o_19qjbv7qedqq17vftcv134smefa.pdf

nemuritor? Dar-ar frenţia în voi amîndoi. Am să trimit lucrarea la Academia
Regală. Cu următorul dumitale vapor, Tai-Pan.
— Şi cine plăteşte transportul şi asigurarea?
— Eu, fiule!
— Cu ce bani?
Quance privi pînza. Ştia că, deşi bătrîn, tot mai putea picta, şi chiar şi mai
bine: talentul său nu va dispărea.
— Cu ce bani, domnule Quance?
Acesta făcu energic cu mîna spre Struan:
— Bani. Taeli. Parale. Dolari. Bani gheaţă!
— Aveţi o nouă sursă de credit, domnule Quance?
Dar Quance nu-i răspunse. Continuă să-şi admire opera, ştiind bine că-şi
momise prada.
— Haide, Aristotle, cine-i creditorul? insistă Struan.
Quance trase o imensă duşcă de brandy, priză tutun şi strănută din toată
inima. Îi şopti pe un ton complice:
— Stai jos! şi privi în jur să se convingă că nu ascultă nimeni. O taină! Săltă
tabloul spre el. Douăzeci de guinee?
— Bine, fie, făcu Struan. Dar ai mare grijă să merite banii.
— Tai-Pan, eşti un prinţ printre oameni. O priză de tabac?
— Hai, dă-i drumul odată!
— Se pare că unei anume doamne îi place să se admire foarte mult. În
oglindă. Fără nimic pe ea. Şi eu am fost angajat s-o pictez taman aşa.
— Doamne Dumnezeule! Cine-i?
— O cunoaşteţi amîndoi cît se poate de bine, adăugă Quance cu un fel de
batjocoritoare amărăciune. Am jurat să nu-i dezvălui numele. Dar am să-i trec
posteriorul în posteritate. E superb! Mai trase o duşcă de brandy. Eu, hmm, am
insistat să văd totul înainte de a fi de acord să accept comanda asta! Îşi sărută,
plin de extaz, pe rînd, degetele. Domnilor, impecabil! Şi ce ţîţe! Dumnezeule
carele eşti în ceruri! Aproape m-am pierdut cu firea! Şi mai trase o duşcă.
— Nouă poţi să ne spui. Haide, cine-i?
— Prima regulă a nudului, ca şi a amorului liber: niciodată să nu dezvălui
numele doamnei! Quance îşi goli cu durere în suflet cana. Şi nu e bărbat care să
nu plătească o mie de guinee ca să pună mîna pe tabloul ăsta. Se ridică, rîgîi
satisfăcut, se scutură cu batista, închise cutia cu vopsele şi-şi săltă şevaletul
încîntat la culme de sine. Pentru săptămîna asta am făcut afacerea care-mi
trebuia. Am să mă adresez compradorului dumitale să-mi achite treizeci de
guinee.
— Douăzeci de guinee, replică Struan.
— Un Quance original cu cea mai memorabilă zi din istoria Orientului, îl
înfruntă cu dispreţ pictorul, pe care dai abia preţul unui poloboc de Napoleon!
Se îndreptă ţopăind în paşi de dans spre propria lui barcă, unde fu
întîmpinat cu chiote de bucurie.
52