Страна 8 – Pagina 8 спомени го докажуваат тоа без сомнеж, исто како и сликите кои ја доловуваат глетката на животот кои се прилепени на страниците на оваа книга, насмевката и нејзините очи ја предаваат нејзината великодушност, невиност и изобилието на еден човек кој ги љуби животот, луѓето и природата со невиден интензитет. Дух кој ги искина сите синџири на непосакуваните човекови рефлекси и кој се посвети на поддршката кон другите до саможртвување. Бројот на нејзините пријатели е импресионантен, многумина сме овде, многу се на други страни. Затоа што, ако голем дел од нас имаме едно јадро на пријатели кои ги имаме од детските и тинејџерските денови, Лиана продолжи неуморно, преминувајќи преку разочарувањата, продолжи да го проѓирува својот универзум со други и други пријатели, луѓе кои заслужиле или не, ги разгали со убави зборови и им поддаде рака во нивните судбоносни моменти. За поезиите на нејзината нереќна мајка, госпоѓа Константина Думитреску, поезии во оваа збиирка посветена на Лиана, послав неколку зборови во предговорот, мисли кои веројатно ќе ги прочитате самите. Во овие лирски творби се слуша оглушувачки рев на бескрајна болка, на неподнослив очај, крик кој го померува и најситниот атом во душата на читателот а потоа плач. Како болен лет над еден свет во кој неможеш да ја пронајдеш насмевката. Насмевка кој сега врзува луѓе овде и ѕвезди на небеста. Насмевка како бесмртна песна, како нов почеток за светот. Давијан Влад MACEDONEANUL – МАКЕДОНЕЦОТ amintirile vii certifică acest lucru <strong>din</strong>colo de orice echivoc, la fel şi pozele ce surprind crâmpeie de viaţă şi care s-au lipit de paginile acestei cărţi, zâmbet<strong>ul</strong> şi ochii ei trăd<strong>ea</strong>ză generozitat<strong>ea</strong>, inocenţa şi exuberanţa unui om care iubeşte cu o intensitate nemaiîntâlnită viaţa, oamenii, natura. Un spirit care a rupt lanţurile tuturor acelor reflexe omeneşti ne dorite şi care s-a dedicat sprijinirii celorlalţi până la sacrifici<strong>ul</strong> de sine. Număr<strong>ul</strong> prietenilor ei este im presionant, m<strong>ul</strong>ţi suntem aici, şi mai m<strong>ul</strong>ţi sunt în alte părţi. Pentru că, dacă mare parte <strong>din</strong>tre noi avem doar un nucleu limitat de prieteni format în copilărie şi adolescenţă, Liana a continuat neo bosită, trecând peste dezamăgiri şi regrete, să-şi îmbogăţ<strong>ea</strong>scă univers<strong>ul</strong> propriu cu alţi şi alţi prieteni, oameni pe care, fie că meritau sau nu, i-a mângâiat cu vorbe bune şi le-a întins mâna în momentele lor de răscruce. Despre poeziile nefericitei mame a Lianei, doamna Constantina Dumitrescu, cuprinse în acest volum omagial, am aşternut câteva cuvinte în pre faţă, consideraţii pe care, probabil, le veţi citi singuri. Este în aceste cr<strong>ea</strong>ţii lirice un strigăt asurzitor al durerii inacceptabile, al disperării insuportabile, un vaiet care t<strong>ul</strong>bură până la cel mai mic atom al suflet<strong>ul</strong>ui celui care le citeşte şi apoi plânge in con - trolabil. Ca un zbor dureros d<strong>ea</strong>supra unei lumi în care nu mai regăseşti zâmbet<strong>ul</strong> adorat. Un zâmbet care l<strong>ea</strong>gă acum oameni aici şi stele acolo. Un zâmbet ca un poem nemuritor, ca un nou început de lume. Davian Vlad Tristă adunare, Vr<strong>ea</strong>u să vă spun că pentru mine este o mare onoare să vorbesc despre domnişoara Liana Dumitrescu. Datorită Lianei Dumitrescu mi-am dat s<strong>ea</strong>ma că idolii nu sunt super-eroi, ci doar oameni inteligenţi care au reuşit în viaţă, cu m<strong>ul</strong>t efort pentru a ajunge la un înalt nivel. Un citat celebru spune: “Vis<strong>ea</strong>ză să cucereşti Luna, de nu vei reuşi, cel puţin vei fi printre stele“. Liana Dumitrescu nu doar că a fost întot - d<strong>ea</strong>una printre ele, acum are propria sa st<strong>ea</strong>. Ea este idol<strong>ul</strong> meu, eu întotd<strong>ea</strong>una am visat că atunci când voi av<strong>ea</strong> o vârstă voi fi mâna ei dr<strong>ea</strong>ptă. Dar ... viaţa este r<strong>ea</strong>. Dumnezeu av<strong>ea</strong> nevoie de încă un înger şi l-a luat la El fără ca să ştie că ne-a lăsat pe toţi în stare de şoc, fără dorinţa de a lupta. Liana a fost enciclopedia noastră, iar eu am fost un copil al generaţiilor care au crescut sub ochii ei, în jur<strong>ul</strong> ei, asc<strong>ul</strong>tând poveştile pe care <strong>ea</strong> mereu ni le povest<strong>ea</strong> despre Macedonia. Ştiu că Liana iub<strong>ea</strong> la infinit Macedonia, dar poate că pământ<strong>ul</strong> <strong>macedo</strong>n<strong>ea</strong>n a fost acoperit cu pr<strong>ea</strong> m<strong>ul</strong>t sânge nevinovat. Astăzi ne-am adunat aici pentru a plânge om<strong>ul</strong> Liana, dar nu trebuie niciodată să uităm ce a făcut <strong>ea</strong> ca politician pentru Macedonia, România şi pentru noi, ca persoane. Îţi m<strong>ul</strong>ţumim, Liana Dumitrescu! Niciodată nu te vom uita! Alexandra Răuţi Ин меморијам Лиана Думитреску – In the memory of Liana Dumitrescu – In memoriam Liana Dumitrescu
An<strong>ul</strong> doisprezece, Număr<strong>ul</strong> 132-133 Страна 9– Pagina 9 Александра Раути Ин меморијам Лиана Думитреску – In the memory of Liana Dumitrescu – In memoriam Liana Dumitrescu
Change language