Testamentul Zalmoxian Dacienesc - Noi Dacii

Basmele noastre au reminiscenţe bine păstrate din vechea mitologie – lupta tinerilor Feţi
Frumoşi cu monştrii cu mai multe capete, moartea şi învierea acestor tineri, intrarea sau ieşirea
lor din tinereţea fără bătrâneţe, din viaţa fără de moarte etc. Feţii Frumoşi trec prin adevărate
încercări iniţiatice. Făt Frumos este un prototip de urmat. Descoperă, prin şirul de generaţii,
drumul ascuns spre lumea celor mai curate şi îndrăzneţe vise ale oamenilor, ca spre o lume
accesibilă, reală, posibil de adjudecat, în anumite condiţii.
Făt Frumos este de o înălţime morală şi etică impecabilă. Este modelul de urmat, pentru ca
oamenii să devină beneficiarii societăţii divine (viaţa veşnic fericită), a tinereţii fără bătrâneţe. Făt
Frumos, fiul a două lumi, cea văzută şi cea nevăzută, cea pământească şi cea cerească (are
forţe suprafireşti), deschide o fereastră spre marele viitor posibil pentru societatea omenească,
viitorul orânduirii divine.
Muntele unde se alfa peştera lui Zalmoxis a fost considerat Muntele cel Sfânt (Cogaion).
Legătura dintre Muntele Sfânt şi Mânăstirea de Tămâie o face, deci, peştera, calea de acces.
Râul care curgea pe lîngă Muntele Sfânt a fost socotit, şi el, Râul Sfânt.
Tatăl Ceresc exersează omenirea, pentru ieşirea ei din tenebre, pentru întâlnirea crucială cu
Iisus. In neamul dacoromân este cea mai limpede spiritualitate premeregătoare, activă şi azi , din
memoria colectivă a docoromânilor. Iisus, fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat ‚ este trimis
de Cer pe pământ, unde se întrupează din Fecioara Maria, apoi este martirizat, crucificat de
obtuzitatea iudeilor, deşi în Vechiul Testament iudaic, dăruit de Dumnezeu, prin Moise, iudeilor,
se află unele profeţii pregătitoare. Iisus învinge moartea, înviază. Calea spre supercivilizaţia
divină e deschisă. Dacoromânii o cunoşteau. De aceea Iisus, prin creştinii săi, a fost primit pe căi
line, în sânul poporului dacoromân, regăsindu-se în oglinda izvoarelor sacre zalmoxiene, iar
acestea L-au recunoscut şi primit.
2. TINEREŢE FĂRĂ BĂTRÂNEŢE ŞI VIAŢĂ FĂRĂ DE MOARTE
cules de Petre Ispirescu
Analizând basmul, constatăm că suntem, ca şi în Povestea porcului, în spiritul Testamentului
Zalmoxian Dacoromân. Făt-Frumos din Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, este şi el
un dar pentru pământeni, o naştere dăruită. De fapt e acelaşi Făt-Frumos, în diverse capitole ale
Testamentului Zalmoxian Dacoromân. Darul e de sus, părinţii de jos, pământeni, un împărat şi o
împărăteasă. Copilul refuză să se nască. I se făgăduiesc toate bunurile din lume. Refuză
împărăţia lumii acesteia. Si Iisus refuză aşa ceva, în confruntarea cu Lucifer. Copilul se naşte
doar când i se promite Tinereţea fără bătrâneţe şi viaţa fără de moarte. Este o convorbire între
lume şi divinitate despre paradisul pierdut, un început de activare a căii de întoarcere, a
memoriei primordiale din sinea omului, de trezire la viaţă.
Făt-Frumos a fost dat la şcoli şi filozofi şi toate învăţăturile pe care alţi copii le învăţau într-un
an, el le învăţa într-o lună. Toată împărăţia se fălea că o să aibă un împărat înţelept şi procopsit.
Şi pe Iisus, la 12 ani, îl aflăm în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punândule
întrebări. Toţi care îl auzeau, rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui. Părinţii lui
Iisus plecaseră spre casă, fără să observe că băiatul rămăsese în Ierusalim. S-au întors şi după
trei zile L-au găsit în Templu. Când L-au văzut, au rămas înmărmuriţi. Mama Lui I-a zis: ,,Fiule,
pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi Iată că Tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare”. El le-a zis:
,, De ce M-aţi căutat Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu” Iisus iese din statutul
civl al oricărui om şi răspunde, că este în casa Tatălui Său. Are încă de acum conştiinţa
paternităţii sale divine. Deschide Cerul, pentru a rosti, a se şti, a se înţelege de unde e. Începe
exersarea întoarcerii civilizaţiei umane, la statutul de civilizaţie divină, în care Adam, apoi şi Eva,
au trăit un timp. Si Făt-Frumos îşi mărturiseşte misiunea, la vârsta de 15 ani, să afle tinereţea fără
bătrâneţe şi viaţa fără de moarte. Nu diferă de misiunea lui Iisus. Religia zalmoxiană dacoromâna
este înainte mergătoare, până la primirea lui Iisus în lume şi prin excelenţă în Dacoromânia, locul
de origine al sacerdoţilor zalmoxieni, unde religia zalmoxiană a supravieţuit până azi, ca apele
subterane, care au izvoare, în cazul de faţă basmele dacoromâne, cu conţinut liturgic. Ce este
divin nu dispare, ori câte atacuri şi întunecimi s-ar revărsa peste el.