NO. 2 / 2008 - Universitatea "Constantin Brâncuşi"

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008umană. În acelaşi timp, devine critică şiselectivă: Nu se poate pune pe acelaşi plan ocunoaştere elementară, intrinsecă (atribut alontisului uman), care se regăseşte în codulgenetic „uman”, în proiectul existenţial alfiinţei umane (ca şi componentă a vieţii), cu ocunoaştere obiectivată, critică, reflexivă. Ocunoaştere elementară reprezintăuniversalitatea şi identitatea fiinţei umane – cafiinţă bio-psihică, socio-culturală şi acţională,şi este „cunoaştere sau gândire în senssubiectiv, constând într-o stare a minţii sau aconştiinţei sau o dispoziţie spre comportaresau reacţii 2 ”. Prin comparaţie (deşigradualitatea planurilor este evidenţă),cunoaşterea obiectivată, controlată critic,reprezintă „cunoaştere sau gândire în sensobiectiv, constând în probleme, teorii şiargumente ca atare” 3 .Cunoaşterea elementară este spontană,supusă deopotrivă unor orizonturi de libertăţişi constrângeri izvorâte atât din codul genetic,cât şi din situaţiile de viaţă (individuală şi degrup); cunoaşterea obiectivată esteintenţionată, obţinută prin activităţi speciale şispecializate, urmând explicit anumite idealuride justeţe, autenticitate şi punere la probă.Cunoaşterea obiectivată este cunoaştereaepistemică (ştiinţifică).La scară culturală şi istorică se potidentifica sisteme de cunoaştere mai mult saumai puţin integrate, proprii unor comunităţiumane determinate, sisteme în care suntstructurate diferite genuri de cunoaştere(diferenţiate, sintetizate şi ierarhizate mobil):a) cunoaştere perceptivă, de simţcomun; b) cunoaştere tehnico-pragmatică; c)cunoaştere ştiinţifică; d) cunoaştere filosofică;e) cunoaştere mitică; f) cunoaştere religioasă;g) cunoaştere artistică.Totodată, tuturor formelor de conştiinţăşi ideologiilor (coercitive sau non-coercitive) lise asociază momente şi coeficienţi decunoaştere specifică. Apoi, în cadrul genurilorde cunoaştere, pot fi identificate formele decunoaştere:a) empirică - teoretică; b) pozitivă -speculativă; c) intuitivă - reflexivă;e)reprezentativă-simbolică; f) individuală -and existential feature of man cannot be denied.This judgement becomes indicative: a certainmoment of knowledge is involved in anyhuman activity and commitment. At the sametime, it becomes critical and selective: wecannot put at the same level an elementary,intrinsic knowledge (human ontis attribute),found in the human genetic code, in theexistential project of the human being (as acomponent of life), with an objective, critical,reflexive knowledge. The elementaryknowledge represents the universality andidentity of the human being – as bio-psychicbeing, socio-cultural and action being, and it is“knowledge or thought in subjective meaning,consisting of a state of mind or consciousness ora disposition towards behaviour or reactions 17 ”.By comparison (although the gradualness of theplans is obvious), the objective knowledge,critically controlled, represents knowledge orthought in objective meaning, consisting ofproblems, theories and arguments as such” 18 .Elementary knowledge is spontaneous,subdued at the same time to some freedom andconstraints horizons appeared both from thegenetic code and the life situations (individualand group); objective knowledge is intentional,obtained through special and specializedactivities, explicitly following some justness,authenticity and probation ideals. Objectiveknowledge is the epistemic (scientific)knowledge.At cultural and historical scale, we canidentify knowledge systems more or lessintegrated, proper to some human communities,systems where there are structured differenttypes of knowledge (differentiated, synthesized,and hierarchised):a) perceptive knowledge, of commonsense; b) technical and pragmatic knowledge’ c)scientific knowledge; d) philosophicalknowledge; e) mythical knowledge; f) religiousknowledge; g) artistic knowledge.At the same time, all the forms ofconscience and ideologies (coercive or noncoercive)are associated with moments andcoefficients of specific knowledge. Then, withinthe framework of knowledge types, thefollowing forms of knowledge may beAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/20086