Educație de calitate pentru piața muncii - ARACIS

Sub patronajul Parlamentului din România, CNEAA a reuşit să îşi impună
propriile criterii şi standarde şi să procedeze la o sortare responsabilă a ofertelor de
programe de studii din învăţământul superior.
Obiectul de activitate al CNEAA a fost, de asemenea, sprijinit de prevederile din
Legea Învăţământului nr. 84/1995, care stipulează clar că învăţământul din România este
o activitate non-profit, de interes public, iar "intrarea pe piaţă" a unor noi furnizori este
controlată de către autoritatea naţională pertinentă (CNEAA) prin verificarea pe baza
unor criterii şi standarde transparente a fiecărui nou program de studii şi a fiecărui nou
furnizor de educaţie universitară.
Mulţi furnizori nu au fost motivaţi sau nu a putut să îndeplinească toate criteriile
şi standardele, după cum s-a menţionat mai sus. În consecinţă, CNEAA şi-a câştigat
reputaţia unei instituţii dintre cele mai severe, temută chiar atât de către universităţile de
stat, cât şi de către cele susţinute de iniţiativa privată. Comunitatea academică română
încă mai păstrează despre CNEAA imaginea unei instanţe de control, responsabile pentru
calitate (un fel de "cerber” al sistemului de învăţământ superior care asigură calitatea din
afara instituţiilor furnizoare de educaţie universitară).
Prescrierea de standarde prea detaliate şi rigide pentru fiecare specializare
(program de studii de licenţă) de către comisiile permanente de experţi ale CNEAA ca
indicatori minimali obligatorii de input a avut un dublu efect. Efectul pozitiv s-a
concretizat în „curăţarea” învăţământului superior de oferte inconsistente calitativ. Din
nefericire, a existat însă şi un efect negativ: acela de a fi dat egală legitimitate unor
instituţii de învăţământ superior cu standarde de referinţă diferite de standardele
„naţionale” în ceea ce priveşte calitatea conţinutului procesului de predare-învăţare. Toate
beneficiază de drept egal de funcţionare imperturbabilă în sistemul românesc de
învăţământ superior.
Instituirea de mecanisme de control intern al calităţii a fost neglijată în favoarea
autorizării temporare de funcţionare şi a acreditarii 19 , care au fost percepute de către
instituţiile de învăţământ superior şi de către alte părţi interesate, inclusiv de către
studenţi, ca o responsabilitate externă pentru asigurarea calităţii în învăţământul
superior.
Punerea în aplicare a standardelor CNEAA a dus la omogenizarea calitativă
aparentă a ofertei de studiu la nivel de specializare/program de studii.
În consecinţă, concurenţa între furnizorii aceluiaşi program de studii a fost grav
afectată, iar caracterul formal uniform al ofertei a dezinformat studenţii, părinţii,
angajatorii (beneficiarii direcţi şi indirecţi ai învăţământului).
CNEAA avea, în temeiul actului de înfiinţare datoria de a evalua periodic
universităţile şi, respectiv, programele de studii acreditate. Hărţuită anual cu zeci şi sute
de cereri de autorizare temporară de funcţionare şi/sau de acreditare, CNEAA nu a
procedat niciodată la reevaluarea periodică a instituţiilor sau programelor deja acreditate.
Oricum, CNEAA nu era dotată cu nici cu procedura şi nici cu metodologia
specifică evaluărilor periodice. Cadrul legal nu prevedea nici o diferenţă între acreditarea
iniţială şi evaluarea periodică ulterioară. Logica ne spune că dacă s-ar fi ajuns la evaluare
19 România: Învăţământul Terţiar şi Analiza Sistemelor Inovatoare: Reforma Politicilor de Ţară
Education and Innovation Systems Analysis: Country Policy Reform, ECA –
European Consortium for Accreditation in Higher Education, 2004
24