Testamentul Zalmoxian Dacienesc - Noi Dacii

More documents

Recommendations

Info

-Surorile mele-zise fata cea mai mare…Am intrat prin toate cămările palatului tatălui nostru, şi am văzut cât sunt de frumos şi bogat împodobite; de ce să nu intrăm şi în cămara ceea, în care ne-a oprit tatăl nostru de a intra… -Vai de mine leliţă-zise cea mai mică-mă mir cum de ţi-a dat în gând una ca aceasta, ca să ne îndemni dumneata să călcăm porunca tatălui nostru… -Că doar nu s-o face gaură în cer d-om intra, zise cea mijlocie… Tot vorbind…cea mai mare din surori…băgă cheia în broască… Fetele intrară. Când colo ce să vază Casa n-avea nici o podoabă; dară în mijloc era o masă mare cu un covor scump pe dânsa, şi deasupra şi o carte mare deschisă. Fetele, nerăbdătoare, voiră a şti ce zice în cartea aceea. Şi cea mare înaintă şi iată ce ceti: ,,Pe fata cea mare a acestui împărat are s-o ia un fiu de împărat de la răsărit." Merse şi cea mijlocie şi, întorcând foaia, ceti şi ea: ,,Pe fata cea mijlocie a acestui împărat are s-o ia un fiu de împărat de la apus."… Cele mari nu o lăsară în pace, ci, cu voie, fără voie, o aduse şi pe dânsa lângă masă şi, cam cu îndoială, întoarse şi ea foaia şi ceti; ,, Pe fata cea mică a acestui împărat are s-o ia de soţie un porc." Fetelor de împarat li se intrzisese accesul. Unde Loc interzis muritorilor de rând. Acces avea împăratul, ca mare preot. În împărăţia (statul) dacormân de atunci mai exista un mare preot, prin excelenţa cu cele sacerdotale, veghind la buna desfăurarea a credinţei zalmoxiene pe întreg teritoriul împărăţiei . Totodată era el însuşi vice-împărat (sau, rege şi vice-rege). Fetele umblau prin toate cămarile. Când intrară în cea interzisă, povestitorul foloseţe cuvântul casă. E ceva aparte faţa de cămările (încăperile) palatului. E un templu pentru marele sacerdot, în incinta palatului . Mai există un indiciu, în mijloc era o masă mare. E de înţeles, unde e o masă mare, e vorba şi de o încăpere mare. Toate cele trei fete de împărat au căzut în păcatul neascultării. Mai trecu ce mai trecu şi iată, măre, că, într-o zi, împăratul se pomeneşte cu un porc mare că intră în palatul lui şi-i zice:… -Am venit în peţit… Se miră împăratul…dară după ce auzi că curtea şi uliţele gem de porci, care venise cu peţitorul, n-avu încotro şi-i făgădui. Porcul nu se lăsă numai pe făgaduială, şi intră în vorbă şi hotărî ca nunta să se facă peste o săptămână. Numai după ce priimi cuvânt bun de la împăratul, porcul plecă. Până una alta, împăratul îşi povăţui fata, să se supuie ursite, dacă aşa a voit Dumnezeu. Până una alta, înseamnă că împăratul mai avea motive, pentru a se opune ursitei. Fiul de împărat venise însoţit de cetele sale de luptători, umplând cu ei uliţele şi curtea împărătească. Peţitul este un obicei plin de respect faţa de părinţi. Aici e altfel. Fiul de împărat încalcă ceremonialul peţitului şi impune abuziv data nunţii, peste o săptămână, timp prea scurt pentru pregătiri. Se încalcă astfel şi pregătirile şi alte părţi ale ceremonialului de dinaintea nunţii. Numai după ce împăratul a fost de acord cu data nunţi, fiul de împărat îşi luă cetele înarmate şi plecă. Rea faimă aveau, de li se spunea porci. Între acestea sosi şi ziua nunţii. Cununia se făcu cam pe sub ascuns. Apoi puindu-se porcul cu soţia sa într-o căruţă împărătească, porni la dânsul acasă. Cununia se facu cam pe sub ascuns. De buna seamă, lipsea alaiul împărătesc, cu împărăţii invitaţi şi dacoromânii de vază din împăraţie, dar nu numai, însoţind mirii la templu, unde Marele Preot Sacerdot ar fi oficiat cununia, apoi urma nunta împăratească. Peste noapte fata împăratului simţi că lângă dânsa era un om, dară nu un porc. Se miră. Însă îşi aduse aminte de cuvintele tătâne-său şi începu a mai însufleţi, plină de nădejde. Ceea ce înseamnă că peste noapte fiul de împărat dădea dovadă de un comportament normal. Trecu o noapte, trecură două, trecură mai multe nopţi şi fata nu se putea domiri cum se face de bărbatu-său ziua este porc şi noaptea om. Psămite el era fermecat, vrăjit să fie aşa… Când într-o zi, văzu trecând pe acolo o babă cloanţă vrăjitoare.. şi o chemă… Vrăjtoarea îi spuse că ştie să ghicească, să dea leacuri…
Şi în zilele noastre, de la începutul celui de al treielea mileniu de după Hristos, mai sunt tinere soţii care cred că soţii lor au fost fermecaţi. Unele merg la biserică, să se roage preotul pentru dezlegare de farmece, altele merg la vrăjitoare (ghicitoare) să le facă de dezlegare de farmece. -Ţine icea, puişorul mamei, aţa aceasta. Să nu ştie el de dânsa, că n-are leac. Să te scoli când doarme el, binişor, şi să i-o legi de piciorul stâng… Deşteptându-se, bărbatul speriat îi zise: -Ce-ai făcut, nenorocito! Mai aveam trei zile şi scăpam de spurcatele astea de vraji…Si numai atunci vei da cu mâna de mine, când vei rupe trei perechi de opinci de fier şi când vei toci un toiag de oţel, căutându-mă, căci eu mă duc. Cu alte cuvinte fiul de împărat şi-a luat lumea în cap. Şi dus a fost. Aşa era de furios, de revoltat împotriva soţiei! Dar câţi familişti de azi nu se ceartă pe viaţa şi pe moarte, iar unul din ei pleacă din casă, de parcă ar fi turbat. Cel vinovat, în loc să regrete, e cuprins de orgoliu, care îi întunecă mintea şi mai mult. Şi familia e pierdută. Dar cu familia din basmul acesta ce se va întâmpla Sărmana fată de împărat, când se văzu singură cuc, unde începu a plânge şi a se boci, de ţi se rupera inima. Blestema cu foc şi pară pe afurisita de ghicitoare. Dar toate în zadar. Dacă o văzu că n-o scoate la căpătâi cu tânguirea, se sculă şi plecă încotro va duce-o mila domnului şi dorul bărbatului. Mila Domnului şi dorul bărbatului. E la mila Domnului. Doar divinitatea îi mai poate reface familia. Mila Domnului şi dorul bărbatului. Dor este un alt cuvânt din vechimea dacoromânească. Cuprinde trăiri divine. Dorul după barbatul ei e mai mult decât iubirea ce i-o poartă acestuia. Dorul este locul central din sufletul omului, de comuniune dintre om şi divinitate şi dintre om şi om, este o componentă definitorie a religie zalmoxiene, a Neamului Dacoromân. Din dorul său sufletesc dacormânul este în comunicare cu cei dragi şi cu divinitatea. Ii ajunge, îi pătrunde pe cei dragi cu tot ce are el mai divin. Dorul adună oamenii în relaţii de iubire, de sacralitate, de unitate de neam. Pentru dor nu există distanţă. Ajunge oriunde. Înainte de a continua, să revenim, pe scurt, la tatăl fetelor, după ce se întorsese din război şi a aflat că fetele i-au călcat porunca. Îndată îi trecu un fir ars prin inimă, gândindu-se că poate i-au călcat porunca… Cum auzi împăratul una ca aceasta, se tânguia în sine cu amar, şi cât p-aci era să-l biruie mâhnirea. Îşi ţinu însă firea şi căuta a-şi mângâia fata care vedea că se pierde… În faţa fiului de împărat, când acesta a venit în peţit. -Sănătate ţie, împărate; să fii rumen şi voios ca răsăritul soarelui într-o zi senină… Se miră împăratul când auzi de la porc aşa vorbe frumoase şi îndată îşi dete cu părerea că aici nu putea să fie lucru curat. După fixarea datei nunţii. -Fata mea, cuvintele şi purtarea cea înţeleaptă a acestui porc nu este de dobitoc; odată cu capul nu crez ca el să se fi născut porc. Trebuie să fie vreo fermecătorie sau vreo altă drăcie aici. Însă tu să fii ascultătoare, să nu ieşi din cuvântul lui; căci Dumnezeu nu te va lăsa să te chinuieşti mult timp. Din cele de mai înainte reţinem convingerea împăratului, că peţitorul fiicei sale, nu este aşa din naştere. Dacă ar fi fost din naştere, cu un comportament nefiresc, cu abateri comportamentale îngrijorătoare, împăratul ştia că nu ar mai fi avut nici o speranţă pentru îndreptarea situaţiei. Din nou tatăl fetei apelează la ascultare. Este căsătorită. La ascultarea faţa de soţ. Împăratul înţelege prea bine că fiul de-mpărat este un soţ dificil. Neascultarea faţa de el, ar înrăutăţi şi mai mult situaţia. Căci Dumnezeu nu te va lăsa să te chinuieşti mult timp. Sa revenim la firul povestirii. Fiica pleacă din casa părintească, însoţită de fiul de împarat. Când ajunseră acasă la porc…Şezură niţel de se odihniră de drum, cinară împreună şi se culcară. Peste noapte fata împăratului simţi că lângă dânsa era un om, dară nu un porc. Se miră. Însă îşi aduse aminte de cuvintele tătâne-său şi începu a mai însufleţi, plină de nădejde. Fata de-mpărat era pe calea cea bună. Intra în ascultarea de legile zalmoxiene, de tatăl său, împărat şi Mare Preot, cunoscător, păstrător şi cultivator al valorilor zalmoxiene, dintre care, ascultarea, în mod deosebit. Neascultarea de a nu intra în încăperea rezervată împăratului ca Mare Preot, a adus-o în pragul disperării.
Page 1 and 2: TESTAMENTUL ZALMOXIAN DACIENESC 1.
Page 3 and 4: Poporul, adică ţăranii dacoromâ
Page 5 and 6: Căsătoria cu un porc este o pură
Page 7 and 8: doresc naşterea pruncului de cătr
Page 9 and 10: Omenirea pierduse legătura cu Ceru
Page 11 and 12: vieţii fără de moarte este înco
Page 13 and 14: O idee înnoitoare, de regulă, nu
Page 15 and 16: prin Carpaţii Daciei, ne spun că
Page 17 and 18: Rheea a fost, cîndva, figura centr
Page 19: Iar popoare care nu au aşa ceva nu
Page 23 and 24: Se duse, se duse, peste nouă mări
Page 25 and 26: pustnicului, departe de oamenii ră
Page 27 and 28: A doua zi de dimineaţă, se scular
Page 29: variante din Maramureş ciobanii ţ

Testamentul Zalmoxian Dacienesc - Noi Dacii

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?