o_19qjbv7qedqq17vftcv134smefa.pdf

— Mda, aşa o fi. Mi-a ajuns la ureche că fi-tu se ocupă de licitaţia terenurilor.
— Mda, dar licitaţia va fi pe cinstite. Cine dă mai mult ăla ia pămîntul.
Tyler, noi nu umblăm cu înşelătorii. N-avem nevoie.
— Fira-i tu să fii a naibii! mugi Brock. Vrei să zici că io înşel pe cineva?
— Tu înşeli tot timpul, se înroşi la faţă Struan. Înşeli şi cînd e vorba de
oamenii tăi şi cînd e vorba de navele tale şi asta o să te piardă. Nu poţi aduna la
nesfîrşit folosindu-te numai de bici.
— Pe Dumnezeul meu, nu mă folosesc de bici mai mult decît alţii. Numai
pen' că ţie ţi-a intrat în cap tot felul de idei din astea moderne şi n-ai vînă în tine,
nu înseamnă că alţii n-are dreptate. Biciu-i bun că-i ţine pe ticăloşi la treaba lor.
— Ai trăit folosind biciul şi o să mori tot de el.
— Vrei să încheiem socotelile chiar acum? Bici împotriva biciului? Cuţit
împotriva cuţitului? Hai acum, Cristoşii şi Dumnezeii! Sau şi acum tot laş eşti?
— Ţi-am spus-o o dată şi acum ţi-o zic pentru cea din urmă. Într-o bună zi
am să viu cu biciul după tine, poate chiar la noapte, poate mîine, poate poimîine.
Pe Dumnezeul meu, într-o bună zi am să viu să te dibui. Şi să-ţi mai zic
una. Dacă aşa o voi soarta să mori înainte să-mi vină mie la socoteală, am să-l
vînez pe Gorth şi pe Morgan si am să vă duc de rîpă compania.
Brock şi dădu la iveală şişul.
— Flăcăule, poa' că mai bine să-ţi iau io gîtul chiar acu!
Struan turnă din nou şampanie. Sticla rămase goală.
— Mai deschide o sticlă, că sînt destule.
Brock se scutură de rîs.
— Of, Dirk, flăcăule, eşti nemaipomenit! Eşti la pămînt, da' tot fudul, eşti,
eşti terminat, mă auzi, flăcăule? Nobila Casă o ia la vale de-acu. Şi eşti şi laş!
— Nu-s laş, Tyler, ştii bine.
— Ai ginit dealu' unde o să fie Casa cea Mare? îl întrebă Brock cu ochi
sticlind.
— Da.
— I-a meu, flăcăule. Io îl cumpăr. Poţ să dai cît oi da, io dau mai mult!
Struan simţi că i se urcă sîngele la cap, fiindcă ştia bine că nu avea banii
care să-i îngăduie să liciteze împotriva lui Brock. Decît doar dacă încheia afacerea
cu Ti-sen. Decît doar dacă vindea de pe acum Hong Kong-ul.
— Să dea Dumnezeu în iad să putrezeşti.
— I-a meu, flăcăule. Ca şi toată stînca asta împuţită! spuse Brock, golindu-şi
paharul şi rîgîind din nou. După ce firma ta s-o fali de tot, am să te mătur
şi pe tine şi pe-a tăi din mările astea! Scoase din buzunar o pungă de bani, şi
numără douăzeci de guinee de aur, apoi le aruncă pe podeaua cortului.
Cumpără-ţi şi tu un coşciug de ei.
Şi Brock ieşi din cort mătăhăind.
— Iertare, sir, îngăimă McKay.
Struan se dezmetici din reveria care-l cuprinsese.
96