o_19qjbv7qedqq17vftcv134smefa.pdf

de negustori ambulanţi, gură-cască, vînzători şi cumpărători, ghicitori de tot
felul, scribi, vagabonzi şi cîini. Cînd ieşeau din factoriile lor, negustorii nu se
puteau plimba în oarecare linişte decît în Grădina Englezească, cum era numit
parcul. Chinezilor, în afară de slujitori, le era interzis să intre în factorii sau în
parc. Treisprezece clădiri se rînduiau una lîngă alta, pe toată lungimea coloniei,
cu şiruri de pomi în faţă, iar între ele erau două alei înguste: strada Hog şi Aleea
Veche a Chinei. Numai Struan şi Brock stăpîneau singuri cîte o clădire aici,
ceilalţi negustori stăteau laolaltă în celelalte, ocupînd spaţiul ce le era necesar,
şi plătind chirie Companiei Indiilor de Est, care ridicase colonia cu o sută de ani
înainte.
La nord, colonia era mărginită de strada Celor Treisprezece Factorii. Zidurile
oraşului Canton se ridicau la un sfert de milă distanţă. Între zidurile oraşului
şi colonie era un furnicar de cocioabe şi şandramele. Pe rîu domnea
înghesuiala inevitabilă a aşezărilor plutitoare ale poporului de barcagii. Iar
deasupra tuturor pulsa zumzăitul continuu ce sugera un imens stup.
Pe o latură a grădinii, Struan îl zări pe Brock adîncit în discuţii cu Cooper şi
Tillman. Se întrebă dacă nu cumva cei doi îi explicau lui Brock meandrele
aranjamentelor comerciale cu ceai şi opiu dimpreună cu spaniolii. Baftă, le ură
el fără nici o ranchiună. În dragoste şi în comerţ orice gest e cinstit.
— Unde naiba o fi Jin-qua, spuse el cu voce tare.
De douăzeci de zile Struan încerca să-l întîlnească pe Jin-qua, dar în fiecare
zi trimisul lui se întorsese în colonie cu acelaşi răspuns: „El nu intoarce inca. Tu
pot aştepte. Mine el intoarce Canton, nu conteşte!”
Culum rămăsese zece zile în colonia de la Canton cu el; în cea de-a
unsprezecea zi Longstaff îi trimisese un mesaj urgent să se întoarcă la Hong
Kong: se iviseră probleme în legătură cu licitaţia terenurilor. Împreună cu
mesajul lui Longstaff sosise şi o scrisoare de la Robb, în care acesta spunea că
articolul de fond al lui Skinner produsese consternare printre neguţători, cei
mai mulţi trimiseseră de îndată depeşe în ţară pentru a-şi pune banii la adăpost
în mai multe bănci diferite, că cei mai mulţi aşteptau cu nerăbdare cea de-a
treia zi scadentă, că nu era rost de procurat nici un fel de credit de nicăieri, că
toate propunerile făcute de el adversarilor lui Brock rămăseseră fără rezultat,
cei din marina regală făcuseră o criză cînd devenise publică anularea oficială a
ordinului lui Longstaff cu privire la interzicerea contrabandei cu opiu, iar
amiralul trimisese o fregată spre ţară pentru a cere guvernului permisiunea de a
interveni direct, şi, în cele din urmă, că Chen Sheng, compradorul lor, fusese
invadat de creditori care-şi cereau banii pentru datorii mai mici care în mod
normal, ar fi aşteptat să le vină rîndul.
Struan ştia că era îngenunchiat dacă nu ajungea la Jin-qua în următoarele
opt zile, şi din nou se întrebă dacă Jin-qua se ferea să se întîlnească cu el, sau
chiar nu era în Canton. E un bandit bătrîn, îi trecu lui Struan prin minte, dar
niciodată n-o să încerce să mă evite. Şi dacă totuşi ajungi să te întîlneşti cu el,
flăcăule, chiar ai de gînd să-i faci propunerea aceea diavolului de Ti-sen?
101