NO. 2 / 2008 - Universitatea "Constantin Brâncuşi"

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008„Democraţie! Numele propus al unui lucrucare nu există”, i-ar fi cuprins opera.În opinia mea 12 , această exclamaţie nueste nici pe departe compromiţătoare ci,dimpotrivă, atrage atenţia unei multitudini deprobleme pe care le ridică însuşi conceptul dedemocraţie din perspectiva unei insuficienţe(dacă nu chiar a unei crize) epistemice îndomeniu. Diferenţa concept iniţial – conceptactual, concept actual – realitate factuală estedeopotrivă, una istorică, dar şi semantică –tocmai prin extensia referenţialului. Abordărileregimurilor democratice sunt preocupate atâtde geneza, evoluţia şi funcţionarea acestui tipde regim, dar şi de posibilele evoluţii în viitor;în acelaşi timp, intensitatea şi constanţadezbaterilor nu pot face abstracţie de aspecteleistorice comune şi nici de elementele specificeale regimurilor democratice. „Ceea ceînţelegem noi prin democraţie nu este ceea ceînţelegea un atenian din timpul lui Pericle –scrie R. Dahl. Noţiuni greceşti, romane,medievale şi renascentiste se îmbină în noţiunidin secole mai apropiate, pentru a produce unamestec adesea extrem de inconştient de teorieşi metode” 13 . Tocmai de aceea, o definiţieconsistentă a democraţiei este dificilă, darştiinţa politică azi ia în considerare tot maimult definiţia lui Schumpeter: „… metodademocratică este acea ordine instituţională princare se ajunge la decizii politice, ordine în careunele persoane obţin dreptul de a decide, înurma unei înfruntări concurenţiale pentruobţinerea votului popular” 14 . Definiţia are şimerite – ilustrarea caracterului concurenţial şiedificator al alegerilor, includerea principiuluireacţiilor prevăzute (Friedrich), dar este şi preaprocedurală, ceea ce unilateralizeazăconţinutul conceptului. Se poate constata cădemocraţia – înţeleasă ca metodă, ca ordineinstituţională prin care se ajunge la deciziipolitice, este explicitată prin rangul de mijloc(în sens kantian, prin scopuri relative,corespunzătoare imperativelor ipotetice). Dardemocraţia este produs (regim politic) şiproces prin care realul (ontisul social)înglobează gradual dezideratul (înţeles aici şica posibil virtual). Originat în sistemul politic(ca orice regim politic), regimul democraticpeople, transforming the political life almost atthe same time in Athens (and other cities–Greek states), as well as in the castle state –Rome 26 . Many authors have considered thatGiovani Sartori’s exclamation: „Democracy!The name for a thing which does not exist”,included its work.In my opinion 27 , this exclamation is notcompromising, but on the contrary, it draws theattention of many problems of the concept ofdemocracy itself from the view of an epistemiclack (or even a crisis) in the field. Thedifference between the initial concept – currentconcept – actual reality is both historical andsemantic – through the extension of thereferential. The approaches of democraticsystems are concerned both with the genesis,evolution and working of this type of system, aswell as with its possible evolutions in the future;at the same time, the intensity and constancy ofdebates cannot exclude common historicalaspects or the specific elements of democraticsystems. “What we understand by democracy isnot what an Athenian from Pericles’ time usedto understand– says R. Dahl. Greek, Roman,Medieval, and Renaissance notions combinefrom more recent centuries, to produce amixture of theory and methods which issometimes unconscious” 28 . This is why, aconsistent definition of democracy is difficult,but political science today takes intoconsideration Schumpeter’s definition more andmore: „… democratic method is thatinstitutional order for reaching to politicaldecisions, orders where people get the right todecide, after a concurrent confrontation forgetting popular vote” 29 . This definition hascredits – illustrating the concurrent and edifyingcharacter of elections, including the principle ofpredicted reactions (Friedrich), but at the sametime it is also too procedural, which makes theconcept content too unilateral. We can establishthat democracy – understood as method, asinstitutional order for reaching politicaldecisions, is explained through the middle rank(in Kant’s meaning, through relative purposes,corresponding to hypothetical imperatives). Butdemocracy is a product (political system) andprocess through which reality (social ontis0Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200812