Testamentul Zalmoxian Dacienesc - Noi Dacii

More documents

Recommendations

Info

3. DIN TIMPURI PRIMORDIALE PÂNĂ AZI Revelaţia lui Dumnezeu, pentru salvarea omenirii, are loc încă din timpurile primordiale. Cele analizate mai înainte, care sunt doar o mică parte din corpul <strong>Testamentul</strong>ui <strong>Zalmoxian</strong> Dacoromân, sunt dintru revelaţia divină. Se redeschide orizontul care leagă vremile în lumina revelatoare. Cercetările îşi au o arie largă de investigare. În sec. al V-lea î.Cr., Herodot (c. 484 - c. 425) atesta iniţierea care se făcea în tradiţia religioasă zalmoxiană. Spunem tradiţie zalmoxiană pentru că Herodot ne spune că Zalmoxis a trăit cu mulţi ani înainte de Pitagora,iar Pitagora a trăit în sec. VI (c. 560 - 500 î.Cr.). Deci, Herodot afla, din viaţa religioasă a dacilor din sec. al V-lea. î.Cr., că zeul Zalmoxis, pe când era mare preot, îi iniţia întru nemurire pe ucenicii săi. Zalmoxis însuşi a coborât într-o locuinţă subpământeană, unde a trăit trei ani. În al patrulea an a revenit în lume. Zalmoxis este înscris în conştiinţa dacilor ca unicul şi marele lor zeu. Opinia lui Herodot că Zalmoxis a trăit „cu mulţi ani“ înainte de Pitagora nu poate fi interpretată decât că a trăit „cu mult timp“ înainte de Pitagora, deoarece, dacă ar fi fost vorba, de exemplu, despre un secol, Herodot ar fi precizat numărul anilor. Cu mulţi ani înainte, după opinia noastră, înseamnă cu secole. În sec. al XIII-lea î.Cr., a trăit Orfeu, fiul regelui Traciei şi mare preot al tracilor, mare iniţiat, împlinitor (ridicarea pe un plan superior, spiritual, al iubirii) al religiei străvechi a traco-plasgilor. În timp ce orfismul era aspirat de lumea grecilor, zalmoxianismul continua să strălucească în mijlocul tracilor nordici, carpato-danubieni-hemusieni. Se reliefează, astfel, adevărul că este vorba despre o tradiţie religioasă statornicită de mult timp. De ea se izbesc grecii, dar fără să o poată străpunge, eroda, măcina, asuma, greciza, cum făcuseră între tracii din sudul Balcanilor şi din Tracia ( teritoriul european al Turciei de azi). Era vorba, într-un anume fel, de principiul vaselor comunicante, Cu cât tracii peninsulari (balcanici) sufereau de umbrirea pricinuită de greci, tracii din România de azi se înălţau în luminile adâncimilor spirituale. Cât priveşte existenţa istorică a regelui şi marelui preot Zalmoxis, nu există nici o îndoială, cum nici o îndoială nu există asupra existenţei similare a lui Orfeu. Rămâne deschisă, încă, problema cunoaşterii mai amănunţite a religiei străvechilor traco-pelasgi de dinaintea lui Orfeu şi Zalmoxis. S-a descifrat în chiar numele lui Zalmoxis (Zeul cel Moş) religia unui zeu străvechi de dinaintea lui Zalmoxis. Din numele Zalmoxis se evidenţiază continuitatea religiei de dinaintea, din timpul şi de după existenţa istorică a Regelui şi a Marelui Preot Zalmoxis, care nu ar fi decât un reformator (împlinitor) al religiei de dinaintea sa, religia în care trona Zeul Moş (Zalmoxis). Herodot scrie că lui Zalmoxis unii geţi îi mai spun Gebeleizis. Regele şi Marele Preot Gebeleizis este împlinitorul strălucit al religiei Zeului cel Moş, adică a Zeului de demult (Zăul ăl Moş, Zălmoş, în transcriere grecească Zalmoxis). Gebeleizis, zeificat, a ajuns să fie identificat cu Zeul Moş (Zalmoxis). In cadrul religiei Zeului Moş, numele de Zalmoxis este generic. Religia lui Zalmoxis este receptată ca o religie a unui singur zeu, ca o religie monoteistă. Religia monoteistă a evreilor, a fost revelată prin marele prooroc Moise, în vremile când au trăit Orfeu şi Zalmoxis. Strâmtorile (Dardanelele) dintre Europa şi Asia Mică erau un teritoriu intern al tracilor, iar Marea Egee era Marea Tracilor. Prin tracii din Asia Mică (dar şi prin cei din Tracia care, în sud, se întindea până la apa Strâmtorilor), legătura cu Mesopotamia, de unde era originar ilustrul credincios Avraam, cu Egiptul, unde evreii au fost sclavi patru sute de ani, unde s-a născut Moise şi a trecut în fruntea poporului evreu, şi cu Ţara Sfântă, legătura tracilor era permanentă. Se ştie că Orfeu a studiat în Egipt pe timpul când, după toate probabilităţile, îşi desăvârşea educaţia şi Moise. Tradiţia că Zalmoxis şi-a însuşit o parte din cunoştinţele astronomice în Egipt era vie şi în sec. I d.Cr. Iar, dacă, după unii cercetători, poporul evreu plecase deja din Egipt, fundamentul situaţiei nu se schimbă. Monoteismul exista în Palestina, între Egipt şi ţările tracilor. Deasupra tuturor exista un zeu. Unul. Domnezeu.
O idee înnoitoare, de regulă, nu apare doar într-un singur loc. Aşa, monoteismul, chiar dacă Divinitatea s-a manifestat între evrei, nu înseamnă că nu există şi în religia altor neamuri, de exemplu în lumea tracilor. Sau din alte vremi, de dinainte. Din revelaţia primordială. Revenind la textele basmelor dacoromâne, constatăm bogăţia lor iniţiatică, oglinditoare a bogăţiei şi înaltei vieţi spirituale a strămoşilor noştri din ultimele trei-patru milenii.Având în vedere cele spuse până acum despre Zalmoxe, vom lua în considerare religia traco-pelasgă de la Uranus până în primele secole ale primului mileniu creştin. Faptul că Orfeu a primit lira de la Apollo, zeu din panteonul tracilor, ne îngăduie să avem în vedere posibilitatea ca Orfeu să fi trăit înainte de Moise. Cu atât mai mult Zalmoxe. Poezia, în literatura universală, începe cu marii poeţi traci Linos, Abaris, Musaios, Orfeu. E vorba de o tradiţie. După încetarea din viaţă a Regelui şi Marelui Preot Uranus, în fruntea imperiului pelasg ajunge fiul său, Saturn. Suntem cu mult înainte de Homer, în îndepărtatele vremuri anteelenice. Saturn preia toate atributele tatălui său şi, conform obiceiului, în cadrul religiei, se instalează în prim planul cultului religios public, în locul lui Uranus. Fenomenul este firesc atât Uranus, cât şi Saturn fiind regi, dar şi mari preoţi. Ambii au fost zeificaţi. Deci, enumerând atributele lui Saturn, înţelegem că sunt moştenite de la Uranus, făcând parte din dogma religiei acelor timpuri. Saturn era numit patir (părinte, tată), deus parens (tatăl zeilor), presvitis, senex, vetus deus (bătrânul, moşul, zeul cel de demult), papae-os (moş), Deus Manus, Manes (cu înţelesul iniţial de Zeul Mare, suveran). Latinii îi spun Saturnus senex, deus vetus, Deus Majus (în limba oscilor Maesius, Moesius), adică tot moş. Toate denumirile converg, înseamnă „moş”, „bătrân”. Deci, după opinia noastră, desemnează atât faptul că Saturn a trăit până la adânci bătrâneţi (moş), cât şi că este un zeu de demult, moş, bătrân. Saturn se mai numea Zeus Omoloios, homo, aniros, Omolos (Omul). Luna decembrie la romani îi era consacrată lui Saturn. Tradiţia altarelor Omului, în înălţimi de munţi, se mai păstrase, pe pământul Daciei, până în mileniul al doilea al erei noastre. Tradiţia Omului s-a păstrat până în Noul Testament. Grecii sunt cei care au tradus, din Noul Testament, Fiul Omului, prin Fiul lui Dumnezeu, umbrind formula originală, Fiul Omului, care, desigur, avea şi semnificaţia de Fiul lui Dumnezeu, de Fiu al cerului şi al pământului. Conţinutul denumirii este reliefat în Crez: „Care pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut Om”. 1 Fără să insistăm, menţionăm că o oarecare pregătire a lumii pentru primirea Fiului Omului (Hristos) se poate descifra şi în vechile religii. „Rama nu-i altul decât Vişhnu însuşi, sub chip omenesc, este Domnul fără început ori mijloc, ori sfârşit.” 2 „Bharata, fratele lui Rama, este dharma întruchipată. 3 Dar, să revenim la denumirea de Fiul Omului. „Titlul de Fiul Omului, care este lipsit de sens în greceşte, este înlocuit prin Fiul lui Dumnezeu sau Domnul (Kirios). Termenul Mesia este tradus în greceşte Christos, sfârşind prin a fi un nume propriu, Iisus Hristos. 4 Să reţinem, din Noul Testament, doar câteva locuri din cele în care se află numele de Fiul Omului. „Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat şi el s-a sculat în picioare. Iar după ce a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi decât numai cu rugăciune şi post. Şi ieşind ei de acolo străbăteau Galileea, dar El nu voia să ştie cineva. Căci învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului se va da în mâinile oamenilor şi-L vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia zi va învia” „Dar iată, mâna celui ce Mă vinde este cu Mine la masă. „Şi Fiul Omului merge precum a fost orânduit, dar vai omului aceluia prin care este vândut!” „De acum însă Fiul Omului va şedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu. Iar ei au zis toţi: Aşadar, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu Şi El a zis către ei: Voi ziceţi că Eu sunt. Şi ei au zis: Ce ne mai trebuie mărturii, căci noi înşine am auzit din gura Lui” 5
Page 1 and 2: TESTAMENTUL ZALMOXIAN DACIENESC 1.
Page 3 and 4: Poporul, adică ţăranii dacoromâ
Page 5 and 6: Căsătoria cu un porc este o pură
Page 7 and 8: doresc naşterea pruncului de cătr
Page 9 and 10: Omenirea pierduse legătura cu Ceru
Page 11: vieţii fără de moarte este înco
Page 15 and 16: prin Carpaţii Daciei, ne spun că
Page 17 and 18: Rheea a fost, cîndva, figura centr
Page 19 and 20: Iar popoare care nu au aşa ceva nu
Page 21 and 22: Şi în zilele noastre, de la înce
Page 23 and 24: Se duse, se duse, peste nouă mări
Page 25 and 26: pustnicului, departe de oamenii ră
Page 27 and 28: A doua zi de dimineaţă, se scular
Page 29: variante din Maramureş ciobanii ţ

Testamentul Zalmoxian Dacienesc - Noi Dacii

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?