În ultimii douăzeci de ani s-au înregistrat progrese remarcabile în ...

Rezumat
Nu s-au înregistrat decese post-procedurale, legate de procedură. După SCVIR acestea pot exista într-un procent
de 3% din pacienţi. Totuşi s-au înregistrat şapte cazuri (21%) de deces în primele 30 de zile la pacienţi vârstnici, în stadii
avansate şi care s-au prezentat după o perioadă lungă de la instalarea icterului, astfel încât în ciuda remisiunii icterului
insuficienţa hepato-renală instalată nu a mai putut fi controlată; acestea pot fi de 10-30%.
În ceea ce priveşte intervalul în care cateterul sau protezele au fost permeabile intervalul a fost între 3 şi 6 luni
pentru drenajele biliare externe şi 3-9 luni pentru proteze; într-un caz de protezare percutană pacienta a decedat la 7 luni (cu
leziuni secundare pulmonare, prin insuficienţă respiratorie acută) fără ca proteza să fie colmatată; într-un alt caz pacienta a
decedat prin fenomene iterative de colangită cu abcese hepatice (protezare endoscopică) şi un altul la 3 luni cu
carcinomatoză peritoneală şi recurenţa icterului (protezare percutană); într-un alt caz recurenţa icterului a intervenit după 3
luni şi apoi s-a instalat un drenaj extern (protezare percutană); în alte două cazuri s-a constatat recurenţa icterului la 9 luni
(unul protezat percutan şi unul endoscopic). Pentru drenajele biliare externe a fost necesară schimbarea cateterului la 3-6
luni.
Înafara colmatării, alte complicaţii constatate au fost: fractura cateterului (în cazul celor din materiale mai dure) cu
înlocuirea acestuia (un caz, 2,8%) şi derapajul cateterului care a necesitat repoziţionare (6 cazuri, 17%).
Trebuie precizat că prezenţa drenajului extern a reprezentat pentru pacienţii purtători, fără excepţie, un disconfort
major, atât pentru că era necesară o îngrijire permanentă a cateterului cât şi din punct de vedere al economiei organismului
datorită pierderilor hidro-electrolitice necesar a fi compensate. Prezenţa cateterului şi a pungii colectoare precum şi
limitările în ceea ce priveşte viaţa de zi cu zi (nu pot face baie) au un efect psihologic negativ, cu puţine excepţii; dacă se
îngrijeşte corect cateterul – spălare periodică, schimbare la intervale regulate, şi se compensează pierderile hidroelectrolitice
iar pacientul reuşeşte să depăşească obstacolul psihologic al prezenţei permanente a cateterului, atunci se pot
obţine supravieţuiri bune, chiar spectaculoase (în lotul studiat am avut un caz cu o supravieţuire de 24 de luni şi alte două
de 12 luni – unul la care s-a schimbat recent cateterul şi a depăşit deja cele 12 luni).
Evaluarea supravieţuirii funcţie de tratament. Factori potenţiali ce pot influenţa supravieţuirea
Tipul de tratament
Aşa cum s-a precizat la capitolul material şi metodă, urmărirea s-a desfăşurat pentru toate cazurile pe o perioadă
de 12 luni. Există şi excepţii care au depăşit perioada de supravieţuire de 12 luni.
Au existat 24 de cazuri (22,9%) în care decesul a survenit în primele 30 de zile; dintre acestea 7 cazuri au fost din
grupul la care s-a efectuat doar laparoscopie/ laparotomie diagnostică (70% din acest grup), 10 cazuri din grupul pacienţilor
trataţi chirurgical (16% din grup) şi 7 cazuri din grupul pacienţilor trataţi radiologic intervenţional (21,2% din grup).
Supravieţuirea la 12 luni a fost de 19% (n=20) pe tot lotul, 25,8% în grupul de pacienţi trataţi chirurgical (n=16) şi 12,1%
în grupul pacienţilor trataţi radiologic intervenţional (n=4); din grupul pacienţilor care nu au beneficiat de tratament paliativ
nu a existat nici un pacient cu supravieţuire la 12 luni. La încheierea studiului supravieţuirea pacienţilor din lot s-a cifrat la
11,4% (n=12) pe tot lotul, 16,1% din lotul tratat chirurgical (n=10) şi 6,1% din lotul tratat intervenţional (n=2).
Nu au existat diferenţe semnificative statistic între pacienţii trataţi chirurgical cu viză curativă (DPC) şi cei trataţi
paliativ (ABD) – p=0,8, cel mai probabil datorită numărului mic de cazuri tratate prin DPC (n=13) faţă de cei trataţi
paliativ (n=49) şi tipurilor diferite de tumori incluse în studiu (pancreas, ampulom, căi biliare).
Supravieţuirea medie estimată pe întreg lotul a fost 13,5 luni; pe lotul de pacienţi tratat chirurgical supravieţuirea
medie estimată a fost de 17,2 luni iar pentru lotul tratat intervenţional 6,8 luni.
A B
Fig. 13. A. Curba de supravieţuire Kaplan-Meier pe întreg lotul de studiu; supravieţuirea la 12 luni 19%. B. Curba de supravieţuire
Kaplan-Meier funcţie de atitudinea terapeutică (p