micul-print_antoine-de-saintexupery

şi care nu trăieşte-n altă parte decât numai pe planeta mea, şi dacă într-o
bună dimineaţă o oaie mititică e în stare s-o nimicească, aşa, dintr-o lovitură,
fără să-şi dea seama de ceea ce face, nici ăsta nu-i un lucru important?
Se îmbujoră-n obraji, pe urmă spuse mai departe:
- Când cineva a îndrăgit o floare cum numai una singură se află între
milioanele şi milioanele de stele, lucrul acesta e de-ajuns pentru ca el,
privindu-le, să fie fericit. „Floarea mea, îşi spune el, e undeva, acolo”... Dar
dacă oaia îi mănâncă floarea, pentru el e ca şi cum, dintr-o dată, toate stelele
s-ar stinge! Şi nici asta nu e important!
N-a mai putut rosti nici un cuvânt. A izbucnit deodată în hohote de
plâns. Se aşternuse noaptea. Eu îmi lăsasem sculele deoparte. Puţin îmi păsa
acum de ciocan, de bulon, de sete şi de moarte. Pe o stea, pe o planetă, pe
planeta mea, Pământul, se afla un prinţ micuţ care trebuia alinat! L-am luat
în braţe. L-am legănat. Am vorbit cu el:
- Floarea pe care tu ai îndrăgit-o nu-i în pericol... Am să-ţi desenez o
botniţă pentru oaia ta... Florii am să-i desenez o armură... Am să...
Nu prea ştiam ce să-i spun. Mă simţeam tare neîndemânatic. Nu ştiam
cum să-l împac, cum să-i mai intru în voie... Într-atât de tainic e tărâmul
lacrimii.
VIII
Aveam, în scurtă vreme, să cunosc această floare mai în amănunt. Pe
planeta micului prinţ crescuseră dintotdeauna flori ca toate florile,
împodobite doar cu câte o singură cunună de petale, şi care se mulţumeau cu