calendarul tradiţiilor militare 2012 - Ministerul Apărării Naţionale

Militarul în societatea românească
dicţionare filologice şi ştiinţifice şi o serie de
scrieri ale unor autori clasici latini, traduse în
limba franceză. În anii care au urmat, generalul
George Adrian a făcut şi alte donaţii bibliotecii
Societăţii Academice Române.
Potrivit articolului XI din Statutul Societăţii
Academice Române, membrii onorifici se
alegeau de către cei activi, la propunerea unuia
dintre aceştia. Supunându-se la vot propunerea
doctorului Anastasie Fătu, membrii prezenţi au
proclamat în unanimitate alegerea ca membru
de onoare a generalului George Adrian, titlu pe
care l-a cinstit, prin opera lui ştiinţifică, politică
şi militară, până la sfârşitul vieţii (15 octombrie
1889).
GENERALUL DE DIVIZIE ADJUTANT
CONSTANTIN BAROZZI
După moartea gene ralului
George Ad rian,
un alt membru de
onoare al Academiei
Române
provenit din rândurile
mi li tarilor a
mai fost ales doar
în anul 1905,
în şedinţa din
8 aprilie, în persoana
gene ralului
de divizie Constantin
Barozzi. El a fost
propus, în scris, de mai
mulţi membri activi ai academiei, printre care
figurau distinşi exponenţi ai ştiinţei şi culturii
româneşti ca Petru Poni, Spiru Haret, Anghel
Saligny, Nicolae Teclu, Ştefan Hepites şi dr.
Victor Babeş. Susţinând, în şedinţă plenară,
alegerea generalului, savantul Ştefan Hepites
spunea: „Prin modestia sa, generalul de divizie
Constantin Barozzi este poate omul cel mai puţin
cunoscut din cei care să merite o reală stimă
pentru cunoştinţele sale tehnice şi pentru ideile
sale scânteietoare”.
Aprecierea aceasta era întru totul justificată.
Născut la 14 octombrie 1833, Constantin Barozzi
Calendarul tradiţiilor militare 2011
luase parte încă din anul 1855, când era elev
în şcoala militară, alături de ofiţeri români şi
austrieci, la întocmirea hărţii Munteniei. Ulterior,
cu gradul de sublocotenent, a fost trimis să-şi
desăvârşească cunoştinţele de cartografie la
Institutul geografic austriac. În 1870, când avea
gradul de colonel, a fost numit şef al „Depozitului
de război”, a cărui principală misiune era „de a
strânge sau reproduce hărţi pentru trebuinţele
armatei”. Secondat de alte cadre valoroase –
multe formate de el însuşi – a început, în
iarna anului 1873-1874, să efectueze lucrările
pregătitoare pentru întocmirea hărţii Moldovei. Pe
un raport întocmit de către colonelul Constantin
Barozzi în anul 1874 referitor la aceste lucrări,
ministrul de Război din vremea aceea, generalul
Ion Emanoil Florescu a pus următoarea rezoluţie:
„Mulţumesc Depozitului nostru de Război pentru
inteligenţa ce a arătat în debutul lucrărilor
geodezice în Moldova. Conţinutul acestui raport
este de ajuns spre a se putea aprecia de Cameră
şi de guvern importanţa lucrărilor executate şi
spre a da mijloacele de a le putea continua în
anul viitor. Se va tipări dar acest raport în 3000 de
exemplare în Monitorul Oastei şi se va împărţi
la toţi ofiţerii care urmează a se familiariza cu tot
ce se atinge de lucrările geodezice şi topografice
atât de importante în operaţiile militare”.
Devenind membru al Consiliului geodezic
internaţional, colonelul Constantin Barozzi a luat
parte activă la şedinţele acestuia ţinute la Viena,
Berlin, Paris, Roma, Hamburg şi Dresda.
În timpul Războiului de Independenţă a
devenit subşef şi apoi şef al Marelui Stat Major,
funcţie pe care a deţinut-o între 18 august-
20 octombrie 1877.
Membrii activi ai Academiei Române l-au
ales, în şedinţa din 9 aprilie 1905, în rândul
membrilor de onoare cu unanimitate de voturi.
S-a stins din viaţă la 15 aprilie 1921.
Doi ani mai târziu, în şedinţa plenară din
7 iunie 1923, Academia Română i-a primit în
rândul membrilor săi de onoare pe generalii
Alexandru Averescu şi Constantin Prezan,
care aveau să devină mareşali ai României
în anul 1933.
11