<strong>Administrarea</strong> Publică, <strong>nr</strong>. 3, <strong>2011</strong> 44ierarhică-specifică centralizării – cu controlul administrativde legalitate.Descentralizarea reprezintă transferul de competenţăadministrativă şi financiară de la niveluladministraţiei publice centrale la nivelul administraţieipublice locale sau către sectorul privat,necesare pentru satisfacerea intereselor locale.Descentralizarea este un principiu de organizareşi conducere a statului întemeiat pe o largă autonomiea organelor locale de conducere a unităţiloradministrativ-teritoriale. Conform acestui principiu,are loc un transfer limitat al puterii de deciziede la autorităţile publice centrale către cele locale.[8]Descentralizarea este acel sistem potrivit căruiaadministrarea intereselor locale (comunale,orăşeneşti sau raionale) se realizează de către autorităţileliber alese de către şi dintre cetăţenii colectivităţilorrespective, care au la dispoziţie, conformnormelor constituţionale, mijloace financiareproprii şi putere autonomă de decizie.Descentralizarea nu reprezintă o alternativă acentralizării, deoarece ambele forme de administraresunt necesare într-un stat democratic. Acestregim administrativ se fundamentează pe un patrimoniupropriu al unităţilor administrativ-teritoriale,distinct de cel al statului, care asigură mijloacelemateriale şi financiare necesare satisfacerii intereselorşi nevoilor locale.În cazul descentralizării administrative, deşi autorităţilorlocale li se încredinţează puterea de decizie,puterea ierarhică a organelor centrale faţă decele locale este înlocuită cu tutela administrativă.Pentru elaborarea strategiei de descentralizaretrebuie să se ţină seama de toate aceste aspecte.Descentralizarea este o formă a procesului deguvernare, ceea ce înseamnă că nivelul de performanţăatins de autorităţile publice centrale se varegăsi şi la autorităţile publice locale.Însă este necesar de menţionat că în competenţaautorităţilor administraţiei publice locale nusunt date toate problemele din unitatea administrativ-teritorialărespectivă, ci numai „o parte”, şianume partea „importantă” a treburilor publice.Descentralizarea este un principiu de organizareşi conducere a statului întemeiat pe o largăautonomie a organelor locale de conducere a unităţiloradministrativ-teritoriale. O bună guvernaredescentralizată include forme şi proceduri carepermit societăţii să-şi atingă obiectivele vizate,obiective ce se axează, în principal, pe eradicareasărăciei, creşterea susţinută a nivelului de viaţă şiechitatea socială dintre indivizi.Noţiunea de descentralizare are o accepţie largăşi una restrânsă.În sens larg, prin descentralizare se înţelegeorice transfer de atribuţii din plan central în planlocal, indiferent de procedeul folosit.În sens restrâns, descentralizarea este legatăde procedeul de realizare a acestuia. Un procedeueste cel al transferului de atribuţii către unităţile administrativ-teritoriale(descentralizarea teritorială).Al doilea procedeu al descentralizării este acela alserviciului public, când se realizează desprindereaunor servicii publice din competenţa centrală saulocală şi se conferă acestora personalitate juridică.Altfel spus, descentralizarea se prezintă ca odemocraţie locală, aplicată în administraţie.Există diferite tipuri de descentralizare care sedisting, deoarece au diferite caracteristici, implicaţiipolitice şi condiţii pentru succes. Există patru tipuride descentralizare, care includ: descentralizareapolitică, descentralizarea administrativă, descentralizareafiscală şi descentralizarea de piaţă.Evidenţierea deosebirilor dintre aceste conceptene permit a evidenţia multiplele dimensiunipe care le presupune descentralizarea şi nevoiade coordonare dintre ele. Cu toate acestea existăo clară suprapunere în definirea fiecăruia dintreaceşti termeni, şi definiţiile individuale nu suntatât de importante ca nevoia pentru o concepţiecuprinzătoare. Descentralizarea politică, administrativă,fiscală şi de piaţă poate apărea în diferiteforme şi combinaţii în diverse ţări.Din punct de vedere politic, descentralizareaeste o instituţie democratică ce implică participareacetăţenilor sau a reprezentanţilor acestoraîn rezolvarea treburilor de interes public, fiind expresiaa ceea ce se numeşte „democraţie aplicatăadministraţiei”.Descentralizarea politică este recunoscută şi deCarta Europeană „Exerciţiul autonom al puterii locale”,adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985,care consideră descentralizarea drept unul dintreprincipiile democratice comune Europei.Descentralizarea administrativă nu trebuieconfundată cu descentralizarea politică ce implicăfederalismul.Descentralizarea politică urmăreşte să le acordecetăţenilor şi reprezentanţilor aleşi de ei maimultă putere în luarea deciziilor. Ea poate, deasemenea, să sprijine democratizarea, prin acordareacetăţenilor şi reprezentanţilor lor mai multăinfluenţă în formarea şi implementarea politicilorpublice. [9] Din punct de vedere politic descentralizareaeste expresia „democraţiei aplicată adminis-
<strong>Administrarea</strong> Societatea civilă publică: şi statul teorie de drept şi practică 45traţiei”, asigurându-se un sistem în care cetăţenii,prin intermediul autorităţilor locale alese, participăla conducerea treburilor publice locale. [10]Adepţii descentralizării politice susţin că deciziileluate printr-o participare mai mare vor fi maibine informate şi mai relevante pentru diferitele intereseale societăţii decât cele luate doar de cătreautorităţile politice naţionale.Conceptul de descentralizare politică implicăfaptul că selecţia reprezentanţilor din jurisdicţiileelectorale locale le permite cetăţenilor să-şi cunoascămai bine reprezentanţii politici şi să le comunicemai bine oficialilor aleşi nevoile şi dorinţelelor.Descentralizarea politică cere adesea reformeconstituţionale sau de stat, dezvoltarea partidelorpolitice pluraliste, întărirea legislaturii, crearea unităţilorpolitice locale, încurajarea grupurilor efectivede interes public, acestea fiind componenteimportante ale descentralizării.Sunt elocvente, în acest sens, cuvintele lui Alexisde Tocqueville, precum că „instituţiile comunaleînseamnă pentru libertate ceea ce înseamnăşcolile primare pentru ştiinţă, ele o aduc la îndemânapoporului; ele îl obişnuiesc să o folosească şiîl învaţă să-i guste binefacerile. O naţiune poate săşiinstaureze o formă de guvernare liberă, dar fărăinstituţii comunale ea nu poate dobândi spiritul delibertate”. [11]Dimensiunile politice ale descentralizării suntîn general preocupate decreşterea participării publiceprin implicarea activă a cetăţenilor în instituţiilepublice. Programele care se ocupă cu descentralizareacer implicarea formală a guvernelorîn iniţierea procesului. Dacă mediul politic de bazănu atrage după sine reforma, este puţin probabilca descentralizarea să fie trecută în agenda guvernamentalăsau, odată iniţiată, să fie un succes.Arta europeană a autonomiei locale recunoaştecaracterul politic al descentralizării, considerândprincipiul descentralizării unul dintre principiiledemocratice comune Europei.În majoritatea ţărilor aflate în dezvoltare, se î<strong>nr</strong>egistreazăo tendinţă de centralizare dominantă şibirocraţie prematură a sistemelor politice. În aceastăperspectivă statele nu favorizează implementareaeficientă a formelor de descentralizare politicăşi administrativă bazate pe transferul de putere dela nivelul central la cel local. Aceasta pentru că descentralizareapolitică are adesea provocări î<strong>nr</strong>ădăcinateîn practicile birocratice ale departamenteloradministrative ale guvernului. În consecinţă, doarpuţine state au experimentat serios descentralizareapolitică.În majoritatea cazurilor, colaborarea dintre instituţiilepolitice în cazul descentralizării lasă dedorit. Cele mai multe iniţiative de descentralizarestipulează o gamă de reguli şi reglementări careacoperă interacţiunea dintre consiliile locale şiagenţiile centrale guvernamentale. Felul în careaceste reguli sunt interpretate în practică are unimpact decisiv asupra implementării cu succes aunui sistem veritabil şi viabil de descentralizare,care asigură mai multe dintre serviciile şi bunurilecerute de cetăţeni.Pentru ca democraţia reprezentativă să aibăsucces, trebuie să fie completată de mecanismeale participării cetăţenilor, să permită celor aleşi sădecidă mai bine care sunt nevoile şi priorităţile oamenilorşi, de asemenea, să creeze un sentiment alproprietăţii serviciilor asigurate de guvern.Din punct de vedere administrativ descentralizareaconţine ideea că autorităţile alese de comunităţilelocale sunt cele mai în măsură să cunoascănecesităţile locale şi să ia măsurile necesare pentrurealizarea lor. Descentralizarea, în doctrina contemporană,este considerată o problemă exclusivadministrativă, spre deosebire de federalism, careare o semnificaţie politică. Descentralizarea instituţionalăcaută să redistribuie autoritatea, responsabilitateaşi resursele financiare către serviciile publicedintre diferitele niveluri de guvernare.Acesta este transferul de responsabilitate pentruplanificarea, finanţarea şi administrarea unorfuncţii publice de la guvernul central şi agenţiilesale către unităţile de pe teren ale agenţiilor guvernamentale,unităţi subordonate sau niveluri de guvernare,autorităţi publice semiautonome sau autorităţipe întreaga zonă, regionale şi funcţionale.Aceasta este o componentă de bază a descentralizării.Pentru ca guvernele locale şi organizaţiilesă-şi îndeplinească în mod eficient sarcinile descentralizatear trebui să aibă un nivel corespunzătoral veniturilor colectate local sau transferate dela guvernarea centrală, cât şi autoritatea de a decideasupra cheltuielilor.O comunitate care se dezvoltă e o comunitatecare depinde din ce în ce mai mult de propriiledecizii şi resurse pe care le gestionează şi din ce înce mai puţin de ajutor de dinafară. Dacă deciziileşi gestionarea resurselor nu sunt luate în interiorulcomunităţii, aceasta va deveni dependentă.Acest lucru se poate obţine în două feluri: fieguvernul central cedează baza de venit care vaputea fi exploatată de autorităţile locale, fie acestacolectează veniturile prevăzute şi le transferă către
- Page 1 and 2: Administrarea publică: teorie şi
- Page 6 and 7: Administrarea Publică, nr. TRAININ
- Page 12 and 13: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 14 and 15: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 16 and 17: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 18 and 19: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 20 and 21: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 22 and 23: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 24 and 25: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 26 and 27: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 28 and 29: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 30 and 31: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 32 and 33: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 34 and 35: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 36 and 37: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 38 and 39: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 40 and 41: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 42 and 43: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 46 and 47: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 48 and 49: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 50 and 51: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 52 and 53: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 54 and 55: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 56 and 57: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 58 and 59: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 60 and 61: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 62 and 63: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 64 and 65: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 66 and 67: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 68 and 69: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 70 and 71: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 72 and 73: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 74 and 75: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 76: Administrarea Publică, nr. 3, 2011
- Page 79 and 80: Administrarea Instruirea funcţiona
- Page 81 and 82: Administrarea Instruirea funcţiona
- Page 83 and 84: Administrarea Instruirea funcţiona
- Page 85 and 86: Administrarea Instruirea funcţiona
- Page 87 and 88: Administrarea Instruirea funcţiona
- Page 89 and 90: Administrarea Relaţii internaţion
- Page 91 and 92: Administrarea Relaţii internaţion
- Page 93 and 94: Administrarea Relaţii internaţion
- Page 95 and 96:
Administrarea Tribuna tînărului p
- Page 97 and 98:
Administrarea Tribuna tînărului p
- Page 99 and 100:
Administrarea Tribuna tînărului p
- Page 101 and 102:
Administrarea Tribuna tînărului p
- Page 103 and 104:
Administrarea Tribuna tînărului p
- Page 105 and 106:
Administrarea Tribuna tînărului p
- Page 107 and 108:
Administrarea Tribuna tînărului p
- Page 109 and 110:
Administrarea Tribuna tînărului p
- Page 111 and 112:
Administrarea Tribuna tînărului p
- Page 113 and 114:
Administrarea Tribuna Ghid electora
- Page 115 and 116:
Administrarea Tribuna Ghid electora
- Page 117 and 118:
Administrarea Tribuna Ghid electora
- Page 119 and 120:
Administrarea Tribuna Ghid electora
- Page 121 and 122:
Administrarea Tribuna Ghid electora
- Page 123 and 124:
Administrarea Tribuna Ghid electora
- Page 125 and 126:
Administrarea Tribuna Ghid electora
- Page 127 and 128:
Administrarea Tribuna Ghid electora
- Page 129 and 130:
Administrarea Tribuna Ghid electora
- Page 131 and 132:
Administrarea Tribuna Ghid electora
- Page 133 and 134:
Administrarea Tribuna Ghid electora
- Page 135 and 136:
Administrarea Tribuna tînărului p