Codificarea si evaluarea evenimentelor in memoria sociala - dr. Ticu ...

1. Perspective de definire a memorie socialeAşa cum am mai subliniat şi cu alte ocazii 2 , termenul de memorie socială este încă unsubiect de definire conceptuală, de analiză şi de relaţionare cu concepte din paradigmeapropiate, cum sunt cele de gândire socială, reprezentări sociale, memorie episodică,memorie autobiografică. Acesta pentru că, în literatura de specialitate recentă, conceptul dememorie socială are o dublă accepţie: una dată de sociologia europeană iar altă dată depsihologia socială cognitivă (cogniţia socială).O primă perspectivă de definire, considerată „clasică”, este cea deschisă de MauriceHalbwachs (1925, 1950), pe o filiaţie idei lansată de Emil Durkheim şi pune accentul pecolectivitate în definirea conceptelor de memorie socială sau de memorie colectivă. MHalbwachs face distincţia dintre memoria individuală, memoria colectivă şi memoria socială.Memoria socială este, în concepţia lui M Halbwachs, rezultatul filtrării, reconstrucţiei şiesenţializării conţinuturilor unor multiple memorii colective, coexistente într-un anumit spaţiugeografic şi cultural. Memoriile colective sunt caracteristice fiecărui grup în parte (ţărani,deportaţi, intelectuali, mineri), sunt condiţionate de anturajul social comun şi coexistă, înacelaşi timp şi spaţiu, cu alte memorii colective, având atât elemente comune cu acestea cât şielemente de diferenţiere. La rândul lor memoriile colective se formează în urma interacţiuniidintre membrii grupului, partajării memoriilor individuale în cadrul acestui grup(„reciprocitate de perspective”) şi interiorizării elementelor dominante.În cadrul aceleaşi paradigme dar într-o viziune mult mai recentă, memoria socială esteînţeleasă ca fiind una din formele de manifestare a gândirii sociale, ca o modalitate deexprimare a acesteia, alături de reprezentările sociale. Dacă reprezentările sociale suntspecifice prezentului, definind percepţii colective ale unor obiecte de reprezentare actuale(şomajul, democraţia, privatizarea, etc.), memoria socială se referă la reprezentările colectiveale trecutului, cu referire la un „obiect ale memoriei” din trecut (deportarea, holocaustul,colectivizarea etc.).Din această perspectivă, memoria socială este analizată mai degrabă sub aspectulprocesualităţii ei, schimbărilor majore care apar în modul de evocare a evenimentelor sociale,la nivelul unor colectivităţi mari şi după perioade mari de timp. Adepţii acestui punct devedere ignoră individul ca sursă a conţinutului memoriilor sociale, masele sau colectivităţilefiind cele care pot fi analizate pentru a surprinde „esenţa” conţinutului memoriei sociale. Înastfel de analize, chiar dacă sunt prezentate conţinuturi ale unor memoriile individule,individul este prezentat mai degrabă ca un „exemplar tipic” al unei colectivităţi decât caobiect al cercetării pornind de la care poate fi analizată realitatea socială. Analistul este celcare, prin deducţie sau prin analiza calitativă a discursurilor individuale poate surprinde esenţafenomenului, conţinutul memoriei sociale. Astfel, memoria socială nu poate fi redusă laanaliza conţinuturilor amintirilor individuale, fiind un fenomen ce transcende acest nivel,manifestându-se ca un produs al gândirii colective.Pe o poziţie oarecum diferită se afla adepţii perspectivei cognitiviste (cogniţia socială).Aceştia analizează memoria socială prin operaţionalizarea şi evaluarea la nivel individual aunor dimensiuni legate de evenimente sociale la care subiectul a participat sau a fost martor.Un lot sau un eşantion din populaţie este solicitat să relateze despre un eveniment social2 Memoria socială; paradigme teoretice şi date empirice (Ticu Constantin), în „Revista de PsihologieSocială”, nr 10, Editura Polirom, Iaşi, pp. 20 – 36, 2002Memoria socială: cadru de definire şi modele de analiză, (Ticu Constantin), în „Revista de PsihologieSocială”, nr 7, Editura Polirom, Iaşi, pp 137 – 157, 20012