o_19qjbv7qedqq17vftcv134smefa.pdf

— Cine eşti tu să judeci? şi Mauss încercă să treacă de el, însă Struan nu se
clinti din cale.
— Am vrut să spun că ispăşirea e un proces îndelungat şi plin de suferinţă,
spuse el cu blîndeţe.
— Văzuse în alte două rînduri această comportare ciudată a lui Mauss. Se
întîmplase de fiecare dată în timpul unei lupte cu piraţii, şi după ce se încinsese
bătălia, Mauss îşi lăsase arma jos şi se îndreptase spre duşmani într-o stare de
extaz religios, căutîndu-şi moartea.
— E un proces îndelungat...
— Mîntuirea... mîntuirea Domnului e... e greu de dobîndit, îngăimă Mauss,
simţind că îl strângea ceva de gît încît abia putea vorbi, bucuros că se găsise
cineva să-l oprească şi fiindu-i silă de sine că era bucuros. Voiam doar...
— Perfcct. Io ştiu totul despre mîntuire, se băgă în vorbă Masterson care îşi
împreună palmele şi adoptă o postură plină de pioşenie. Doamne, păzeşte-ne de
afurisiţii de păgîni! Tai-Pan, nu pot înghiţi mai mult. Afurisită fie toată zarva
asta!
Cu un efort, Mauss reuşi să se stăpînească, simţindu-se în toată goliciunea
lui dinaintea lui Struan, care, o dată mai mult, văzuse în adîncul sufletului lui.
— Da... da. ai dreptate. Adevărat...
— Şi apoi, dacă te pierdem şi pe tine, cine mai rămîne să predice cuvîntul
Domnului? spuse Struan şi-şi promise să-l supravegheze pe Mauss dacă aveau
să aibă necazuri cu adevărat.
— Bun înţeles, întări şi Masterson, suflîndu-şi nasul în degete. Ce rost are
să aruncăm un creştin atît de preţios în gura lupilor? Adunătura asta de ticăloşi
sînt stîrniţi rău de tot şi apucaţi, nu-s în stare să asculte ei acum o predică.
Domnul să ne ocrotească. Fir-ar să fie al naibii, Tai-Pan, ţi-am zis eu că se lasă
cu un atac.
— La naiba ai spus! strigă Roach din celălalt capăt al încăperii.
— Da' ţie cine ţi-a cerut părerea, la naiba? Aveam şi eu o discuţie aşezată cu
Tai-Pan şi reverendul Mauss, îi strigă la rîndul lui Masterson, apoi către Mauss:
De ce nu spui o rugăciune şi pentru noi, ei? La urma urmei, la naiba, noi sîntem
creştinii.
Se înghesui şi el spre fereastră.
— Nu mai poate nimeni să se uite pe fereastră de răul vostru? Să vadă ce se
mai întîmplă?
Mauss îşi şterse sudoarea de pe frunte. Doamne Dumnezeule şi milostiv
Isus, unicul tău fiu, născut din tine, dă-mi mîntuirea ta. Adu-mi discipoli şi
misionari ca să pot lepăda povara ta. Şi te binecuvîntez că l-ai trimis la mine pe
Tai-Pan care-i conştiinţa mea şi mă vede aşa cum sînt.
— Mulţumesc, Tai-Pan.
Uşa se dădu de perete şi în încăpere pătrunseră mai mulţi negustori. Toţi
erau înarmaţi.
— Ce naiba se întîmplă aici?
130