STRIG~TE {I {OAPTE, - revistaorizont.ro

www.<strong>revistaorizont</strong>.roPLAY playorizont20JURNAL DIN ANII CRIZEIROBERT {ERBANMiercuri, 22 decembrie 2010Privesc la televizor. Aflu c` la anu' va fi mai bine. Mult mai bine. M` ridic în capuloaselor. Ies. M` opresc în fa]a oglinzii de pe hol. M` uit [i simt nevoia s`-mi fac cuochiul. Zâmbesc. Merg la baie. Va fi mai bine.Vineri, 24 decembrie 2010Suntem la Gârli[te, dup` o escal` la Re[i]a, la bunicii Dianei. Crina îl a[teapt` peMo[ Cr`ciun, ]op`ind prin casa mult mai spa]ioas` decât apartamentul nostru. E fericit`,are public mai numeros, bunic`-sa îi caut`-n coarne. Iar ea începe s`-mpung`-n. Îmiies din fire. N-o s` mai vin` Mo[ Cr`ciun! Ba e timpul s` vin`. Ca [i anul trecut, toteu voi fi. M` ascund în hol, m` îmbrac rapid în hainele ro[ii, îmi pun scufia pe cap, îmifixez barba alb` pân` sub ochi, m` încal] cu ni[te pantofi de-ai lui socru-meu, ca s` nufie dubii, pun juc`riile într-un sac, îl ridic pe um`r, m` aplec de spate ca orice mo[neagcredibil, merg mai cr`c`nat decât de obicei [i intru. Când m` vede, Crina face ochiimari, spune "Ooo, nu se poate!" [i cade-n fund! Î[i d` drumul cu naturale]ea care nu-]i poate ie[i decât dac` exersezi. M` umfl` râsul, scot juc`riile din sac morm`ind, i leîntind, sare în sus când vede bebele pe care [i l-a dorit – unul care se lini[te[te din plânscând îi bagi suzeta în gur` –, fac cu mâna [i ies.Mar]i, 5 ianuarie 2011Întâlnire la galeria so]ilor B`descu cu Doina [i Sorin Dumitrescu. La "Anastasia"au ap`rut c`r]i noi. Capul de afi[, albumul "Gorduz", care are mai mult decât subîn]eleasacolec]ie de fotografii dup` lucr`rile sculptorului pe care S. D. îl consider` mai maredecât Brâncu[i (mai mare, nu mai important!), ci [i "7 lec]ii de a face art`". Fiecareporne[te de la textul unui bile]el pe care Vasile Gorduz l-a p`r`sit prin atelier. SorinDumitrescu a recuperat petecele de hârtie, le-a citit cu aten]ie [i a întocmit "lec]iile"pornind de la ele. Iat` un bile]el: "Trebuie restrâns` aria c`ut`rilor. Sculpturile se gândesc,nu se inventeaz`. Sculpturile se fac cu gândul, [i nu cu mintea. Epifanie cu un cal [io lopat`". Altul: "În sculptur`, forma trebuie s` fie adus` la vedere de am`nunt [i s` fieîn continuare doritoare de am`nunt". Sau: "Într-adev`r, se pare c` forma este îns`[iopera. În acest caz, opera nu poate s` preexiste execu]iei. Când forma sfâr[e[te prin aînchide un spa]iu, de-abia atunci se poate vorbi despre o oper`". Tot la "Anastasia","Jurnal întârziat", de Samuil Rosei. Arunc ochiul prin volumul II. Peste 600 de pagini.{i primul tot atâta are. Autorul, afl`m de la editor, a lucrat la U.A.P. Jurnalul – o fresc`fierbinte a lumii culturale din perioada 1970-2000, plin` de am`nunte, de nume, defapte, de culise. Cam toat` lumea cultural` a Bucure[tiului pare c`-i pe-acolo.Joi, 13 ianuarie 2011Expozi]ie Victor Gingiu la Helios. În memoria lui Cosmin Lungu [i Emil Moldovan.F`r` vernisaj. Pe cât de surprinz`tor [i plin de culoare e Victor în pânze, pe atât detimid [i retractil în afara lor. N-a vrut tam-tam. N-avea nici luminile aprinse în sal`. La17, împreun` cu Adriana, suflu în aripile "Fluturelui negru" al lui Radu Paraschivescu.Lume mult`, lansarea e-ntr-un club sub "Cartea de nisip". La vreo cinci metri sub. Numai vine cititorul prin libr`rii, vrea… spa]ii neconven]ionale, luminate ca-n Caravaggio.Ajung acas`, fetele nu-s. Aflu prin telefon de la Diana c` sunt la C`rture[ti. Aflu c`fiic`-mea tocmai mi-a descoperit poza într-o carte [i le-o bag` sub nas celor care-[ibeau lini[ti]i ceaiurile, strigând: "~sta-i tata!".Vineri, 14 ianuarie 2011Printr-o hot`râre de guvern, mâine e Ziua Culturii Na]ionale.LINIA ORIZONTULUIDE ION BARBUAL~TURI DE PRIETENIRADU PAVEL GHEOLa începutul anului trecut, în luna ianuarie,murea una din figurile legendare ale muziciirock [i jazz ale României: Béla Kamocsa,baterist [i chitarist. El a fost membru alforma]iei Sfin]ii/Phoenix în prima formul` aacesteia, iar apoi, odat` cu deplasareainteresului s`u spre muzica jazz, membru alforma]iilor Gramofon [i Bega Blues Band(c`reia i-a fost [i fondator), promotor al Galelorde Blues-Jazz din Timi[oara [i unul dintreîntemeietorii Festivalului de Jazz de la G`rîna.Spre sfîr[itul anului la Editura Brumar a ap`rutuna din ultimele sale realiz`ri, o carte intitulat`simplu Blues de Timi[oara – o autobiografie[i îngrijit` de Tinu Pîrvulescu.Pentru iubitorii muzicii rock [i jazzromâne[ti, pentru timi[oreni, dar [i pentrupasiona]ii de memorii aceast` apari]iereprezint` un eveniment. Ea poate fi citit` înmai multe chei [i din mai multe perspective,în func]ie de interesul imediat al cititorului,c`ci traseul vie]ii lui Béla Kamocsa a fost destulde divers. G`sim aici o minunat` descriere acopil`riei în burgul timi[orean din anii '50-'60, unde, dup` cum î[i aminte[te Kamocsa,"de[i tr`iam în stalinism, oamenii nu-[iascundeau obiceiurile burgheze austro-ungare"[i unde "lumea bun`¤ a ora[ului era format`,în majoritate, din minorit`]i, evrei germani,unguri, o elit` care, cu timpul, a disp`rut, fiecareplecînd în str`in`tate, pe unde a putut".Ce-i drept, Béla Kamocsa, "Kamo", nuf`cea parte din acea elit`, c`ci locuia într-ozon` mai s`rac` a ora[ului, îns` din amintirilesale se degaj` acel aer de urbanitate – în sensulpropriu al cuvîntului – ce creeaz` spiritullocului. Kamo î[i aminte[te de cozile la pîine(vîndut` pe cartel`) [i de ordinea care se p`stra"nem]e[te" acolo. De altfel acolo a [i înv`]atKamo primele cuvinte nem]e[ti, "Das ist meinPlatz" – "~sta e locul meu". Tot el î[i aminte[tec` "se juca mult [ah pe vremea aceea printreproletari". {ah, nu table sau c`r]i.Îns`, înainte de toate, Timi[oara sedezv`luie (cum era [i de a[teptat în amintirileunui muzician) ca un ora[ pasionat de muzic`.Tat`l lui Kamo cînta la cor. Tat`l unor prietenide familie, fost violonist, cînt` la fer`str`u.Din casa atletului Prach, din vecini, se audeun acordeon. Din alt` cas` din apropiere seaude o chitar`. În localurile de pe Corso secînt` operet` [i se danseaz` vals [i tango. Iarprimele contacte cu muzica rock au loc maiales prin intermediul vecinilor iugoslavi [iunguri: "Ascultam Novi Sad [i Budapesta;Radio Bucure[ti mai rar, pentru c` nu programanimic din ce m` pasiona".Desigur, cel pu]in la fel de interesantesînt [i amintirile lui Kamocsa din epocaPhoenix. Ele reprezint` un capitol din istoriarockului românesc [i, din aceast` perspectiv`,ar merita citite în paralel cu volumul lui NicuCovaci Phoenix, îns` eu... Cel de-al doilea emai spumos, mai înc`rcat de evenimente [imai anecdotic, dar – cum o arat` [i titlul –mai centrat pe sine. Personalitatea lui BélaKamocsa, care începe s` se contureze înc`din copil`rie, este una diferit`. A[ zice c`, învreme ce lui Covaci i-a pl`cut s` str`luceasc`într-o forma]ie pe care o construia, lui Kamocsai-a pl`cut s` construiasc` într-o forma]ie carestr`lucea. "Pe tot parcursul vie]ii", spune el,"mi-a pl`cut s` fac mereu ceva împreun` cual]ii; nu singur, ci cu forma]ia¤, cu trupa¤".Mai tîrziu, cînd se apuc` de jazz, î[i reitereaz`crezul, vorbind de chitara bas, la care cîntael: "Era deci un instrument subordonat cauzei,cauza fiind ca piesa s` ias` bine, ca trupa s`dea tot ce are mai bun. Mie, viitorul inginerconstructor, îmi pl`cea s`-mi imaginez trupa,ga[ca, în acest fel; iar pe mine ca om care îiajut` pe al]ii".Trecînd de la o epoc` la alta, Kamocsapoveste[te mereu cu senin`tate, cu farmec [iironie blînd`, reamintindu-ne (sau dezv`luindune)realit`]i absurde dintr-o lume apus`. E unalt aspect al c`r]ii sale, cel de m`rturie istoric`,fiindc`, citit` în aceast` cheie, ea include omul]ime de istorii dintr-o lume cenu[ie [iap`s`toare, de la umilin]ele prin care treceaipentru a ob]ine pa[aportul definitiv, de emigraredin ]ar`, p\n` la cele impuse pentru a vorbi latelefon în str`in`tate – doar de la ServiciulTelefoane, cu comand` [i ore întregi dea[teptare. Printre acele detalii de via]` cotidian`,care limpezesc foarte bine realitatea unei epoci,iat` [i o istorie ce azi pare stupid`, dar atunciconstituia normalitatea supravie]uirii: prin anii'80 forma]ia lui Kamocsa cînta la restaurantulPecotim, unde membrii ei erau pl`ti]i în benzin`– mult mai pre]ioas` decît banii, fiindc` benzinaera cartelat`. Doar c`, spune autorul, "nu îmiturnam benzina în rezervor, ci o preschimbam,la rîndu-mi... pe carne de porc trecut` ilegalpe poarta Comtimului".Exist` o fraz` pe care Béla Kamocsa ofolose[te cînd vorbe[te de colegii lui jazzi[ti[i care ar putea sta ca motto al întregii salevie]i: "Ne sim]eam bine împreun`, am devenitprieteni [i am r`mas prieteni pe via]`". Acestaa fost permanent Kamo, muzicianul de talent[i prietenul de voca]ie. Pe lîng` muzic`, ner`mîn [i aceste splendide amintiri dintr-o lumeîn care a str`lucit al`turi de prieteni.NOU la HUMANITAS