macedo ea ul македонецот - asociatia macedonenilor din romania

Anul doisprezece, Numărul 132-133 Страна 7– Pagina 7
насочува кон нашите идни чекори кон
остварување на судбината на секој од нас. И ова
затоа што таа не сака затоа што сме нејзини
пријатели, роднини, родители.
Секогаш Лиана беше горда на нејзините,
родителите кои бескрајно ги љубеше, со нејзните
предци за кои се бореше да го задржи жив
нивниот спомен, со нејзиниот народ кој беше
пред се. Од оваа гледна точка Лиана треба да
ужива вечна почит од страна на сите тие кои таа
ги сметаше нејзе ближни.
Секој од нас треба да се обиде да го носи
ликот и идеалите на Лиана и понатаму, да не се
предадеме, да не подпаднеме под болка, туку да
продолжиме да се трудиме за едниството,
љубовта кон народот, љубовта кон духовните
вредности и особено љубовта кон се што значи
иднина за нас и нашите деца никогаш да не згасне.
Знам дека не може да биде лесно но, ниту
една жртва не е преголема за остварување на
овие идеали.
И ова ни го покажа ЛИАНА.
ПОЧИВАЈ ВО МИР.
Маријан Попа
iubeşte pentru că suntem prietenii ei, rudele ei,
părinţii ei.
Întotdeauna Liana s-a mândrit cu ai ei, cu
părinţii ei pe care îi adora, cu strămoşii ei cărora s-a
luptat să le păstreze vie amintirea, cu neamul ei pe
care l-a pus mai presus de orice. Din acest punct de
vedere, Liana trebuie să se bucure de recunoştinţă
veşnică din partea tuturor celor pe care i-a
considerat ai ei.
Fiecare dintre noi trebuie să încercăm să
ducem mai departe idealurile Lianei, să nu ne lăsăm
doborâţi de durere, ci să continuăm să trudim pentru
ca unitatea, dragostea de neam, dragostea pentru
valorile spirituale şi mai ales dragostea pentru ceea
ce înseamnă viitorul nostru – copiii – să nu se
stingă.
Ştiu că nu ne poate fi uşor, dar niciun sacri -
ficiu nu este prea mare pentru împlinirea acestor
idealuri.
Şi asta ne-a demonstrat-o LIANA.
DUMNEZEU S-O ODIHNEASCĂ ÎN PACE!
Marian Popa
За Лиана може да се кажат толку многу
нешта, за еден извонреден човек за кој вистински
предизвик е да се говори. Ке бидам краток, затоа
што не можеш да биде многу елоквентен кога си
обземен од болка, носталгија и меланхонија.
Елоквентноста не се помирува, преку слични
немирни духовни состојби. Побргу тишината,
затоа што зборовите се губат пред неумолливата
болка. Би сакал да прибележам дека зад луѓето
на овој свет остануваат нивните дела, зборови,
пишани или кажани, нивните идеи и сите
сеќавања, фигурини од ѕвезден праф, кои ние, тие
кои остануваме наследници, ги цениме и ги
задржуваме недопирливи пред постојаниот налет
на заборавот. На тој начин наследството оставено
од Лиана Думитреску се пронаоѓа во нашите
души, на сите кои и го запознаа нејзиниот
безгрешен карактер, ние кои уживавме во
нејзината искреност и великодушност со кој го
благословуваше секој ден поминат со нејзе. Лиана
имаше повик за пријателство, поставеност и
несебичност како малку други кои ќе ги
запознаеме од сега натаму. Јас и мојата сопруга
Анка го увидовме ова уште од првата средба со
Лиана и ништо од тоа што следуваше не ни го
наруши првиот впечаток за неа. Над се, и живите
Despre Liana se pot spune atât de multe
încât a începe doar să vorbeşti despre un astfel de
om excepţional este o provocare în sine. Voi fi
scurt, pentru că nu poţi fi elocvent când sufletul îţi
este cuprins de durere, de nostalgie şi de
melancolie. Elocinţa nu se împacă, în opinia mea,
cu o astfel de stare de spirit tulburătoare. Mai
degrabă tăcerea, căci vorbele se recunosc învinse
în prezenţa durerii neostoite. Aş vrea să remarc
doar că în urma oamenilor rămân, pe acest
pământ, faptele lor, vorbele, scrise sau doar
rostite, ideile lor şi toate acele amintiri, bibelouri
din praf de stele, pe care noi, cei rămaşi în urmă,
le preţuim şi le păstrăm intacte sub asaltul
continuu al uitării. Astfel că moştenirea Lianei
Dumitrescu se regăseşte în principal în sufletele
noastre, ale celor care i-au cunoscut caracterul
imaculat, noi cei care ne-am bucurat de candoarea
ei, de jovialitatea şi de generozitatea cu care
binecuvânta fiecare zi petrecută alături de noi.
Liana avea vocaţia prieteniei, a devotamentului şi
a altruismului ca puţini alţii pe care i-am cunoscut
sau i-am putea cunoaşte de-acum înainte. Eu şi
soţia mea Anca am remarcat asta încă de la întâia
întâlnire cu Liana şi nimic din ceea ce a urmat nu
a contrazis prima impresie. Mai presus de orice, şi
Ин меморијам Лиана Думитреску – In the memory of Liana Dumitrescu – In memoriam Liana Dumitrescu