seria a treia, an IV, nr. 10, octombrie 2012 - Insemnari Iesene

pectu os, frun]ile, oho, începe s\ mârâie,s\ vul c\neasc\, riscând s\ fie aruncat\,Doam ne fere[te, în aer. Comportamentulprin ]ului denot\ o excelent\ cunoa[tere avie ]ii, a iadului [i edenului încorporate înea – [ti in]\ ce-i apar]ine tocmai celui caresus ]i ne, min]ind [i spunând adev\rul golgolu] totodat\, c\ a tr\it pu ]in! E vorba,în acela[i timp, [i de o rar\ [i profund\ cu -noa[ te re a fiin]ei umane. Ezit\ rile sale mul -tiple, lipsa de reac]ie sau reac ]iile nu ra -reori întârziate, în alte cazuri ina decvate,de fie ca re dat\ atent studiate, pot fi pusepe sea ma con[tientiz\rii dispropor ]iei dintreel [i ceilal]i, dar [i pe seama spai meide a amplifica puterea r\ului din inten]iade a face bine. Swiftia nul Gulliver în ]arapiticilor are reac]ii înru dite întrucât va cucele ale prin ]ului descins, f\r\ voia sa, dinpreajma fe ri cit-candid\ a copiilor din satula[ezat în cre ierul mun]ilor – simbol al în -Vlaicu Ionescu:Însemn\ri ie[enedep\rtatului pa radis al candorii, pierdut învecii vecilor – în capitala de nord a Ru si -ei, printre oameni ciuda]i, mediocri, prin[iîn turbionul unei vie]i decadente, c\reiaprin]ul îi d\ relief prin apari]ia sa, mutândlucrurile, spre ne pl\cerea multora, dintr-unloc în altul, [lefuindu-le, dându-le str\luci -re, su ferin]\ [i contradic]ie, adic\ via]\.Aerul unei existen]e st\tute, aerul deîn c\pere neaerisit\, în consecin]\, se schim -b\. Vibreaz\. Devine irespirabil. Oda t\ cuvenirea prin]ului, lucrurile, oamenii, at -mos fera se preci pit\ parc\. Timpul î[i iesedin ]â]âni. Candoarea [i frumu se ]ea î[i a -rat\ fa]a lor teribil\, cu care prin]ul estefa milia ri zat, omul minunat nefiind str\inde accen tele îngrozitoare ale exis ten]ei [ide ade v\rurile ei ultime. Numai accesândaceast\ fa ]\ a lucrurilor, putem citi corectaplecarea mâ[kinian\, aparent deplasat\,spre sce ne le de groaz\ ale condamn\rii,Vene]iainclusiv bi za ra ce rere adresat\ Aglaiei dea picta un cap retezat, care s\ surprind\expresia ultim\ a fiin]ei încol]ite de moar -te. Acel cap re tezat, în acele frac]iuni desecund\, [tie tot. Instinctiv, prin]ul [tie to -tul. C\ci din subte rana bolii [i a pierzanieiie[i în lu me altfel. Cu o str\ i n\tate deve -ni t\ patrie. Cu un sur plus de [tiin]\ a vie -]ii. Su ferin]a i-a împrumutat prin]ului unalt tip de [tiin]\. Sufe rin]a i-a înlesnit acce -sul la un alt tip de cu noa[tere. Una clarv\ -z\toare, ca pabil\ de a citi în m\runtaieleviitorului a[a cum, în vechime, anu mi]i indivizi,majoritatea lor suferinzi, întreve deausemnele acestu ia în viscerele p\s\rilor. Toc -mai de aceea prin ]ul are o sensibili - ta teîntoars\ spre tot ce atinge suferin]a, spretot ce curge din [i spre fluviile ei. Suferin]ad\ har, iar – în ca zuri foar te rare – geniu.Portretul Nastasiei Filippovna îl r\ v\ -[e[te pe Lev Nikolaievici. Acest str\nepotal carismaticului personaj swiftian îl studi -az\ cu o sete sporind\, cu o curiozitate di -buind ceva greu de întrez\rit la o prim\ve dere, „parc\ voia s\ ghiceasc\ ceva cese ascundea pe chipul acela, ceva care-luimi se înainte”, adic\ atunci când îl v\zu -se în premier\ absolut\ în biroul generaluluiE pancin, r\s co lit fiind de frumuse]eaneobi[ nuit\ a acelui chip de femeie, pe -cetluit de sufe rin]\. În chip de neexplicat,prima impresie spore[te în intensitate,ast fel încât, la o nou\ revedere, [i mai a -tent\, prin]ului nu-i scap\ a mestecul straniude „imens\ mândrie [i des considerare,aproape ur\”, apoi, „ceva încrez\tor, cevauimitor de sin cer”. Contrastul re zultat stâr -ne[te comp\ timirea, înlocuit\ rapid cu osenza]ie su fo cant\, definit\ drept „frumu -se]e orbitoa re”, „chiar insuportabil\”, „fru -muse]e bi za r\”. Acest a mes tec to nitruantîl fixeaz\ locului pe prin] [i-l face, într-unacces de v\ dit\ exaltare, s\ s\rute chipuldin por tret. În suferin]a înti p\rit\ pe chi -pul acelei Maria Magdalena, prin]ul, f\r\du bii, recu noa[te o par te din propria sufe -rin]\, dar [i ceva mai mult. Se va tr\da, îna cest sens, destul de repede, [i a nu me: în57