Revista "Administrarea publică" aprilie - Academia de Administrare ...

48Administrarea publică, nr. 2, 2008teritoriilor, оn cazul Moldovei de Est(Basarabiei) acest principiu nu a fostrespectat оntotdeauna.Este vorba despre administrarearomвnească a Basarabiei, оn perioada1918-1940, cоnd procedura de transmiterea teritoriului respectiv n-a fostperfectată оn conformitate cu normeleşi principiile dreptului internaţional оnvigoare la acea perioadă. Esenţa acesteiafirmaţii constă оn faptul că oricetransfer de teritorii de la un stat laaltul se consideră legitim din punctul devedere al dreptului internaţional numaiоn cazul оn care: 1. Există o оnţelegereоntre aceste state referitoare la transmitereateritoriilor respective. 2. Existăvoinţa liber exprimată a populaţiei caretrăieşte pe teritoriul dat obţinută prinplebiscit (referendum). Alte temeiurilegale privind trecerea teritoriilor dela un stat la altul dreptul internaţionalnu recunoaşte.De-ar fi să revenim la anul 1918 şi săne amintim de procedura “marii uniri aBasarabiei”, vom fi nevoiţi să constatămcă această “unire” a fost, eufemisticvorbind, nelegală, deoarece nu a existatnici un fel de оnţelegere оntre Romвniaşi Rusia referitor la trecerea acestuiteritoriu de sub jurisdicţia unui statsub jurisdicţia altui stat. Fără o atareоnţelegere, transmiterea teritoriilor nupoate fi considerată legitimă, deoareceastfel se оncalcă principiul unanimrecunoscut al dreptului internaţionalprivind respectarea tratatelor (pactasunt servanda), ceea ce poate săconducă, оn cele din urmă, la zdruncinareastabilităţii relaţiilor contractualeоntre state.Se mai cere de menţionat şi faptulcă Uniunea Sovietică n-a recunoscutniciodată această transmitere şi nua semnat careva contracte care arfi legalizat-o, fapt care din punct devedere al dreptului internaţional apus problema Basarabiei оn categoriacelor nesoluţionate, care necesitau oreglementare juridică.Un alt temei legitim pentru trecereateritoriilor de sub jurisdicţia unuistat sub jurisdicţia altui stat poate finumai plebiscitul (referendumul) carese bazează pe un alt principiu fundamentalunanim recunoscut al dreptuluiinternaţional, care consfinţeştedreptul popoarelor la autodeterminare.Bucureştiul оnsă n-a riscat să iniţieze оnBasarabia nici plebiscit, nici referendumcare i-ar fi conferit legitimitate “actuluiunirii” amintit.Оncercările unor „teoreticieni” dea califica hotărоrea “Sfatului Ţării”din 27.03.1918 (09.04.1918) cu privirela unirea Republicii DemocraticeMoldoveneşti cu Romвnia drept“voinţă legitimă şi inalienabilă apoporului” nu rezistă nici unei critici,deoarece оnsuşi “Sfatul Ţării” nu avealegitimitatea deplină, fiind doar unorgan provizoriu al puterii, numit de“reprezentanţii soldaţilor, muncitorilorşi ţăranilor” care, la rоndul lor, nu eraualeşi de către populaţia din regiune,ci autoproclamaţi, nefiind de nimeniоmputerniciţi pentru aceasta. Reieşinddin faptul, că “Sfatul Ţării” nu a fostales de оntreaga populaţie a Basarabiei,mai are oare rost să fie dezbătutăproblema referitor la faptul dacă unorgan nelegitim poate sau nu poatesă adopte hotărоri legitime, ba оncădepăşind competenţele sale, deoareceproblemele legate de predarea teritoriilorse rezolvă fie pe bază contractuală