STRIG~TE {I {OAPTE, - revistaorizont.ro

www.<strong>revistaorizont</strong>.roPIC~TURA pic`tura de DE cucut` CUCUT~orizont18KHAIRE! (IV)PAUL EUGEN BANCIUÎn to]i acei ani, ca [i acum, sute de scriitori,de arti[ti, care au avut curajul de a semul]umi cu o via]` de singuratici sau defamilie, în]ele[i de c`tre aceasta, au tr`itîntr-un acela[i mediu, bucurându-se de apreciereacolegilor de breasl`, de sprijinul [istimularea lor, sco]ându-[i c`r]i sau deschizândexpozi]ii, care le-au adus satisfac]iade a se sim]i împlini]i, de a se sim]i în mijlocullumii pe care o visaser` [i de care nus-au desp`r]it niciodat`. Poate c` pu]ini auavut [ansa de a fi [i între]inu]i, devenind [imai antisociali decât mine, doar c` aceiasunt [i azi în bra]ele tuturor, de[i au doveditc` nu au fost capabili s` onoreze niciunadintre slujbele pe care le-au oferit colegiilor.Nu-i invidiez decât pentru faptul c` n-auputut fi capabili s` se încadreze mersuluiciudat al unei societ`]i, [i [i-au v`zut depropriile gânduri, de propriile lecturi, depropriile scrieri sau lucr`ri de art` în totaldispre] pentru ceea ce fac ceilal]i. Recunoscc` nu sunt capabil de a[a ceva [i prin asta,de[i devin extrem de util, simt c` deranjezprin efortul meu continuu de a recupera cevadin ceea ce am irosit în ni[te ani, de a m`reg`si pe mine cel de acum, pus aub aripacât de cât protectoare a celui care a[ fi pututs` fiu. La ce mi-a ajutat filosofia în afaraunui salariu mai bun? Ei, da, deschidereaspre alte orizonturi, medita]ia, reflexivitatea,doar c` acestea sunt inutile muncii de crea]iepropriu-zise, sunt un fel de corolare obligatoriiale ei, dar pentru asta nu trebuie s`urmezi o facultate pentru ceva ce nu practici.Într-un fel r`mân efectul unor ani duri,când între ceea ce f`ceam eu [i un salahornu era o mare diferen]`. Dac` n-ar fi fostacei ani, a[ fi produs mai pu]in, nu aflatmereu în competi]ie cu mine, cu ni[te oameniale c`ror c`r]i le citesc, dar pe care nu-icunosc decât în trecere, ori cu care m`întâlnesc într-un mediu ce mi se relev` acumostil. N-am tr`it niciodat` doar pentru mine,cum nu tr`iesc nici acum, la acest cap`t devia]`, când sper ca dup` pensionare, cândvoi r`mâne doar cu mine s`-mi pot ducepân` la cap`t visurile. Dac` a[ fi un omliber nu m-a[ da în l`turi s` pictez la fel deu[or cum scriu aceste rânduri despre mine,ca om abstract, a[ putea s` desenez, s` cânt,s` sculptez. Nu mai sunt eu.Dac` a[ fi eu cel pe care-l visam cândva,probabil c` un alt eu m-ar vedea ridicol,de[i sunt atâ]ia care fac din orice un spectacolal propriei fiin]e [i sunt aplauda]i la scen`deschis`, pe primele pagini ale gazetelorde cultur`, ajuta]i s` se des`vâr[easc` înarta lor polifonic`, chiar [i atunci când criticiispun c` drumul lor artistic e o frânghie întins`între dou` acoperi[uri deasupra unei pie]epline de spectatori, riscând în orice clip`s` se pr`bu[easc` peste ei. Poate c` aceeae adev`rata art`, acela e adev`ratul artist,cel ce risc` mereu, departe de orice autocenzur`,judecat pentru exchibi]iile lui pe aceasârm`, dar apreciat în final [i cu un statutstabil în lumea artelor. Nu mai pot fi a[aceva. Dac` autocenzura din mine nu func]ioneaz`ca în aceste clipe, când încerc s`-miexplic de ce am avut masca unui ratat, îmiexplic voin]a celorlal]i care vor s` m` vad`în scaunul de director al unei institu]ii decultur`, pân` la moarte dac` s-ar putea, [inicidecum un scriitor, din ce în ce mai inutilunei societ`]i pragmatice [i consumiste.Puseurile mele afective târzii nu pot larândul lor decât s` se transforme în literatur`,una citit` sau nu, într-un tiraj mic, de zon`,pentru c` aceea[i cenzura func]ioneaz` [iacolo. Cine a fost cândva în armat` în]elegemai u[or de ce o via]` întreag` vei fi militar.Cum cine a fost un favorit al soartei vacontinua s` se vad` doar pe sine [i nu vaputea s` se supun` niciunei reguli a joculuicelorlal]i. Poate n-am avut destul` încredereîn mine [i n-am fost sus]inut de ceilal]i, cândtreceam prin clipele grave, dar vina nu edoar a lor.Am fost un întâziat în tot ceea ce mis-a întâmplat. Mereu bolnav, ca [i copil,devenisem o povar` de care p`rin]ii a[teptaus` scape odat` cu intrarea mea în via]`. Doarc` nu s-a întâmplat tocmai a[a cum au vrutei, de[i la 21 de ani eram cu salariul meu.Trei ani, aproape am mai fost împreun`,inhibându-mi, prin preten]iile lor de a intraîn lumea bun` a ora[ului, toate pornirileartistice, cu toate c` lucram în solda SfatuluiPopular Regional, care mi-a [i f`cut carteade munc`. Firi artistice [i mama [i sora,nu în]elegeau c` sacrifiul din art` e ca [icel social, dar f`r` acelea[i beneficii. Maiprudent, cu o team` dus` în suflet ani dezile în perioada '48–'56, tat`l ar fi vrut s`m` fac medic. El fuseae student la Medicin`,dar din cauza disec]iilor, renun]ase în anulal doilea [i intrase la Drept. El p`rea celmai discret în ceea ce a însemnat inhibareaartistic` din mine. Abia mai târziu, dup`ce d`dusem la mecanic`, s` devin ceea cese cerea atunci, adic` inginer, mi-am datseama c` el avea o aversiune fa]` de cei ceaveau de-a face cu arta, \n afara scriitorilorantici. Singurii pe care-i accepta pe ecranulmicului televizor alb-negru erau actorii, darîn rolurile din piesele sau filmele undeap`reau [i doi, trei cânt`re]i de muzic`u[oar`, printre care o adora pe AngelaSimilea. Când o rev`d acum, aproapeneschimbat` de trecerea timpului nu pot s`nu m` gândesc c` face parte dintrepersonajele unei alte vie]i pe care am dus-o.A-mi lua zborul de unul singur, însemnas`-mi închei socotelille cu lumea pân`-ntreizeci de ani. S` n-apuc s` m` însor, s`n-am copii [i s` r`mân o amintire urât` pentrufo[tii colegi de liceu. Nu m-au iubit niciodat`,[i anii petrecu]i în afara societ`]ii, în afaraoamenilor, citind doar despre ei [i corectândgre[elile de exprimare sau de ortografie, m-auîndep`rtat [i mai mult de ei [i de mine. Num` vedeam f`când parte din lumea aceeade hârtie, cum nu m` mai vedeam f`cândparte decât dintr-un fel de suflet uitat de sine.Pe vremea aceea n-aveam r`gazul s` m`privesc în oglind`, s`-mi v`d defectele. Mile vedeau ceilal]i [i-i spuneau tat`lui meucare se îngrozea de viitorul fiului ce-i purtanumele. Voia s` m` despart de ei, dar întrunfel s` [i r`mânem aproape. Sim]ea c` nuf`cuse pentru mine decât ar fi putut unfunc]ionar oarecare, dup` ce în tinere]ea luifusese, înainte de al Doilea R`zboi, subprefect.Sora mea prinsese acea perioad`, [i deaceea poate reu[e[te [i azi s` aib` în ea maimult optimism [i energie, de[i începuse [coalaîn plin r`zboi. Eu m-am n`scut în timpulr`zboiului, cu fundul înainte, într-o familieunde jum`tate erau profesori [i jum`tate juri[ti.Cum s` încap eu, un nedorit, tot timpul cufebr`, gata s` plec neeroic din lume dup` ceabia venisem, cu toate talentele mele muzicale,artistice [i poetice, acolo, între ei?JURNALPIA BR|NZEU15.02. 2004. Valentine's Day. De ziua îndr`gosti]ilor visez cu tata [i m` reîntorc cugândul la vara anului trecut.Este ora 4 diminea]a. Însetat, tata se scoal` din pat [i se îndreapt` spre baie. Îl îngrijoreaz`o u[oar` ame]eal`, care treptat se amplific`. Sl`biciunea membrelor îl face s`-[i piard`echilibrul [i, pe nea[teptate, se pr`bu[e[te lâng` van`. Durerea resim]it` în piept [i înpiciorul lovit îi provoac` un geam`t puternic. Strig` dup` ajutor, dar nimeni nu-l aude.Zace aproape incon[tient pe piatra rece din baie pân` la ora când b`ie]ii se scoal` [i îlajut` s` se reîntoarc` în pat. Din clipa aceea picioarele nu-l mai ajut` s` se ridice, iarmintea devine din ce în ce mai confuz`. Dup` o s`ptâmân` începe dialogul cu unul dinfra]ii s`i mor]i, pe care îl întreab` mereu unde este, de ce nu vine [i de ce nu îl conducemai repede dincolo. Naveteaz` pentru câteva zile între cele dou` lumi, apoi mintea îitrece cu totul dincolo, l`sând cu noi doar trupul obosit de cei 91 ani ai s`i. Se va stingepeste câteva zile.Particip neputincioas` la aceast` lupt` încrâncenat` a sufletului de a ie[i din corp.Tata nu mai vrea s` tr`iasc`, iar rug`min]ile mele de a nu ne p`r`si nu par s` îl înduplece.Doar ochii blânzi m` mângâie înainte de a ne desp`r]i [i, de[i nu mi-o cere, îi promit s`scriu cartea, de mult promis`, despre familia noastr`.În plus, tot ast`zi, primesc un e-mail cu totul nea[teptat de la un fost coleg de [coal`,absent treizeci [i cinci de ani din via]a mea [i vreo dou`zeci de ani din ]ar`. Începem unschimb de epistole ce m` va obliga s` m` întorc mereu înspre trecut [i m` va ajuta s`conturez acest jurnal, n`scut mai ales noaptea, dup` ce am încheiat activit`]ile de pestezi, sau diminea]a devreme, înainte de a le începe. Datorit` lui textul dore[te s` recupereze,pe lâng` trecutul familiei mele, [i ceva din istoria Timi[oarei [i a Banatului, un centrual lumii, sacru pentru noi amândoi. Voi pune ca motto un poem citit întâmpl`tor totast`zi:"O, doamne, d`-mi t`ria de-a mai gândi o carteÎn ea s` fiu întreag`, în ea s` fiu o parte{i pune-i drept în fa]` doi ochi c`prui [i buni{i al`turi mâna dreapt` s` scrie tot ce-i spui.S` nu uit`m nimica. S` nu gre[im nimic.{i isc`le[te-o, Doamne, cu numele t`u mare{i numele meu mic."KARAOKEADRIAN BODNARUNinge de luni: iarna înva]` ca s` se fac` toamn` la [coal`.* * *Merg încet ca o femeie ce plânge la film. Am trecut de primele nop]i în care setrece dintr-o camer` în alta [i, cu toat` frumuse]ea nest`vilit` a mamelor, copiii mis-au încuiat pe din`untru de multe ori. Am p`r`sit, nici nu mai [tiu pentru ce, fiecareboal` care a avut pu]in` încredere în mine. Odat`, am fost descoperit viu din întâmplare,sub un morman de c`m`[i, într-o iarn`, [i asta fiindc`, mi s-a spus pe urm`, clipisemîn pieptul uneia atât de sub]iri [i de albe, încât s-a descusut singur` în fa]a tuturor, f`r`a mai fi nevoie s` fie strâns` cu cravata zile în [ir pentru asta. Am ]inut mult la ea: erao c`ma[` înc` nedescheiat` la nasturi de nimeni. De atunci, îmi e greu s` rev`d luminaaceleia[i zile.