Revista "Administrarea publică" iulie – septembrie 2011 nr. 3

Administrarea publică: teorie şi practică 23mele ciclului de politici. Astfel, găsim studii axatepe tipologii, care se adresează tipului de elaborarea politicilor publice şi a consecinţelor acestora. Alţiioferă o analiză a problemelor ce apar pe parcursuldiferitelor etape ce intervin în politicile publice.Există, de asemenea, contribuţii ce abordează analizafenomenelor de distribuire a puterii între actoriipoliticilor publice pentru a elabora tipologia lor.În acest sens este important de semnalat cănumeroase analize ale politicilor publice recurg lamodelul sistemic. Pentru că mediul politic formeazăun subsistem cu structuri, actori şi reguli. În faţapresiunilor, solicitărilor şi stimulărilor sistemul datreacţionează printr-un singur răspuns: politicilepublice. Sistemul are propriile sale caracteristicisau inputs şi generează ieşiri, soluţii sau output.Modelul sistemic reprezintă un cadru interpretativde abordare destul de sugestiv pentru analiştii depolitici publice. [13]În acelaşi timp, evident, modelele politicilorconstruite cu scopuri precise sunt reprezentărisimplificatoare ale unor anumite aspecte ale problemelor.În context, un model poate avea formefoarte variate de la o imagine a problemei pânăla concepţii exacte, diagrame, ecuaţii sau scenariiprogramate la calculator.Să propunem un exemplu simplu, pentru a observaîn ce măsură modelele sunt utile în analizapoliticilor. Să presupunem că legislativul are iniţiativade a modifica legislaţia cu privire la limita deviteză pe drumuri. Se poate crea un model al problemeiîn modul următor: la început, se vor selectavariabile semnificative ale problemei, relevantepentru analiză. Şi acestea ar fi: timpul economisitde şoferi în deplasări; numărul accidentelor; costuloperării. Prin urmare, dacă limita de viteză creşte,atunci se economiseşte timp, fiindcă se reducetimpul deplasărilor, în schimb creşte probabilitateanumărului de accidente şi, pe de altă parte,costul operării va creşte, dacă maşinile circulă cu oviteză mai mică decât cea indicată.Astfel, aspectele relevante ale problemei nepermit o înţelegere mai clară a situaţiei. Desigur,în acest sens se poate realiza o analiză a impactuluifiecărei variabile, de exemplu, pentru a calculatimpul economisit sau costul operării. Se susţinefaptul că modelele pot fi clasificate în mai multemoduri, ţinând cont de scopurile pentru care aufost create, de funcţiile lor, de conţinutul şi formape care o pot lua.Modele descriptive şi normative. Cele descriptiveau funcţia de a explica evoluţia problemelorpublice şi de a prezice scenariile sau consecinţeleacestora. Modelele descriptive pot fi utile pentrua monitoriza rezultatele politicilor. Şi, de obicei,apelează la anumiţi indicatori, cum ar fi cei macroeconomici(dinamica PIB, mărimea inflaţiei, deficitulbugetar etc.) sau cei sociali, precum e nivelul dealfabetizare, accesul la serviciile medicale etc. Înschimb, modelele prescriptive nu au rolul de a explicasau preciza anumite evoluţii, ci de a propunenişte reguli, norme sau recomandări. Ele fac apel lavalorile a căror atingere este considerată dizerabilă.Pentru o guvernare democratică sunt esenţiale:valorile, eficienţa, dreptatea, respectarea drepturiloromului, conservării şi protejării mediului etc.Modele verbale şi simbolice. Aceste modele suntdescrise într-o formă simbolică, de obicei utilizeazătehnici matematice, statistice, logice, baze de datesau programe informatice etc. Deseori sunt greude interpretat şi mai dificil de explicat publiculuisau factorilor de decizie, uneori chiar şi specialiştilor,dar sunt de un mare ajutor la fundamentareaşi îmbunătăţirea deciziilor publice. Cele mai cunoscutemodele, probabil, sunt cele care folosescfuncţiile liniare de tipul algoritmului matematic,când analistul de politici doreşte modificarea uneivariabile a politicii. Modele verbale sunt utilizatefrecvent şi devin folositoare, pentru că permit formulareaunor argumente, a unor puncte de vederesau păreri generale, mai degrabă decât folosireaunor valori numerice exacte.Modele statice şi dinamice. Modelele statice seaxează pe analiza unei situaţii date şi se concentreazăasupra raporturilor dintre variabilele problemeide politici. Însă acestea pot fi analizate şi dinamicpentru a obţine simularea evoluţiei viitoare.Una dintre cele mai cunoscute şi mai simple formede model dinamic este cea a arbolului de decizie,efectuat pentru proiecţia în viitor a deciziilor asuprapoliticilor publice şi a consecinţelor acestora.Un exemplu, în context, ar fi politicile privitorla problema poluării, unde deciziile se ramifică şise poate cunoaşte probabilitatea rezultatelor sauconsecinţelor. [14]În final, am putea susţine că importanţa modelelorconstă în aceea că: simplifică problemelede politici, ajutându-l pe analist să gestioneze maibine complexitatea problemei abordate; contribuiela distingerea variabilelor semnificate de celenesemnificate; permite prezicerea consecinţeloradoptării unei politici; ajută la obţinerea de informaţiirelevante pentru decidenţi; şi, în cele dinurmă, contribuie la o mai bună comunicare întreactorii participanţi la elaborarea unei politici; înlesneşteprocesul de realizare a politicilor publice.