<strong>Administrarea</strong> Publică, <strong>nr</strong>. 3, <strong>2011</strong> 48itate administrativă, dar se tinde spre sectorializareaministerială.În unele ţări, cum ar fi Franţa, România ş. a., afost adoptată varianta desconcentrării orizontale(prefectul conduce serviciile publice desconcentrate),fără a exista o analiză individuală a serviciilorpublice, pentru a identifica, în vederea unorperformanţe maxime, pentru care dintre acesteaeste utilă desconcentrarea verticală. Acest lucru acondus la numeroase disfuncţionalităţi, pentru că,practic, există o dublă subordonare a acestor servicii– faţă de prefect şi minister – şi implicit la deciziicontradictorii.În cele mai multe cazuri este vorba de serviciistrict specializate, fiind evident că prefectul nu sepoate implica în conducerea activităţilor specificeşi, dacă se menţine acest sistem, trebuie precizatexact în ce constă activitatea de conducere a prefectuluişi pentru ce competenţe există o subordonarefaţă de minister.Justificarea sistemului actual rezidă în faptul cădincolo de apropierea de cei administraţi, aparenevoia de a realiza o contrapondere autorităţii aleşilorlocali pentru a menţine autoritatea statului.Tendinţele europene, mai ales în Franţa, sunt de ascoate de sub autoritatea prefectului acele serviciicare presupun o utilizare privată: educaţia, inspecţiamuncii, încasările, cheltuielile publice şi controlulconturilor şi de a le transfera către colectivităţilelocale.Având în vedere amploarea descentralizării,desconcentrarea are ca menire crearea unui interlocutoretatic pentru autorităţile locale, destul deputernic pentru a lua decizii prin care să oblige diferiteservicii să acţioneze sub responsabilitatea sa.3. Desconcentrarea este destinată echilibrării,pe de o parte, a tendinţelor centralizatoare carevor să concentreze deciziile etatice la nivelul administraţieicentrale şi, pe de altă parte, celor deteritorializare a puterilor prin care se doreşte apropiereade nevoile reale ale unei ţări.Aşadar, desconcentrarea reprezintă o formădiminuată a centralizării ce presupune deplasareaîn teritoriu a unor competenţe etatice, menţinându-serelaţia de subordonare faţă de nivelul central.În cazul serviciilor descentralizate, nu există osubordonare faţă de nivelul central, ci doar formede control. [18]Desconcentrarea sistemului administrativ sepoate defini şi ca o dispersare teritorială a sarciniloradministrative, ce implică deschiderea unor birouriregionale sau raionale ale ministerelor centrale şi aaltor agenţii statale urmate de delegaţia autorităţiide la centru către aceste reprezentări locale ale autorităţilorcentrale. Aşadar, există componente aleautorităţilor publice centrale care nu pot fi supuseprocesului de descentralizare. Ele pot fi, cel mult,desconcentrate.Astfel, desconcentrarea sistemului administrativreprezintă transferul responsabilităţilor de laorganele administraţiei centrale către reprezentanţeleacestora în teritoriu, care, deşi sunt la dispoziţiacetăţeanului, rămân subordonate centrului.Putem afirma că desconcentrarea exprimă o variantăîmbunătăţită a centralizării, reprezentând ocentralizare atenuată sau o slabă descentralizare.În realitate, acest sistem măreşte centralizarea,întrucât, în caz că se dovedeşte eficient, extindecontrolul autorităţilor centrale asupra chestiunilorlocale ce ar putea rezulta în frustrarea participăriicetăţenilor.Pentru o mai bună şi mai complexă înţelegerea problemei, considerăm că se impune şi definireaaltor doi termeni, şi anume – cel de devoluţie şi dedelegare.Devoluţia este un termen utilizat în unele stateanglo-saxone (Marea Britanie, Irlanda, Statele Unite)şi implică transferul puterii politice şi al autonomieipolitice către unităţile guvernamentale localecu politicieni aleşi pe plan local. Acest sistemconferă autonomie autorităţilor locale în domeniiclar stabilite de luare a deciziilor prin drepturi constituţionale,implicând un transfer real al responsabilităţii.Devoluţia poate duce la dominarea exercitatăde către elitele locale şi la neechilibre regionale întrezone bogate în resurse şi cele sărace. De aceeaeste necesară stabilirea unui echilibru între intereselelocale legitime, pe de o parte, şi interesele naţionalelegitime, pe de cealaltă parte. Acest bilanţpoate fi realizat prin transferuri de venituri necesarede la guvernele centrale către cele locale.Devoluţia presupune transmiterea competenţelorşi a surselor de venituri de la autorităţilepublice centrale în beneficiul autorităţilor publicelocale, fiind un fenomen mai important decât desconcentrarea,care nu presupune decât un transferla nivel local al politicii centrale.Delegarea reprezintă exercitarea, de către autorităţileadministraţiei publice locale sau de cătrealte instituţii publice, a unor competențe în numeleunei autorităţi a administraţiei publice centrale,în limitele stabilite de către aceasta.Delegaţia este o formă mai extinsă a descentralizării.Prin delegaţie guvernele centrale transferăresponsabilitatea luării deciziilor şi administrării
<strong>Administrarea</strong> Societatea civilă publică: şi statul teorie de drept şi practică 49funcţiilor publice către organizaţiile semiautonomenecontrolate în întregime de guvernul central,dar în ultimă instanţă care răspund în faţa acestora.Guvernele deleagă responsabilităţi când creeazăfirme sau corporaţii publice, autorităţi imobiliare,de transport, sectoare cu servicii speciale, sectoareşcolare semiautonome, corporaţii regionale pentrudezvoltare sau unităţi pentru implementareaproiectelor speciale. De obicei, aceste organizaţiiiau decizii cu un grad înalt de discreţie. Ele pot fiscutite de constrângerile unui personal obişnuitde serviciu civil şi pot să încaseze bani pentru serviciidirect de la beneficiari. Acestea pot avea şi libertateade a plăti salariile personalului lor.Delegarea presupune exercitarea competenţeloradministraţiei publice centrale de către administraţiapublică locală, în numele şi în limitelestabilite de administraţia publică centrală.Concluzionând cele prezentate, putem spunecă centralizarea răspunde nevoii de unitate naţională,în timp ce descentralizarea răspunde nevoiide diversitate. Procesul de descentralizare reflectăconvingerea că regenerarea durabilă, creştereaeconomică, calitatea serviciilor publice şi participareademocratică deplină pot fi atinse eficient încazul în care instituţiile guvernamentale nu suntsupercentralizate.Ambele forme de administraţie coexistă în diferitesisteme politice. Un exces de centralizare sau deautonomie locală absolută nu este benefic, fiind necesarăinstaurarea unui sistem de colaborare mai eficientîntre autorităţile naţionale, regionale şi locale.Cât priveşte desconcentrarea, aceasta nu esteo variantă a descentralizării, ele reprezintă douăprocese distincte: desconcentrarea este pentru guvernulcentral transferul factorilor de decizie cătreproprii agenţi locali, descentralizarea este transferulde putere către organele alese de populaţie.BIBLIOGRAFIE1. Apostol, Tofan Dana, Drept administrativ, vol. I, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2008, p. 218.2. Vida, Ioan. Puterea executivă şi administraţia publică, Editura Regia Autonomă, Monitorul Oficial,Bucureşti, 1994, p.16,172-196.3. Nicola, Iordan, Managementul serviciilor publice locale, Editura All Beck, Bucureşti, 2003, p. 40 .4. Manda, Corneliu, Ştiinţa administraţiei, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004, p. 286.5. Popa, Victor, Efectele descentralizării: rolul reprezentantului Guvernului în unităţile administrativ-teritoriale,Inst. Pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale IDIS „Viitorul”. – Chişinău, Editura TISH, 2008, p.12.6. Laubadere, Andre de, Venezia, Jean Claude, Gaudement, Yves, Traite de droit administratif, tome I, 14edition, L.G.D.J., Paris, 1996, p. 85-86.7. Dincă Dragoş, Servicii publice şi dezvoltare locală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2008, p. 191.8. Cuşnir, Vitalie, Unele aspecte ale reformei administrativ-teritoriale şi administrării locale, în Problemeale edificării statului de drept în Republica Moldova, Chişinău, 2003, Tipografia Centrală, p. 241.9. Şandor Sorin Dan, Tripon, Ciprian, Romanian public servants on public administration reforms, <strong>Revista</strong>Transilvană de Ştiinţe Administrative no 23E / June / 2008, p. 25.10. Şandor Sorin Dan, Tripon, Ciprian, Romanian public servants on public administration reforms, <strong>Revista</strong>Transilvană de Ştiinţe Administrative no 23E / June / 2008, p. 27.11. Roată, Valentin, Particularităţi ale autonomiei locale în legislaţia unor state ale Uniunii Europene, Caietede Drept Internaţional, <strong>nr</strong>. 16 (3/2007) ale Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Administrative din cadrulUniversităţii „Eftimie Murgu” din Reşiţa, p. 44.12. Iorgovan, Antonie, Tratat de drept administrativ, vol. I, II, ediţia a 4-a, Editura All Beck, Bucureşti,2005, p. 452.13. Petrescu, Rodica, Principiile organizării administraţiei publice locale consacrate de Constituţia României,<strong>Revista</strong> Transilvăneană de Ştiinţe Administrative, <strong>nr</strong>.1(2)/1999, Cluj-Napoca, p. 19.14. Manda, Corneliu, Ştiinţa administraţiei, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004, p. 146.15. Gheorghe, Filip, Onofrei, M., Elemente de ştiinţa administraţiei, Editura Junimea, Iaşi, 2004, p. 118.16. Preda, Mircea, Drept administrativ, Partea generală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004, p. 345.17. Negulescu, Paul, Tratat de drept administrativ, vol. I, Principii generale, Editura Marvan, Bucureşti,1934, p.p. 609-623.18. Dincă, Dragoş, Deconcentrarea serviciilor publice, http://www.cadranpolitic.ro, p.1-17Prezentat: 12 <strong>septembrie</strong> <strong>2011</strong>.E-mail: a_bantus@yahoo.com
- Page 1 and 2: Administrarea publică: teorie şi
- Page 6 and 7: Administrarea Publică, nr. TRAININ
- Page 12 and 13: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 14 and 15: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 16 and 17: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 18 and 19: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 20 and 21: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 22 and 23: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 24 and 25: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 26 and 27: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 28 and 29: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 30 and 31: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 32 and 33: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 34 and 35: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 36 and 37: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 38 and 39: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 40 and 41: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 42 and 43: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 44 and 45: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 46 and 47: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 50 and 51: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 52 and 53: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 54 and 55: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 56 and 57: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 58 and 59: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 60 and 61: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 62 and 63: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 64 and 65: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 66 and 67: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 68 and 69: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 70 and 71: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 72 and 73: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 74 and 75: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 76: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 79 and 80: Administrarea Instruirea funcţiona
- Page 81 and 82: Administrarea Instruirea funcţiona
- Page 83 and 84: Administrarea Instruirea funcţiona
- Page 85 and 86: Administrarea Instruirea funcţiona
- Page 87 and 88: Administrarea Instruirea funcţiona
- Page 89 and 90: Administrarea Relaţii internaţion
- Page 91 and 92: Administrarea Relaţii internaţion
- Page 93 and 94: Administrarea Relaţii internaţion
- Page 95 and 96: Administrarea Tribuna tînărului p
- Page 97 and 98: Administrarea Tribuna tînărului p
- Page 99 and 100:
Administrarea Tribuna tînărului p
- Page 101 and 102:
Administrarea Tribuna tînărului p
- Page 103 and 104:
Administrarea Tribuna tînărului p
- Page 105 and 106:
Administrarea Tribuna tînărului p
- Page 107 and 108:
Administrarea Tribuna tînărului p
- Page 109 and 110:
Administrarea Tribuna tînărului p
- Page 111 and 112:
Administrarea Tribuna tînărului p
- Page 113 and 114:
Administrarea Tribuna Ghid electora
- Page 115 and 116:
Administrarea Tribuna Ghid electora
- Page 117 and 118:
Administrarea Tribuna Ghid electora
- Page 119 and 120:
Administrarea Tribuna Ghid electora
- Page 121 and 122:
Administrarea Tribuna Ghid electora
- Page 123 and 124:
Administrarea Tribuna Ghid electora
- Page 125 and 126:
Administrarea Tribuna Ghid electora
- Page 127 and 128:
Administrarea Tribuna Ghid electora
- Page 129 and 130:
Administrarea Tribuna Ghid electora
- Page 131 and 132:
Administrarea Tribuna Ghid electora
- Page 133 and 134:
Administrarea Tribuna Ghid electora
- Page 135 and 136:
Administrarea Tribuna tînărului p