Codificarea si evaluarea evenimentelor in memoria sociala - dr. Ticu ...

Figura 1. Modelul integrativ - emoţional aformării şi menţinerii amintirilor de tipflash (C. Finkenauer, O. Luminet 1998)NOUTATEA IMPORTANŢAPentru că cele două perspectivedescrise mai sus, cea psihosociologicăeuropeană şi cea de tip cognitivist au fostdescrise şi analizate în alte lucrări (citate lasubsolul paginii), în prezentul articol vominsista pe o altă abordare a conceptului dememorie socială: cea vizând integrareainformaţiilor privind evenimentelor socialeîntr-un model individual al memorieiepisodice, alături de memoria pentruevenimente personale (memoriaautobiografică) şi memoria pentruevenimente istorice. Pentru ca utilizareaSURPRIZAAMINTIREA DE TIPFLASHDISPOZIŢIAAFECTIVĂAMINTIREAEVENIMENTULUIORIGINALREMEMORAREAATITUDINEAAFECTIVĂconceptului de „memorie socială” să nu pară apărea abuziv în acest context (ţinând cont deperspectiva „clasică” la care am făcut referire la începutul acestui articol) vor folosi frecventsintagma „memoria pentru evenimente sociale” pentru a sublinia faptul că modelul explicativpe care îl propunem se referă la modul în care informaţiile despre evenimentele sociale suntasimilate, menţinute şi transformate /reevaluate la nivel individual.Abordarea pe care o propunem va fi susţinută atât argumente teoretice, avansând unmodel teoretic explicativ în acest sens, cât şi de argumente empirice, prezentând rezultate aleunor investigaţii care au vizat analiza relaţiilor dintre datele memoriei pentru evenimentesociale şi alte aspecte ale memoriei şi atitudinilor socio-politice individuale.2. Memorie socială într-un model explicativ general2.1. Precizări conceptualeÎnainte de a prezenta modelul elaborat de noi, este necesară prezentarea cadruluiteoretic-conceptual în care ne plasăm discursul: distincţia dintre memoria semantică –memoria episodică şi integrarea conceptelor de memorie socială, memorie autobiografică şimemorie istorică în cadrul acestei disjuncţii.E. Tulving (1972) este cel care a propus, în cadrul memoriei declarative (prin opoziţiecu memoria non-declarativă sau procedurală), distincţia, devenită clasică, între memoriaepisodică şi memoria semantică /conceptuală. În opinia acestuia, memoria episodică conţineexperienţele specifice din trecut, situate într-un loc definit în timp şi spaţiu, deci asociate cuanumite contexte spaţio-temporale definite. Memoria semantică este reprezentată decunoştinţele generale despre lume şi viaţă, informaţii care nu au o localizare clară în timp şispaţiu şi este organizată în termeni de reţea, categorii, scheme, scenarii sau sisteme.Într-o ultimă reformulare (1995), modelul propus anterior este completat prinadăugarea a doua sisteme suplimentare: sistemul reprezentărilor perceptuale (subsumânddiferite efecte ale amorsajului, în special cel prin repetiţie) şi memoria de lucru (cea careasigură menţinerea temporară şi manipularea unui număr limitat de informaţii în scopulrealizării unei activităţi cognitive). Astfel, în acord cu concepţia modernă asupra memoriei, înconcepţia lui Tulving, memoria este organizată ierarhic. Memoria episodică ocupă nivelul cel4