o_19qjbv7qedqq17vftcv134smefa.pdf

Struan se îndreptă cu paşi mari spre uşă. Doamne Dumnezeule, mai întîi
pruncul şi acum Karen! Sarah născuse un băiat, Lochlin Ross, a doua zi după
bal, dar se născuse foarte greu, cu mîna stîngă beteagă. Sarah născuse cu
chinuri, aproape să moară. Dar scăpase de temuta febră a facerii şi cu toate că
laptele în ea se acrise, şi părul îi albise, încet-încet se întremase. Cînd Struan
venise s-o vadă pe May-may, o vizitase şi pe Sarah. Pe chipul ei se întipăriseră
adînc ridurile suferinţei şi amărăciunii, şi arăta ca o femeie bătrînă. Struan se
întristase şi mai mult cînd văzuse pruncul: cu mîna stîngă moartă, bolnăvicios,
scîncind de-ţi era milă, fără speranţe de a supravieţui prea mult. Mă întreb dacă
pruncul acela o mai fi în viaţă, se gîndi Struan în vreme ce deschidea brusc uşa.
Robb nu pomeni nici o vorbă de el.
— Vargas!
— Da, senhor.
— Cînd erai la Macao, ai avut vreodată malarie?
— Nu, senhor.
Vargas se făcu alb la faţă. Fiul şi nepotul lui lucrau pentru Nobila Casă şi
acum locuiau în Hong Kong.
— E sigur ca e malarie?
— Nu, doar unii dintre doctori socotesc că e malarie. Nu toţi. Caută-l pe
Mauss. Spune-i că vreau să-l văd pe Jin-qua de îndată. Împreună cu el.
— Da, senhor. Excelenţa sa doreşte să luaţi masa cu el şi cu arhiducele la
ora nouă.
— Spune-i că accept.
— Da, senhor.
Struan închise uşa şi se aşeză mohorît în fotoliu. Era îmbrăcat doar cu o
cămaşă subţire, fără cravată la gît, pantaloni subţiri, şi pantofi uşori. Ceilalţi
europeni îl socoteau nebun dacă risca să răcească acum cînd toţi ştiau că
frigurile astea erau transmise de vînturile verii.
— Nu se poate să fie malarie, spuse el. În nici un caz malarie. O fi altceva.
— Insula aia e blestemată.
— Acum vorbeşti ca o muiere.
— Febra asta n-a apărut decît după ce au venit şi culii. Alungă-i pe culi şi
alungi şi molima. Ăştia o poartă cu ei peste tot. Numai ei fac asta!
— Culum, de unde ştii tu asta? Sînt de acord că s-a pornit întîi printre ei. Şi
mai sînt de acord că aceştia trăiesc pe terenurile joase. Şi mai sînt de acord că,
din cîte ştim noi, nu poţi să te căpătuieşti cu boala asta decît dacă respiri aerul
nopţii. Dar de ce s-a prăsit molima asta numai în Happy Valley? Numai la
Happy Valley e aerul nesănătos? Aerul e aer, pentru numele lui Dumnezeu, şi
mai toată ziua şi noaptea acolo bate o briză zdravănă. E o aiureală fără nici un
sens.
— Ba are un sens foarte întemeiat. E voinţa Domnului.
— Dacă-i aşa, dar-ar frenţia în el să dea!
Culum sări în picioare.
387