o_19qjbv7qedqq17vftcv134smefa.pdf

— Nu, sir, replică Skinner. Mai bine ar fi să citesc.
Şi citi, aproape cuvînt cu cuvînt, ce scrisese Sir Charles Crosse, adică ceea
ce-i spusese Struan lui Blore să-i şoptească la ureche lui Skinner. Struan
hotărîse că Skinner era omul nimerit să-i stîrnească pe toţi negustorii, făcîndu-i
să se indigneze aşa încît, toţi, fiecare în felul său, să refuze ca Hong Kong-ul să
piară, şi să se agite aşa cum se agitaseră cu ani în urmă, reuşind în cele din
urmă să copleşească cu totul Compania Indiilor de Est.
— Nu cred o iotă.
— Tai-Pan, eu aş zice că trebuie să crezi, şi Skinner îşi goli din nou paharul.
Pot să-mi mai torn?
— Bineînţeles. Ia sticla lîngă tine. În felul ăsta nu mai eşti nevoit să te duci
şi să te întorci. Cine ţi-a vîndut informaţia asta?
— Nu pot să-ţi spun.
— Şi dacă totuşi insist?
— Nici aşa n-am să-ţi spun. Asta ar însemna să-mi distrug viitorul carierei
mele de gazetar. În meseria asta etica e foarte importantă.
Struan îl puse la încercare.
— Un gazetar trebuie să aibă şi o gazetă, îi spuse el de-a dreptul.
— Adevărat. Asta-i miza pentru care mi-am permis să risc... destăinuindu-ţi
ce-am aflat. Dar chiar dacă pui problema în felul ăsta, tot nu-ţi spun.
— Eşti sigur că e adevărat?
— Nu. Dar cred că este.
— Cînd a fost expediată scrisoarea asta? îl întrebă Struan.
— 27 aprilie.
— Şi tu chiar crezi că putea ajunge aici atît de repede? Ridicol!
— Şi eu am spus la fel. Şi totuşi cred că informaţia e adevărată.
— Dacă e adevărată sîntem ruinaţi!
— S-ar putea, replică Skinner.
— Nu s-ar putea, cu siguranţă.
— Ai uitat puterea pe care o au presa şi forţa unită a negustorilor?
— Împotriva secretarului cu probleme externe nu avem nici o putere. Iar
timpul lucrează împotriva noastră. Ai de gînd să publici povestea asta?
— Da. La momentul potrivit.
Struan mişcă paharul şi urmări cum scăpăra lumina pe marginea lui
răsfrîntă.
— Eu îţi spun că atunci cînd o să publici vestea o să se declanşeze o panică
cumplită. Iar Longstaff o să te zgîlţîie bine de tot.
— Domnule Struan, asta nu mă sperie deloc.
Skinner era descumpănit: Struan nu reacţiona aşa cum se aştepta el. Doar
dacă nu cumva Tai-Panul ştie de tărăşenia asta dinainte, îşi spuse el pentru a
suta oară. Dar n-ar fi avut nici un rost să-l trimită el pe Blore la mine. Blore a
sosit acum o săptămînă, iar în timpul ăsta Tai-Panul a investit mii de taeli de
argint cu nemiluita în Hong Kong. Ar fi gestul unui maniac dacă ar fi aşa. Atunci
485