STRIG~TE {I {OAPTE, - revistaorizont.ro

More documents

Recommendations

Info

www.<strong>revistaorizont</strong>.roINTERVIU interviuorizont4ISTORIA EUROPEI {IMITURILE DEZASTRUOASEENRIQUE LYNCHUnul dintre cei mai cunoscu]i filosofi[i esei[ti ai Europei, Enrique Lynch s-an`scut la Buenos Aires [i trìe[te laBarcelona din 1976. A studiat filozofia laUniversitatea din Buenos Aires [i a ob]inuttitlul de doctor la Universitatea dinBarcelona. {i-a urmat studiile postdoctoralela Universitatea Paris I, iar în prezent esteprofesor de estetic` la Facultatea de Filozofiea Universit`]ii din Barcelona. A sus]inutcursuri [i conferin]e la numeroase universit`]i[i institute de cercetare din Spania, Europa[i America de Sud. A tradus peste 20 dec`r]i de filozofie, istorie [i epistemologie,printre autorii tradu[i num`rându-se Hobbes,Paul de Man, Foucault, Lyotard [i acoordonat colec]ii de eseistic` [i filozofiela editurile Gedisa, Destino [i Muchnik. Esteautorul volumelor Hobbes (1987), Lec]iaSheherezadei: Filozofie [i nara]iune (1987,1995), Iscoditorul: Încerc`ri despre filozofie[i literatur` (1990), Dionisos culcat deasupraunui tigru: trecând prin Nietzsche [i teorialimbajului (1993), Proz` [i circumstan]`(1999) [i Televiziunea: oglinda împ`r`]iei(2000). Colaboreaz` constant la importantecotidiene [i reviste din Spania [i Americade Sud, numeroasele sale recenzii fiind unadev`rat barometru al reflec]iei filozoficoeseisticepublicate [i traduse în Spania.Punctul de convergen]` al preocup`rilor saleeste în]elegerea schimb`rilor introduse de[tiin]` [i de mass-media în lumeacontemporan`, iar c`r]ile sale abordeaz` dinperspective variate rela]ia dintre filozofie[i literatur`. În decembrie 2010 a vizitatRomânia, unde a purtat un dialog cu Horia-Roman Patapievici la Institutul CulturalRomân.Ilinca Ilian: Stimate Enrique Lynch,vizita dumneavoastr` în România, organizat`de Institutul Cervantes din Bucure[ti, a avutca obiectiv realizarea unor dialoguri desprebazele filozofico-istorice ale Europei. Înaintede toate, v-a[ întreba dac` influen]eaz` învreun fel viziunea dumneavoastr` asupraEuropei faptul c` v-a]i n`scut [i v-a]i petrecutprima tinere]e în Argentina. Dincolo decircumstan]ele biografice, cum percepe]ilumea latino-american` în compara]ie cuEuropa în general [i cu Spania în particular?Enrique Lynch: Este curios ce seîntâmpl` cu ascenden]a mea argentinian`.Mi-am petrecut mai mult de jum`tate dinvia]` în Spania [i, cu siguran]`, aproapeîntreaga mea via]` adult` [i ra]ional` mi-amtrìt-o aici. M-am c`s`torit de mai multeori, [i de dou` ori cu femei spaniole. Copiiimei s-au n`scut în Barcelona [i toat` operamea este scris` în Spania. Accentul meu [istilul scrierilor mele este un amestec degraiuri, un soi de spaniol` metis`, o linguafranca; totu[i, argentinitatea, care este omarc` de origine – ca s-o numim într-unfel – m` înso]e[te ca o umbr`. Toat` lumearecunoa[te ceva argentinian în mine, chiardac` aceast` condi]ie este imposibil dedeterminat în afara stereotipurilor [i aregionalismelor pe care eu bineîn]eles c`nu le folosesc. Trebuie s` admit c`, în fond,probabil c` sunt foarte argentinian, chiardac` la Buenos Aires, când m` întorcocazional, produc efectul invers.Argentinienii m` v`d ca pe un soi de mutant.Combinând cele dou` efecte vom ob]inecondi]ia extrateritorial`, care e probabil ceacare îmi corespunde cu adev`rat. Dininteriorul acestei condi]ii dezr`d`cinate [itotu[i puternic determinate de experien]amea de via]`, privesc spre Europa. {i,evident, o fac cu scepticism. Nici n-a[ puteas-o fac altfel.America Latin` este o fanteziepostcolonial`. Realit`]ile continentale nuexist`. Ce are în comun un guajiro cu AdolfoBioy Casares sau un garimpeiro dinAmazonia cu un mariachi din Puebla?Ideologia marilor comunit`]i e odioas` [iîn[el`toare. America Latin` seam`n` cuEuropa doar în ceea ce prive[te ireductibilaei eterogenitate [i, exact ca noi, europenii,latino-americanii nu au nimic altceva încomun decât defectele. Printre acestea senum`r` detestabila mo[tenire catolic` [ispaniol` care înseamn` corup]ie, secularapasivitate, caudillism [i misoginie. În ceeace prive[te leg`turile dintre Spania [iAmerica Latin`, e de ajuns s` observ`m cumse trateaz` reciproc. În America Latin` unspaniol continu` s` fie un gachupín sau ungodo: numele date spaniolilor înainte deIndependen]` înc` par s` aib` o realitate.Pe de alt` parte, în Spania, America Latinè privit` tot cu ochii conchistadorului. St`ruieaceea[i neîncredere. Când m` gândesc laSpania vizavi de vechile colonii americanenu v`d un Commonwealth, ci mai degrab`ceva care seam`n` cu leg`tura dintre Belgia[i Congo. {i, de fapt, maxima afinitate aSpaniei cu America Latin` a fost atins` pevremea dictaturii franchiste, care semnaalian]e cu tot soiul de dictatori populi[tilatino-americani.— Majoritatea c`r]ilor dumneavoastràbordeaz` din diferite perspective rela]iadintre literatur` [i filozofie [i, scrise subform` de eseu, ilustreaz` prin propria lorform` importan]a limbajului literar pentruredefinirea filozofiei. Reflec]ia dumneavoastr`se înscrie a[adar în acea orientarepostmodern` a unei filozofii care estecon[tient` de limit`rile ei retorice [i care,pentru c` nu le poate evita, încearc` s` sefoloseasc` de ele pentru a nu c`dea în t`cere.Care sunt avantajele [i limitele limbajuluipoetic în discursul filozofic?— Paul de Man spune într-una dintrescrierile sale c` un text poate fi consideratluminos dar c`, bineîn]eles, nu e delocrecomandabil s` se foloseasc` lumina unuitext pentru cultivarea unui ogor de floareasoarelui.Dac` cineva vrea s` fac` filozofie,atunci un e deloc prudent s` pun` prea multaccent pe literaritate. Nu exist` adev`r înspatele metaforelor. Nici preten]ie de adev`rnu exist` în literatur`, ci doar dorin]a de afixa ceva ca o amprent` în vertijul experien]eiumane. Din metafore nu înv`]`m mai multdecât ceea ce construim noi în[ine cu ele[i, pe de alt` parte, nu trebuie s` uit`mnicicând c` filosofia î[i propune rezolvareaîntreb`rilor fundamentale care, cel pu]inpentru unele min]i lucide, sunt vitale.Metaforele nu le dau un r`spuns. Se poateadmite c` poezia con]ine adev`r, dar scopulpoetului nu este adev`rul. De asemenea,faptul c` [tim s` recunoa[tem figurilediscursului [i artificiile retorice de care seserve[te arta de a formula teorii nu neelibereaz` de posibilitatea de a c`dea încapcana lor, ceea ce face valid` afirma]iac` filozofia are mai multe în comun culiteratura decât au admis, din timpuriimemorabile, filozofii. Dar acest lucru nune permite s` renun]`m la voca]ia sau laaspira]ia filozofic` adev`rat`. Cel mult, evorba de schimbarea ideii de adev`r pe careo mânuim. Gândirea postmodern` a [tiuts` recunoasc` afinitatea de neocolit afilozofiei cu mitul [i fic]iunea, dar esteadev`rat c` a alunecat în neesen]ial [i acapitulat în ceea ce prive[te capacitatea dea formula întreb`ri într-un mod ra]ional. Dinpunctul meu de vedere, acest lucru nuprovine din faptul c` a depus armele în fa]asofisticii sau a [arlataniei literare, a[a cumobi[nuiesc s` argumenteze ra]ionali[tiidogmatici (fapt ce ar presupune s` avem oimpresie mult prea proast` despre ceea ceajungem s` înv`]`m prin intermediulliteraturii), ci deriv` probabil dintr-oschimbare profund` în cultura timpuluinostru care, s` nu uit`m, este dominat` detehnic`.— În Lec]ia {eherezadei vorbi]i desprenara]iune ca strategie a activit`]ii cu careproducem sensul. Actul de a construi o tram`pornind de la date f`r` leg`tur` între eleeste, dup` p`rerea dumneavoastr`, o form`de "a dizolva spaima finitudinii în inciden]elenenum`ratelor povestiri", iar nara]iunea nueste mai mult decât o consolare pentru ceicare se [tiu determina]i de un timp finit.Dar ce se întâmpl` când aceste nara]iuniconsolatoare se transform` în mituri colective[i ideologii?— Lec]ia {eherezadei este o carte încare îmi propun un program destul deambi]ios. La început era vorba despresublinierea coresponden]elor dintre formaîn care construim teorii [i ordinea nara]iunii.În fond, eu credeam c` este posibil`deslu[irea unui limbaj originar care s` unificediscursurile. În realitate, dac` am reu[i s`deslu[im un asemenea limbaj, ar fi scoasela iveal` capcanele filozofiei istoriei [iartificiile retorice de care se serve[teideologia în general. Eu nu ap`ram o"narativizare" a cunoa[terii, ci mai degrab`încercam s` incorporez armele criticiitextuale în demontarea construc]iilorideologice. Sunt de acord cu dumneavoastr`în ceea ce prive[te faptul c`, în spatele unuimit colectiv sau al unei ideologii identitarede pild` (c` e identitatea na]ional`, genulsau specia, nu conteaz`), întotdeauna existò povestire. Mai mult, orice teorie este înfond un delir organizat. Într-o anumit`m`sur`, caracterul narativ al construc]iilorideologice se observ` cu ochiul liber în a[anumiteleteorii conspirative. Orice eliminarea contingen]ei, a nonsensului sau a hazardului
orizont5www.<strong>revistaorizont</strong>.roINTERVIU interviunesocote[te adev`rul [i, pân` la urm`, ajunges` tr`deze de asemenea mo[tenirea spiritual`care ne leag` de {eherezada.— În mai multe texte v` ar`ta]i ostilitateafa]` de mo[tenirea l`sat` de mituriledezastruoase, de pild` cel al "revolu]ieipermanente". De ce considera]i c` spiritullui mai '68 a fost un adev`rat dezastru pentrucultura european`?— Nu doar mai '68. În realitate, dezastrula survenit o dat` cu ceea ce se nume[te"Revolu]ia francez`". Îns` anului '68 putems` îi atribuim distrugerea educa]ieisuperioare, distrugerea ierarhiei [i confuziaconceptelor, infantilismul care domin`cultura contemporan`, mitul revolu]ieipermanente, marasmul gândirii critice înflec`reala utopist` [i, mai ales, cel mai marefiasco: speran]a unei lumi mai bune. Pentruc` nu trebuie s` uit`m c` mai '68 nu a fostdoar singura "revolu]ie" f`r` mor]i, ci [isingura care nu a reu[it s` îndeplineasc`niciunul dintre scopurile care se presupunec` îi animau pe inspiratorii ei. Desigur, nu[tiu dac` e corect s` calific`m "mai '68"drept un carnaval, dar dup` jum`tate de secolchiar c` pare un episod destul de frivol [i,de fapt, de atunci, cu foarte pu]ine excep]ii,nu primim dinspre Paris decât tot mai mult`frivolitate. Folosind celebra formul` a luiMarx, dac` 1789 a fost o tragedie, mai '68a fost versiunea aceleia[i, dar sub form`de fars`. M-am întrebat de multe ori dac`reticen]a mea fa]` de Revolu]ia Francez`nu e oarecum reac]ionar`, dar haide]i s`vedem: ce înseamn` "reac]iune", sau"progres" sau "revolu]ie"? Una dintrecalit`]ile admirabile ale anglo-saxonilor estec` le lipse[te acest vocabular echivoc caredistinge "stânga" de "dreapta", "ac]iune" [i"reac]iune" pe care noi le-am mo[tenit dela Revolu]ia Francez`. Încerca]i s` gândi]if`r` ace[ti termeni [i ve]i vedea cèvenimentele istorice [i interpret`rile lor vorreleva nuan]e [i valori nea[teptate. Trebuies` renun]`m la ideea c` este reac]ionar s`calific`m Revolu]ia Francez` altfel decâtceea ce a fost cu adev`rat, anume un actde s`lb`ticie al c`rui protagonist a fost plebeaParisului, manipulat` de o mân` deaventurieri. Trebuie s` citim din nou f`r`prejudec`]i comentariile lui Edmund Burke[i cronica pe care o face Chateaubriand înMemorii de dincolo de mormânt. Sàbandon`m iacobinismul sau, cel pu]in, s`fim neîncrez`tori în ceea ce prive[tecon]inuturile sale.— Potrivit celor înregistrate de jurnali[ti,în conversa]ia pe care a]i avut-o cu H-RPatapievici în Bucure[ti a]i lansat o seriede afirma]ii poten]ial incendiare. Printre ele,ideea c` Europa este un concept labil sauconsidera]ia c` "localismul va duce larena[terea adev`ratei tradi]ii europene:r`zboiul tribal". Pute]i s` explica]i mai bineaceste afirma]ii [i s` argumenta]i pe scurteuroscepticismul dvs.? Cum recepta]iap`rarea Europei sus]inut` de Patapievici?— Nu am vrut s` scandalizez [i nicis` fiu incendiar. Se întâmpl` ca uneori s`fiu prea tran[ant [i vehement atunci cândm` exprim în public. Euroscepticismul meuse fondeaz` pe experien]a cotidian`. Sus]inc` nu exist` o identitate european` [i c` arecurge pentru a mia oar` la folosirearomantic` a istoriei pentru a o recrea înscopuri ideologice e un demers care trebuies` înceteze. S` îi l`s`m pe Carol cel Maresau pe Napoleon (curios cum se repet` acestegesturi la liderii carismatici francezi) s`foloseasc` istoria sau imitarea unei translatioimperii pentru a se legitima în principatelelor nelegitime. Istoria nu legitimeaz` nimic,nu d` dreptate. Nu este mai mult decât opovestire. Comunitatea european` fondat`pe argumente istoriciste nu va putea niciodat`s` nege realit`]ile geopolitice produse detrecerea timpului: exist` mult mai mult`comunitate spiritual` [i, într-o ultimìnstan]`, mai mult` afinitate istoric` întreun spaniol [i un marocan decât între unspaniol [i un polonez. {i acela[i lucru s-arputea spune despre afinit`]ile pe care româniile au cu lumea slav` sau turc`. "Europa"este o lozinc` n`scocit` de comercian]i pentruca aceast` pia]` organizat` ca o lig`hanseatic` postmodern` s` poat` porni cuun anumit avantaj când intr` în competi]ieîn economia global`. Patapievici a f`cut opledoarie a Europei sprijinindu-se pe unelogiu al tradi]iei [i al mo[tenirii europene,ne-a vorbit despre art` [i [tiin]`, despredemocra]ie [i drepturile omului [i despregaran]iile individuale, [i îmi este greu s`nu fiu de acord cu el (printre altele, pentruc` noi to]i ne-am format cu aceste valori),dar adev`rul este c` pledoaria pe care asus]inut-o mie mi-a sunat ca o nou` variant`,printre multe altele, a vechiului [ibinecunoscutului eurocentrism. Poate chiaracest lucru, nevoia de a gândi din perspectivaunui centru imaginar, nevoia de a neconsidera un centru, este singurul lucruspecific european pe care îl avem în comunto]i cei care locuim în acest minuscul cap`tal Asiei.— Din motive independente de voin]anoastr` (m`car de am avea zei mai constan]idecât meteorii, cum exclama Cioran), nua]i putut participa la dialogul cu VictorNeumann, organizat de Universitatea de Vestdin Timi[oara în colaborare cu InstitutulCervantes din Bucure[ti. V` invit aici s`r`spunde]i la unele dintre întreb`rile pe careurma s` vi le adreseze profesorul Neumann:a)Cum conceptualiz`m spa]ialitatea? Cumaprecia]i deconstruc]ia regiunii, a na]iunii[i a imperiului cu privire la elaborareaconceptului de Europa?— Nu recunosc niciun spa]iu"conceptual" în afara celui men]ionat întextele de filozofie, iar acesta, evident, nu]ine de ordinea experien]ei unui cet`]eaneuropean obi[nuit, pentru care ideea de spa]iueste o reprezentare cu ni[te frontiere trasatede traiectoria dintre cas` [i serviciu. Oarear putea acest mic, nesemnificativ "spa]iu"s` dicteze o norm` spa]ial` comunitar` cares` afecteze milioane de persoane? Sincer,m` îndoiesc. Trìm f`r` concepte universalesau colective, iar conceptele pe care leîmbr`]i[`m, cum ar fi adeziunea ira]ional`la o echip` de fotbal, aproape c` ar fi maibine s` le uit`m.În ceea ce prive[te a doua întrebare,a[a cum s-a dovedit în ultimii ani, dispari]iaprogresiv` a frontierelor na]ionale nu aprovocat în niciun caz un spirit continentalist,ci mai degrab` un localism [i mai închistat.Sentimentul ecumenic este o fantezie aclaselor educate. Europa realimenteaz`constant fantasmele fragment`rii [itribalismului. Ar fi suficient ca axa francogerman`s` revin` la vechiul antagonismca s` reapar` vechile du[m`nii. Faptul càceasta nu se produce nu se datoreaz` vigoriisolidarit`]ii europene, ci nevoii de a facefa]` concuren]ei noilor blocuri continentaleîmpotriva c`rora, singure, vechile putericentrale europene nu ar putea face nimic.Este un fenomen asem`n`tor unific`riiliniilor aeriene. Sau ar trebui s` vorbim [idespre o "destina]ie" [i o "istorie comun`"a liniilor aeriene? În orice caz, mi-ar pl`ceaca aceste declara]ii ale mele s` fie luate casimple opinii ale unui profan. Nu sunt [inici nu am vreo autoritate ca ghicitor înmaterie de geopolitic`.— b) Cum gândi]i rela]ia dintre centru[i periferie în cazul Europei?— Aceast` chestiune în ceea ce prive[teEuropa este un subiect care intereseazèxclusiv na]iunile periferice, printre elenum`rându-se [i Spania [i România. Cumbine a subliniat Jacques Derrida apropo depropria sa definire ca european, un francezse simte european tocmai pentru c` estefrancez, caz care nu se aplic` atunci cândvorbim despre un spaniol, un grec sau unromân. Un asemenea individ trebuie s` î[icâ[tige aceast` condi]ie a[a cum un sportivtrebuie s` câ[tige un anumit punctaj ca s`participe la o Olimpiad`. Se întâmpl` cevaasem`n`tor atunci când vorbim despre gensau identitate: e un subiect care le afecteaz`[i le nelini[te[te pe multe femei, dar carenu a fost [i nici nu va fi vreodat` o problem`pentru b`rba]i. În mod evident, asta sedatoreaz` faptului c` b`rba]ii ocup` o pozi]iehegemonic`. Din acela[i motiv, na]iunilehegemonice nu trebuie s`-[i argumentezeniciodat` propria "europenitate". În fond,s-ar p`rea c` Europa este [i ea un elementdin discursul domina]iei sau dintr-ohegemonie foarte bine documentat`, pe carepopoarele de la periferia european` auasimilat-o, a[a cum au f`cut la momentullor aborigenii africani cu "diferen]a" întrehutu [i tutsi inventat` de colonizatori. {iculmea, cumva, e c`, a[a cum se întâmpl`în cazul Spaniei, europenismul împiedicò na]iune s` stabileasc` alian]e care probabilc` i-ar fi favorabile: m` refer de pild` laa[a-numitul atlantism. În orice caz, pare clarc` revendicarea condi]iei europene nu vaduce la câ[tigarea de pozi]ii în împ`r]irearolurilor în Europa actual`. Niciuna dintrena]iunile periferice nu-[i va schimba statutulîn viitor.— c)Între conceptele de "longue durée"(Braudel) [i "Zeitschichten" (Koselleck),pe care îl considera]i mai operativ pentrua regândi Europa?— Trebuie regândit` Europa?Comunica]iile au dus timpul istoric la vitezavertijului. Mai trebuie s` treac` doar ogenera]ie [i trecutul din care se hr`ne[teconceptul de Europa, un trecut care este înmare m`sur` tradi]ional [i livresc, va r`mâneîngropat în arhiva unde e pus` la p`strarelipsa de memorie a maselor anomice cepopuleaz` ]`rile noastre globalizate. Încùn deceniu de Facebook [i vom avea ni[tefilia]ii între cet`]eni insolite [i imprevizibile,pe care nu le putem prevedea, dar care cusiguran]` nu vor fi nici na]ionale, nicispirituale, nici culturale (sau da, dar numaiatâta vreme cât admitem c` re]elele socialeconstituie o "cultur`"). Cei care gândim camine suntem ultimii reprezentan]i ai uneisociet`]i [i ai unei culturi pe cale de dispari]ie.Barcelona, decembrie 2010Interviu realizat de ILINCA ILIANTraducere de IRINA C~VESCU
Page 1: REVIST~ A UNIUNIISCRIITORILOR DINRO
Page 6 and 7: www.revistaorizont
Page 12 and 13: © Copyright Università degli Stud
Page 32: www.revistaorizont

STRIG~TE {I {OAPTE, - revistaorizont.ro

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?