explorări imagistice în diagnosticul şi tratamentul bolii parodontale

mandibulară a fost mai groasă la lotul de studiu decât în lotul martor (P =
0,0001).
Cauza dentară cea mai frecventă a supuraŃiilor dentare a fost primul molar
mandibular (37%), urmată de molarul secund (29,6%) şi de molarul de
minte (29,6%); 25,8% dintre pacienŃi au prezentat supuraŃia regiunii
geniene, 18,5% au fost diagnosticati cu supuraŃia regiunii
submandibulare, şi 18,5% cu supuraŃia lojei maseterine.
S-a constatat ca pacienŃii cu supuraŃii mandibulare de cauză dentară
prezintă un număr semnificativ statistic mai mare de dinŃi afectaŃi
netrataŃi, mai puŃine obturaŃii coronare, mai puŃine tratamente endodontice
şi mai puŃine coroane de inveliş decât lotul martor/
Acest studiu prezintă, după cunoştinŃele noastre, prima dovadă a unei
posibile asocieri între parodontita cronică şi supuraŃiile mandibulare de
cauza dentară.
Studiul arata că pacienŃii cu aceste afecŃiuni au un status precar de
sănătate orală, cu un număr mai mic de dinŃi cu obturaŃii coronare, cu
tratamente endodontice, dar şi un număr mai mare de leziuni odontale
netratate.
Comparând investigaŃiile imagistice clasice cu imagistica CT (cap
X)constatăm că cea mai clară imagine a osului alveolar pe
ortopantomografii este la nivelul regiunii premolar-molare mandibulare.
în parte, limitările radiografiilor panoramice (OPT-uri) pentru evaluarea
nivelului osului parodontal sunt datorate calităŃii proaste a imaginilor şi
suprapunerilor dentare. Deloc de neglijat sunt diferenŃele de deformare
(mărire) a imaginilor în diferite zone ale maxilarelor, variaŃiile în
interpretarea imaginilor, reproductibilitatea precară a identificării
joncŃiunii smalŃ-cement.
Diagnosticul de certitudine al leziunii de furcaŃie pe OPTse poate pune
numai la nivelul molarilor mandibulari, în timp ce, la molarii maxilari,
sunt frecvent prezente artefacte astfel încât, chiar în prezenŃa unei afectări
furcale, radiografia nu prezintă semne detectabile de boală.
OPT, deşi este o examinare de primǎ intenŃie în parodontologie, reprezintǎ
o metodǎ insuficientǎ de apreciere a statusului parodontal, deoarece nu
oferǎ relaŃii despre grosimea crestei alveolare, a corticalelor vestibulară şi
orală, arhitectura defectelor infraosoase, iar mǎsurarea dimensiunilor
alveolizelor genereazǎ erori semnificative.
În plus, OPT nu dă relaŃii în legatură cu nivelul osului pe feŃele
vestibulare şi orale ale dinŃilor – în cazul recesiunilor parodontale
localizate sau generalizate, Nu dă relaŃii asupra morfologiei leziunilor
infraosoase: numărul pereŃilor osoşi verticali, extinderea leziunii
infraosoase, morfologia defectului osos interradicular şi nici Raportul cu
sinusul la dinŃii în stadiu terminal.
61