NO. 2 / 2008 - Universitatea "Constantin Brâncuşi"

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008suficiente spre a indica justificarea şilegitimitatea regimurilor democraticecomparativ cu cele non-democratice. Maimult, judecăţile normative nu se pot substituijudecăţilor obiective. Răspunsul la acesteprovocări nu poate fi formulat decât prinpunerea în discuţie a conceptelor dedemocraţie formală şi democraţie substanţială.2. Democraţia formală şi democraţiasubstanţialăEste ştiut că anticii nu tratau politiculca pe un «obiect» ce revendică o «metodă»specifică reprezentată din ştiinţele naturii, ci îlconsiderau un regim (politeia) ce conferăsocietăţii semnificaţiile sale centrale,„punându-i în ordine instituţiile şi regulile,modelând moravurile şi stilul de viaţă almembrilor săi” 15 .În concepţia anticilor, politiculreprezenta concomitent: un mod de organizare a Cetăţii; un mod de viaţă pentru cei din CetateAici îşi are sorginte distincţia întredemocraţia formală şi democraţia substanţială,dar şi coexistenţa acestora. Astfel, dacădemocraţia este redusă doar la realizareamodelelor de organizare a Cetăţii, atunci eaeste formală; dacă dimpotrivă, politicul esteabordat concomitent ca mod de organizare aCetăţii şi ca mod de viaţă pentru cei dinCetate, democraţia este formală şi substanţială.Regimurile democratice, ca orice tip deregim politic, conţin tensiuni imanente,tensiuni manifestate îndeosebi în planulîncercărilor de modernizare instituţională,urmare a nemulţumirilor faţă de funcţionarearegimului existent (limitele regimuluidemocratic) raportate la modul dorit deorganizare a Cetăţii. Aceste limite dovedescmenţinerea tensiunilor între democraţiaformală, bazată pe elaborarea şi respectarearegulilor şi procedurilor (inclusiv peconstrucţia instituţională) şi democraţiasubstanţială, care are ca finalitate rezultateleprocedurilor formale în privinţa bunăstăriicetăţenilor.Democraţia formală este condiţia sineaxiom, accepting the extension of the politicalparticipation sphere and the idea of voteuniversality, pluralism and compromise,positive contamination within the internationalplan are not enough arguments to indicate thejustification and legitimacy of democraticsystems in comparison to non-democratic ones.Moreover, normative judgements cannotreplace objective judgements. The answer tothese challenges cannot be formulates unlessdiscussing the problems of formal democracyand substantial democracy.2. Formal democracy and substantialdemocracyIt is known that Ancient people did nottreat politics as an “object” claiming a specific“method” represented by nature sciences, butlooked at it as a system (politeia) offering thesociety its central meanings, “putting itsinstitutions and rules in order, modelling theneeds and lifestyle of its members” 30 .In the Ancient people’s view, politicswas at the same time: A way of organizing the town; A way of life for people inside the townThis originates the distinction betweenformal democracy and substantial democracy ,but their coexistence also. Therefore, ifdemocracy is reduced to developing the formsof organizing the Town, then it is formal; if, onthe contrary, politics is approaches at the sametime as a form of organizing the Town and wayof life for people inside the Town, democracy isformal and substantial.Democratic systems, like any type ofpolitical system, include immanent tensions,appeared especially in the plan of institutionalmodernization trials, due to complaints aboutthe existent system (the limitations of thedemocratic system) reported to the desired wayof organizing the Town. These limitations provethe persistence of the tensions between formaldemocracy, based on elaboration andcompliance with the rules and procedures(including on institutional construction) andsubstantial democracy which has the finality offormal procedures results regarding citizens’Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200814