explorări imagistice în diagnosticul şi tratamentul bolii parodontale

Decizia de intervenŃie chirurgicală s-a făcut, prin evaluarea, la
diferite intervale de timp, a următoarelor repere, care denotau reducerea
sau mărirea defectului osos:
Reperele radiografice luate în considerare pe radiografiile 2D:
– JoncŃiunea amelo-cementară (a1)
– Limita coronară a crestei alveolare (b1)
– Limita apicală a defectului osos respectiv lungimea normală a
ligamentului parodontal (d1)
– Expresia angulară a defectului osos (a1-d1-b1)
– SuprafaŃa defectului osos (b1 – d1)
Fig.11.1 Reperele radiografice luate în considerare pentru măsurarea defectelor
infraosoase
În plus, localizarea defectelor intraosoase s-a realizat prin utilizarea
computer- tomografului.
Terapia parodontală
După examinarea clinică şi evaluarea radiografică, la toŃi pacienŃii,
detartrajul subgingival/surfasajul a fost realizat la toŃi dinŃii, sub anestezie
locală.
La 6-8 săptămâni după ultima şedinŃă de surfasaj, s-a efectuat reevaluarea
când s-a apeciat:
� Calitatea controlului plăcii bacteriene de către pacient,
� Gradul de reducere a inflamaŃiei gingivale,
� Răspunsul parodonŃiului la tratamentul etiologic,
� Profunzimea pungilor parodontale.
Chirurgia parodontală a fost executată la cel puŃin 8 săptămâni de la
finalizarea terapiei iniŃiale, după reevaluare.
Abordul chirurgical a fost ales pentru dinŃii ce prezentau la reevaluarea
după terapia iniŃială o adâncime a pungii parodontale de peste 4mm.
52