cooperare interparlamentară în care sunt reprezentateaproape toate statele Europei) şi ConsiliulEuropean (reuneşte şefii de stat şi de guverndin statele membre ale UE, precum şi preşedinţiiComisiei şi Parlamentului), şi are ca rol principalrealizarea unui echilibru „între interesul comunitar(pe care trebuie să-l apere ca organ colegialşi ca instituţie comunitară) şi interesul naţional alstatelor membre, care dau instrucţiuni miniştrilorcare îl compun”. 9Comisia Europeană are un mandat de 5 anişi este compusă din 27 de comisari aleşi de cătrepreşedintele Comisiei la recomandarea guvernelorşi aprobaţi de către Parlament. Comisia este oinstiutuţie administrativă şi politică a cărei misiuneeste punerea în aplicare a interesului generalcomunitar. Ea îşi asumă patru roluri principale:- reprezintă interesele Uniunii Europene la nivelinternaţional;- redactează propuneri de acte legislative comunitare,pe care le propune spre dezbatere şiaprobare Parlamentului şi Consiliului;- este responsabilă cu implemenatrea deciziilorParlamentului şi Consiliului, inclusiv a bugetului;- are datoria, alături de Curtea de Justiţie Europeană,de a observa respectarea dreptului comunitar.Reprezentând organul executiv al UE şi fiindpercepută ca un guvern comunitar, Comisia Europeanăîntruchipează ideea comunitară, membriisăi, deşi numiţi de guvernele naţionale, sunt loialiintereselor UE, chiar dacă de multe ori interesulcomunitar nu este identic cu cel naţional al statelormembre.Parlamentul European, cel mai mare parlamentmultinaţional din lume, îi reprezintă pe cetăţeniiUniunii Europene şi este expresia voinţeipolitice a tuturor statelor membre, fiind ales prinvot direct.În primele documente comunitare se menţi-

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 100ona existenţa unei Adunări Comune, pentru cadin 1962 tratatele să remarce în mod explicit existenţaunui Parlament. Primele alegeri directe înParlamentul European s-au desfăşurat în 1979, iartratatele adoptate de-a lungul timpului au sporitatribuţiile acestei instituţii. În prezent, aproximativ492 milioane de cetăţeni din 27 de state suntimplicate, o dată la cinci ani, în acest proces dealegere ai celor 785 de reprezentanţi pe care îi auîn Parlamentul European. La următoarele alegeri,în conformitate cu Tratatul de la Nissa, se va revenila numărul de 732 de membri, cele 5 state mariale uniunii, cu o pondere a populaţiei europenede 70%, vor dispune de 57% din mandate, pecând cele 10 state mici, cu o pondere a populaţieide 5%, vor avea 12% din totalul mandatelor.Parlamentarii europeni sunt reuniţi în grupuripolitice multinaţionale, cele mai importante fiind:Grupul Socialiştilor Europeni, Grupul PartiduluiPopoarelor Europene, Grupul Uniunii pentru Europa,Grupul Partidului Liberal şi Grupul Verziloretc.Membrii Parlamentului European se întâlnescîn şedinţă plenară de o săptămână la Strasbourg,iar în vederea pregătirii şedinţelor plenare ale Parlamentuluideputaţii se constituie în comisii permanentespecializate pe anumite domenii.Principalele competenţe ale ParlamentuluiEuropean sunt:- atribuţii normative, deoarece în cadrul comisiilorparlamentare deputaţii elaborează, modificăşi adoptă propuneri legislative;- atribuţii de numire, Parlamentul Europeanavând un rol în desemnarea membrilor Comisiei,ai Curţii de Conturi şi ai Comitetului Director alBăncii Centrale Europene;- competenţe de control, constituind comisiitemporare şi de anchetă sau adoptând moţiunide cenzură împotriva Comisiei.Curtea Europeană de Justiţie, cu sediul laLuxemburg, are sarcina de a se asigura că legislaţiacomunitară este interpretată şi aplicată unitarîn toate ţările membre, soluţionând disputele dintrestatele membre şi Comisia Europeană, dintreinstituţiile UE, dintre persoanele fizice şi juridiceşi Uniune.Curtea este alcătuită dintr-un judecător din fiecarestat membru, având, aşadar, 27 de sistemelegale reprezentate. În ajutorul Curţii de Justiţie afost creat, în 1989, un Tribunal de Primă Instanţăresponsabil de deciziile referitoare la cazurile încare sunt implicaţi factori diverşi, precum indivizi,companii şi organizaţii.Fiecare instituţie prezentată are un rol binedefinit şi asigură, prin intermediul procedurilorspecifice, interacţiunea tuturor factorilor pentruo bună funcţionare a structurii numite UniuneaEuropeană, dar şi pentru sporirea capacităţii salede a fi mereu deschisă pentru celelalte state europenecare doresc să i se alăture.NOTE1. Gabriela Stănciulescu, Armenia Androniceanu, Sisteme comparate de administraţie publică europeană,Editura Economică, Bucureşti 2001, p. 11.2. Claude-Henri Saint-Simon, De la Réorganisation de la Société Européene [Ou de la nécessité estedes moyens de rassembler les peuples de l’Europe un seul corps politique en conservant a chacune sonindépendance nationale], Les Presses Françaises, Paris, 1925, p. 44.3. Ibidem, p. 56.4. Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. I. Introducere. Organizarea administrativă.Funcţia publică, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 9.5. Flore Pop, Sergiu Gherghina, George Jiglău, Uniunea Europeană: drept, instituţii şi politici comunitare,Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2009, p. 7.6. Gabriela Stănciulescu, Armenia Androniceanu, op. cit., p. 15.7. cf. European Council in Copenhagen, 21-22 june 1993, Conclusion of the Precidency - EuropeanCommission, Luxemburg, 1993, p. 2.8. Dan Chirleşan, Administraţie publică. Sisteme, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2007,p. 505.9. Ioan Gontariu, Instituţii, mecanisme şi terminologii comunitare, Editura Universităţii „Ştefan celMare”, Suceava, 2010, p. 66.BIBLIOGRAFIE1. Chirleşan, Dan, Administraţie publică. Sisteme, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi,2007.

Administrarea Tribuna tînărului publică: cercetător teorie şi practică 1012. Gontariu, Ioan, Instituţii, mecanisme şi terminologii comunitare, Editura Universităţii „Ştefan celMare”, Suceava, 2010.3. Iorgovan, Antonie, Tratat de drept administrativ, vol. I. Introducere. Organizarea administrativă.Funcţia publică, Editura All Beck, Bucureşti, 2005.4. Saint-Simon, Claude-Henri, De la Réorganisation de la Société Européene [Ou de la nécessité estedes moyens de rassembler les peuples de l’Europe un seul corps politique en conservant a chacune sonindépendance nationale], Les Presses Françaises, Paris, 1925.5. Pop, Flore, Gherghina, Sergiu, Jiglău, George, Uniunea Europeană: drept, instituţii şi politici comunitare,Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2009.6. Stănciulescu, Gabriela, Androniceanu, Armenia, Sisteme comparate de administraţie publică europeană,Editura Economică, Bucureşti, 2001.7. European Council in Copenhagen, 21-22 june 1993, Conclusion of the Precidency - European Commission,Luxemburg, 1993.Prezentat: 8 august 2011.E-mail: bliortz@yahoo.com

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 102Administrarea şi reformareamanagementului publicEcaterina NEGRU,magistru în ştiinţe politice,specialist principal, Academia de Ştiinţe a MoldoveiSOMMAIREEn termes de la société contemporaine, une attention particulière est donnée à la nouvelle gestion publique.Les études montrent que la mise en œuvre au travail administratif des principes de fonctionnement dela gestion publique, offre la possibilité de rationaliser le processus administratif, de mise à la disposition descitoyens de services de qualité. Dans ce contexte, en analysant les processus de réforme dans plusieurs pays,il a été possible de développer un modèle général de la réforme de la gestion publique. En conséquence, il estdemandé de faire une réforme de l’administration publique, à savoir l’introduction de changements fonctionnels,structurés sur des principes visant à moderniser l’objectif non seulement de questions particulières, maisl’ensemble du système de l’administration publique.La sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secoluluial XX-lea se manifestă tendinţa de individualizarea sectorului public de cel privat şi nevoia despaţiu pentru a evolua ca structură şi a se dezvoltade sine stătător. După „organizarea birocratică”propusă de M. Weber pentru acest proces de consolidarea puterii publice, începe să se conturezeun nou concept de organizare a administraţiei şia procesului organizaţional, bazat pe concepţiilepropuse de managementul ştiinţific. Daniela Hîncuşi Nadia Ene 1 susţin ideea că managementulconţine semantic capacitatea „de a se descurca” aconducătorului, deci de a folosi în mod eficient resursede toate felurile (informaţii, bani şi oameni)pentru a atinge nişte obiective. Aurel Sîmboteanu 2 ,în urma analizei doctrinei lui Taylor, menţioneazăcă, din punctul de vedere al ştiinţei administraţiei,prevederile acesteia presupuneau înlocuireaempirismului prin organizarea sistemică a fiecăruielement al muncii, ce face ca managementul săcapete substrat ştiinţific şi să influenţeze beneficactivitatea angajaţilor. Această abordare clasică amanagementului este specifică epocii moderne,capitaliste. Însă, ca urmare a dezvoltării societăţii,apare nevoia de schimbări majore atât în sectorulpublic, cât şi în modul de administrare a instituţiilorstatului, astfel încât acestea să fie eficiente şi săsatisfacă pe deplin interesele cetăţenilor, aşteptărileşi nevoile lor.Discuţiile actuale sunt centrate asupra a douăconcepte importante, cel de administraţie şi cel demanagement, de interacţiunea cărora va depindesuccesul procesului de administrare a statului.Fără îndoială că între cele două concepte, aşacum acestea sunt particularizate în sectorul public,respectiv, administraţie publică şi managementpublic, există diferenţe majore de conţinut.Încercând să caracterizeze procesul de administrare,R. A. Rhodes propune şapte definiţii pentruacest fenomen. Astfel, el identifică administrareaca fiind o conducere corporativă, menţionândcă în calitatea sa de „bună administrare”, reprezintăultimul ţipăt al modei pentru agenţiile internaţionale.El susţine relevanţa noului managementpublic pentru discuţia de administrare, prin importanţaschimbărilor generate de acesta. Privindadministrarea drept o interdependenţă internaţională,evidenţiază două branşe relevante pentrustudiul administraţiei publice: erodarea autorităţiistatului şi guvernarea de mai multe niveluri. Abordareasociocibernetică, conform autorului, scoateîn lumină limitele guvernării de către un agentcentral, susţinând că nu mai există o singură autoritatesuverană, iar noua economie politică promoveazăfaţă de administrare o reexaminare a conduceriieconomiei şi a relaţiilor reciproce ale societăţiicivile, statului şi economiei de piaţă, pe măsură ceaceste hotare devin şterse. Administrarea ca un setde reţele este o formă omniprezentă şi importantăa procesului de conducere în societăţile industrialeavansate, însă există explicaţii concurente privindmodul în care reţelele afectează guvernul şi politicilesale. 3Astfel, ţinând cont de caracterizarea procesuluide administrare, propusă de Rhodes, se poate deducecă adminsitraţia publică reprezintă o compo-

Administrarea Tribuna tînărului publică: cercetător teorie şi practică 103nentă activă a sistemului social global şi nu poatefi analizată în afara limitelor acestuia.Administraţia publică este reprezentată de unaparat în care se desfăşoară un ansamblu de activităţipentru elaborarea şi aplicarea de acte normative,norme metodologice, regulamente şi programepolitice. În acest sens, administraţia poate fi explicatăşi înţeleasă prin intermediul unor trăsăturicaracteristice, precum: corp intermediar între putereapolitică şi societate, instrument de acţiune,structură ierarhizată şi ordonată, specializată, egalitară,formalistă, permanentă, compartimentatăvertical şi orizontal etc. 4 Administraţia publică esteorientată asupra proceselor, a procedurilor şi a proprietăţii,în timp ce managementul public implicămult mai mult decât instrucţiuni, iar managerulpublic îşi orientează activitatea spre obţinerea derezultate şi preia toate responsabilităţile derivatedin propria misiune. 5Paul Marinescu afirmă că managementul publicstudiază procese şi relaţii de management,se bazează pe principii şi legităţi, este determinatşi determină: valori economice, politice, sociale,culturale, încearcă satisfacerea interesului public,sporeşte nivelul de performanţă în organizarea şifuncţionarea instituţiilor publice. 6Făcând o sinteză a principiilor şi a caracteristicilormanagementului public propuse de PaulMarinescu, precum şi ale celor expuse de ArmeniaAndroniceanu în lucrarea „Noutăţi în managementulpublic”, pot fi efectuate următoarele concluzii:că analiza atentă a acestora va permite depistareaprincipalelor cauze de succes în prestarea de cătreinsitituţiile publice a unor servicii optime ca raportpreţ-calitate şi care ar fi eventualele căi de eficientizarea activităţii administraţiei publice, întru obţinereaunor performanţe relevante în domeniu.Aşadar, P. Christopher, reieşind din interacţiuneacelor trei sisteme din cadrul unui stat – politic,economic şi unul de drept şi administraţie – încearcăsă exemplifice diferite sisteme de relaţii din cadrulsocietăţii, în care fiecare set de relaţii (politică,administraţie, economie de piaţă) este caracterizatprintr-un set de motive, stimulente şi penalităţisubstanţial diferite. 7 Anume în dependenţă deponderea unui set de relaţii vis-a-vis de celălalt, îndiferite state s-au conturat diverse modele de reformarea managemenului public.Astfel, P. Christopher face o trecere în revistă apracticii mai multor state în domeniu. 8În Finlanda s-a încercat utilizarea elementelorde reducere a reglementărilor şi de participare dinabordarea modernizării. Prin urmare, în anii ’80 şi’90 ai secolului trecut, s-a pus un accent aparte pereducerea şi simplificarea reglementărilor, iar apoi,la sfârşitul anilor ’90, accentul s-a pus pe o maimare participare – servicii de bună calitate, bunăguvernare şi o societate civilă responsabilă.Germanii au evitat strategia de învinuire, conformcăreia politicul, distanţându-se de sistemuladminsitrativ, îl învinuieşte de toate relele din cadrulstatului, şi s-au îndreptat direct spre o combinarea menţinerii pasului cu modernizarea. Adică,restrângerea cheltuielilor, îngheţarea noilor angajări,organizarea diferitelor campanii împotriva risipeişi corupţiei, „restrângerea” sistemul de administraţieşi drept.Britanicii au folosit învinuirea. La început (1979-1982), aceasta s-a combinat cu un amestec deîntărire a pârghiilor tradiţionale (menţinerea), şitot mai mult cu tendinţe de eficientizare în stilulmodernizării. Pe la mijlocul anilor ’80 ai secoluluial XX-lea, s-a insistat asupra minimalizării roluluisistemului administrativ, lăsând cât mai multe sarciniîn seama sectorului de piaţă, însă, pe timpul luiTony Blair, s-a revenit la modernizare, aducându-semodalităţi mai rapide, mai flexibile de stabilire abugetelor, de management, de contabilitate şi livrarede servicii către utilizatori.Franţa a preferat modernizarea, deşi a existat otensiune în cadrul reformei participative şi a celei„de sus în jos”. Prima accentuează că cea mai bunăcale spre modernizare este antrenarea cetăţenilorşi utilizatorilor de servicii în diverse procese, pecând cealaltă variantă este mai interesată de reducereaacţiunilor „de sus în jos”.Peters Guy, trecând în revistă unele dintre principiilecele mai importante ale reformei managementuluipublic, ajunge la concluzia că acestea nuar trebui să se aplice fără discernământ, de parcăar fi universale, ci ele trebuie ajustate în funcţie deanumite contexte organizaţionale. 9Analizând cele expuse, se poate constata cuuşurinţă existenţa unei vaste diversităţi administrativeeuropene. Cu referire la acest fenomen, T.Tsekos, profesor asistent de administrare publică laInstitutul Superior pentru Instruire Tehnologică dinKalamata (Grecia), menţionează că, deşi statele europeneîmpărtăşesc aceleaşi tradiţii comune – alegerilibere, participarea publicului, auto-guvernarelocală etc. – transcripţia structurală însă a acesteimoşteniri politice comune, la nivel administrativ,generează paragidme ale organizaţiei publice de odiversitate majoră. El subliniază că managementulschimbării este o trăsătură critică a oricărui modeladministrativ. Astfel, nu doar operaţiunile de crea-

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 104re a hotărârilor şi cele cotidiene pot varia, dar celmai important este faptul că modificarea este perceputăşi direcţionată în modalităţi total diferite decătre diversele sisteme administrative naţionale.Prin analiza proceselor de reformă, în maimulte ţări, a fost posibilă elaborarea unui modelgeneral al reformei managementului public. Generalizândstudiul detaliat al modelului general al reformeimanagementului, efectuat de Christoher, 10am putea lansa o serie de aserţiuni.În centrul reformei managementului public seaflă procesul decizional al elitelor, existând însă odiferenţă între percepţiile dezirabile şi fezabile aleacestora, fapt ce a determinat delimitarea acestoraîn două casete separate. Percepţiile respectivesunt puternic influenţate atât de forţe din cadrulsistemului politic sau socioeconomic, cât şi de oserie de evenimente întâmplătoare, ce au loc în societatela un moment dat (de exemplu, scandaluri,dezastre etc.).Pe lângă procesul decizional al elitelor existătrei grupuri mari de factori, în urma interdependenţeicărora apar schimbările manageriale. Proceselede globalizare şi internaţionalizare au redussimţitor controlul pe care îl pot exercita organelenaţionale ale administraţiei publice asupra politicilor„lor” economice. Acestea, de rând cu schimbărilesociodemografice, ce condiţionează schimbareacreşterii cererilor pentru anumite tipuri de serviciiprestate de instituţiile publice, influenţează considerabilpoliticile socioeconomice naţionale, faptcare îşi lasă amprenta în percepţiile elitelor privindreformele dezirabile.Sistemul politic influenţează reforma managementululuiîntr-o manieră mai mult sau mai puţindirectă. Ideile noului management sunt consideratedrept un element dinamic esenţial în acest sens,deoarece fluxul de noi idei manageriale provenitde la experţi şi specialişti în domeniu, prin mecanismede partid exercită o influenţă directă asupraprocesului decizional al elitelor privind reformeledezirabile.Sistemul administrativ, de cele mai multe ori,poate fi schimbat eficient, dar treptat. Conţinutulpachetelor de reformă din cadrul acestuia reprezintă,de regulă, produsul interacţiunii a ceea ceeste dezirabil şi fezabil la capitolul respectiv. Totodată,procesul de implementare al acestora, avândo reacţie de feed-back şi fiind materializat prin reformelerealizate în mod real, generează conceptenoi în ideologia elitelor cu privire la reformă, oferindmodelului de reformă al managementului uncaracter circular spiralat.Astfel, prin reformarea managementului public,se pretinde efectuarea unei reforme a administraţieipublice, adică operarea unor schimbărifuncţionale, structurate pe principii care urmărescobiectivul modernizării nu doar al unor aspecteaparte, dar în ansamblu al sistemului de administraţiepublică. Prezintă relevanţă şi ideea că reformaeste o parte componentă a întregului procesde modernizare, dictat de necesitatea schimbăriirolului, a funcţiilor şi a structurii administraţiei publice.Totodată, reforma managementului publicpoate deveni o strategie fundamentală în procesulde modernizare a administraţiei publice, dacă vacăuta să reformeze birocraţia, dar nu să o înlăture.Alina Mungiu-Pippidi 11 , în urma unei analizeefectuate asupra reformei administraţiei şi a birocraţiei,o descrie pe cea din urmă ca fiind un fenomenînrădăcinat, care a învăţat din experienţă căpoate rezista timp îndelungat, spunând că va facereformă, în timp ce se opune tacit procesului. Birocraţiaîn această viziune nu agreează strategiilecoerente, regulile transparente şi legile scrise, cipreferă instrucţiunile zilnice primite de sus precumşi jocurile de putere intra-instituţionale bazate perelaţii informale.Ioan Alexandru 12 consideră că birocraţia sesubstituie statului având un unic scop: să se perpetuezela putere, să-şi păstreze şi chiar să-şi dezvolteprivilegiile şi, dacă e posibil, să le transmitădescendenţilor.Este cert faptul că la nivelul simţului comun,birocraţia este asimilată unui proces malefic, însăschimbarea sistemului de valori al managerilor publici,eliminarea clientelismului şi a corupţiei va faceposibilă reformarea unui stil de conducere puternictradiţionalizat al statului birocratic în unul postbirocratic,în care se va pleda nu atât pentru micşorarearolului statului în viaţa societăţii, cât pentrureinventarea şi remodelarea guvernământului.În această ordine de idei, Henry Nicolas propunesaşe idei care s-ar fi aflat la originile nouluimanagement public 13 :- Guvernul trebuie să fie unul antreprenorial şisă-şi îmbunătăţească calitatea tuturor serviciilor;- Guvernul trebuie să colaboreze cu celelalteguverne, cu sectorul non-profit şi cu cel privat,pentru a atinge scopurile sociale;- aprecierea rezultatelor trebuie efectuată curezultate măsurabile;- Guvernul trebuie să-şi îmbunătăţească responsabilitateafaţă de interesul public, care ar trebuiînţeles prin prisma legii, a comunităţii şi a valorilorcomune;

Administrarea Tribuna tînărului publică: cercetător teorie şi practică 105- Guvernul trebuie să dea puteri comune cetăţenilorşi angajaţilor publici;- Guvernul trebuie să anticipeze şi să rezolveproblemele.Pentru reformarea sectorului public, trebuieînţeleasă politica de reforme. În acest sens, distingemtrei grupe de actori: conducătorii politici, înalţiifuncţionari publici şi managerii operaţionali saufuncţionarii publici de execuţie. În timp ce primiiîncearcă să exercite un control asupra administraţieibirocratice, înalţii funcţionari publici ţin să aprofundezeautonomia faţă de clasa politică. Aceastăluptă dispersată a celor mai importante elementeîn cadrul structurii de stat poate genera situaţii decriză şi stagnare, fapt ce se datorează preocupărilorde reducere reciprocă a influenţei unora faţă deceilalţi şi abandonarea totală a satisfacerii necesităţilorcetăţenilor.Prin urmare, un moment important îl prezintăcalităţile profesionale ale managerilor operaţionali,care prin specificul activităţii lor reprezintăelementul de continuitate în cadrul sistemuluiadministrativ. În acest sens, anume stabilitatea înfuncţie a acestora le permite reorientarea de laprincipiile politico-ideologice la realizarea scopuluide bază al administraţiei publice: asigurareainteresului general al societăţii. Anume în acestmoment, se resimte influenţa managementuluiasupra administraţiei publice.Ioan Alexandru consideră influenţa managementuluiasupra administraţiei destul de beneficăşi în acelaşi timp este de părerea că dezvoltareapracticilor manageriale ar fi putut sau ar fi trebuitsă reducă semnificativ zona structurată prin drepta serviciului public, a administraţiei în general. Esteimportantă şi ideea ameliorării sau chiar încercăriide a elimina opoziţia între jurist şi manager. Deoareceeste vorba de două personaje ale unei realităţiunice, iar punerea în valoare a manageruluiîntreprinderii merge în acelaşi sens cu reabilitarearolului juristului în administraţie care însă trebuiesă înţeleagă că nu este singur şi că trebuie să acţionezeeconomic în situaţia competiţiei existente însocietate. Prin urmare, unificarea forţelor comuneale funcţionarilor publici, indiferent de provenienţaprofesională a acestora, va face posibilă ieşireadin impas a oricărei administraţii, transformând-oîn una de succes, capabilă să reziste în faţa oricărorinfluenţe negative 14 .Un exemplu elocvent îl constituie realizărileoraşului Phoenix din Statele Unite ale Americii,care pentru meritele şi contribuția considerabilăadusă administrării orăşeneşti a fost considerat„o stea” printre managerii de oraşe. Henry Nicolasoferă, în lucrarea sa „Administraţia publică şiafaceri publice”, o descriere detaliată a succesuluiatins de către administraţia oraşului Phoenix.Conform acestuia, iniţierea procesului a începutcu schimbarea valorilor culturale, a atitudinii atâta managerilor , cât şi a angajaţilor. A fost creat uncomitet cetăţenesc consultativ, care oferea consultanţăoraşului în legătură cu modul prin careşi-ar putea îmbunătăţi activitatea. Ca rezultat alrecomandărilor acestuia, a fost iniţiat un efort majorpentru a face toate departamentele mai responsabile,iar salariaţii – mai implicaţi în procesulde luare a deciziilor. Oraşul a creat, de asemenea,Oficiul resurselor de valoare, care combină personaluldesemnat să se ocupe cu educaţia şi cudezvoltarea personalului din domeniul analizeioperaţiilor. Aceştia, acţionând în echipă ca nişteconsultanţi interni, au drept scop îmbunătăţireaproductivităţii. O încercare inovatoare a fost şicea de creare a „competiţiei controlate”, care ofereaposibilitate de ofertare competitivă nu doarpentru companiile private, dar şi pentru agenţiilenaţionale. Practicarea unei game mai largi de prestarea serviciilor, bazate pe resursele proprii aleagenţiilor naţionale, au permis ridicarea graduluide legitimitate din partea cetăţenilor faţă de organeleautorităţilor publice. 15Practica oraşului Phoenix poate fi utilizată cusucces în oraşele, în care conducătorii politici şi înalţiifuncţionari publici se vor debarasa de spiritulconcurenţei şi îşi vor reorienta eforturile către elaborareaunor politici publice, implementate prinintermediul funcţionarilor de execuţie, menite săasigure un grad mai ridicat al nivelului de viaţă dinlocalitate.Managementul public nu semnifică oferireaunor reţete fixe de succes, ce trebuie doar aplicatepas cu pas; el poate însă modifica esenţialperceperea fenomenului administrativ, a acţiuniiadministrative şi, cel mai important lucru, poateinfluenţa mentalitatea managerilor publici, adică aoamenilor care pot impulsiona în sens pozitiv, prinactivitatea lor, maniera de funcţionare a instituţiiloradministrative. 16Managementul public presupune şi deţinereade către organizaţie a unei capacităţi de acţiunestrategică, îi permite să atingă obiectivele pe careşi le-a fixat. Or, această capacitate de acţiune esteredusă la organizaţiile publice care se caracterizeazăprin interdependenţa acţiunilor lor, dependenţade puterea politică şi supunerea faţă de drept.Aceste elemente le privează de flexibilitatea nece-

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 106sară, minimalizând posibilităţile de reorganizare şide reorientare în funcţie de dificultăţile întâlnite.Fapt pentru care, un prim obiectiv în reformareamanagementului public, devine căutarea mijloacelorefective de depolitizare a administraţiei publiceşi de reorientare a acesteia de la supunereaoarbă faţă de regulile dictate de clasa politică spremecanisme optime de realizare a interesului generalal societăţii.În concluzie, se poate afirma cu certitudinefaptul că reformarea managementului public areo conotaţie pozitivă, generând o serie de procesenecesare modernizării întregii societăţi. Prin urmare,revederea valorilor etice, punerea în practică acriteriilor şi a măsurilor de performanţă, preluareastilului de gestiune propriu sectorului privat, controlulşi disciplina în utilizarea resurselor vor generaun nou tip de cultură în sectorul public, una bazatăpe rezultate, caracterizată prin gestionare descentralizată,aprecierea rezultatului din punctul devedere al rentabilităţii, eficacităţii şi calităţii. Posibilitateade a studia alternativele existente în furnizareaserviciilor publice şi importanţa sporită acordatăeficacităţii acestora vor face posibilă materializareaideii de rentabilizare a actului guvernării, decide modernizare a administraţiei publice. Totodată,conceptul de modernizare a administraţiei publiceobţine o conotaţie deosebită în contextul abordăriisale din perspectiva metodologică, oferind, astfel,o modalitate de evidenţiere a caracterului săuaplicativ pentru practica administrativă.BIBLIOGRAFIE1Hîncu D., Ene N. Metode şi tehnici cantitative în administaţia publică. Bucureşti: LuminaLex, 2003,p. 11.2Sîmboteanu A. Teoria administraţiei publice. Chişinău: CEP USM, 2008, p. 58-59.3 Rhodes R. Administrarea şi administraţia publică. În: Dezbateri asupra administrării: autoritate, dirijareşi democraţie. Chişinău: Ştiinţa, 2006, p. 39-44.4Bălan E. Procedura adminstrativă. Bucureşti: Universitară, 2005, p. 13-15.5Armenia Androniceanu. Noutăţi în managementul public.http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap1 (vizitat la 28. 07. 2010)6Paul Marinescu. Managementul instituţiilor pubice.http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/marinescu/cuprins.htm (vizitat 02.08.2010).7Christopher P., Bouckaert G. Reforma managementului public: analiza comparată. Chişinău: Epigraf,2004, p. 199.8Ibidem, p. 202-206.9Ibidem, p. 213.10Ibidem, p. 35-52.11Mungiu-Pippidi A., Ioniţă S. Politici publice: teorie şi practică. – Iaşi: Editura Polirom, 2002, p. 123.12Alexandru I. Criza administraţiei: teorii şi realităţi. – Bucureşti: Editura All Beck, 2001, p. 33, 35-36.13Nicolas H. Administraţia publică şi afaceri publice. Chişinău: Cartier, 2005, p. 436-437.14Alexandru I. Dreptul şi managementul: dihotomie sau complementaritate, impactul informatizării.Bucureşti: All Beck, 2004, p. 46-47.15Nicolas H. Administraţia publică şi afaceri publice. Chişinău: Cartier, 2005, p. 437-441.16Calin Emilian Hintea. Managementul public.http://www.romaniaeuropa.com/cartionline/.php (vizitat la 09.01.2011).Prezentat: 18 iulie 2011.E-mail: ecaterina.negru@mail.ru

Administrarea Tribuna tînărului publică: cercetător teorie şi practică 107Стандарт качества социальных услуг какинструмент государственной политикипротиводействия детской беспризорностии безнадзорностиИнна ГОРОБЕЦ,аспирант Одесского регионального института государственного управленияНациональной академии государственного управления при Президенте УкраиныSUMMARYThe question of quality of granting of social services by enforcement authorities, local government andpublic organizations to homeless and neglected children in Ukraine is considered. The innovative form of workwith street children - outreach-work is investigated. It is defined principal views of services within the limits ofoutreach-work. Necessity of introduction of the quality standard of services to homeless and neglected childrenin Ukraine is proved.Key words: quality standard, social services, outreach-work, multidisciplinary team, children’s homelessness,children’s neglect.В Украине действует разветвленная сетьспециализированных учреждений и организаций,которые предоставляют социальныеуслуги беспризорным и безнадзорным детям.Однако широкий спектр услуг не можетбыть достаточным условием для эффективнойсоциальной работы с беспризорными ибезнадзорными детьми. Принципиальное значениеимеет качество социальных услуг. На сегодняшнийдень организации, которые функционируютв данной сфере, не имеют четковыписанных и общепринятых стандартов,которые бы давали возможность оценитькачество предоставленных услуг и ихэффективность. Социальные услуги предоставляютсяразными организациями крайне хаотично,поскольку в законодательстве не предусмотренодаже приблизительного содержанияуслуг детям отмеченной категории.Основную ответственность за предоставлениесоциальных услуг несет государство. Следовательно,государство заинтересовано и обязаноразработать критерии качества предоставлениятаких услуг и механизмы, которые обеспечатсоответствующий мониторинг и контрольнад деятельностью лиц и организаций, которыеих предоставляют.В этом контексте актуальными являютсятруды современных украинских ученых Л.Волынец, Н. Кабаченко, С. Толстоуховой, И. Цибулинойи других, в которых в той или другойстепени рассматриваются вопросы предоставленияуслуг беспризорным и безнадзорнымдетям. Вопросы развития негосударственногосектора в сфере предоставления социальныхуслуг рассматривали Л. Паливода и Т. Семигина.Значительное внимание анализу содержанияи классификации публичных услуг, вопросамстандарта и признаков государственныхуслуг, соотношения социальных услуг спубличными услугами уделяют В. Сороко [1]и Г. Чмиленко [2]. В их трудах рассматриваютсяпризнаки государственных услуг, основанияих предоставления, уделено вниманиесубъектам предоставления соответствующихуслуг. Однако, детально рассматривая доктринуадминистративных услуг, ученые в то же времянедостаточно уделяют внимание социальнымуслугам, в частности, что предоставляютсябеспризорным и безнадзорным детям, особенностямпредоставления таких услуг и их содержанию.Формирование и проведение эффективнойсоциальной политики, неотъемлемой составляющейкоторой является сфера социальныхуслуг, становится важным показателем качествагосударственного управления. Правительство,для достижения своих целей, может использоватьряд инструментов государственной политики,одним из которых есть, в частности, уста-

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 108новление требований в виде стандартов.В отечественной науке, под “стандартом” (отангл. standart – норма, образец, модель; от фр.standhard – твердо стоять) принято пониматьдокумент, который устанавливает для общего имногоразового использования правила, общиепринципы или характеристики, которые касаютсядеятельности или ее результатов, с цельюдостижения оптимальной степени упорядоченностив определенной отрасли [3].Стандарты играют важную роль в управлениисоциальными услугами, ведь они являютсясоставляющей гарантии их качества.Социальные стандарты призваны обеспечитьсистемный подход к решению социальных проблемобщества. В целом, стандарт социальныхуслуг - это инструмент проверки и оценки деятельностисоциальных служб, механизм обеспеченияправ пользователей, а также базис,для стимулирования развития, конкуренциии улучшения качества, на рынке социальныхуслуг. Стандарты гарантируют соблюдениелюбым поставщиком социальных услуг, независимоот формы собственности, минимальных(обязательных) показателей качества.Распоряжением Кабинета Министров Украиныот 13 апреля 2007 года № 178-р была одобренаКонцепция реформирования системысоциальных услуг. Концепция основывается натом, что необходимым условием эффективнойдеятельности системы социального обслуживанияявляется обеспечение качества социальныхуслуг. Это предусматривает введение минимальныхстандартов качества, регулированиедеятельности по предоставлению социальныхуслуг путем осуществления лицензирования ирегистрации всех субъектов, которые предоставляютсоциальные услуги, введение системыконтроля над соблюдением стандартов качества,применения административных механизмов,которые обусловливают конкуренциюна рынке услуг и стимулируют повышение качествауслуг. Ключевым принципом реформированиявидится внедрение стандартов качестваи закладки рыночных механизмов в функционированиесистемы социальных услуг [4].Сегодня большинство беспризорныхи безнадзорных подростков получаютсоциальные услуги в приютах для детей,которые в последние годы рассматривались,как одна из наилучших форм социальной адаптациибеспризорных. Однако, невзирая напозитивные сдвиги в практике деятельностиэтих заведений (за счет увеличения финансирования,расширения круга квалифицированныхспециалистов), пребывания в приюте государственноготипа, не гарантирует, что ребенокопять не вернется на улицу. Ведь приют являетсявременным местом пребывания (три месяца),и этот срок в большинстве случаев не способенрешить круг проблем, которые привелиребенка на улицу: преодоление конфликтов всемье; неблагоприятное окружение подростков;неприятие системы государственного интернатногозаведения и тому подобное.Проведенный анализ деятельности приютовдля детей Одесской области показывает, чтобольшинство детей, обнаруженных при проведениипрофилактических рейдов и помещенныхв медицинские заведения, самовольно оставляютэти учреждения, не пройдя соответствующеголечения и реабилитации. Неоднократны случаи,когда дети оставляют приюты практическив тот же день, когда были в них размещены.Таким образом, совместная работа службпо делам детей и отделов криминальной милициипо делам детей является неэффективной.По нашему мнению, самовольный уход детейс приютов и медицинских заведенийобъясняется несовершенством механизмовизъятия беспризорных и безнадзорных детейиз улицы. Чаще всего это происходит во времяпроведения профилактических рейдов принудительно,несмотря на сопротивление беспризорного.Возникает вопрос – является ли адекватнойпрактика принудительного изъятияпроблемных детей из улицы (подвала, чердака,теплотрассы)?Необходимо отметить, что профилактическиерейды, которые проводятся службами поделам детей совместно с подразделами органовисполнительной власти, криминальной милициипо делам детей органов внутренних дел,считаются наиболее эффективными мероприятиямипо предотвращению детской беспризорностии безнадзорности в Украине. Однакона сегодняшний день в законодательствеУкраины не существует ни единого нормативноправовогоакта, который бы регламентировалпроведение отмеченных рейдов, устанавливалбы состав членов рейдовых групп, инструкциидействий, для каждого ее члена и тому подобное.К тому же специфика работы служб непредусматривает обучение их работников общениюс «детьми улицы».В ситуации, которая сложилась,

Administrarea Tribuna tînărului publică: cercetător teorie şi practică 109результативным может стать использованиемеждународного опыта, практик и методов, вчастности, технологии уличной социальнойработы (аутрич-работы), которые предусматриваютперенесение предоставления некоторыхуслуг (консультирование, информирование) иззаведений непосредственно “на улицу”, ближе кпредставителям уязвимых групп.Отметим, что это - инновационный методсоциальных услуг. Теоретические основы уличнойработы с беспризорными представленыв работах А. Капской, Н. Комаровой, И. Миговича,Т. Семигиной. Обобщили русский опыти разработали технологию уличной работы сбеспризорными Е. Воронова и Е. Холостова.Аутрич-работа (от англ. outreach - достиженияизвне) осуществляется непосредственнов местах нахождения целевой группы и являетсобой способ установления и поддержкиконтакта между специалистами и целевой группой,потенциально заинтересованной в услугах,которые предоставляются [5].Теоретической и методологической основойуличной работы с беспризорными ибезнадзорными детьми является либеральныйподход, который предусматривает предоставлениедетям непосредственно на улице такихвидов помощи:- обеспечение регулярным горячим питанием;- обеспечение детей одеждой и обувью;- предоставление медицинской помощистационарными и мобильными (выездными)амбулаториями;- проведение воспитательных бесед,направленных на усиление мотивации детей ксоциально приемлемому поведению;- предоставление психологической помощи;- проведение просветительской работыотносительно риска разных заболеваний исредств их профилактики;- сопровождение детей для получения помощик разнообразным службам и организациям.Таким образом, в противовес существующейсистеме, направленной по большей частина физическое исключение беспризорныхи безнадзорных детей из улицы, система предоставлениясоциальных услуг через уличнуюсоциальную работу имеет целью выявлениебезнадзорных и беспризорных детей, установлениес ними контакта, обеспечениенеобходимыми вещами, для сохранения жизнии здоровья, а также мотивирования, к добровольномуизменению образа жизни и переходв приюты для детей и центры социальнопсихологическойреабилитации.Международный опыт свидетельствует,что наиболее эффективной является уличнаясоциальная работа, что осуществляется, такназываемой, мультидисциплинарной командойспециалистов.Мультидисциплинарная команда уличнойсоциальной работы - это группа профессионалов,члены которой взаимно дополняюти заменяют друг друга в ходе выполненияустановленных целей и заданий уличной социальнойработы. Каждый член мультидисциплинарнойкоманды специалистов, учитывая своюпрофессиональную принадлежность, часто становитсятем лицом, к которому другие членыкоманды могут обращаться как к квалифицированномуспециалисту в своей специфически узкойотрасли знаний (психологи, юристы, медицинскиеработники).Для решения задач уличной социальнойработы, которые нуждаются в нестандартныхрешениях, быстром реагировании, в частностиво время предоставления экстренной помощина улице, мультидисциплинарная командаоказывается чрезвычайно производительнойза счет использования знаний и опыта изразных сфер, которыми владеют ее члены.Главными принципами уличной социальнойработы можно определить следующие:- соблюдение наилучших интересов ребенка;- беспристрастное отношение к ребенку;- правдивость предоставления информации;- добровольность получения услуг;- междисциплинарный подход.В Украине этот вид социальной работы тольконачинает внедряться на уровне общественныхорганизаций. В данном контексте интереснымявляется опыт Одесского благотворительногофонда „Дорога к дому”, который осуществляетпомощь безнадзорным и беспризорным детямнепосредственно в местах нахождения целевойгруппы. Во время работы специалисты знакомятсяс беспризорными и безнадзорными детьмина улицах, предоставляют им предметы первойнеобходимости, расспрашивают о жизни,проблемах, распространяют информационныелисты о том, куда можно обратиться для получениятого или другого вида услуг.

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 110Надо отметить, что в последнее время заметновыделяется тенденция усиления ролинеправительственных организаций в формированиигосударственной политики относительнодетей, которые активно используютмеждународный опыт защиты и обеспеченияправ детей, адаптируя его к отечественнымсоциокультурным условиям.Так, в 2008 году помощь безнадзорным ибеспризорным детям в Украине оказывали 70 заведенийсоциальной защиты детей, созданныхобщественными и религиозными организациями.В течение 2008 года в них получили разноговида услуги 2270 безнадзорных и беспризорныхдетей. В то же время вопрос предоставлениясоциальных услуг общественными организациямиеще не до конца урегулированна законодательном уровне. В соответствиис Законом Украины «О социальных услугах»негосударственные субъекты, что желают предоставлятьсоциальные услуги на профессиональнойоснове, предоставляют их на основаниилицензий. Однако, вопреки требованиямзаконов «О социальных услугах» № 966 от 19июня 2003 года и «О лицензировании некоторыхвидов хозяйственной деятельности» № 1775от 01 июня 2000 года, до сих пор не принятылицензионные условия профессиональной деятельностив сфере предоставления социальныхуслуг (в частности для детей) и не определен органлицензирования. Предоставление соответствующихуслуг без лицензии заведениями ифизическими лицами (социальными работниками,волонтерами и тому подобное), которыене являются работниками коммунальных илигосударственных заведений, уже сегодня проблематичнов части государственного финансированияи возмещения их расходов.Таким образом, разработка, внедрение и соблюдениегосударственных минимальных стандартовкачества социальных услуг, - это кардинальноновый, ориентированный на потребностиконкретного клиента, подход к их предоставлениюсоциальными службами.Для пользователей социальных службстандарты качества социальных услуг являютсягарантийным документом, который обеспечиваетпредоставление одинаково качественных,доступных и квалифицированных услуг, как состороны государственных, так и общественныхорганизаций, с соблюдением необходимыхнорм, принципов и ценностей. Для работниковсоциальных служб они являются контекстом,в пределах которого возможно осуществлятьстратегическое и ежедневное планирование икоординировать профессиональную деятельность.Для профильных министерств и органовисполнительной власти, служб мониторинга илицензирования, стандарты служат инструментом,с помощью которого можно осуществлятьконтроль качества, а также лицензированиепредоставителей социальных услуг.Важно отметить, что государственныестандарты — лишь один из элементов системыобеспечения качества социальных услугбеспризорным и безнадзорным детям. Государственнаяполитика в этом направлении должнабыть комплексной, что предусматривает внедрениедругих механизмов, которые будут стимулироватьпредоставителей к качественнымуслугам.Для повышения качества предоставлениясоциальных услуг беспризорным ибезнадзорным детям, а также координации деятельностисубъектов разных форм собственностиотносительно предоставления социальныхуслуг в исследуемой сфере, необходимым являетсявнедрение единственных гарантированныхгосударством стандартов качества предоставлениятаких услуг, в частности, Стандартакачества социальных услуг беспризорным ибезнадзорным детям в Украине.Учитывая, что „аутрич-работа” - это прогрессивнаяформа социальной работы, направленнаяна привлечение беспризорныхи безнадзорных детей к социальному заведению,где им окажут помощь, в Стандартекачества социальных услуг беспризорными безнадзорным детям, предлагается ввеститермин – „технология уличной социальнойработы”, который предусматривает поиск специалистамисоответствующих учреждений своихпотенциальных клиентов, а также перенесениепредоставления некоторых услуг из заведенийнепосредственно “на улицу”, ближе к представителямуязвимых групп.Виды услуг, в рамках уличной социальнойработы, которые предлагается внести в Стандарткачества социальных услуг беспризорными безнадзорным детям:- первичная социально-психологическая диагностика;- предоставление предметов первой необходимости;- консультирование для профилактики рискованногоповедения;

Administrarea Tribuna tînărului publică: cercetător teorie şi practică 111- мотивирование к изменению образа жизнии переход в приюты для детей и центрысоциально-психологической реабилитации;- сопровождение для получения помощи вдругие службы, учреждения и организации.Необходимо разработать и установитьсубъекты, содержание и процесс предоставленияуслуг, который должен быть обязательнымдля соблюдения заведениями разных формсобственности, которые реализуют программыиз предоставления социальных услугбеспризорным и безнадзорным детям.БИБЛИОГРАФИЯ1. Сороко В. Н. Предоставление публичных услуг органами государственной власти и оценка ихкачества: Учеб. пособ. / В. Н. Сороко. – К.: НАГУ, 2008. – 104 с.2. Чмиленко Г. М. Административные услуги в Украине / Г. М. Чмиленко // Юрид. весн. – 2005. – №2. – С. 86-93.3. Юридическая энциклопедия: В 6 т. / [редкол.: Ю.С. Шемшученко (отв. редактор) и др.]. – К.: Издво“Украинская Энциклопедия” им Н.П. Бажана. – 2005. – Т. 5. – С. 735.4. Концепция реформирования системы социальных услуг [Электронный ресурс] — Режим доступа:http://zakon1.rada.gov.ua/cgi-bin/laws/main.cgi?nreg=178-2007-%F0.5. Комплексная помощь безнадзорным и беспризорным детям: Метод. пособ. / О.В. Безпалько,Л.П. Бурковская, Т.В Журавель и др. / Под ред. И.Д. Зверевой., Ж.В. Петрочко. – К.: Издательский дом„КАЛИТА”, 2010. – С. 269-172.Prezentat: 30 mai 2011.E-mail: Innagorobets@ukr.net

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 112Ghidelectoral

Administrarea Tribuna Ghid electoral tînărului publică: cercetător teorie şi practică 113ALEGERI, ВЫБОРЫ, ELECTION(S), ELECTIONTematica sugerată de selecţia terminologică realizată în cadrul acestui glosar a fost determinată de oproblemă de importanţă majoră în Republica Moldova: alegerile locale, dar şi cele parlamentare. La lecţiilede limbi străine, desfăşurate în Academia de Administrare Publică, se discută evenimentele politice curente,ştirile locale, regionale şi internaţionale. Noţiunile specifice acestui domeniu au fost reperate din diversesurse sociopolitice, acte oficiale, periodice şi literatura de specialitate. Glosarul este în patru limbi şi e destinatstudenţilor şi masteranzilor cu studii la facultăţile administrare publică, management, relaţii internaţionale şidrept, precum şi funcţionarilor publici, care doresc să-şi fortifice cunoştinţele lor în domeniu şi capacităţile deexprimare cu elemente terminologice adecvate.Vlad CANŢÎR,profesor de limba franceză, Catedra de limbi străine aplicate,Academia de Administrare Publică de pe lângă Președintele Republicii MoldovaAlla PLEŞCO,profesoară de limba engleză, Catedra de limbi străine aplicate,Academia de Administrare Publică de pe lângă Președintele Republicii Moldovato ballot (v.)ENGLISH FRANÇAIS ROMÂNA РУССКИЙto ballot for a listto ballot for a singlecandidatea ballot (n.)voter, faire le scrutinsecretvoter par liste, voterpour scrutin plurinominal,voter pour scrutinuninominalvoter pour scrutin parappel nominalun vote,un vote secret,un scrutin,un tour de scrutina vota, a vota prin votsecreta vota pentru întreagalistă, a vota pentru listaplurinominală, a votapentru lista uninominalăa vota nominal, a votapentru un candidatun vot,un vot secret,un scrutin,un tur de scrutinголосовать, проводитьтайное голосованиеголосовать за весьсписок, баллотированиекандидатов поспискам, голосоватьза кандидатов нанесколько местголосоватьза отдельнуюкандидатуру,голосовать поименно,голосовать закандидата на одноместоголосование, тайноеголосование, выборы,баллотирование,жеребьевка,избирательныйбюллетень, списоккандидатов дляголосования, общееколичество поданныхголосов, итогиголосованияa ballot-paper un bulletin de vote un buletin de vot бюллетень дляголосованияa ballot- bохl’urne électorale,une boîte de scrutinurnă electorală,o ladă pentru alegeriурна для голосования,баллотировочныйящик

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 114open ballotsecret ballotENGLISH FRANÇAIS ROMÂNA РУССКИЙ(an) absentee ballotun vote à mains levées,un scrutin public,un vote publicun scrutin secret,un vote secretun vote par correspondence,bulletin de voted’un (électeur) absentun vot deschis,un scrutin public,un vot publicun scrutin secret,un vot secretun vot prin corespondenţă,un buletin devot al unui (elector)absentоткрытоеголосование,открытые выборы,голосованиес поименнымобъявлениемкандидатов,голосование путемподнятия руктайное голосование,закрытое голосованиезаочное голосование,открепительныйталон, бюллетень длязаочного голосованияsingle ballot un seul tour de scrutin un singur tur de scrutin выборы с однойбаллотировкой,выборы в один турsuccessive ballotsun scrutin à plusieieurstours,le deuxième touralegeri cu mai multetururi,turul doiвыборы снесколькимибаллотировками,выборы в несколькотуровa second ballot un scrutin répété un scrutin repetat повторныебыборы, новый турголосованияa short ballotune liste électoralecourteun court bulletin devoteo listă electorală scurtă,un buletin de vot scurtкороткийизбирательныйбюллетеньshort ballot une défaite électorale o înfrângere electorală поражение навыборахpresidential short ballota postal ballotpartisan ballotnon-partisan ballota spoiled ballot = a mutilatedballotune défaite sur les présidentielles,un courtscrutin présidentielun vote par correspondanceles élections où les candidatssont désignéspar les partisscrutin impartial, lesélections où l’on n’ exposepas les candidatsdu partiun scrutin gâté, un bulletinde vote abîméo înfrângere în alegerileprezidenţiale, un scrutinprezidenţial scurtun vot prin corespondenţăalegeri în care candidaţiisunt desemnaţi departideun scrutin imparţial,alegeri în care candidaţiipartidului nu suntexpuşiun scrutin ratat,un buletin de vot deterioratпоражение напрезидентскихвыборахголосование по почтевыборы, накоторых кандидатывыдвигаются от партийвыборы, на которыхне выставляютсяпартийныекандидатурыиспорченныйизбирательныйбюллетень

Administrarea Tribuna Ghid electoral tînărului publică: cercetător teorie şi practică 115ENGLISH FRANÇAIS ROMÂNA РУССКИЙadvisory ballotun scrutin consultative,un vote consultatifun scrutin consultativ,un vot consultativсовещательноеголосованиеvoid ballot un scrutin nul un scrutin nul недействительное/предварительноеголосованиеa bedsheet ballotune longue liste decandidats sur le bulletindu voteo listă lungă de candidaţipe buletinul de vota blanket ballot un vote par liste un vot pentru lista întreagăдлинный списоккандидатовна бюллетенеголосованияголосование спискомballot-box stuffing la falsification du scrutin falsificarea alegerilor фальсификациявыборовto stuff the ballot-box falsifier les élections a frauda alegerile фальсифицироватьвыборыto take a ballotto elect by ballot = tovote by ballotto cast a ballotto cast single ballotto campaign (v.) = tohave a driveto campaign for /against…campaign (n.)campaign for/against…political campaignfaire le vote, soumettreau votea vota, a pune la votпроводитьголосование, ставитьна голосованиеélire par scrutin secret a alege prin vot secret избирать тайнымголосованиемvoter aux elections,baisser le bulletin devotecréer la visibilité du voteunanimefaire campagne électorale,faire campagne de propagandefaire campagne pour/contrelutte, opération, manifestation,campagnecampagne pour /contre...campagne politique,lutte politiquea vota în alegeri,a lăsa buletinul de votîn urnăa crea vizibilitatea de votunanima desfăşura o campanieelectorală,a face propagandăa face campanie pentrucineva/ contra cuivaluptă, operaţiune, manifestare,campaniecampanie pentru / împotrivacampanie politică,luptă politicăголосовать навыборах, опускатьизбирательныйбюллетень, податьизбирательныйбюллетеньсоздать видимостьединодушногoголосованияпроводить кампанию,вести агитацию,проводитьпредвыборную /избирательнуюагитациюпроводитьпредвыборную /избирательнуюкампанию за / против,агитировать за /против…борьба, операция,поход, кампанияборьба , кампания за/против…политическая борьба

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 116ENGLISH FRANÇAIS ROMÂNA РУССКИЙelectoral campaign =electorial campaign =election campaigncurrent election campaigna campaign biographya campaign buttoncampaign for the presidentcampaign build - upcampaign contribution= а campaign fundа campaign sponsorа campaign strategya campaign committeewrite-in campaigncanvass campaigna campaign pledge = acampaign promisea gut issue of the campaign= а campaignthemecampagne électorale,lutte préélectoralecampagne électoraleactuelle, lutte préélectoralecourantela biographie du candidatpour les électionsinsigne avec le portraitdu candidat etemblème du partila campagne du candidatau présidentla préparation de lacampagneversement au profit dela campagne électorale,le fonds de la campagneélectoralele sponsor de la campagnela stratégie de la campagnele comité surl’organisation de lacampagnecampagne pour ledépôt du nouveau candidatcampagne de la collectedes renseignementsstatistiquespromesse donnée parun politicien pendant lacampagne électoralela question essentiellede la campagne politique,le sujet central dela campagne, le leitmotivde la campagneo campanie electorală,luptă electoralăcampanie electoralăactuală,luptă electorală curentăbiografia candidatuluipentru alegeriinsignă cu portretulcandidatului şi emblemade partidcampania candidatuluipentru preşedintepregătirea campanieiplată în favoareacampaniei electorale,fondul campaniei electoralesponsorul campanieistrategia campanieicomitetul cu organizareacampanieicampanie pentru promovareanoului candidatcampanie de colectarea informaţiilor statisticepromisiune făcută deun politician în timpulcampaniei electoraleîntrebarea esenţialăa campaniei politice,subiectul central alcampaniei, laitmotivulcampanieiвыборная/предвыборнаяизбирательнаякампания,предвыборная борьбатекущаяпредвыборная борьбабиография кандидатана выборынагрудный знак спортретом кандидатаили эмблемой партиикампания кандидата впрезидентыподготовка кампаниивзнос в пользуизбирательнойкампании, фондизбирательнойкампанииспонсор кампаниистратегия кампаниикомитет попроведениюкампаниикампания за участиенового кандидатакампания по сборустатистическихсведенийобещание, данноеполитиком в периодизбирательнойкампаниинасущный вопросполитическойкампании,центральная темакампании

Administrarea Tribuna Ghid electoral tînărului publică: cercetător teorie şi practică 117ENGLISH FRANÇAIS ROMÂNA РУССКИЙcampaign oratoryshoe-leather campaigndirect mail campaignthe last lap of the electioncampaignactive campaign = vigorouscampaignhigh-pitched presidentialcampaignlow-key campaign =tame campaignslander campaign =smear campaign =whispering campaignon-air campaignpress campaign = printcampaignto carry on / out campaign= to conductcampaign = to wagecampaign = to mountcampaign = to organizecampaignrhétorique préélectorale(les promesses et lesaccusations expriméespendant la campagneélectorale)campagne d’agitationavec le train onze’, lesvisites du candidat ouses hommes de confianceaux maisons desélecteurs, la visite desappartementscampagne de la diffusiondirecte postale desmatériaux de propagandeaux destinatairesconcretsle dernier tour de lacampagne électoralecampagne active / orageusecampagne présidentielletrès animéeretenue/ faible selonl’intensité déploimentde la campagne politique,campagne malorganiséecampagne de discrédit/du concurrent / del’adversairecampagne électorale àla télé et radioémissionla campagne à la presseorganiser la campagne,faire la campagneretorică electorală(promisiuni şi acuzaţiiexprimate în timpulcampaniei electorale)campanie de propagandăpe cont propriu, vizitelecandidatului sau aleoamenilor de încredereîn casele alegătorilor,vizitarea locuinţelorcampanie de difuzaredirectă prin poştă amaterialelor de propagandădestinatarilorconcreţiultimul tur al campanieielectoralecampanie activă/agitatăcampanie prezidenţialăfoarte animatăreţinută/ slabă dupăintensitate, desfăşurarea campaniei politice,campanie rău organizatăcampanie de discreditarea concurentului/aadversaruluicampanie electorală laemisiuni televizate şiradiofonicecampanie electorală înpresăa organiza campaniile, aface campaniileпредвыборнаяриторика (обещанияи обвинения,высказываемые вовремя предвыборнойкампании)агитационнаякампания за свойсчет, посещениякандидата или егодоверенных лицдомов избирателей,обход квартиркампания прямойпочтовой рассылкиагитационныхматериаловконкретным адресатампоследний туризбирательнойкампанииактивная/бурнаякампанияочень оживлённаяпрезидентскаякампаниясдержанная/слабаяпо интенсивностипроведенияполитическаякампания, вялая,плохо организованнаякампаниякампания подискредитации /очернению своегоконкурентапредвыборнаякампания втелевизионном ирадиоэфирекампания в прессе/печатиорганизовыватькампанию, проводитькампанию

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 118ENGLISH FRANÇAIS ROMÂNA РУССКИЙto launch the presidentialcampaign = tobegin the presidentialcampaign = to commencethe presidentialcampaignto give a kick-start to anelection campaignto spearhead a campaignfor / against sth/sbto canvass (v.)to canvass a subjectto canvass public opinioncanvass (n.)canvass campaigncanvassing (n.)a canvassing boardlancer une campagne,commencer la campagnepresidentielledonner le signal dedépart à la campagnepréélectoraleprésider la campagne ausoutien de quelqu’unaller au suffrage, révélerle nombre des partisansdu candidat par voiedu sondage, examiner,analyserexaminer la questionsous tous les aspectsfaire un sondage, identifierl'opinion publiquele ramassage des voix(avant les élections), lapropagande préélectorale,sondage, la révélationde l'opinion publique parvoie du sondagela campagne de la collectedes renseignementsstatistiquesla tenue du dépouillementdu scrutin officiella commission contrôlantla correctitude des électionsa lansa o campanie, aîncepe campania prezidenţialăa da semnalul de demararea campaniei electoralea prezida campania întrususţinerea cuivaa merge la votare, aidentifica numărul desusţinători ai candidatuluipe calea sondajului, aexamina, a analizaa examina chestiuneasub toate aspectelea face un sondaj, a identificaopinia publicăcolectă de voturi (înaintede alegeri ), propagandaelectorală, sondaj, revelareaopiniei publice prinsondajcampania de colectare ainformaţiilor statisticenumărarea voturilor dincadrul scrutinului oficialcomisia care controleazăcorectitudinea alegerilorначинать кампанию повыборам президентадавать стартпредвыборнойкампаниивозглавить кампанию вподдержку чего/коголибособирать голоса передвыборами, выявлятьчисло сторонниковкандидата путемопроса, обсуждать,анализировать,агитировать закандидатавсестороннерассматривать вопроспроводитьопрос, выявлятьобщественное мнениесобирание голосов(перед выборами),предвыборнаяагитация, опрос,выявлениеобщественного мненияпутем выборочногоопросапредвыборнаякампания по сборустатистическихсведенийпроведениеофициального подсчетаголосов, агитациякомиссия,проверяющаяправильность выборов,комиссия, проводящаяофициальный подсчетголосов/ проверкуи утверждениерезультатов выборов

Administrarea Tribuna Ghid electoral tînărului publică: cercetător teorie şi practică 119ENGLISH FRANÇAIS ROMÂNA РУССКИЙа canvassing centre/office = а campaigningcentrecentre de propagande centru de propagandă агитпунктto constitute (v.) constituer a constitui назначать, учреждать,основывать,составлять, вводитьв силуa constituent (n) un électeur, un votant un alegător, un votant избиратель, имеющийправо голосаto be responsible toconstituentsêtre responsable devantles votantsa fi responsabil faţă devotanţiбыть ответственнымперед избирателямиconstituent (adj.) constitutif constitutiv законодательный,правомочныйвырабатыватьконституциюa constituent assembly assemblée constitutive adunare constitutivă учредительноесобраниеconstituent power pouvoir législatif putere legislativă законодательнаявластьa constituency (n.)a marginal constituency= a marginal seatune circonscriptionélectorale; électeursla circonscription électoraleincertaine, hésitante,où le candidatd’ un parti accumule àpeine la majorité desvoixo circumscripţie electorală,alegătoricircumscripţie electoralănesigură, ezitantă,în care candidatul unuipartid acumulează cugreu majoritatea devoturia constitution (n.) une constitution o constituţie, o constituireа draft constitution = аproposed constitutionа mixed constitutionа parliamentary constitutionle projet de la constitutionorganisation mixte del’état, où on a attribuéau gouvernement troisfonctionsla constitution de l ‘étatparlementaireproiectul constituţieiorganizare mixtă a statului,în care guvernuluii-au fost atribuite treifuncţiiconstituţia statului parlamentarизбирательный округ,избирателиненадежный/колеблющийся,избирательныйокруг, где кандидатот к.-л. партии струдом набираетбольшинство голосовконституция,основной закон, устав,указ, установление,положение, создание,образование,учреждениепроект конституциисмешанноеустройство государства,где в рукахправительстваобьединены трифункцииконституцияпарламентскогогосударстваа written constitution constitution écrite constituţie scrisă писаннаяконституция/закон

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 120ENGLISH FRANÇAIS ROMÂNA РУССКИЙа federal constitution constitution fédérale constituţie federală федеральнаяконституцияа flexible constitution constitution souple constituţie concisă мягкая конституция,отмена и изменениекоторой производитсяв порядке,установленных длявсех законова working constitutionconstitution of thestatela constitution en vigueurla constitution de l’état,création de l’еtat, formationde l’еtatconstituţie în vigoareconstituţia statului,constituirea statului,crearea statului, formareastatuluiдействующаяконституцияконституциягосударства,образованиегосударстваconstitution of rights la constitution de droits constituirea drepturilor установление правelective constitutionle règlement des électionsregulamentul desprealegeriположение о выборахconstitutional (adj.) constitutionnel/-elle constitutional/ -ă соответствующийконституции,конституционнымнормам,конституционныйconstitutional law le droit constitutionnel dreptul constituţional конституционноеправоa constitutional courta candidate (n.) =a candidacy;a candidaturea candidacy (candidature,candidate) for theposition (for the post)of Presidenta defeated candidate= an unsuccessful candidatea handpicked candidate= a successful candidate= a victorious candidate= a victoriouscandidate =a victorious candidatefor the party nominationa leading candidatela cour constitutionnellecandidat,candidaturele candidat au poste depresidentcurtea constituţionalăcandidat,candidaturăcandidat la postul depreşedinteконституционный судkандидат,кандидатуракандидатура на постпрезидентаle candidat perdant candidat perdant проигравшийкандидатle candidat élu / gagnantle candidat du parti quia gagné aux électionsle candidat etant entetecandidat ales, câştigătorcandidatul partiduluicare a câştigat la alegericandidatul – cap delistăизбранный/победивший кандидаткандидат партии,победивший навыборахлидирующийкандидат

Administrarea Tribuna Ghid electoral tînărului publică: cercetător teorie şi practică 121ENGLISH FRANÇAIS ROMÂNA РУССКИЙa party candidate = anofficial party candidatean unopposed candidatele candidat officiel duparti politique pour lescrutincandidatul oficial alpartidului politic pentruscrutinофициальныйкандидат на выборахот политическойпартииun seul candidat un singur candidat единственныйкандидатan available candidate un candidat acceptable un candidat acceptabil приемлемый кандидатan independent candidatea fringe candidatea write- in candidatea parachute candidatea candidate for electiona candidate for governora candidate for the presidency= a presidentialcandidateto put up a candidate =to put oneself forwardas a candidate = topropose a candidate= to put forward a listof candidates for theelectionsto nominate a candidatefor election = to runa candidate for election= to stand a candidatefor election = to put ina nomination = to submita nominationto reject (turn down)smb’s candidacy (candidature,nominationun candidat sansétiquettele candidat n’ ayant pasde succès, de chancesun candidat inscrit,inclu dans les bulletinsde vote par certainsélecteursun candidat étranger,un participant auscrutin sur une circonscriptionélectoraleétrangèrele candidat aux electionsle candidat au poste dugouverneurle candidat au présidentexposer un candidatfaire acte de candidature,presenter une listepour les électionsdesigner sa candidaturepour le scrutinrepousser la candidaturede qqnun candidat fără etichetă,independentcandidatul care nu aresuccese, şanseun candidat înscris, inclusin buletinele de votde către unii alegătoriun participant străin,un participant la scrutinpe o circumscripţieelectorală străinăcandidatul pentru alegericandidatul pentru postulde guvernatorcandidatul pentru preşedintea expune un candidat,a lua act de candidatură,a prezenta o listăpentru alegeria desemna candidaturasa pentru scrutina respinge candidaturacuivaнезависимыйкандидаткандидат, не имеющийшансов на успехвписанный кандидат,внесенный визбирательныебюллетенинекоторымиизбирателямипришлый кандидат,участвующий ввыборах по чужомуизбирательномуокругукандидат на выборахкандидат на постгубернаторакандидат впрезидентыпредлагатькандидатуру,выставлятькандидатуру/ списоккандидатов навыборахвыставлять своюкандидатуру навыборах,подавать /предлагатькандидатуруотклонять чью-л.кандидатуру

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 122ENGLISH FRANÇAIS ROMÂNA РУССКИЙto second (support)smb’s candidacy (candidature,nomination)to withdraw one’s candidacy(candidature,nomination) in smb’sfavourto announce one’scandidacy (candidature,nomination) forPresident (for the Presidency)soutenir la candidaturede qqnenlever sa candidatureau profit de qqnannoncer le candidatpour le poste du presidenta susţine candidaturacuivaa-şi retrage candidaturaîn favoarea cuivaa anunţa candidatulpentru postul de preşedinteподдерживать чью-л.кандидатуруснимать своюкандидатуру в чью-л.пользуобъявлять овыдвижении своейкандидатуры на постпрезидентаto adopt a candidate accepter la candidature a accepta candidatura принять кандидатуруto endorse a candidateto de-select a candidate=to re-elect a candidatesoutenir la candidature,approuvera susţine candidatura, aaprobaподдержатькандидатуру,одобритьréélire le candidat a realege candidatul переизбратькандидатаto elect (v.) élire a alege выбирать, избиратьto elect with a hugemajorityto be elected Presidentto be elected chairmanto be elected mayorto be elected in the firstroundplébiscitera vota, a desemna prinplebiscitизбрать к.-л.подавляющимбольшинствомголосовêtre élu président a fi ales preşedinte быть избранным напост президента,быть избранным напост мэраpasser au premier tour a trece în primul tur быть избраннымв первом туреголосованияan elector (n.) un électeur un votant, un alegător избиратель,выборщик, членколлегии выборщиковa register of electors un registre d'électeurs un registru de electori список избирателейto ensure (guarantee)the free expression ofthe electors’ (voters’)willаssurer la liberté del'acte de la volonté desélecteursa asigura libertateaactului de voinţă a alegătorilorобеспечивать свободуволеизъявленияизбирателейan electress (n. ) une électrice o electoare избирательница,женщина-выборщикan electee (n.) un élu un ales избранный,выбранныйголосованием

Administrarea Tribuna Ghid electoral tînărului publică: cercetător teorie şi practică 123ENGLISH FRANÇAIS ROMÂNA РУССКИЙelectorate (n.) électeurs electori избиратели,контингентизбирателей,избирательный округan intelligent electorateto attract the electorateto…electorship (n.)un corps électoral intelligentattirer le corps électoralà …la statut d'électeur(électeur), le droit électoralun corp electoral inteligenta atrage electoratul la ...statutul de alegător,dreptul electoralинтеллигентныйэлекторатпривлечьизбирателей к…статус избирателя(выборщика)избирательное правоelectivity (n.) choix; électivité alegere, electivitate выбор, выборностьelection(s) (n.) élection alegeri выборыgeneral elections=popular elections =national electionsélections générales alegeri generale всеобщие выборыlocal elections élections locales alegeri locale местные выборыspecial elections élections spéciales alegeri speciale специальные выборыby-elections =occassional electionsParliamentary electionsélections répétées alegeri repetate дополнительныевыборы, дополнительныевыборы в связис образованиемвакансийles élections parlementairesearly elections élections parlementairesanticipéesalegeri parlamentarealegeri parlamentareanticipateпарламентскиевыборыдосрочные выборы впарламентprimary elections élections anticipées alegeri anticipate предварительныевыборыregular elections élections valables alegeri valabile очередные выборыcity elections élections municipales alegeri municipale выборы в органыгородскогосамоуправления,муниципальныевыборыmayoral elections l’élection du maire alegerea primarului выборы мэра“eye-wash" elections élections fraudées alegeri fraudate фиктивные выборыcoming elections = upcomingelectionsles futures élections viitoarele alegeri предстоящие выборыquadrennial elections élections quadriennales alegeri cvadrienale выборы,происходящиекаждые четыре года

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 124ENGLISH FRANÇAIS ROMÂNA РУССКИЙcontested elections élections contestées alegeri contestate выборы,правильностькоторыхоспаривается;выборы, на которыхпроисходит борьбамежду кандидатамиuncontested elections élections incontestées alegeri necontestate выборы,правильностькоторых неоспаривается, выборыс единственнымкандидатомcorrupt (corruptible)electionsdirect elections / indirectelectionsélections corrompues alegeri falsificate продажные выборыélections directes /élections indirectes;alegeri directe/alegeriindirecteпрямые выборы /косвенные выборыan election period période d'élection perioadă de alegere срок избранияan election divisionelection results = electionreturnsan election-committeeune circonscriptionélectoraleles résultats des électionsla commission électoraleo circumscripţie electoralărezultatele alegerilorcomisie electoralăизбирательный округрезультаты выборов,результатыголосования навыборахизбирательнаякомиссияan election process un processus électoral un proces electoral процесс выборовan election centre = apolling place = a pollingstationan election campaignoffice /centreelection day = a pollingdaycentre électoral centru electoral избирательный пунктun bureau /centre depropagande électoraleun birou/centru de propagandăelectoralăагитпункт,агитационный пунктle jour des élections ziua alegerilor день выборовelection speech discours électoral discurs electoral предвыборноевыступлениеelection meeting réunion électorale reuniune electorală собрание избирателейelection petition pétition électorale petiţie electorală ходатайство орасследованиидействительностивыборовelection costs = electionexpensesfrais prévus pour lacampagne électoralecheltuieli prevăzutepentru campania electoralăзатраты напроведениевыборов, расходыпо избирательнойкампании

Administrarea Tribuna Ghid electoral tînărului publică: cercetător teorie şi practică 125ENGLISH FRANÇAIS ROMÂNA РУССКИЙelection fever fièvre électorale febră electorală предвыборнаялихорадкаelection courtan election regulation =a statute of electionselection rigging = voteriggingelection by majorityvoteelections in several roundswrit of electionvote in elections to thelegislative authority;to run in the elections =to stand for electionto run for presidentcour de justice pour lesfraudes électoralesle règlement des électionsfalsification des résultatsdes électionsélections par vote majoritairescrutin à plusieurs toursle décret concernant lesélections répétéesle vote au cours desélections parlementaires/autoritélégislativese présenter aux électionsêtre candidat au postedu présidentcurtea de justiţie pentrufraude electoraleregulamentul desprealegerifalsificarea rezultateloralegeriloralegeri prin vot majoritarscrutin cu mai multetururidecretul privind alegerilerepetatevotul în timpul alegerilorparlamentare /autoritatelegislativăa se prezenta la alegeria fi candidat la postul depreşedinteсуд по делам онарушениях порядкапарламентскихвыборовположение о выборахфальсификациярезультатов выбороввыборы помажоритарнойсистемевыборы в несколькотуровуказ о дополнительныхвыборахголосование привыборах в законнодательныйорганбаллотироваться,выставлять своюкандидатуру навыборахбаллотироваться,выставлять своюкандидатуру навыборах на постпрезидентаto hold elections organiser des élections a organiza alegeri проводить выборыto call elections = to announcethe election(s)to prepare for electionsto schedule an election= to fix an election = toset the election(s)to take part in elections= to participate in electionsto win the elections = towin an electionto lose the elections =to concede an election= to be defeated in theelectionannoncer des élections a anunţa alegeri созвать выборы,назначить выборыse préparer aux électionsa se pregăti de alegeriготовиться к выборамfixer les élections a fixa alegerile назначить выборыparticiper aux élections a participa la alegeri принимать участие ввыборахgagner les élections a câştiga alegerile выиграть выборы,победить на выборахperdre les élections a pierde alegerile проиграть выборы,проигрывать навыборах, потерпетьпоражение на выборах

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 126ENGLISH FRANÇAIS ROMÂNA РУССКИЙto steal the electionto pass the electionthresholdto decide an election =to swing an electionto sweep the electionto rig an election = todoctor the electionreturnsto void an electionto turn the electionsto set back the electionsto…to edge an opponentout of the electionsto figure on the resultsof the electionto get in at the firstelectionto interfere in electionsto be up for electionto be a casualty of thelast electionto be the debacle ofthe electionsto electioneer (v.)an electioneerer (n.)electioneering (n.)gagner les électiosgrace aux différentssubterfugesa câştiga alegerile graţieunor subterfugiiпобедить навыборах благодаряухищрениям разногородаpasser le seuil électoral a trece pragul electoral пройти порогвыборовorganiser avec succèsles élections réussirdans les électionsgagner les élections,ayant reçu la majoritéécrasante des voixtruquer, falsifier les résultatsdes électionsannuler les résultatsdes électionsmodifier les résultatsdes électionsajourner les électionsà …devancer un adversaireaux électionsprédire les résultats desélectionsgagner dans le premiertour des électionsse mêler au cours desélectionsse déclarer officiellementcandidat dans lesélectionsêtre victime des récentesélectionsfaire fiasco, échouerdans les électionsfaire la campagnepréélectoraleparticipant à la campagneélectorale, propagandistecampagne préélectoralea organiza cu succesalegerile, a reuşi înalegeria câştiga alegerile,primind o majoritatecovârşitoare de voturia truca, a falsifica rezultatelealegerilora anula rezultatele alegerilora modifica rezultatelealegerilora amâna alegerile pentru…a devansa un adversarla alegeria prezice rezultatelealegerilora câştiga din primul tural alegerilora interfera în alegeria se declara oficial candidatîn alegeria fi victima recenteloralegeria suporta un fiasco, aeşua în alegeria face campanie electoralăparticipant la campaniaelectorală, propagandistcampanie electoralăуспешно провестивыборы, добитьсяуспеха на выборахпобедить на выборах,получив подавляющеебольшинство голосовподтасовывать,фальсифицироватьрезультаты выборовотменить итогивыборовизменить исходвыборовотсрочивать,откладывать,переносить выборына...обойти соперника навыборахпредсказатьрезультаты выборовпройти на выборах спервого разавмешиваться в ходвыборовбыть выдвинутымкандидатом навыборахоказаться жертвойпоследних выборовпотерпеть фиаско/неудачу на выборахпроводитьпредвыборнуюкомпаниюучастникизбирательнойкомпании, агитаторпредвыборнаякампания

Administrarea Tribuna Ghid electoral tînărului publică: cercetător teorie şi practică 127elect (adj.)ENGLISH FRANÇAIS ROMÂNA РУССКИЙthe mayor- electthe President- electélu, nouvel élu (maisqui n’est pas encoreentré en fonction)le maire élu, le nouveaumairele président élu, le nouveauprésident éluales, nou ales (dar carenu este încă în funcţie)primarul ales, noulprimarpreşedintele alespreşedintele nou, alesвыбранный, вновьизбранный (но ещене вступивший вдолжность)новый мэрвновь избранныйпрезидентelected (adj.) élu ales избранныйan elected representativeelectable (adj.)elective (adj.)the elective constitutionreprésentant élu reprezentant ales избранныйпредставительéligible, ayant droitd’être éluélectoral, concernantles électionsrèglement des électionsеligibil, având dreptulde a fi aleselectoral, legat de alegeriregulament privindalegerileимеющий право бытьизбраннымвыборный,относящийся квыборамположение о выборахthe elective franchise le droit électoral dreptul electoral избирательное правоelective (adj.) ayant droit d’élire având dreptul de aalegethe elective bodyelectoral (adj.) = electorialan electoral law = anelection lawan electoral district =an election district = anelection area = a constituencyles électeurs, organeélectoralalegători, organ electoralимеющий правовыбирать,избирательный организбиратели,избирательный органelectoral/e electoral/ă избирательныйloi électorale, droitélectoralune circonscriptionélectoralelege electorală, dreptelectoralo circumscripţie electoralăизбирательный закон,избирательное правоизбирательныйучастокan electoral collеge le collège des électeurs colegiul alegătorilor коллегия выборщиковan electoral quota = anelectoral quotientune cote électoraleminimeo cotă electorală minimăнаименьшее числоголосов, достаточноедля избраниякандидатаan electoral reform une réforme électorale o reforma electorală реформаизбирательнойсистемыan electoral roll une liste électorale o listă electorală список избирателейan electoral platform =an electoral programmeune plateforme électorale,un programmeélectoralo platformă electorală,un program electoralпредвыборнаяплатформа,предвыборнаяпрограмма

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 128ENGLISH FRANÇAIS ROMÂNA РУССКИЙan electoral purpose un but électoral un scop electoral предвыборная цельelectoral system withproportional representationelectoral system of votingin two roundsto win electoral supportto poll (v.)scrutin proportionnel,scrutin à représentationproportionnellescrutin proporţional,scrutin cu reprezentanţăproporţionalăсистема выборов спропорциональнымпредставительством,пропорциональнаясистемапредставительстваscrutin à deux tours scrutin în două tururi избирательнаясистема сголосованием в дватура, голосование вдва тураgagner le soutien desélecteursvoter, recevoir les voix,faire une enquête dela population par sondagea câştiga sprijinul alegătorilora vota, a acumula voturi,a face o anchetă apopulaţiei prin sondajto poll for a candidate voter pour un candidat a vota pentru un candidatto poll to the last manto poll a quarter of thevotes castpoll (n.)to go to the pollsto declare the pollto take a poll = to conducta pollto be at the head of thepollаn opinion poll = a public-opinionpollа heavy pollvoter jusqu’au dernierhommerecevoir seulement lequart des voixvote, sondage, le dépouillementdu scrutin,le nombre de voixexprimées, le résultatdu votealler aux urnes, serendre aux urnes, allervoterannoncer les résultatsdes voixa vota până la ultimuloma acumula doar a patraparte din voturivot, sondaj, numărareavoturilor, numărul voturilorexprimate, rezultatulvotuluia merge să voteze, amerge la vota anunţa rezultatelevoturilorзаручитьсяподдержкойизбирателейголосовать, получатьголоса, проводитьанкетный опроснаселенияголосовать закандидатапроголосовать всемдо одногополучить толькочетверть голосовголосование, опрос,подсчет голосов,количество поданныхголосов, результатыголосованияидти голосоватьобьявлять результатыголосованияfaire un sondage a efectua un sondaj проводить опросrecevoir le plus grandnombre de voixsondage d'opinion publiquenombre considérablede votesa obţine cel mai marenumăr de voturisondaj de opinie publicănumăr considerabil devoturiполучить наибольшеечисло голосовопрос мнений, опрособщественногомнениявысокий процентучастия в голосованииа poor poll sondage non officiel sondaj neoficial низкий процентучастия в голосовании

Administrarea Tribuna Ghid electoral tînărului publică: cercetător teorie şi practică 129а light pollENGLISH FRANÇAIS ROMÂNA РУССКИЙa straw poll = an unofficialpollpourcentage moyende la participation auscrutinprocentaj mediu departicipare la scrutinсредний процентучастия в голосованииun sondage non officiel sondaj neoficial неофициальныйопросan exit poll sondage à la sortie sondaj la ieşire опрос при выходеexclusion of sb fromthe polla poll among…polling (n.)privation de qqn deson droit de voteun sondage d’opinionparmi ...sondage, le dépouillementdu scrutinprivarea cuiva de dreptulsău de votun sondaj de opinieprintre...sondaj, numărarea voturilorлишение кого-либоправа голосаопрос среди…проведение опроса,подсчета голосовa polling - station un bureau de vote un birou de votare избирательный пунктa polling - booth la cabine de vote cabină de votare кабина дляголосованияa polling dayto vote (v.)to vote for /against aproposalto vote for /against acandidateto vote solidly for sb/sthto vote in the affirmative/ negativele jour du scrutin,le jour de la tenue dusondagevoter, élire, ramasser lesvotes, décider à majoritédes voix, approuvervoter pour ou contreunepropositionvoter pour ou contreun candidatziua scrutinului,ziua desfăşurării sondajuluia vota, a alege, a culegevoturi, a decide cumajoritate de voturi,aprobaa vota pentru / împotrivauneipropuneria vota pentru / împotrivaunui candidatдень голосования,день проведенияопросаголосовать, выбирать,собирать голоса,постановитьбольшинствомголосов, утверждатьголосовать за/противпредложение/яголосовать за/противкандидатаvoter pour ... a vota pentru... отдать голоса за к.-л. /что-либоvoter pour /contre a vota pentru /contra голосовать за / противto vote by ballot décider par vote secret a decide prin vot secret решать тайнымголосованиемto vote sb down voter contre qqn a vota contra cuiva провалить к.-л. навыборахto vote into Parliament élire au parlement a alege în parlament выбрать в парламентto vote sb into the chair élire qqn président a alege pe cineva preşedinteto vote sb into a committeeto vote an addresselire qqn le membre ducomitéaccepter une déclarationa alege pe cineva membrual comitetuluia accepta o declaraţieизбирать к.-л.председателемизбрать к.-л. членомкомитетапринять обращениеto vote a petition voter une pétition a vota o petiţie принять петицию

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 130ENGLISH FRANÇAIS ROMÂNA РУССКИЙto vote a message recevoir le message a primi mesajul принять посланиеto vote a deputation élire une délégation a alege o delegaţie избрать делегациюto vote in person voter personnellement a vota personal голосовать личноto vote by post voter par la poste a vota prin poştă голосовать по почтеto vote by text message voter par message a vota prin mesaj голосовать с помощьюсообщенияto vote by internet voter par internet a vota prin internet голосовать поинтернету / поэлектронной почтеto vote in an election voter aux élections a vota la alegeri голосовать навыборахwithout the right tovoteto be eligible to vote =to be entitled to votesans droit de vote ( àvoix consultative)fără drept de vot (cuvot consultativ)без права голоса(с совещательнымголосом)avoir droit de vote a avea drept de vot иметь право голосаto be voted in être élu a fi ales быть избраннымto be voted througha vote (n.) = votationa secret voteêtre accepté aux électionsun vote, le droit devote, résolution, décision,bulletin de voteun vote secret, le scrutinsecreta fi acceptat la alegeriun vot, dreptul la vot,rezoluţie, decizie, buletinde votun vot secretбыть принятым приголосованииголос, право голоса,резолюция, решение,избирательныйбюллетеньтайное голосованиеan open vote vote à main levée vot deschis открытое голосованиеa roll - call vote vote nominal vot nominal поименноеголосованиеa deciding vote vote décisif vot decisiv решающий голосa unanimous vote vote unanime vot unanim единогласноеголосованиеan affirmative votea light votethe floating votesun vote décisif/affirmatifun bas pourcentagede participation auxélectionsles voix des électeursindécisun vot decisiv/afirmativun mic procentaj departicipare la alegerivoturile alegătorilorindecişipешающий/утвердительный голоснизкий процент явкина выборахголоса колеблющихсяизбирателейvote by proxy le vote par procuration votul prin procură голосование подоверенностиvote by a show ofhandsle vote à main levéevotul prin ridicareamâiniiголосованиеподнятием рукvote by sitting vote par assis vot prin aşezare голосование сидяvote by standing vote par levé vot prin ridicare голосование стоя

Administrarea Tribuna Ghid electoral tînărului publică: cercetător teorie şi practică 131ENGLISH FRANÇAIS ROMÂNA РУССКИЙvote of confidence vote de confiance vot de încredere вотум доверияvote of non-confidence vote de non-confiance vot de neîncredere вотум недоверияone man one voteto take a voteto count votes = to tellvotesto give one’s vote for /to sbun homme – une voix,le droit à une seule voixvoter, participer au vote,la taille la voixun om - un vot, dreptulla un singur vota vota , a participa la votпо одному голосу откаждогопровести голосованиеdépouiller le scrutin a număra voturile подсчитать голосаdonner son vote pour...,voter pour...a da votul său pentru,a vota pentruto win votes ramasser plus de votes a culege mai multevoturito pass a vote = to carrya voteto reject a vote refuser un vote, rejeterle projet de résolutionto gain the votes = tocarry all votesto get out the voteto cast a vote = to castone’s vote into the urnto cast non-vote = toabstain from votingпроголосовать засобрать большеголосовadopter une résolution a adopta o rezoluţie принять резолюциюa refuza un vot, a respingeproiectul derezoluţieотклонить проектрезолюцииrecevoir toutes les voix a obţine toate voturile получить все голосаobtenir la participationdes électeurs au suffragevoter, déposer le bulletindans l'urneprésenter un bulletinincomplet, ne pas voter,s’abstenir de votea obţine participareaalegătorilor la sufragiua vota, a arunca buletinulîn urnăa prezenta un buletinnecompletat, a nu vota,a se abţine de la votдобиться явкиизбирателей навыборыголосовать, опуститьбюллетень в урнуподать незаполненныйизбирательныйбюллетень, непроголосовать,воздержаться отголосованияto record a vote enregistrer un vote a înregistra un vot проголосовать,принять участие вголосовании, податьголосto explain one’s vote s’exposer sur le scrutin a se pronunţa asuprascrutinuluito put to the vote = totake a vote on a questionsoumettre une questionau votea supune o chestiunevotuluiвыступить по вопросуо голосованиипоставить вопрос наголосованиеto proceed to a vote procéder au vote a proceda la vot приступить кголосованиюto take away votes fromto adjourn the questionby votesenlever les votes deqqn.ajourner la question à lamajorité des votesa lua voturile cuivaa amâna chestiunea cumajoritatea de voturiотнять голоса уотложить вопросбольшинствомголосов

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 132ENGLISH FRANÇAIS ROMÂNA РУССКИЙto pass without a dissentientvoteto defeat the vote ofcensureaccepter à l’unanimitérejeter la propositionde vote de non-confiancea accepta în unanimitatea respinge propunereade vot de neîncredereпринять единогласноотклонитьпредложение овынесении вотуманедоверияto hang on one vote dépendre d’un vote a depinde de un vot зависеть от одногоголосаto be without a votene pas avoir le droit devotea nu avea dreptul devotбыть без права голосаa voter (n.) un électeur un alegător избирательto give a choice to thevoterto present candidatesto the votersto qualify smb as avoterto enter in the voters’(voting ) listto be approved by thevotersdonner un choix àl'électeurprésenter des candidatsaux électeursqualifier qqn commeélecteursinclure dans la liste desélecteursavoir la confiance desélecteursa oferi o alegere a alegătoruluia prezenta candidaţiialegătorilora califica pe cineva ca şialegătoria include în lista alegătorilora avea încrederea alegătorilorдавать выборизбирателюпредставлятькандидатовизбирателямквалифицироватького-либо, какизбирателявносить в списокизбирателейполучить одобрениеизбирателейvoting (n.) vote vot голосование,баллотировка, участиев голосованииvoting for a single candidatevote pour un singurcandidatvot pentru un singurcandidatвыборы (кандидатов)в индивидуальномпорядкеvoting for a list scrutin de liste scrutin pe listă выборы (кандидатов)спискомa voting precinct section de vote secţie de votare избирательныйучастокa voting slip = a votingpaperbulletin de vote buletin de vot избирательныйбюллетеньa voting power droit de vote drept de vot право участия вголосованииa voting right droit électoral drept electoral избирательное правоa voting citizena voting machinevoting members of acommitteecitoyen qui bénéficiede droit de votemachine à compter lesvotesmembres du comité àvoix décisivecetăţean care beneficiazăde dreptul de votmaşină de număratvoturilemembrii comitetului cuvot decisivгражданин,пользующийсяизбирательнымправоммашина для подсчетаголосовчлены комитета срешающим голосом

Administrarea Tribuna Ghid electoral tînărului publică: cercetător teorie şi practică 133ENGLISH FRANÇAIS ROMÂNA РУССКИЙfull voting status droit de vote décisif drept de vot decisiv право решающегоголосаcompulsory voting voix obligatoire votare obligatorie обязательноеголосованиеto make a voting list(register, roll) =to compile an electorallist (register, roll)voteless (adj.)constituer la liste desélecteursn’ayant pas droit auvote, privé de droitsélectorauxa perfecta lista alegătorilorfără drept de vot, lipsitde drepturi electoraleсоставлять списокизбирателейне имеющий праваголоса, лишенныйизбирательных правPrezentat: 10 august 2011.E-mail: vlad.cantir@mail.ru

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 134A V I ZContinuă abonarea la ziarul “Funcţionarul public” şi la revista metodicoştiinţifică“Administrarea Publică” pentru anul 2012, editate de Academiade Administrare Publică de pe lângă Preşedintele Republicii Moldova.FUNCŢIONARULNr. 17 (366) septembrie 2011 FONDAT ÎN ANUL 1994septembrie 2011PUBLICP U B L I CZIAR BILUNAR EDITAT DE CĂTRE ACADEMIA DE ADMINISTRARE PUBLICĂ DE PE LÂNGĂ PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVASUPLIMENT L A REVISTA “ADMINISTRAREA PUBLICĂ“BUCURIA REÎNTÂLNIRIIMesajul dlui Vasile MARINA, rector al Academiei deAdministrare Publică de pe lângă Preşedintele RepubliciiMoldova, doctor habilitat, profesor universitar, în pragulnoului an de studiiSuntem în pragul toamnei Administrare Publică de pe lângăde aur. Iar toamna „se numără Preşedintele Republicii Moldova.bobocii”, ne atenţionează înţelepciuneapopulară a proverbului. noi succese pe tărâmul îmbră-Este un prilej onorific de a Vă uraBucuria reîntîlnirii, însoţită de ţişat din dragoste şi cu intensitateaneştiută a clipei necunos-paleta curcubeică şi fascinantăa florilor târzii, autumnale, ne cute şi revelatoare, cu adevărat pacităţilor şi aptitudinilor pe careinspiră încrederea că Primăvara de sărbătoare, de surpriză şi de suntem chemaţi să ni le manifestămexpres şi cu credinţa deplinăseptembrină ne va călăuzi mereupe făgaşul bunelor speranţe, Încadraţi în ritmul crescând a inimii, cu conştiinţa datoriei îm-floare.înnobilate de spiritul înnoitor şi al transformărilor, al reformelor plinite de conducători şi de cadrecutezător al împlinirilor care nu trasate de noua orientare a Alianţeipentru Integrarea Europeană, cei, de funcţionari publici.didactice, de maeştri şi de învăţă-vor întârzia să bată la uşa aşteptărilorfără de care nu poţi porni de către noua guvernare, care De altfel, prin Carte, prin Ştiinţă,prin efortul nostru intelec-niciodată la drum.şi-a asumat „schimbarea pânăOdată întruniţi la lumina la capăt”, trebuie să aspirăm dimpreunăcu societatea civilă la noi Celor de Sus, fireşte, direct şi inditualcolectiv şi prin Voia Celui şi airizantă a florilor, la propriu şi lafigurat, mai ales acum, când ne culmi, de calitate, în activităţile rect, contribuim, trebuie să contribuimla creşterea unor noi ge-aflăm tot mai aproape de hotarulcelor două decenii de existenreşi educaţie, ştiinţifico-didactineraţiitalentate de conducători,noastre de instruire, perfecţionaţăa instituţiei, este imposibil de ce, teoretice şi practice totodată. de aspiranţi la titlul responsabila nu încerca sentimentul înaltei Am dori ca Primăvara sufletească de funcţionar public pe potrivaresponsabilităţi socioumane în a Toamnei curente să palpite în cerinţelor şi aspiraţiilor timpuluişi societăţii mereu în căutarefaţa noilor cadre de funcţionari fiece clipă a acţiunilor noastrepublici şi a întregului corp profesoral-didactical Academiei de dezvăluie întregul potenţial al ca- transformare şiprezente şi de viitor, menite să ne de noi şi performante soluţii dedevenire.Orice început de bun augurse cuvine să aibă numaidecâto finalitate clară şi exemplară,dacă nu de model. Calea oricăruisucces, în fond, trece prin inimileşi prin conştiinţa noastră de sine,dar şi prin sentimentul demnităţiipersonale şi de neam, nu în ultimulrând, de individualitate şialteritate, de personalitate şi colectivitate.Dintre sărbătorile de pestean începutul noului an de studii2011-2012 este, nici vorbă, unaideală şi nu numai inaugurală,coborâtoare din floare, din Cuvânt,din tradiţia Lui biblică, darşi din cea a Casei noastre Mari,a celor consfinţite de lege şi decondiţia umană a verticalităţii şionestităţii etico-civice, didactice,în ultimă instanţă. Omul a fost,este şi va fi întotdeauna „măsuratuturor lucrurilor”. Lui îi stă binesă fie acolo, unde îl cheamă speranţeleşi idealurile fără de carePrimăvara doleanţelor sale nuva atinge niciodată Toamna împlinirilorumane. De aceea vreausă Vă zic încă o dată: ”Într-un ceasbun şi cu Dumnezeu înainte”, neuitaţide dimineaţa florilor, de Primăvaraneuitatei Toamne de azişi dintotdeauna!”Noul an de studii: noi sarcini, dar şi noi speranțeInterviu cu dna Tatiana ŞAPTEFRAŢI, director al Departamentului organizarea instruirii al Academiei de AdministrarePublică de pe lângă Preşedintele Republicii Moldova, doctor, conferenţiar universitarCORESPONDENTUL: Stimatădoamnă Tatiana Şaptefraţi,Vă rog să acceptaţi, în primulrând, sincerele noastre felicităricu prilejul începerii nouluian de studii, 2011-2012,la Academia de AdministrarePublică, iar în al doilea rând,V-aş ruga să ne relataţi, cums-a încheiat admiterea din anulacesta la Academie, câţi masteranzivor studia la toţi anii şiformele de studii?Tatiana ŞAPTEFRAŢI: Mulţumimmult pentru felicitări, ele, defapt, sunt adresate întregului corpprofesoral-didactic şi de colaboratorial Academiei. Procesul de admiterepentru anul de studii 2011-2012 s-a încheiat cu succes, astfelcontingentul de masteranzi careîşi vor face studiile în cadrul Academieinoastre s-a mărit cu 425 demasteranzi. Numărul total de masteranziîn noul an de studii este de761 de persoane. Repartizarea peani şi forme de studii se prezintădupă cum urmează: anul I de studii- 425 de masteranzi, inclusiv 87de masteranzi cu frecvenţă la zişi 338 de masteranzi - la studii cufrecvenţă redusă; anul II de studii -336 de masteranzi, inclusiv studiila zi - 83 de masteranzi şi 253 demasteranzi - la studii cu frecvenţăredusă. Menţionăm faptul că pentruanul de studii 2011-2012 aufost solicitate îndeosebi specialităţileadministrare publică şi management,la care a fost înregistratun concurs de 3-4 candidaţipentru un loc la buget.COR.: Prin ce se va deosebinoul an de studii de cel precedent,care va fi organizareametodică, instructivă şi ştiinţificăa studiilor postuniversitaredin cadrul Academiei?(Continuare în pag. 3)Revista„Administrarea Publică”apare trimestrial.Costul unui abonament:3 luni - 41 lei 30 bani;6 luni - 82 lei 60 bani;1 an - 165 lei 20 bani.Indice poştal - 76957.Ziarul„Funcţionarul public”apare de 2 ori pe lună.Costul unui abonament:3 luni - 37 lei 80 bani;6 luni - 75 lei 60 bani;1 an - 151 lei 20 bani.Indice poştal - 67919.

Administrarea Tribuna tînărului publică: cercetător teorie şi practică 135Secţia editorial-poligraficăMihai MANEA - specialist principalValentin ŞCAREVNEA - designerTudor PALLADI - specialist principalSergiu PÎSLARU - specialist principalElena BALMUŞ - specialist coordonatorIndice poştal: 76957Adresa redacţiei:MD-2070, mun. Chişinău, str. Ialoveni 100Tel.: 28-40-78, fax: 28-48-71E-mail: sae@aap.gov.mdDată la cules: 18.07.2011Bun de tipar: 27.09.2011Copertarea în Secţia editorial-poligraficăTiraj: 370 ex. Hârtie offset.Preţ contractual.ISSN 1813-8489

Administrarea Publică, nr. 3, 2011 136